2,751 matches
-
A rezultat o luptă pentru putere semi-permanentă, la care magnații și mica șleahtă au adăugat propriile manipulari constante iar certurile și autoritatea au erodat centrul guvernului. În cele din urmă, statele străine au profitat de acest vid și au înlocuit nobilimea din Comunitate, ca arbitru real al alegerilor regale și ca putere totală în Polonia și Lituania. În operațiunile periodice pentru a ocupa scaunul de domnie, șleahta a arătat o preferință pentru candidații străini care nu ar fi găsit nici o altă
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
mulți adepți ai Bisericii Ortodoxe din teritoriile estice ale Comunității. Încercările lui Sigismund de a introduce absolutismul s-au răspândit în restul Europei, iar obiectivul său de redobândire a teritoriului Suediei a dus la o rebeliune a șleahtei. În 1607, nobilimea poloneză a amenințat că va suspenda acordurile cu regele ales însă nu au încercat răsturnarea lui. Timp de zece ani, între 1619 și 1629, Comunitatea era cea mai mare din punct de vedere geografic. În 1619, a intrat în vigoare
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
Țarul Alexei a invadat toată partea de est a Comunității (Ucraina), în Lviv. Profitând de preocuparea Poloniei în partea de est și de slăbiciune națiunii, a intervenit și Carol al X-lea Gustav al Suediei. Cea mai mare parte a nobilimii poloneze, împreună cu vasalul polonez Frederick William de Brandenburg-Prusia, au fost deacord să-l recunoască ca rege după ce a promis să-i alinge pe ruși. Cu toate acestea, trupele suedeze s-au angajat într-o orgie de jafuri și distrugeri, care
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
pentru a recupera cele mai multe dintre pierderi luate de suedezi. În schimbul unei ruperi a alianței cu Suedia, Frederick William, conducătorul Ducatului Prusia, a fost eliberat de vasalul său și a devenit un suveran independent de facto, în timp ce o mare parte a nobilimii poloneze protestante a trecut de partea suedezilor. Sub Ștefan Czarniecki, polonezii și lituanienii i-au alungat pe sudezi de pe teritoriul Comunității în 1657. Armatele lui Frederick William au intervenit și au fost învinși. A fost recunoscută guvernarea lui Frederick în
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
cât și cea poloneză. Restul Poloniei și mare parte din Lituania a rămas predominant romano-catolică, în timp ce Ucraina și o parte din Marele Ducat al Lituaniei (Belarus) erau greco-ortodocși și greco-catolici. În urma abdicării regelui Ioan Cazimir Vasa și după sfârșitul Potopului, nobilimea poloneză, dezamagită de statutul monarhilor dinastiei Vasa, l-au ales pe Mihail Korybut Wiśniowiecki ca rege, în speranța că acesta nu era un străin care să profite de interesele polono-lituanienilor. El a fost primul domnitor de origine poloneză de când ultimul
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
ridicat atât impozite cât și taxe vamale pe teren, transport, sare, plumb și argint. Seimul a ridicat un impozit financiar, o taxă de oraș, un impozit pe alcool și un impozit pe sondaje de opinie pe evrei. Exporturile și importurile nobilimii erau gratuite. Natura dezorganizată și descentralizată de colectare fiscală, cât și numeroasele excepții de la impozitare, însemnau că regele și statul aveau suficiente venituri pentru a efectua funcții militare și civile. La un moment dat, regele a vândut ilegal și în
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
Europei, din cauza lipsei de stabilitate politică. Expunerea ideilor iluminismului le-au dat polonezilor un motiv în plus să-și reconsidere conceptele precum societatea și egalitatea, iar acest lucru a dus la descoperirea ideii de națiune, unde toți oamenii, nu doar nobilimea, putea să se bucure de drepturile de libertate politică. Mișcarea de reformă a venit prea târziu pentru a salva statul, dar a ajutat la formarea națiunii coerente, capabilă să supraviețuiască o perioadă îndelungată de partiționare a Poloniei. După moartea lui
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
suirii pe tron, Stanisław a domnit în vremuri de criză iar August și-a recuperat tronul, forțându-l să plece in exil. Stanisław a fost ales rege din nou după moartea lui August, în 1733, cu sprijinul Franței și a nobilimii poloneze, dar nu și de vecinii Poloniei. După intervenția militară a trupelor rusești și săsești, acesta a fost asediat în Danzig și a fost din nou forțat să părăsească țara. Pentru tot restul vieții sale, Stanisław a devenit un conducător
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
cuprinsul comitatului Zarand. În luptă, garnizoana Ineului participă la bătălie alături de Mihai Viteazul. Peste câteva luni voievodul a trecut prin aceste părți în drum spre Praga, pentru a duce tratative cu împăratul Rudolf al II-lea, care se aliase cu nobilimea transilvană împotriva domnitorului. Dezvoltarea tehnicii militare, în special a artileriei, reclamă construcția cetății potrivit noilor condiții de luptă. De aceea, începând cu anul 1645, lucrările se execută sub conducerea lui Gabriel Haller, așa cum o arată placa așezată atunci pe poarta
Ineu () [Corola-website/Science/297078_a_298407]
-
de complot alături de papă împotriva împăratului Frederic al II-lea. În jurul zilei de Crăciun a acelui an, Henric a preluat domnia pentru sine, l-a constrâns pe Ludovic să se supună, iar apoi s-a întors împotriva episcopului de Strasbourg. Nobilimea, nesatisfăcută de politicile sale de încurajare a orășenimii, l-au silit însă să emită în Worms la 1 mai 1231 "Statutum in favorem principum", în favoarea principilor și îndreptată împotriva orașelor, și ca urmare a plângerilor acestora Frederic al II-lea
Henric al II-lea de Suabia () [Corola-website/Science/328644_a_329973]
-
aproape complet la gât. Chiar dacă Franz Joseph a fost rănit și sângera, acest guler i-a salvat viața. Contele O'Donnell l-a lovit pe Libényi cu sabia. O'Donnell, care era până atunci conte numai prin proveniența sa din nobilimea irlandeză, a fost făcut apoi conte al Imperiului Habsburgic și a primit Crucea de Comandor al Ordinul Regal Leopold. La blazonul lui O'Donnell au fost adăugate inițialele și stema Casei ducale din Austria și, de asemenea, vulturul bicefal al
Biserica Votivă din Viena () [Corola-website/Science/324207_a_325536]
-
cu restul Europei și cu o cultură agricolă și deci cu un atașament mai mare pentru cultul fertilității.a Din varii motive, dar mai ales din cauza morții lui Knut cel Mare în 1035, și poate chiar a unei nemulțumiri a nobilimii norvegiene cu stăpânirea daneză în anii de după moartea lui Olaf din 1030, fiul sau nelegetim cu concubina sa Alvhild, Magnus I cel Bun, a luat puterea în Norvegia și ulterior și în Denmarca. Numeroase biserici daneze au fost dedicate lui
Olaf al II-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/308608_a_309937]
-
o cucerească. Această pace a fost percepută negativ de roberțieni, care au fost excluși din negocieri. Pacea de la Margut a condus regatul franc să fie inclus în orbita ottoniană, și, în consecință, a slăbit influența roberțienilor în cadrul guvernului regal în favoarea nobilimii din Lotharingia. Temându-se să nu fie prins între regele carolingian și ottonian, Hugh Capet a plecat la Roma în 981 pentru a-l contacta pe Otto al II-lea cu scopul de a crea o alianță. Atunci, Lothar a
Lothar al Franței () [Corola-website/Science/335941_a_337270]
-
captura manastirea Jasna Gora din Czestochowa. Totusi, asediul care a durat luni de zile a fost ineficient, iar o forță mică formată din călugării de la mănăstire conduși de starostele lor și susținută de voluntari locali, cea mai mare parte din nobilime, au infrânt pe mercenarii germani numeric superiori, au salvat icoana lor sacră și, conform unor relatări contemporane evenimentelor, au schimbat cursul războiului. La scurt timp după aceea, în catedrala din Lviv, la 1 aprilie 1656, Ioan Cazimir, regele Poloniei, pronunță
Madona Neagră de la Częstochowa () [Corola-website/Science/327750_a_329079]
-
Sfântul Mihail”, dar și în multe case particulare. Oamenii avuți studiau la școli renumite ale Vestului. Datorită nivelului de trai ridicat, clujenii nu au participat la răscoala lui Gheorghe Doja din 1514. Dezvoltarea comercianților și a meșteșugarilor a implicat îngrădirea nobilimii și a clerului. Un cărturar sas, născut la Sibiu, Gáspár Heltai, a contribuit nu numai la formarea culturii, prin cărțile pe care le-a tipărit, dar și la modernizarea orașului, care avea să întrețină o tipografie, o baie publică, o
Cluj-Napoca () [Corola-website/Science/296743_a_298072]
-
660 de locuitori, cetatea se transformă în capitala Transilvaniei, lucru care duce la modernizarea acesteia, dar și la sporirea numărului locuitorilor români. Importantele mișcări revoluționare de la 1848 cuprind și Clujul. Deși un important centru revoluționar, avea un statut contradictoriu, datorită nobilimii. Doctrina a cuprins tineretul de la facultăți, academii și gimnazii, care s-au ocupat de popularizarea acesteia. Orașul va adăposti tratativele dintre Nicolae Bălcescu și Cezar Bolliac, pentru unirea revoluției române cu cea maghiară. Înfrângerea revoluției ungare a dus la instaurarea
Cluj-Napoca () [Corola-website/Science/296743_a_298072]
-
de zece hectare; includea clădiri rezidențiale, religioase și militare, pe scurt toate elementele necesare pentru viața cotidiană a curții regale și administrarea regatului. În secolul al XVI-lea, după Fronda (1648-1653), o mișcare de revoltă a burgheziei Parisului și a nobilimii, Cardinalul Mazarin a identificat Castelul Vincennes ca o locație securizată pentru familia regală, care a trebuit să fug de la Palatul Luvru. După ce a fost numit guvernatorul de la Vincennes în 1652, a încredințat arhitectului Louis Le Vau un vast program de
Castelul Vincennes () [Corola-website/Science/334144_a_335473]
-
Tatăl său a fost Charles de La Fontaine, maestru de vânătoare și pădurar al ducatului de Château-Thierry, iar mama sa a fost Françoise Pidoux. Familia sa făcea parte din pătura superioară a clasei de mijloc provinciale; chiar dacă nu făcea parte din nobilime, tatăl său era înstărit. Jean, cel mai mare copil, a fost educat la colegiul din orașul Reims. În luna mai 1641 a intrat la "Oratoriu", iar în luna octombrie a aceluiași an la Seminarul din Saint-Magloire. Dar, după o perioadă
Jean de La Fontaine () [Corola-website/Science/307054_a_308383]
-
a căsătorit cu Dona Maria Vittoria dal Pozzo. Inițial, regele s-a opus căsătoriei pe motivul că familia ei nu era suficient de nobilă, el sperând pentru fiul său o căsătorie cu o prințesă germană. Dona Maria Vittoria, care aparținea nobilimii piemonteze, era singura moștenitoare a averii tatălui ei. Mama Mariei Vittoria, Louise de Mérode, nepoata Prințului de Rubempré și a Prințesei van Grimberghe, aparținea uneia dintre primele case nobile a Belgiei. Sora mai mică a Louisei, Antoinette, era căsătorită cu
Amadeo al Spaniei () [Corola-website/Science/321280_a_322609]
-
de Barbastro-Roda atunci când fratele său, Alfosno I, a murit fără moștenitori în 1134 și a lăsat coroana celor trei ordine militare religioase. Decizia sa nu a fost respectată: aristocrația Navarei a ales regele lor și și-au restabilit independența, iar nobilimea din Aragon l-a urcat pe tron pe Ramiro. Ca rege, el a primit o dispensă papală să abdice de la jurămintele monahale, în scopul de a asigura succesiunea la tron . Regele Ramiro, s-a căsătorit cu Agnes de Aquitania în
Petronilla I a Aragonului () [Corola-website/Science/331476_a_332805]
-
succesiunea la tron . Regele Ramiro, s-a căsătorit cu Agnes de Aquitania în 1135, iar singurul lor copil a fost Petronilla, care s-a născut în anul următor în Huesca. Căsătoria ei a fost o chestiune de stat foarte importantă. Nobilimea a respins propunerea lui Alfonso al VII-lea al Castiliei pentru a aranja o căsătorie între Petronilla și fiul său Sancho și să-i educe la curtea sa. Când ea avea un pic mai mult de un an, Petronilla a
Petronilla I a Aragonului () [Corola-website/Science/331476_a_332805]
-
în Coimbra. La sfârșitul secolului XI, primul loc în agenda politică a Peninsulei Iberice îl ocupa Reconquista, eliminarea statelor musulmane succesoare ale Califatului de Cordoba. În timp ce aristocrațiile militare europene se concentrau asupra cruciadelor, Alfonso al VI-lea a cerut ajutorul nobilimii franceze pentru a lupta contra maurilor. În schimb, trebuia să-și căsătorească fiicele cu liderii acelei expediții, iar ceilalți să primească privilegii regale. Astfel, moștenitoarea regală Urraca de Castilia s-a căsătorit cu Raimond al Burgundiei, fiul cel mic al
Afonso I al Portugaliei () [Corola-website/Science/310186_a_311515]
-
devenind prizoniera sa, și fiind exilată pe viață la o mânăstire din León. Astfel, posibilitatea de a încorpora Portugalia într-un Regat al Galiciei a fost eliminată, iar Afonso a devenit unicul conducător, Duce de Portugalia, după ce poporul, Biserica și nobilimea i-au cerut independența țării. L-a biruit de asemenea pe Alfonso al VII-lea al Castiliei și Leonului, alt aliat al mamei sale, și astfel a eliberat țara de dependența politică de Regatul Castiliei și Regatul Leonului. Pe 6
Afonso I al Portugaliei () [Corola-website/Science/310186_a_311515]
-
perioadă Mozart compune într-un ritm neobișnuit, lucrează cu obstinație la splendidele cvartete dedicate lui Haydn și la opera "Nunta lui Figaro", după o piesă a lui Beaumarchais, operă revoluționară, ca muzică și conținut istoric, reușind să depășească dificultățile din partea nobilimii. În timp ce Mozart termină compoziția operei Don Giovanni, tatăl său se îmbolnăvește și moare la 28 mai 1787. Leopold a jucat un rol important în educația muzicală a fiului său, instruindu-l încă din copilărie și contribuind astfel la dezvoltarea geniului
Wolfgang Amadeus Mozart () [Corola-website/Science/297669_a_298998]
-
o nuvelă scrisă de Lev Tolstoi în 1890 și publicată în 1898. După această poveste, în 1917, s-a făcut un film mut cu același titlu în regia lui Yakov Protazanov. Educat într-un mediu cu o moralitate precară, specifică nobilimii epocii, eroul lui Tolstoi are o revelație în urma căreia decide să se călugărească. Foarte curând va fi perceput de către semeni ca un exemplu de credință și moralitate. Însă, nu e puternic în fața poftelor trupești și este încolțit de demonul ispitirilor
Părintele Serghi () [Corola-website/Science/314212_a_315541]