377 matches
-
ecran, după toate aparențele, un cavaler în armură gotică, întins în efigie pe o piatră de mormînt. Imaginea deveni mai clară și văzură mai curînd o șopîrlă preistorică pe o masă de oțel. Pielea îi era neagră, iar la încheieturile noduroase avea ghimpi roz și violet, o tufă de spini purpurii îi ascundea organele genitale și un șir dublu de țepi de pe spinare îi țineau corpul la douăzeci de centimetri deasupra mesei. Capul nu avea gît, nici bărbie, și, pornind de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sigur, domnule Coulter. Poate. Adică, numele îmi sună cunoscut, dar nu-s sigur. Era unul de-al nostru. A plecat la Londra și s-a descurcat foarte bine. Acum un an... Nu. Stai. Thaw se uită la mîna mare și noduroasă a domnului Coulter, care stătea liniștită pe plapumă, ținînd o țigară cu vîrful carbonizat între două degete. A fost acum trei ani. I-a apărut numele în Bulletin. Făcea bustul lui Winston Churchill pentru un oraș din Anglia. Cînd am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cîteva ore înainte, cînd se întorsese de la școală. Pășind peste o plăcuță cu „Nu călcați iarba“, se duse la un copac în care dorise întotdeauna să se urce. Nu avea nici o ramură pînă la vreo trei metri, dar avea scoarța noduroasă și zgrunțuroasă, și se cățără înainte să-l părăsească impulsul care-l făcuse să sară gardul. își aminti poveștile grecești despre spiritele feminine care viețuiau în copaci. Nu-i era greu să-și imagineze că trunchiul pe care-l ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mea de fericire. Din punctul de vedere al unei persoane particulare, te primesc în împărăția Cerurilor, și această decizie e definitivă, n-o s-o revoc.“ Aproape de vîrful pantei, începu să-și piardă suflul. Iarba de pe vîrf era frîntă de stînci noduroase. Stîlpul de beton al triangulației era plasat pe una dintre ele și Alexander îl folosea drept spetează. Avea aerul unui ins care stătea tolănit pe o canapea confortabilă în propria casă și, la început, păru că nu-l vede pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
acum o săptămână, de statuia fără brațe și fără picioare, jumătate om cu pielea de vopsea gălbuie, cu părul ca o cască neagră și bănuțul sfârcului cafeniu, și jumătate monstru de coșmar, colcăială de fibre musculare roșii ca sângele, vene noduroase, albăstrii și capete de oase asemenea fildeșului. Printr-un volet practicat în cutia craniană, deasupra scheletului feței, i se vedea creierul. Niciodată un martir nu suferise atât, nu fusese atât de sălbatic și științific supus torturii. Pe fiecare organ detașabil
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mai jos de spinare pe camaradul lui medicinist ce pășea lângă Domnul Moldovei, înveșmîntat în plăieș cu cușma pe-o ureche. Mai în urmă se ținea Mircea, bătrân ca Moș Crăciun, cu un bărboi la fel de alb și cu un toiag noduros în mână. Urmau domnitori mai obscuri, mai ponosiți, pe care gloata nu-i mai știa, așa că trebuia să-i întrebe mereu: "Tu cine ești, nenicule?", dar satisfacția mulțimii fu cu atât mai mare când zări pieptul plin de ceaprazuri al
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o clonă de acolo din psiac a formulat un contramanifest, o carte în care critică regulamentul. - Da. Alaana nu înțelege însă ce au de gând și deci nici noi nu prea putem presupune... - Te grăbești, Kasser, ridică Abatele un deget noduros spre celălalt. Atunci când știi care e ținta unei lovituri, prea puțin te interesează traiectoria săgeții. Iar eu știu că toată zbaterea asta a lor nu poate avea decât un singur scop. Fața lui Kasser se lumină, lăsând să se citească
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
lamentabil. Diribal zâmbi subțire: - Unde îți e credința, popo? Hotărăște-te: ori ești unealta infailibilului tău Dumnezeu și atunci eșecul e din vrerea Lui, ori dimpotrivă esti un necredincios fioros care nu se ridică niciodată... Starețul se mânie. Mâinile sale noduroase se încleștară pe toiagul încovoiat de care nu se despărțea niciodată. - Dacă barbarii tăi de soldați îți dau dreptul să îmi batjocorești Abația, dacă asasinul tău perfect mă poate ține la respect, asta nu înseamnă că știi și ce este
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
o pauză, pentru un efect dramatic: clienții o fac adesea, dar de astă dată, efectul chiar era unul reușit. — Omorâtă, am repetat, abia articulând sunetele. — Omorâtă. Se trase de una dintre urechile-i clăpăuge, elefantine, Înainte de a-și vârî mâinile noduroase În buzunarele costumului său fără formă de culoare bleumarin. N-am putut să nu observ că manșetele cămășii sale erau tocite și murdare. Nu mai Întâlnisem până atunci un magnat al oțelului (auzisem de Hermann Six; era unul dintre cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
superb ordinii altor vremuri. Sau la Mogoșoaia, la o masă vecină, hipnotizând prin fonetica monologului magic o parteneră tânără, cu un chip de superbă madonă bizantină, coama ridicată Într-o coroană neagră și chipul alb, marmorat, și neverosimile mâini mari, noduroase, arse parcă de trudă și leșie. „Să nu spui da. Să nu spui niciodată da. Da este primejdios. Să nu spui da”, șoptea Poetul, În pauza discursului său interminabil și irezistibil, Întinzându-și printre sticlele fraterne chipul Încă frumos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
normală imaginea unei lumi răsturnate. Când își scoteau ochelarii și priveau din nou cu ochiul liber, lumea reală, nefiltrată, le apărea acum cu susul în jos. Pârâiașe de săpun îi șiroiau peste pragul burții și în jos, pe picioarele lui noduroase. Îi aminteau de Jeffrey L., un bărbat care-și zdrobise șira spinării într-un accident de motocicletă. În cădere, Jeffrey fusese proiectat cu capul în jos pe un dig de pământ, cu picioarele în aer, moment în care șira spinării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
În grădina imensă trandafirii sunt tunși și acoperiți cu grijă, iar pământul curat, proaspăt săpat, miroase a reavăn, ca după ploaie. Totuși, aerul trist persistă datorită lipsei bucuriei florilor din cauza iernii abia terminate. Sub umbrarul de lemn, acoperit cu venele noduroase ale iederii, se vede o bancă așezată acolo pentru tihna siestei în după amiezile călduroase ale verii. Dincolo, iarba crudă a peluzei coboară lin către micul lac artificial ale cărui unde molatice strălucesc auriu în lumina soarelui. Pe mal, copaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mitralieră. În jurul lui, unii fac mișcări bruște, ca apoi să cadă la pământ. Sare peste morți și răniți. Inima bate nebunește, gata parcă să iasă din piept. Se oprește o clipă să-și tragă sufletul, la adăpostul oferit de rădăcinile noduroase ieșite din pământ ale unui copac. Frumoasă excursie montană, nu? La câțiva pași de el, din spatele unui trunchi prăbușit, aproape înăbușit de numeroase crengi uscate încolăcite în jurul lui, apare fața neagră de pământ și funingine a lui Nicky. Ochii îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
1 Pichere - bibliecă. A hotărât, fără să mă consulte, că nu mai am voie să fumez când suntem împreună decât două țigări pe ceas, făcute de dânsa. Avea țigările gata. A învățat să le facă de la bucătăreasă. - Deocamdată-s cam noduroase, dar am să mă perfecționez.Ai să vezi... Cât îmi pare de bine că nu sunt reușite, că-i simt în fiecare defect mișcările, degetele, gândul ei, urma vieții ei misterioase... Perfect reușite, ar fi impersonale! Cutia de țigări o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
obraji. Casele aveau fațadele concave și erau atât de scălâmbe, de ridicole, încît îți stârneau o bună-dispoziție macabră. Lei de ipsos, cu laba pe o bilă, străjuiau intrarea în vreo tutungerie. Vulturi cu aripile întinse și grifoni cu șira spinării noduroasă copleșeau luminatoarele. Acoperișurile aveau bulbi ovali de tablă, ca bisericile rusești. Coloane antice, unele prăbușite, ciubucării complicate, monograme încîrligate încadrau prăvăliile cu vitrine mizere. Pe toate gardurile erau scrise porcării cu cretă colorată; în centrul pieței, strivind-o pur și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
capăt într-un țigaret de chihlimbar gros. Otilia trase un chibrit pe grătarul unei chibritelnițe și îi aprinse țigara. Aglae vru și ea una, însă numai de la Pascalopol, care i-o oferi cu obișnuita grabă; Costache se mulțumi cu un noduros fabricat propriu. Chiar și Otilia, rugată din ochi de Pascalopol, își luă o țigare și trase din ea așezîndu-se pe marginea scaunului musafirului. Centrul odăii se umplu din nou de fum proaspăt, gros, care, trecând din lumină în umbră, semăna
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
farmaceutic. Purtările blânde ale moșierului, epicureismul lui de om cult încîntau pe Felix și-i dădeau ascunse năzuinți. Prin contrast, îi răsărea în minte figura spână a lui moș Costache, care lipea G. Călinescu mereu cu buza lui groasă țigări noduroase și arunca scrumul peste tot. Înțelegea foarte bine admirația Otiliei pentru Pascalopol, însă îl întuneca fiecare simptom al unei familiarități mai strânse între fată și moșier. - Am cunoscut pe tatăl dumitale, pe bietul Iosif! vorbiPascalopol lui Felix. Semăna puțin cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pasăre, date cu roșu ; de când o știa pe madam Ioaniu, din tinerețea ei, tot cu roșu tare se dase pe unghii. — Ete-a dracului, se gândea ea când da cu ochii de unghiile lu madam Ioaniu. Avea madam Ioaniu niște mâini noduroase, uite-așa niște noduri avea la-ncheieturile degetelor, și ea zicea că d-aia și le vopsește cu roșu, ca să nu se mai vază că are mâini urâte. Da-n obraz tot d-aia te vopsești ? îi sta ei pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să spună privirea ei îndârjită. Și în albastrul decolorat al ochilor îi citești, oh, fără nicio îndoială, îi citești ostilitatea ! Dacă nu te-ai teme de vorbe ai gândi chiar cuvântul ură. Ochii ei au coborât iar asupra gherghefului. Degetele noduroase și ușor tremurătoare, cu buricele lor întărite, pline de crestături negre, își văd mai departe de treabă, diseară doar, după ce își va sfârși treburile de menajeră, și le va șterge cu lămâie și le va unge grijulie cu alifii, apoi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
din când în când, repede, pasta care nu s-a așezat bine, cu ghemotocul de vată, pregătit alături. Mișcări precise, economice, deși nu poartă ochelari : vederea i-a revenit de câtăva vreme. Și, când va începe să-și fluture mâinile noduroase, cu pielea subțire, vineție și pistruiată deasupra venelor umflate, pentru ca lacul de pe unghii să se usuce mai repede, va ridica în sfârșit capul și-și va privi fiica cu obișnuita ei expresie - deloc mirată, discret dezaprobatoare. Se plimbă repede, tot
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
moment, a fost ca o recunoaștere a eșecului. Dar nu și acum. Apartamentul acesta era paradisul ei, cuibul ei și primul său cămin adevărat. Locuise în garsoniere închiriate de la vârsta de șaptesprezece ani, dormise în paturile altor oameni, pe saltele noduroase pe care proprietarii le luaseră pentru că erau ieftine, nu și confortabile. Nu avusese nici un fel de mobilă când s-a mutat. În afară de strictul necesar, cum ar fi un fier de călcat și un set de prosoape, așternuturi și fețe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
zâmbise doar disprețuitor și jignitor și, din partea sa, necatadicsind să intre în deliberări directe cu acesta, îi arăta câteodată tăcut, ca din întâmplare, sau, mai bine zis, scotea uneori la vedere un lucru cu desăvârșire național - un pumn uriaș, vânos, noduros, acoperit cu un fel de puf roșcat, și toți înțelegeau cât se poate de clar că, dacă acest lucru profund național nu dă greș și dacă se abate asupra unui obiect, praful și pulberea se alege într-adevăr din acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ne tot Îndemna: „Nu stă, nu stă! Da din mână, că numai așa te reabilitezi! Ce, ăsta-i roaba Încărcată? Ce, așa se sapă?”... Din nefericire, hârlețul nostru nu era prea bine ascuțit, iar coadă de lemn Îi era destul de noduroasa. (Din lipsă de experiență, nu ne-am repezit la venirea pe șantier, la Împărțirea sculelor, să luăm un hârleț ascuțit, cu coada lucioasa și o roaba care să nu scârțâie din toate Încheieturile). Prima noastră zi de lucru a fost
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
de data aceasta. Busuioc? Nu. Usturoi...! Repede o privire în direcția de unde vine duhoarea. Plautius Silvanus rânjește către el cu gura până la urechi, din mijlocul familiei sale. Îi surâde deprimat și se întoarce către altar. Principele strânge între degetele-i noduroase turta de sacrificiu plămădită din făină și vin. Grăiește: — Aduceți victima albă, să o doborâm cu o lovitură în frunte. Pe loc, un grup de sclavi despuiați până la brâu apar cu cele trei animale. Coarnele taurului sunt aurite și prinse
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
trupul său îmbrăcat în burka. Privirea ăi este atrasă, însa, de ceva neplăcut. Pe tavă printre bolurile cu ingrediente de paan, se află un cuțit lung, curbat, bine ascuțit. Urmărindu-i privirea speriată Khwaja-Sara ia cuțitul și-și trece degetul noduros peste lamă. — Nu mă puteți opri aici, murmură Pran răgușit. Vreau să plec. Am fost adus aici împotriva voinței mele. Vorbele lui au fost o mare greșeală. Foșnind din mătăsurile cu care era îmbrăcat, Khwaja-sara se ridică brusc în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]