366 matches
-
cocleală. La șaisprezece ani sunt agere ca mâța și, din privirile adumbrite, le tremură lumina printre gene. Trăiesc apoi cu unul de lângă gârlă ori mai din deal. De nevârstnice fac copii, prăpădindu-și din trup argintul. Ajung să aibă picioare noduroase, guri lăbărțate și ochi care s-au stins : doar câteo poftă trecătoare îi mai aprinde, într-o scânteiere scurtă, lipsită de fior. .................................................. ............................................... Ți-o amintești pe Margareta ? Privirea-i aurie iradia tandrețe : aveam mereu senzația că îmi surâde. Pătimașa mea
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
normală imaginea unei lumi răsturnate. Când își scoteau ochelarii și priveau din nou cu ochiul liber, lumea reală, nefiltrată, le apărea acum cu susul în jos. Pârâiașe de săpun îi șiroiau peste pragul burții și în jos, pe picioarele lui noduroase. Îi aminteau de Jeffrey L., un bărbat care-și zdrobise șira spinării într-un accident de motocicletă. În cădere, Jeffrey fusese proiectat cu capul în jos pe un dig de pământ, cu picioarele în aer, moment în care șira spinării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ecran, după toate aparențele, un cavaler în armură gotică, întins în efigie pe o piatră de mormînt. Imaginea deveni mai clară și văzură mai curînd o șopîrlă preistorică pe o masă de oțel. Pielea îi era neagră, iar la încheieturile noduroase avea ghimpi roz și violet, o tufă de spini purpurii îi ascundea organele genitale și un șir dublu de țepi de pe spinare îi țineau corpul la douăzeci de centimetri deasupra mesei. Capul nu avea gît, nici bărbie, și, pornind de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sigur, domnule Coulter. Poate. Adică, numele îmi sună cunoscut, dar nu-s sigur. Era unul de-al nostru. A plecat la Londra și s-a descurcat foarte bine. Acum un an... Nu. Stai. Thaw se uită la mîna mare și noduroasă a domnului Coulter, care stătea liniștită pe plapumă, ținînd o țigară cu vîrful carbonizat între două degete. A fost acum trei ani. I-a apărut numele în Bulletin. Făcea bustul lui Winston Churchill pentru un oraș din Anglia. Cînd am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cîteva ore înainte, cînd se întorsese de la școală. Pășind peste o plăcuță cu „Nu călcați iarba“, se duse la un copac în care dorise întotdeauna să se urce. Nu avea nici o ramură pînă la vreo trei metri, dar avea scoarța noduroasă și zgrunțuroasă, și se cățără înainte să-l părăsească impulsul care-l făcuse să sară gardul. își aminti poveștile grecești despre spiritele feminine care viețuiau în copaci. Nu-i era greu să-și imagineze că trunchiul pe care-l ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mea de fericire. Din punctul de vedere al unei persoane particulare, te primesc în împărăția Cerurilor, și această decizie e definitivă, n-o s-o revoc.“ Aproape de vîrful pantei, începu să-și piardă suflul. Iarba de pe vîrf era frîntă de stînci noduroase. Stîlpul de beton al triangulației era plasat pe una dintre ele și Alexander îl folosea drept spetează. Avea aerul unui ins care stătea tolănit pe o canapea confortabilă în propria casă și, la început, păru că nu-l vede pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ani, cum te-ai îndurat să îl lași?“. El, atunci, întregise în gând tot ce nu se mai întâmplase. Era singur lângă peretele care îți permitea să veghezi forfota pregătirilor. Mai venise o musulmană în vârstă, cu mâini înroșite și noduroase: Luați copilul de-acolo! zisese. — Ba lasă-l, doar așa o mai vede pe maică-sa. Și chiar o văzuse, ca niciodată, adormită și goală, întinsă pe masa din mijlocul încăperii. Doar că nu pregăteau o împărăteasă, ci un trup
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cu mâna artistică va prefera ceea ce place. El nu concepe adevărul decât cu frumusețe de destindere, noutate, libertate; arată uneori OAMENI CU LIPSĂ DE ÎNCREDER ÎN EI ÎNȘIȘI. Mâna utilă are o dimensiune mijlocie, mai mult mare decât mică, degete noduroase cu falangele exterioare pătrate, adică cu câte două laturi care se prelungesc paralel. Nu trebuie să luăm în seamă curba în care se termină aproape toate degetele; arată OAMENI COERENȚI ȘI SINCERI. Mâna filozofică are palma relativ mare, elastică și
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
665Se coceau pe vatra sură două turte în cenușă, Un papuc e într-o grindă, celălalt e după ușă, Pin gunoi se primblă iute legănată o rățușcă Și pe-un țol orăcăește un cucoș închis în cușcă; Hîrîe-n colț colbăită noduros râșnița veche, 670În cotlon toarce motanul pieptănîndu-și o ureche; Sub icoana afumată unui sfânt cu comănac Arde-n candelă-o lumină cât un sâmbure de mac, Pe-a icoanei policioară busuioc uscat și mintă Împlu casa de-o mireasmă pipărată
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Nu-mi place! Bătrânul opri balansoarul și întinse gâtul. ― Ce nu-ți place? ― Caraliul ăla gras nu se desprinde de scrin. Îl măsoară, îl pipăie... Poate apasă o dată bine... Grigore Popa se chirci. Își scoase mâinile de sub broboada groasă. Erau noduroase, cu degete crispate ca niște rădăcini, prea mari pentru trupul firav. ― Dar să mănânci borș pe socoteala mea ți-a plăcut? Ești prost, băiete! Și ticălos pe deasupra! ― Ascultă! ― I-ai băgat în cap că i-am dorit moartea lui Panaitescu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
sub pumnul care o lovise. Băiatul s-a așezat la locul lui rușinat ― încălcase un consemn sau nesocotise o tradiție? ―, în vreme ce Profetul continua să stea calm lângă masa prăbușită, de parcă nu se întîmplase nimic, ținîndu-și pe genunchi palmele enorme și noduroase. Se lăsase o liniște încordată, tulburată doar de foșnetul arțarului bătrân care umbrea în parte mesele și care, am observat atunci, era plin de omizi care ciuruiau frunzele prăfuite și se târau lipicioase pe trunchi. Incidentul ne-a determinat să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
strălucească, aprinzând ruguri albe prin iarbă; ruguri pe care stropii azvârliți de valuri le ațâțau și pe care florile violete ale scaieților le împresurau ca o ofrandă. Dincolo de ele, spre capătul falezei, se sălbăticise o plantație de smochini, cu trunchiurile noduroase și frunzele mari, alburii, acoperite de praf. Smochinii nu mai făceau fructe. Rămăseseră inutili printre cactuși enormi cărora le pria, se părea, uscăciunea țărmului, dar păleau în fața altarelor înalte de marmură pe care îți venea să îngenunchezi. Michelangelo în persoană
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
două bucăți de gheață albăstrie în pleoapele fără gene, sau poate petele suspecte din obraz îmi dădeau impresia că era măcinat de o nefericire fără leac, ca de o boală. Din când în când își mângâia bărbia cu degetele groase, noduroase. ― Nu vă deranjez? am izbutit în cele din urmă să îngaim. ― Eu dorm ziua, domnule sculptor. Doar seara revin la viață. Ascultîndu-i, îl vedeam în același timp vorbindu-mi din oglinzi. Cuvintele lui ieșeau parcă din mii de guri, adresîndu-mi-se
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pumnul care o lovise. Băiatul s-a așezat la locul lui rușinat - încălcase un consemn sau nesocotise o tradiție? -, în vreme ce Profetul continua să stea calm lângă masa prăbușită, de parcă nu se întâmplase nimic, ținându-și pe genunchi palmele enorme și noduroase. Se lăsase o liniște încordată, tulburată doar de foșnetul arțarului bătrân care umbrea în parte mesele și care, am observat atunci, era plin de omizi care ciuruiau frunzele prăfuite și se târau lipicioase pe trunchi. Incidentul ne-a determinat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
strălucească, aprinzând ruguri albe prin iarbă; ruguri pe care stropii azvârliți de valuri le ațâțau și pe care florile violete ale scaieților le împresurau ca o ofrandă. Dincolo de ele, spre capătul falezei, se sălbăticise o plantație de smochini, cu trunchiurile noduroase și frunzele mari, alburii, acoperite de praf. Smochinii nu mai făceau fructe. Rămăseseră inutili printre cactuși enormi cărora le pria, se părea, uscăciunea țărmului, dar păleau în fața altarelor înalte de marmură pe care îți venea să îngenunchezi. Michelangelo în persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
două bucăți de gheață albăstrie în pleoapele fără gene, sau poate petele suspecte din obraz îmi dădeau impresia că era măcinat de o nefericire fără leac, ca de o boală. Din când în când își mângâia bărbia cu degetele groase, noduroase. Nu vă deranjez? am izbutit în cele din urmă să îngaim. — Eu dorm ziua, domnule sculptor. Doar seara revin la viață. Ascultându-l, îl vedeam în același timp vorbindu-mi din oglinzi. Cuvintele lui ieșeau parcă din mii de guri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
sub gluga jerpelită când mi-aduc aminte, fără veste, În Întunericul unui nou gang apărut În cale, se proțăpi În fața noastră un uriaș, o făptură oribilă, cenușie și fără expresie, cu trupul mătăhălos de culoare arămie, sprijinită Într-un baston noduros de lemn alb răsucit În spirale. Un miros puternic de santal emana din apariția aceea. Am Încercat un simțământ de groază de moarte Închegată ca prin vrajă, În Întregime, În ființa aceea care-mi stătea În față. Și cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
și servitorul nostru Augusto s-a ițit bănuitor. M-a recunoscut imediat. - Stăpâne! a exclamat el și mi-a luat mâinile să mi le pupe. Îmbătrânise, se stafidise, era adus de spate și parcă intrat la apă, degetele de la mâinile noduroase i se deformaseră și i se strâmbaseră din pricina artritei. - Vrei să te las singur? m-a întrebat Rotari, punându-mi o mână pe umăr. Am clătinat din cap. Eram mândru de faptul că în curte se măturase bine, zidurile erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a ieșit un bărbat înalt, aparent sănătos, și s-a îndreptat spre noi. Pe măsură ce se apropia de noi, am observat că era îmbrăcat în haine romane murdare și zdrențuite, care cândva fuseseră dichisite și luxoase. Ținea în mână un toiag noduros. Fața, dacă nu i-ar fi fost mutilată de o plagă ce-i devorase bărbia, ar fi părut a fi a unui bărbat încă în putere, chiar dacă cu chipul supt. Privirea îi era mândră, ai fi zis chiar trufașă. Cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fereastră -, trecu prin dreapta și o stradă pustie fugi cu secretele ei, iar apoi o cruce se dovedi a fi firma unei farmacii, apoi o motocicletă cu un aspect ciudat care vâjâi pe lângă ei. Zero o văzu trecând peste rădăcinile noduroase ale platanilor, ascunzându-se după un tomberon, ieșind și apoi intrând din nou pe carosabil, după care o pierdu din vedere. Și nu mai rămase nimic, doar punctele roșii ale ceasului de deasupra oglinzii retrovizoare, care arătau 5.47, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cuprindea aceeași Întrebare: cine era Îngropat În cavoul familiei Kersaint? Procurorul autorizase deshumarea. Nu fără repulsie. Ultimul șurub sări, iar funcționarul de la pompe funebre ridică acum capacul. Lemnul suferise efectul umidității, așa că trosni lugubru. Bătrînul se clătină. Încheieturile mîinilor lui, noduroase ca niște oscioare, se albiră Încleștîndu-se pe măciulia bastonului. Curiozitatea Învinse reticențele Armellei, care se aplecă Înainte ca să vadă ce anume Îl tulbura atît de tare pe socrul ei. Saci cu nisip. Trei saci odihneau pe satinul capitonat, cu urme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
noapte, udă din plin măsuța Încercînd să-și toarne un pahar cu apă pe care-l bău cu lăcomie pentru a face să alunece pilula. Anxioliticul Își va face efectul În cîteva minute, iar somnul Îl va elibera. Degetele lui noduroase agățară cuvertura și o dădură la o parte. Spaima Îl paraliză. Pumnalul cel vechi al lui Erwan-Marie, jefuitorul, era pus pe cerceaful alb. Pătat cu sînge. Bătrînul se lăsă să cadă În genunchi la piciorul patului și Începu să plîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nou cuvântul „PACE”. Apoi fenomenul Încetă brusc; suprafața peretelui deveni iarăși netedă. Aerul se lichefie, străbătut de un val; soarele era enorm și galben. Văzu locul În care se forma rădăcina timpului. Această rădăcină Își trimitea prelungirile În univers, vrejuri noduroase În apropierea centrului, cleioase și reci la extremități. Aceste vrejuri Înlănțuiau, legau și Îmbinau porțiunile de spațiu. Văzu creierul omului mort, parte a spațiului, conținând spațiul. La urmă, văzu blocul mental al spațiului, și contrariul său. Văzu conflictul mental ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
se duce. Era cafenie precum clisa după ploaie și se strecura, moale precum o blană proaspăt jupuită, printre niște copaci cu crengi nemaivăzute. Nu știam unde să mă uit mai Întâi: la apa aceea uriașă sau la copacii groși și noduroși, cu crengile lor lungi și dese, ca niște grele plete verzi cufundate În apă. Copacii beau apa? - m-am Întrebat și m-am grăbit spre mal. Numai că atunci am simțit din nou mirosul acelui om. Nu mai era Înfricoșat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
trei sau patru tovarăși care pășeau la fel de potolit ca și el. Îți venea să crezi că veniseră să se bucure de răcoarea apei. Stătură În loc și mă priviră, cu capetele acoperite de țestele de cerb, Împăunați cu coarnele bătrâne și noduroase, neclintiți. Eram trimisul Tatălui. Eram toiagul și bâta lui. Sulița lui și, poate, chiar el. Nu se făcea să mai fug, precum un vânător de rând. Așa că, m-am apucat să-i număr, cu glasul adânc al minții mele, astfel Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]