245 matches
-
Rusiei trece între 1603-1613 prin Timpurile tulburi („"Смутное время"”) de după stingerea dinastiei Rurik, când foametea și raidurile tătarilor nogai duc la pieirea a peste două milioane de oameni. Nici teritoriile Mitropoliei Proilaviei nu au fost cruțate de aceste evenimente. În 1606, nogaii din neamul Mansur, în frunte cu mârzacul Cantemir Bey au invadat și prădat Bugeacul, pe care îl vor stăpâni până în 1536 când vor fi înfrânți și supuși de Hanatul Crimeii. În anul 1621 orașul Reni și teritoriul adiacent este dezlipit
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
1743-1748, devenind Patriarh Ecumenic în 1757 Jurisdicția Mitropoliei Proilaviei a suferit modificări majore în această perioadă. Primele au fost doar unele ajustări, cum a fi cele cauzate de stabilirea la 1666 a liniei de hotar dintre Moldova și hanatul tătarilor nogai din Bugeac, „Hotarul lui Halil Pașa”. Astfel, în anul 1715, este menționată o dispută între mitropolitul Ioanichie al Proilaviei și episcopul Iorest al Hușilor, referitoare la delimitarea hotarelor eparhiilor lor. Problema o constituia târgul Dubăsari și alte două sate (Sultan
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
Pomerania Sambor al II-lea, Leszek a devenit Duce de Kuyavia în 1273, și i-a permis fratelui său să se întoarcă cinci ani mai târziu. Leszek a preluat tronul din Cracovia în 1279. În timpul domniei sale, forțele mongole conduse de Nogai Khan au invadat Polonia pentru a treia oară în 1287. El s-a căsătorit cu Gryfina, fiica prințului Rostislav Mihailovici, care a fost primit la curtea regelui Béla al IV-lea al Ungariei. Mai târziu, monarhul a dat una dintre
Leszek al II-lea cel Negru () [Corola-website/Science/330653_a_331982]
-
de găgăuzi a părăsit mai târziu Bulgaria și s-a stabilit în sudul Basarabiei împreună cu un grup de etnici bulgari, la începutul secolului XIX. În 1812, Basarabia, jumătatea estica a Principatului Moldovei, a fost ocupată de Imperiul Rus și triburile Nogai care locuiau în mai multe sate din Basarabia de Sud (sau Bugeac) au fost obligați să părăsească zona. Între 1812 și 1846, rușii au recolonizat cu găgăuzi aduși din estul Bulgariei (care a rămas sub Imperiul Otoman) într-o Basarabie
Istoria Găgăuziei () [Corola-website/Science/330671_a_332000]
-
Basarabia de Sud (sau Bugeac) au fost obligați să părăsească zona. Între 1812 și 1846, rușii au recolonizat cu găgăuzi aduși din estul Bulgariei (care a rămas sub Imperiul Otoman) într-o Basarabie ortodoxă, în principal în așezările părăsite de nogai. Ei s-au stabilit acolo, în paralel cu bulgarii basarabeni în Avdarma, Comrat, Congaz, Tomai, Cișmichioi și alte foste sate locuite de nogai. Unii găgăuzi s-au stabilit în partea liberă a Principatului Moldovei, care nu intra sub controlul rusesc
Istoria Găgăuziei () [Corola-website/Science/330671_a_332000]
-
Bulgariei (care a rămas sub Imperiul Otoman) într-o Basarabie ortodoxă, în principal în așezările părăsite de nogai. Ei s-au stabilit acolo, în paralel cu bulgarii basarabeni în Avdarma, Comrat, Congaz, Tomai, Cișmichioi și alte foste sate locuite de nogai. Unii găgăuzi s-au stabilit în partea liberă a Principatului Moldovei, care nu intra sub controlul rusesc în 1812, dar aceștia s-au mutat în zona compactă care o populează astăzi. Cu excepția a cinci zile, când a fost "de facto
Istoria Găgăuziei () [Corola-website/Science/330671_a_332000]
-
-lea a ajuns sub controlul Hoardei de Aur. În secolul al XV-lea este inclus în componența Marelui Ducat al Lituaniei (atunci fiind cunoscut sub numele de "Dykra"), mai târziu a devenit un teritoriu al Hanatului Crimeei, vasal Imperiului Otoman. Nogaii nomazi au început să se stabilească în regiune după ce au fost forțați să părăsească Asia Centrală. Ulterior, Edisanul a fost încorporat în structurile administrative otomane, ca parte din Eyaletul Silistra cu cetățile Hagibei (Odesa) și Özi (Oceac) ca centre majore. În
Edisan () [Corola-website/Science/330822_a_332151]
-
cetățile Hagibei (Odesa) și Özi (Oceac) ca centre majore. În acest răstimp, Edisanul a fost, din punct de vedere bisericesc, încorporat în Mitropolia Proilaviei sub denumirea de "„Ucraina Hanului”". Edisanul a fost, de asemenea, arena unui conflict mai major dintre nogai care au erau clienții Porții otomane și Cazacii zaporojeni susținuți de ruși. Imperiul Rus sub Ecaterina cea Mare a început să se extindă în zonă la sfârșitul secolului al XVIII-lea, și, în 1774, Edisanul la est de Bugul de
Edisan () [Corola-website/Science/330822_a_332151]
-
de Bugul de Sud este anexat ca urmare a războiului ruso-turc din 1768-1774. Prin Tratatul de la Iași din 1792, care a încheiat războiul ruso-austro-turc din 1787-1792, frontiera rusă a fost extins până la Nistru și a preluat regiunea complet. Cei mai mulți dintre nogai au fost deportați de ruși, regiunea devenind în esență, depopulată. În urma preluării rusești, este fondat orașul Odesa în 1794, iar zona a fost populată ca parte a Novorusiei de către coloniști moldoveni/români, ruși și ucraineni, împreună cu un element german semnificativ
Edisan () [Corola-website/Science/330822_a_332151]
-
Hoarda de Bugeac a fost o hoardă tătarărească ce a existat de-a lungul secolelor XVI și XVIII în sudul Basarabiei, aflându-se într-o stare de dependență față de Hanatul Crimeii și Imperiul Otoman. Tătarii nogai au apărut în Bugeac după campania sultanului Baiazid al II-lea împotriva principatului Moldovei în 1484, atunci partea sudică a interfluviului Pruto-Nistrean după o rezistență înverșunată din partea domnitorului Ștefan cel Mare. Regiunea a fost ocupată și inclusă în componența sangeacului
Hoarda Bugeacului () [Corola-website/Science/328691_a_330020]
-
după o rezistență înverșunată din partea domnitorului Ștefan cel Mare. Regiunea a fost ocupată și inclusă în componența sangeacului Silistra a Imperiului Otoman. O parte din teritoriu a fost acordat Hanului de Crimeea, care a stabilit aici supușii săi, tătari și nogai aduși din stepele nord-caucaziene. Hoarda a atins înflorirea în secolul al XVII-lea, atunci când deasemenea, un număr considerabil de turcici s-au stabilit aici, fugind din calea calmâcilor ce invadaseră stepele Astrahanului. Ca urmare a interacțiunii celor două grupuri (tătari
Hoarda Bugeacului () [Corola-website/Science/328691_a_330020]
-
din stepele nord-caucaziene. Hoarda a atins înflorirea în secolul al XVII-lea, atunci când deasemenea, un număr considerabil de turcici s-au stabilit aici, fugind din calea calmâcilor ce invadaseră stepele Astrahanului. Ca urmare a interacțiunii celor două grupuri (tătari și nogai) au apărut tătarii bugeaceni, cunoscuți mai târziu sub numele de Tătari dunăreni. Între principatul Moldovei, Creștin pe de-o parte și nogaii musulmani pe de alta au existat un număr mare de conflicte de frontieră, în ciuda faptului că ambele erau
Hoarda Bugeacului () [Corola-website/Science/328691_a_330020]
-
aici, fugind din calea calmâcilor ce invadaseră stepele Astrahanului. Ca urmare a interacțiunii celor două grupuri (tătari și nogai) au apărut tătarii bugeaceni, cunoscuți mai târziu sub numele de Tătari dunăreni. Între principatul Moldovei, Creștin pe de-o parte și nogaii musulmani pe de alta au existat un număr mare de conflicte de frontieră, în ciuda faptului că ambele erau vasale ai Imperiului Otoman. Hoarda cutreiera stepele din sudul Moldovei între gurile Nistrului și Dunării, având o populație estimată la 20,000
Hoarda Bugeacului () [Corola-website/Science/328691_a_330020]
-
mare de conflicte de frontieră, în ciuda faptului că ambele erau vasale ai Imperiului Otoman. Hoarda cutreiera stepele din sudul Moldovei între gurile Nistrului și Dunării, având o populație estimată la 20,000 - 30,000 de persoane. Principala activitate economică a nogailor constituia creșterea vitelor. Profituri mari le aducea comerțul cu prizonieri, de aceea hoarda constant ataca Moldova, Polonia și spațiul nord-pontic. Începând cu anii 20 ai secolului al XVII-lea hoarda intră sub suzeranitatea Porții. La sfârșitul secolului al XVIII-lea
Hoarda Bugeacului () [Corola-website/Science/328691_a_330020]
-
le aducea comerțul cu prizonieri, de aceea hoarda constant ataca Moldova, Polonia și spațiul nord-pontic. Începând cu anii 20 ai secolului al XVII-lea hoarda intră sub suzeranitatea Porții. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, sub presiunea noilor autorități ruse, nogaii au fost reîntorși înapoi în Caucazul de Nord, unii dintre ei devenind muhajiri, alții urmând hotarele otomane care tot mai mult se retrăgeau spre sud, s-au mutat trecând Dunărea, în Dobrogea, în care stapânirea turcă a durat până în 1878
Hoarda Bugeacului () [Corola-website/Science/328691_a_330020]
-
, cunoscut și sub numele de "Han Temir", (în , poreclit "Sabie sângeroasă"; n. secolul al XVI-lea - d. 1637) a fost un han puternic al nogailor din Bugeac; el a format prin anul 1603 și a condus, ulterior, Hoarda Nogailor. Fiind un comandant militar și lider politic priceput, el a servit interesele Imperiului Otoman și a fost un dușman important al Uniunii Polono-Lituaniene. El a fost
Cantemir Bei () [Corola-website/Science/328757_a_330086]
-
, cunoscut și sub numele de "Han Temir", (în , poreclit "Sabie sângeroasă"; n. secolul al XVI-lea - d. 1637) a fost un han puternic al nogailor din Bugeac; el a format prin anul 1603 și a condus, ulterior, Hoarda Nogailor. Fiind un comandant militar și lider politic priceput, el a servit interesele Imperiului Otoman și a fost un dușman important al Uniunii Polono-Lituaniene. El a fost un conducător al hoardelor tătare de la Cetatea Albă, Bugeac și Dobrogea. A atacat teritoriul
Cantemir Bei () [Corola-website/Science/328757_a_330086]
-
la cumpăna dintre secolele, scaunul mitropolitan al Vicinei ajunsese să aibă la hotarele nordice ale Imperiului Bizantin un important rol atât ecleziastic cât și politic, câteva mii de alani creștinați care au dorit să intre în Imperiu după moartea hanului Nogai, au cerut mijlocirea arhiereului de la Vicina pentru a obține de la împăratul Andronic dreptul de a coborî spre sud. Deși în primele două decenii al secolului al XIII-lea importanța mitropoliei s-a menținut, pe la 1324 situația era deja schimbată, scaunul
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
ale cumanilor și pecenegilor. În Bugeac periodic vedeau tătarii din Crimeea, care cumpărau de la aceștia prizonieri, capturați se presupune mai ales de pe teritoriul principatului Moldovei. În 1569 stepa între gurile Nistrului și Dunării a fost simbolic recunoscută ca proprietate a nogailor, de către sultanul Suleiman al II-lea. Numele său tătarii bugeaceni l-au primite în Ucraina și Podolia, asupra cărora aceștia la fel descindeau în scopul de jaf și captură de prizonieri în sclavie.
Tătari bugeaceni () [Corola-website/Science/333865_a_335194]
-
același timp, tătarii crimeeni au devastat teritorii rusești și au ars și au prădat Moscova în timpul . Seceta și epidemiile fuseseră fatale pentru economia rusă, în timp ce guvernarea fusese și ea grav perturbată de '. După înfrângerea finală a forțelor crimeene și ale Nogailor în 1572, ' a fost relaxată și odată cu aceasta s-a schimbat și felul în care se formau armatele ruse. Ivan al IV-lea introdusese o nouă strategie prin care se baza pe zeci de mii de luptători autohtoni, cazaci și
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]