529 matches
-
înainte l-a constituit descoperirea citokinelor și comunicarea bidirecțională la nivele diferite între componentele sistemului imun pe de o parte și structurile neuroendocrine pe de alta. Plecând de la cercetările lui Vizi și Elenkov (2002) referitoare la eliberarea citokinelor în prezența noradrenalinei, Fournier și Hellman (2003) au sugerat existența sinapselor neuroimune. Studiile microscop electronice ulterioare au confirmat prezența comunicărilor neuroimune de tip sinaptic la nivelul organelor prevăzute cu funcții limfoide primare și secundare. La rândul lor, anatomiștii au stabilit originea, distribuția și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
chimic și starea funcțională a teritoriului sinaptic respectiv. De exemplu, veziculele sinaptice omogene de formă circulară cu diametrul de 500-600 Å și densitate slabă sunt locul de depozitare a acetilcolinei. Veziculele mici, dens granulate, cu diametrul de 200-300 Å conțin noradrenalină. Bazele electrochimice ale conducerii nervoase au fost stabilite de cercetările de pionierat ale lui Hodgkin și Huxley (1952). Studiind conducerea nervoasă axonală, autorii citați au constatat că potențialul membranar de repaus cu valoare de aproximativ -70 mV, este consecința distribuției
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
biosintezei diverșilor neurotransmițători nu se produc în mod necesar la același nivel. În cazul acetilcolinei, de exemplu, cele două componente ale moleculei, colina și acetatul sunt cuplate la nivelul butonului sinaptic în prezența colinacetilazei. La rândul lor, catecolaminele (adrenalina și noradrenalina) parcurg ultima etapă a sintezei la nivel vezicular. Pe de altă parte, biosinteza neurotransmițătorilor de origine peptidică urmează calea sintezei proteice. Se formează inițial precursori inactivi, scindați ulterior de către anumite enzime proteolitice specifice, în mediatori chimici activi. La elaborarea neurotransmițătorilor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
L). Specificitatea receptorului pentru ligandul respectiv depinde de situsul specific de fixare. In vivo, adeseori există mai multe tipuri sau subtipuri de receptori pentru același ligand, precum și mai mulți liganzi pentru aceleași situsuri receptoare. Tipic este atât cazul adrenalinei și noradrenalinei, pentru situsurile noradrenergice, cât și al glutamatului și aspartatului pentru situsurile acizilor aminați excitatori. I.5.1.8. Transducția semnalelor sinaptice Acesta este mecanismul prin care activarea receptorului de către ligand realizează transformarea și transmiterea semnalului în interiorul celulei, în vederea producerii răspunsului
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
fi o enzimă, ca adenilciclaza cu cuplaj pozitiv sau negativ, ori un canal ionic. Subunitatea alfa posedând activitate GTP-azică intrinsecă produce hidroliza GTP și stoparea imediată a activității efectorului. O singură proteină G activată poate activa mai mulți efectori (cazul noradrenalinei), mai mulți receptori pot interveni asupra aceleiași proteine G (cazul acetilcolinei) sau două proteine G pot acționa asupra aceluiași efector enzimatic (cazul adenilciclazei). De precizat că mecanismul de transducție prin proteine G depășește cadrul limitat al neurotransmiterii sinaptice și se
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
la nivelul varicozităților ce se succedă de-a lungul traiectului nervos. În cazul mușchiului multiunitar, varicozitățile formează așa-zisele joncțiuni de contact, în care apare un spațiu sinaptic. Mediatorii chimici cei mai răspândiți în cazul mușchilor netezi sunt acetilcolina și noradrenalina. Acțiunea acestor substanțe diferă în funcție de tipul de receptori ce sunt activați la nivelul sarcolemei. Când receptorul este excitator, se produce o depolarizare lentă (potențial joncțional excitator), care, dacă atinge pragul de excitație, poate genera un potențial de acțiune. În cazul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
neted poate fi declanșată sau inhibată în absența oricăror influențe nervoase și fără apariția unor potențiale de acțiune. În acest sens, pot fi menționate efectele unor factori locali (CO2, O2, acid lactic, K+) și ale unor hormoni circulanți sau locali (noradrenalina, adrenalină, histamină, ocitocină, serotonină etc.), care determină direct sau, mai ales, prin receptori excitatori sau inhibitori contracții și, respectiv, relaxări, fără variații semnificative ale potențialului de membrană. În cazul hormonilor, cuplarea cu receptorii specifici din sarcolemă duce la activarea unor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
influența stimulării vago-simpatice stă la baza conceptului actual de mediație colinergică (parasimpatică) și adrenergică (simpatică). Ulterior s-au întreprins cercetări sistematice asupra mediației colinergice și adrenergice din alte teritorii, inclusiv centrale. S-a precizat, printre altele, că, în afara acetilcolinei și noradrenalinei ca principali neurotransmițători simpatico-parasimpatici, numeroase alte substanțe biologic active îndeplinesc rol de mediatori chimici ai influxului nervos excitator sau inhibitor. În prezent, peste 40 de substanțe endogene sunt considerate ca neurotransmițători cerți sau potențiali. Din această categorie fac parte o
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
mediatorilor chimici în aceeași articulație sinaptică cu cotransmițătorii respectivi, este de precizat că, în cortexul cerebral, măduvă și punte, acetilcolina coexistă în aceeași articulație sinaptică cu substanța P, VIP sau cu una din enkefaline, în locus coeruleus și ganglionii simpatici noradrenalina se găsește împreună cu neuropeptidul NPY, în timp ce GABA din talamus și cortexul cerebral folosește drept cotransmițător fie colecistokinina, fie somatostatinul. Recent s-a demonstrat că unele celule gliale interacționează cu neuronii, contribuind la reglarea neurotransmiterii sinaptice. Celulele gliale răspund la activitatea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și alimente, stări emoționale, descărcări de hormoni hipofizotropi, hipotalamici etc. I.6.2. MEDIAȚIA MONOAMINERGICĂ Din categoria monoaminelor biogene cu rol de mediatori chimici, fac parte catecolaminele simpatico-adrenergice, serotonina și histamina. I.6.2.1. Catecolaminele Reprezintă denumirea generică dată noradrenalinei, adrenalinei și dopaminei sintetizate și eliberate de terminațiile nervoase simpatice și țesutul cromafin medulosuprarenalian. Acestea sunt substanțe biologic active cu nucleu catecolaminic comun, rezultate din metabolizarea succesivă a tirozinei până la stadiul final de adrenalină. În timp ce adrenalina îndeplinește rol predominant de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
dopaminei sintetizate și eliberate de terminațiile nervoase simpatice și țesutul cromafin medulosuprarenalian. Acestea sunt substanțe biologic active cu nucleu catecolaminic comun, rezultate din metabolizarea succesivă a tirozinei până la stadiul final de adrenalină. În timp ce adrenalina îndeplinește rol predominant de hormon medulosuprarenal, noradrenalina și dopamina sunt adevărați mediatori chimici simpatico-adrenergici. Ca parte componentă atât a sistemului nervos simpatic, cât și a sistemului endocrin, medulosuprarenala deține un loc aparte în reglările neuro-endocrino-vegetative. Biosinteza catecolaminelor se realizează la nivel neuronal din tirozină sau prin hidroxilarea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
nivel neuronal din tirozină sau prin hidroxilarea prealabilă a fenilalaninei cu ajutorul fenilalanil hidroxilazei, al cărei deficit genetic determină oligofrenia fenilpiruvică. Din hidroxilarea tirozinei rezultă dihidroxifenilalanina (DOPA), iar prin decarboxilarea acestora se formează dopamina, ca mediator chimic și, totodată, precursor al noradrenalinei, principalul neurotransmițător simpatico-adrenergic. Sub influența unei enzime metilante din glanda medulosuprarenală, noradrenalina este transformată în adrenalină (fig. 48). După ce au fost sintetizate la nivelul corpului neuronal, catecolaminele sunt depozitate în vezicule cromafine și transportate axonal spre butonii sinaptici sau varicozitățile
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
hidroxilazei, al cărei deficit genetic determină oligofrenia fenilpiruvică. Din hidroxilarea tirozinei rezultă dihidroxifenilalanina (DOPA), iar prin decarboxilarea acestora se formează dopamina, ca mediator chimic și, totodată, precursor al noradrenalinei, principalul neurotransmițător simpatico-adrenergic. Sub influența unei enzime metilante din glanda medulosuprarenală, noradrenalina este transformată în adrenalină (fig. 48). După ce au fost sintetizate la nivelul corpului neuronal, catecolaminele sunt depozitate în vezicule cromafine și transportate axonal spre butonii sinaptici sau varicozitățile neuronilor adrenergici, în cazul dopaminei și noradrenalinei, sau stocate în granulele celulelor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
enzime metilante din glanda medulosuprarenală, noradrenalina este transformată în adrenalină (fig. 48). După ce au fost sintetizate la nivelul corpului neuronal, catecolaminele sunt depozitate în vezicule cromafine și transportate axonal spre butonii sinaptici sau varicozitățile neuronilor adrenergici, în cazul dopaminei și noradrenalinei, sau stocate în granulele celulelor secretoare medulosuprarenale, în cazul adrenalinei. Conținutul în catecolamine al unei vezicule cromafine variază între 6000 și 15000 de molecule. Migrarea și concentrarea veziculelor cromafine în teritoriul presinaptic al terminațiilor axonale adrenergice se realizează sub două
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
precizat că raportul molecular de 4:1 între catecolamine și ATP la nivelul veziculelor cromafine asigură substratul energetic necesar transportului activ al acestora. În afara catecolaminelor sintetizate de novo, veziculele butonilor sinaptici și varicozitățile terminale captează și stochează o parte din noradrenalina eliberată în lichidul extracelular al fantei sinaptice (fig. 49). Procesul de captare (uptake) are la bază mecanisme de transport activ realizate în doi timpi. Într-un prim moment are loc traversarea membranei axoplasmatice din lichidul extracelular în citoplasmă realizată contra
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
realizată contra gradientului de concentrație cu participarea ATP și ionilor de Mg2+. Captarea și stocarea catecolaminelor în veziculele presinaptice contribuie atât la menținerea gradientelor de concentrație veziculară, cât și la limitarea în timp a efectelor postsinaptice a impulsurilor adrenergice. În comparație cu noradrenalina, captarea și stocarea neuronală a adrenalinei este mult mai slabă. Eliberarea catecolaminelor se realizează printr-un mecanism fizico-chimic similar celui descris la terminațiile nervoase colinergice. Atât dopamina și noradrenalina ca mediatori chimici simpatici, cât și adrenalina ca hormon medulosuprarenal circulant
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
la limitarea în timp a efectelor postsinaptice a impulsurilor adrenergice. În comparație cu noradrenalina, captarea și stocarea neuronală a adrenalinei este mult mai slabă. Eliberarea catecolaminelor se realizează printr-un mecanism fizico-chimic similar celui descris la terminațiile nervoase colinergice. Atât dopamina și noradrenalina ca mediatori chimici simpatici, cât și adrenalina ca hormon medulosuprarenal circulant sunt eliberate de la nivelul veziculelor și granulelor cromafine prin exocitoză. Depolarizarea membranară și prezența ionilor de calciu sunt factori indispensabili eliberării. Potențialul de acțiune ajuns la nivelul teritoriului presinaptic
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de receptori adrenergici este comună, fiind reprezentată de 7 subunități dispuse într-un singur lanț polipeptidic format din 400-500 de aminoacizi cu lungime și secvență variabile. Afinitatea receptorilor adrenergici față de liganzii agoniști și antagoniști este diferită, fiind mai mare pentru noradrenalina în cazul receptorilor 1-adrenergici decât pentru adrenalină în unele țesuturi și organe (fig. 50). Localizarea lor, de asemenea, diferă la nivelul sinapselor interneuronale și neuro-efectoare. Receptorii 1- și -adrenergici sunt localizați postsinaptic în unele din organele efectoare periferice prevăzute cu
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
2 inhibă, prin intermediul proteinei Gi, cuplul adenilatciclază-AMP ciclic. Subtipurile , 2 și 3, dimpotrivă, cresc conținutul în AMP ciclic al teritoriului postsinaptic ca urmare a activării adenilatciclazei. În funcție de variațiile mesagerilor secunzi determinate de activarea sau inhibarea diverselor subtipuri de receptori adrenergici, noradrenalina și adrenalina produc efecte membranare postsinaptice de scurtă durată și nucleare de lungă durată. Stimularea receptorilor 1-adrenergici, activând turnover-ul fosfoinozitolului și formarea de IP3 și DAG, determină creșterea calciului și fosforilărilor mediate de proteinkinaza C. La rândul lor, receptorii 2-adrenergici
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
2-adrenergici, reducând activitatea adenilatciclazei și conținutul în AMP ciclic al teritoriului postsinaptic, inhibă canalele de calciu voltaj-dependente și cresc conductanța pentru ionii de potasiu, determinând hiperpolarizarea membranei postsinaptice. Prin acest mecanism, stimularea receptorilor 2-adrenergici realizează inhibiția presinaptică a eliberării de noradrenalină. La rândul său, stimularea receptorilor -adrenergici realizează activarea indirectă a adenilatciclazei prin intermediul proteinei Gs, însoțită de acumularea cAMP și proteinkinazei cAMP-dependente, implicată în numeroase procese și reacții celulare. La nivel central, efectele noradrenalinei sunt de tip activator, în cazul stimulării
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
2-adrenergici realizează inhibiția presinaptică a eliberării de noradrenalină. La rândul său, stimularea receptorilor -adrenergici realizează activarea indirectă a adenilatciclazei prin intermediul proteinei Gs, însoțită de acumularea cAMP și proteinkinazei cAMP-dependente, implicată în numeroase procese și reacții celulare. La nivel central, efectele noradrenalinei sunt de tip activator, în cazul stimulării receptorilor postsinaptici -adrenergici, sau de tip inhibitor, în cazul activării receptorilor -adrenergici. În funcție de predominența alfa- sau beta-receptorilor adrenergici catecolaminele participă la realizarea reacției de trezire, stării de veghe-somn, reacțiilor de adaptare și apărare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
catecolaminele participă la realizarea reacției de trezire, stării de veghe-somn, reacțiilor de adaptare și apărare etc. I.6.3. FUNCȚIILE MEDULOSUPRARENALEI Stimularea simpatică (splanhnică) a glandei medulosuprarenale determină eliberarea și lansarea în circulație a unor cantități importante de adrenalină și noradrenalină transportate pe cale sanguină către toate țesuturile și organele corpului uman. În condiții bazale normale, aproximativ 80-90% din secreția de catecolamine medulosuprarenale este reprezentată de adrenalină și doar 10-20% de noradrenalină. Variații mari ale acestor proporții pot apărea în cazul diverselor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
lansarea în circulație a unor cantități importante de adrenalină și noradrenalină transportate pe cale sanguină către toate țesuturile și organele corpului uman. În condiții bazale normale, aproximativ 80-90% din secreția de catecolamine medulosuprarenale este reprezentată de adrenalină și doar 10-20% de noradrenalină. Variații mari ale acestor proporții pot apărea în cazul diverselor suprasolicitări normale sau patologice. Adrenalina și noradrenalina având în linii mari aceleași acțiuni fizio-farmacologice, efectele lor se sumează, potențând reacții ale stimulării directe simpatice. Totodată, componenta circulantă adrenergică prelungește de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și organele corpului uman. În condiții bazale normale, aproximativ 80-90% din secreția de catecolamine medulosuprarenale este reprezentată de adrenalină și doar 10-20% de noradrenalină. Variații mari ale acestor proporții pot apărea în cazul diverselor suprasolicitări normale sau patologice. Adrenalina și noradrenalina având în linii mari aceleași acțiuni fizio-farmacologice, efectele lor se sumează, potențând reacții ale stimulării directe simpatice. Totodată, componenta circulantă adrenergică prelungește de 5-10 ori efectele reacțiilor simpatice directe, datorită inactivării mai lente a acesteia. La rândul său, intensificarea proceselor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sumează, potențând reacții ale stimulării directe simpatice. Totodată, componenta circulantă adrenergică prelungește de 5-10 ori efectele reacțiilor simpatice directe, datorită inactivării mai lente a acesteia. La rândul său, intensificarea proceselor metabolice de glicogenoliză hepatică și musculară privește numai adrenalina, în timp ce noradrenalina crește semnificativ doar rezistența vasculară periferică. La nivel cardiac, adrenalina posedă, de asemenea, efecte mai pronunțate decât noradrenalina, datorită stimulării mai puternice a receptorilor beta-adrenergici vasodilatatori. Spre deosebire de noradrenalină, adrenalina influențează puțin tonusul vaselor musculaturii scheletice, permițând creșterea fluxului sanguin muscular
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]