275 matches
-
sfinții, pantele, lăstărișul de pe Muntele Măslinilor, apele verzi ale Iordanului, ramurile de finic pe care le agita Ceaușescu... pentru că pictorul ăla, parcă-se Sabin Bălașa, îl pictase în sfârcul turlei și pe Ceaușescu, deșelând cu petele lui de ficat, un norișor. Iar localnicii se implora de girafă să le azvârle și lor, de sus, niște minuni. - Și girafa avea în ea un suflet bun de girafă? Le-a azvîrlit? - Cu cât se rățoia ăștia mai insistenți, cu atât le trăgea și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și răspândeau pretutindeni razele lor albăstrui. Erau mai mici decât mingile de ping-pong. Mai dese decât bilele într-un rulment. Cu toate pliurile ștampilei de la Banca Națională, imprimate reglementar peste ele. Cu nenorocitul de Bălcescu încrucișat, ca un pașă, pe norișorii lor albăstrui. Încercă cu unghia tușul uneia. Ale naibii, mai și săreau, când îl vedeau pe parchet. Câteva le vizitară și se pierdură prin colțuri. Scutură trufandaua. Cu puțin noroc, 800-1 000 de sutici. Devenise un cetățean bogătaș. Cu atât
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nici o clipă. Dimpotrivă, încordîndu-se, moara păru că se înhamă, din puterea și cutezanța și mai multor centre senzuale, la frecarea celei mai uriașe și de nestăpânit căni de NESS care existase vreodată pe lume și deasupra căreia, mustăcind, has-Satan, în norișorul lui, se legăna precum o linguriță cu frișcă. Pe la 1 și 15 din noapte, prin albia acelorași nesfârșite coridoare, Marele Amăgitor al lumii se strecură înapoi în coșconeața sa. Miorlăind și chemîndu-și pe nume fiecare unghie de la picioare. Frecîndu-se și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
puneți-le în sacoșă și luați-le cu voi acasă! Nu este frumos și nici sănătos să arunci gunoaiele pe jos! Și Pământul are viață ca și tine!’’ Pomișorul Este o zi frumoasă. Pe cerul senin se plimbă alene niște norișori albi și pufoși. Se zăresc stoluri de rândunele. Mihai, Ana și Claudiu merg în livadă. Au luat cu ei un pomișor, o stropitoare și o unealtă pentru săpat. Mihai face o gaură, iar Ana așază pomișorul. După ce l-au fixat
Ghidul micului ecologist by Lidia Gâdei, Violeta Buciumaş, Silviu Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1181_a_1883]
-
pascoliene există în poezia dumneavoastră? El se enervă și răspunse aspru: Un semn al exclamării în poezia Morții.72 S-a insistat asupra acestor ascendente pascoliene din primele versuri de Quasimodo, fiind evidențiate fragmentele ce amintesc de tema copilandrului (v. Norișorii din amurg) sau unele cadențe recurente prezente în Rândunica de lumină. Aceste poezii compuse la Messina, în jurul anului 1917, au fost repudiate de autorul lor negăsindu-și loc, pe bună dreptate, în volumele care l-au consacrat. Prin urmare au
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
din aripi salța găinușa / Și când țăranul dis-de-dimineață / Se arată-n prag și Soarele ce naște / Pătrunde tremurând cu mii de raze / prin stropii calzi de roua, mă trezește/ bătându-mi lin și dulce în fereastră; Și mă ridic, iar norișorii palizi, si răcoarea / zefirului și primul cânt de păsări / binecuvânt și văile zâmbinde (Viața solitara, vv. 1-10).292 În incipitul cantului descrierea peisajului amintește de ficțiunile arcadiene cu notă caracteristică de artificialitate. Împletind două axe temporale (curgerea zilei și mersul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
În vremea copilăriei mele creștea o iarbă așa de frumoasă, de-o parte și de alta a pârâiașului, acolo stăteam culcată În iarba deasă și contemplam cerul minute În șir, Închipuindu-mi fel de fel de figuri de basme din norișorii albi de pe cer. Nu am să uit frumoasele seri de vară și de toamnă, cu cerul plin de stele, cu luna care ne lumina toată curtea, pe care nu le-am văzut la oraș, niciodată! Acolo, la marginea hotarului dintre
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
Câteva furnici, încurcate de piciorușele fetei, o mușcară. Întinse mâna să aline senzația de durere, apoi pipăi lemnul crucii, ca să vadă dacă e acolo. Fața nu mai era în bătaia soarelului și deschise ochii speriată. Nu era nimeni, doar un norișor. Se ridică, spijinindu-și palmele de pământ, și se uită în jur. Văzu pentru prima dată crucile din cimitir. Erau acoperite de frunzele florilor care își căutau loc spre lumină și se agățau de orice ca să prindă binecuvântarea cerului. Cimitirul era
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
au recunoscut, - Nicio grijă... sunt din tabăra adversă, a mecanizatorilor ! Și-au spus încet calmându-se. Liniștea pusese stăpânire pe țărm, nu erau valuri, zgomotele de pe șosea se pierdeau în imensitatea spațiului, iar lumina amurgului se cernea estompată după un norișor și fiecare avea impresia că acel colț de lume numai pentru el fusese special creat. Păreau singurii oameni de la începuturile pământului, timpul blocase acele ceasornicului iar apa le ajunsese deja la piept. Soarele aproape apusese... se ascunsese în asfințituri și
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Sultan la pas, urmată de aproape de Pârvu care, mai că și-ar fi încercat colții cu lățoșii. De sus de pe culme se mai auzea doar... „cling-cling... cling-cling...“, și ecoul vălurit al flăcăului: „Fa Anucă, faaa...!“ Sus, în limpezimea cerului, un norișor alb însângerat pe margini, de soarele la asfințit, se mistuia văzând cu ochii. În văzduh se simți aerul proaspăt și răcoros al toamnei. La o aruncătură de băț, apare pâlcul de salcâmi înalți. Acolo‟i cimitirul. Satul, viu... cu toții trăiesc
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Mi-am pierdut pasiunea credinței, mio figlio, nu credința! E o mare deosebire și o mare pierdere! Apoi tace și eu nu-l mai întreb nimic, mă reîntorc la mare, la pescăruși, la cerul albastru tapetat ici-colo cu câte un norișor, Andrea tot neclintit în șezlong, sunt convins că a adormit, Diseară suntem invitați la o petrecere, mă anunță Aldo, nu departe de aici, Bine! Poate amânăm ședința de hipnoză pe mâine seară! și Aldo își pune din nou ochelarii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Al patrulea document era povestea sa; se intitula Index rerum a se gestarum, “înșiruirea faptelor sale“. Iginus puse scrierea pe pupitru și-i ordonă lui Gajus să n-o ia de acolo sub nici un motiv. Din codex se ridică un norișor de praf pe când Iginus citea, sau poate recita pe de rost, adnotarea: Augustus poruncise ca acea scriere să fie sculptată pe o enormă placă de marmură la Roma și să fie gravată pe tăblițe de bronz în capitalele tuturor provinciilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe brațe apoi, iar eu Încăpățânându-mă totuși să mă mai uit la Albastră. Ieșind din traseu, Învingând, nu mă visam niciodată În săptămâna dinainte de intrare În Albastră, m-a torturat timpul. Vremea rea mi-ar fi zădărnicit escaladarea. Fiecare norișor Îmi Împiedica antrenamentul și mă făcea să disper. Știam că un singur strop de nor Îl va face pe Eugen să amâne totul. Dar eu nu aș mai fi putut rezista Încă o săptămână În asemenea tensiune. În săptămâna dinainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ceva care, prin trista-i frumusețe, să placă, acea speranță ce o făcea să surâdă, pe care o nutrea în cea mai mare taină de îndată ce era vorba de mine și de planurile mele lăudăroase și de făgăduințele mele pline de norișori trandafirii. Curând, surâsul îi pieri, alungat de firea fricoasă pe care i-o crease oroarea căreia îi supraviețuise. În timp ce stătea pe vine lângă soba cu cărbuni și împletea ciorapi din lână nevopsită de oaie pentru copiii țărăncii care, drept plată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pe Kate. Continua să doarmă liniștită. Aproape că mă așteptasem s-o găsesc stând ridicată în pătuț, cu brațele încrucișate, vrând să știe unde era tatăl pe care i-l promisesem. Dar Kate dormea, visând vise de copil mic, despre norișori roz și paturi călduțe și oameni pufoși care miros bine și multă mâncare și mult somn și mulți oameni care te iubesc. Și despre lipsa necesității de a sta la coadă la budă. Am luat sticla de vin și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Și că e păcat să încurajezi pe cineva să-și ia propria viață. Mie mi se părea că Jim era mereu prin preajmă. De fiecare dată când mă întorceam de la Londra, îl găseam prăbușit la masa din bucătărie, cu un norișor întunecat agățat deasupra capului, cărând după el aerul acela tragic ca pe o servietă. Dar mereu îi spuneam „Bună, Jim“. Măcar eram politicoasă. Chiar dacă el mă ignora total. Apoi am descoperit de ce mă ignorase. A doua zi de când mă întorsesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
autobuz aglomerate. Mulțime îngrămădindu-se în magazine, cofetării, alimentare, restaurante, cafenele, ceainării. Așteptând ora de începere a spectacolului, la vreun cinematograf. Îmbulzindu-se spre și dinspre Gara de Nord. Din nou formând o masă informă în stațiile de autobuz, tramvai, troleibuz. Despicând norișorii delicați de praf. Învelindu-se în lumina filtrată de arborii parcurilor. Înaintând printre frunze ruginii sau îngălbenite ce pluteau nesigure, smulse de adiere din copacii bulevardelor. Același fel de mulțime în oricare parte a orașului, preocupată, grăbită, frământată, vociferând, tropăind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
din noi? Nu cumva, cel mai adesea, este o mască pe care trebuie s-o ridicăm cu precaută atenție, pentru a nu tulbura apele de dedesubt, a căror oglindă s-ar putea întuneca, precum atunci când se arunca o piatră, de norișori de praf fin ridicați de pe fund? Pentru că este foarte posibil ca nevoia de iubire pe care n-o mai mărturisea, de la o vreme, decât lui însuși, ba chiar rareori, în momente când se simțea cuprins de o disperare fără margini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Pe când stăteam pe scaunul meu rotativ de birou și mă căzneam rețin numele tuturor, și-a făcut apariția cea mai frumoasă fată pe care am văzut-o În viața mea. Purta un pulover delicat din cașmir care părea tricotat din norișori roz. Părul uluitor de alb i se revărsa, buclat, pe umeri. Trupul, Înalt de un metru optzeci, părea să aibă exact atâta greutate cât să-l mențină În poziție verticală, dar pășea cu grația surprinzătoare a unei dansatoare. Avea obraji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pe vine lângă Carol. Scoate un pachet de țigări. Vrei o țigară? Poftim? Marius repetă întrebarea. Ah, da... Scuzați-mă, domn locotenent, mă gândeam la altceva. Un timp, fumează amândoi tăcuți. Fumul se ridică, amestecându-se în aerul rece cu norișorii de abur de la respirația lor. Apare și Iorgu. Cele câteva telefoane date de Nicky înaintea atacului au dezvăluit cum s-a transformat odrasla Licheardovicilor din "verde" în "roșu". Se întâmplase când căzuse prizonier pe frontul din Moldova. Nu în calitate de combatant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
depus într-o gropiță și fetele au mărit volumul șuvoaielor de lacrimi. Preotul făcea rugăciuni de toate felurile și își îndrepta mereu ochi spre Dumnezeu. Cum eram noi concentrați la ceea ce vedeam și auzeam, nici n-am observat că un norișor cît o nucă a apărut la vest, deasupra Miorcaniului. Cît noi ne mai frăsuiam pe acolo, nucușoara se transformă cît ai clipi într-un uriaș balaur. Stropi mari, generoși, deschid concertul ploii. Apoi se dezlănțuie stropitoarea cerului și abia atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
zare, cam neclar, este vîrful. După o oră de urcuș au constatat că nu-s chiar așa de sus cum credeau. Gîfîiau ca două foci obosite.... Dinspre vest se ridică un nor negru ca smoala. Tinerii nu iau în seamă norișorul și se așează pe un pietroi, să mai tragă cîte un gît de șliboviță. Nici n-au tras bine două duște mai acătării, că diavolul de nor cuprinde zarea. Se umflă ca naiba și îi astupă totul cu întuneric. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
torente ocazionale. Luna este plină, dar luminează bine doar căile de mers ale oamenilor cuminți. Dacă umblai prin pădure nici nu se uita la tine. Poienițele erau luminate dumnezeiește, erau poleite cu aur și pe deasupra se mai rătăcea cîte un norișor ca un smoc de vată, și el auriu. Prin locuri mai îndepărtate se vedeau norișori (de fapt aburi de ceață) răsfirați, parcă așezați de oameni pricepuți și cu gusturi estetice ireproșabile. O pace nefirească dădea impresia vagă că totul în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Dacă umblai prin pădure nici nu se uita la tine. Poienițele erau luminate dumnezeiește, erau poleite cu aur și pe deasupra se mai rătăcea cîte un norișor ca un smoc de vată, și el auriu. Prin locuri mai îndepărtate se vedeau norișori (de fapt aburi de ceață) răsfirați, parcă așezați de oameni pricepuți și cu gusturi estetice ireproșabile. O pace nefirească dădea impresia vagă că totul în jur doarme. Puteam citi busola fără ajutorul fosforului sau lanternei și porneam mereu cu speranța
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
timp în raport cu eternitatea. Este timpul cînd grecii dorm cel mai odihnitor somn al zilei sub răcoarea adusă pînă la pat de blînda briză elenă. Își refac forțele pentru încă o zi de activitate sub dogoarea soarelui, neascuns niciodată sub vreun norișor. Bărcuțe rătăcite merg, aparent fără treabă, fără grabă și fără o direcție precisă. Singurul lor rol ar fi să zumzăie ca un bîzoi enorm și să spargă liniștea divină care domnește de obicei la ora aceea. Mai tîrziu începe corul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]