529 matches
-
de Fier, Guaimar a început cucerirea Calabriei de la bizantini, ocazie cu care a construit un puternic castel la Squillace. În anii ulteriori, Guaimar a întâmpinat dificultăți în a-și menține posesiunile, fiind confruntat atât cu împăratul german cât și cu normanzii. Rainulf Drengot, care încă deținea Aversa, a murit în 1045, iar comitatul său a trecut, în pofida tuturor protestelor lui Guaimar, nepotului său Asclettin. În același an, Guaimar s-a opus succesiunii vărului lui Asclettin, Rainulf Trincanocte, însă din nou rezultatul
Guaimar al IV-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324570_a_325899]
-
fost un eșec. Richard Drengot, un văr al lui Herman, se afla atunci într-o închisoare din Melfi, în urma unui conflict cu Drogo de Hauteville. Guaimar a obținut curând eliberarea lui Richard și l-a condus personal până la Aversa, unde normandul a fost instalat ca regent, unde mai târziu va deveni conte în sensul său deplin. Astfel, Guaimar a redobândit supunerea Aversei. La sinodul din Benevento din iulie 1051, papa Leon al IX-lea a solicitat lui Guaimar și lui Drogo
Guaimar al IV-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324570_a_325899]
-
mai târziu va deveni conte în sensul său deplin. Astfel, Guaimar a redobândit supunerea Aversei. La sinodul din Benevento din iulie 1051, papa Leon al IX-lea a solicitat lui Guaimar și lui Drogo de Hauteville să pună capăt incursiunilor normanzilor asupra teritoriilor bisericești. La puțin vreme după aceea, Drogo a fost asasinat, probabil în urma unei conspirații finanțate de bizantini. În același an, pe 3 iunie 1052, Guaimar a căzut la rândul său asasinat în portul capitalei sale. Cei patru ucigași
Guaimar al IV-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324570_a_325899]
-
Sorrento a reușit să scape, în vreme ce sora și nepoata lui Guaimar au fost închise. Cumnații săi asasini au ocupat orașul și l-au ales pe Pandulf, cel mai vârstnic dintre ei, ca principe. Scăpat de asasinat, Guy a fugit la normanzi și în curând, cu ajutorul acestora, cei patru conspiratori au fost asasinați în Salerno de către o largă forță normandă și de armata strânsă de Guy din rândul salernitanilor. Familiile asasinilor au căzut curând în mîinile asediatorilor, așa încât ei au început negocierea
Guaimar al IV-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324570_a_325899]
-
căzut curând în mîinile asediatorilor, așa încât ei au început negocierea prin eliberarea lui Gisulf, fiul și moștenitorul lui Guaimar. Guy a acceptat capitularea imediat după aceea, promițând să nu tulbure în niciun fel familiile asasinilor lui Guaimar. Cu toate acestea, normanzii, care considerau că nu erau legați de jurământul făcut către Guy, i-au masacrat pe cei patru frați și 36 de alți asediați, câte unul pentru fiecare lovitură de cuțit primită de Guaimar. Astfel, normanzii și-au demonstrat loialitatea față de
Guaimar al IV-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324570_a_325899]
-
lui Guaimar. Cu toate acestea, normanzii, care considerau că nu erau legați de jurământul făcut către Guy, i-au masacrat pe cei patru frați și 36 de alți asediați, câte unul pentru fiecare lovitură de cuțit primită de Guaimar. Astfel, normanzii și-au demonstrat loialitatea față de principele de Salerno chiar și după moartea acestuia. Succesiunea lui Guaimar include stăpânirea sa, obținută fie prin cucerire, fie prin alte metode, asupra Salerno, Amalfi, Gaeta, Napoli, Sorrento, Apulia, Calabria și Capua. El a fost
Guaimar al IV-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324570_a_325899]
-
pe fiul cel mare, Ioan, sub numele de Ioan al IV-lea de Salerno, însă acesta a murit în 1039. Guaimar a fost succedat de cel de al doilea fiu, Gisulf al II-lea (numit co-principe din 1042), pe care normanzii l-au trecut sub protecția lor. Al treilea fiu a fost Landulf, senior de Policastro. Al patrulea, Guy a fost un aliat al normandului Robert Guiscard. Cel de al cincilea a fost Ioan, abate de Curte. Cel mai tânăr, Guaimar
Guaimar al IV-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324570_a_325899]
-
de cel de al doilea fiu, Gisulf al II-lea (numit co-principe din 1042), pe care normanzii l-au trecut sub protecția lor. Al treilea fiu a fost Landulf, senior de Policastro. Al patrulea, Guy a fost un aliat al normandului Robert Guiscard. Cel de al cincilea a fost Ioan, abate de Curte. Cel mai tânăr, Guaimar, l-a sprijinit să guverneze pe fratele său Gisulf. Fiica cea mai mare a lui Guaimar a fost Sichelgaita, care va deveni soția lui
Guaimar al IV-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324570_a_325899]
-
fi cuvântul proto-indo-european "°gan", cu semnificația „vărsarea unui râu”. Numele de Gent vine de la cuvântul celt "Ganda", care însemnă "deltă". După ce orașul a fost sub conducere romană în jur 400 a fost câștigat de franci. In secolul al IX-lea normanzii jefuiesc regiunea Gent. Carol cel Mare încerca mai târziu fără succes să-i înfrângă pe vikingi. În secolul al XI-lea Gent devine metropola producției de textile și după Paris al doilea mare oraș nord european. Nobilimea trebuia să cedeze
Gent () [Corola-website/Science/299323_a_300652]
-
a dialectelor din nord, "oïl", de cele din sud, "oc". Între acestea se interpune o grupare de trecere, cea a dialectelor francoprovensale. Dialectele "oïl" sunt la început relativ puțin numeroase și formează un ansamblu relativ omogen. Se disting dialectele picard, normand, burgund și unul numit "françois". Această denumire provine din cea pe care o are începând cu secolul al VIII-lea regatul lui Carol cel Mare, Francia, apoi cele ale urmașilor săi: Francia Răsăriteană, Francia de Mijloc și Francia Occidentală. Aceasta
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
este existența adjectivelor terminate în consoană cu formă unică, mai ales provenite din participiul prezent ("luisant" „lucitor, -oare”, "vaillant" „viteaz, -ă”) dar și adjective la origine: "grant" „mare”, "mortel" „muritor, -oare”. În domeniul numeralului, sistemul de numerație vigesimal, împrumutat de la normanzi, era mult mai bine reprezentat decât în limba modernă: "vins et dis" „treizeci” (literal „douăzeci și zece”), "deux vins" „patruzeci” (lit. „doi douăzeci”), "trois vins" „șaizeci (lit. „trei douăzeci”) ”, "quatre vins" „optzeci” (lit. „patru douăzeci”), "cinq vins" „o sută” (lit.
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
de tifos. Tancred a fost căsătorit cu una dintre fiicele regelui Filip I al Franței, Cecilia de Franța, însă nu a avut niciun urmaș. "Gesta Tancredi" constituie o biografie a lui Tancred scrisă în latină de către Raoul de Caen, un normand care a participat la Prima cruciadă și a servit sub Tancred și Bohemund.
Tancred de Taranto () [Corola-website/Science/326937_a_328266]
-
idolii "treimii" lor: statuile lui Mahound, Tervagent și Apollyon sunt scoase din moschee și bătute cu bețe. În acea noapte, Baligant, emirul Egiptului, vine cu întăriri. Marsilion moare și Baligant preia conducerea. Carol își împarte oștile după naționalitate: bavarezii, germanii, normanzii, bretonii, flamanzii și burgunzii. Forțele creștine distrug armata musulmană într-o luptă pe viață și pe moarte, iar Carol îl doboară pe Baligant în duel. Armata creștină pătrunde în Zaragoza. Idolii și obiectele vrăjitorești din sinagogile și moscheile orașului sunt
Cântecul lui Roland () [Corola-website/Science/303110_a_304439]
-
pecenegi, a fost trimisă să-i escorteze pe cruciați. Acest grup a mărșăluit până la sfârșitul luni mai spre Dorylaeum, folosind ruta utilizată de Raymond și Étienne în 1097 în timpul primei cruciade. Ei au plănuit să continue drumul către Konya, dar normanzii, ale căror efective depășeau toate celelalte contingente luate la un loc, erau hotărâți să se îndrepte spre nord spre Niksar, unde Boemund I al Antiohiei era ținut ostatic de turcomani. După ce au cucerit Ancyra pe 23 iunie și au predat
Cruciada din 1101 () [Corola-website/Science/306548_a_307877]
-
realizate de ilustratorii revistei. "Post" a publicat povestiri și eseuri scrise de H. E. Bates, Ray Bradbury, Kay Boyle, Agatha Christie, Brian Cleeve, William Faulkner, F. Scott Fitzgerald, C. S. Forester, Ernest Haycox, Robert A. Heinlein, Kurt Vonnegut, Paul Gallico, Normand Poirier, Hammond Innes, Louis L'Amour, Sinclair Lewis, Joseph C. Lincoln, John P. Marquand, Edgar Allan Poe, Sax Rohmer, William Saroyan, John Steinbeck, Rex Stout și Rob Wagner. De asemenea, revista a publicat poeziei ale unor poeți cunoscuți precum Carl
The Saturday Evening Post () [Corola-website/Science/336395_a_337724]
-
aceasta avea să evolueze în limba malteză. Creștinii de pe insulă au primit libertate de religie; ei a trebuit să plătească jizya, o taxă pentru non-musulmani, dar au fost scutiți de la plata taxei pe care trebuia să o plătească musulmanii (zakat). Normanzii au capturat Malta în 1091, ca parte a cuceririi Siciliei de către ei. Conducătorul normand, Roger I al Siciliei, a fost bine primit de către creștinii autohtoni. Ideea că contele Roger I ar fi smuls o parte din drapelul său în carouri
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
El a preluat de asemenea și Canosa, ca și "alte orașe" aflate în stăpânirea sarazinilor, conform "Cronaca Cavese". În 1059 Petru a emis legi pentru noile sale posesiuni. În 1057, el a început să îi primească alături de sine pe acei normanzi deposedați de pe urma ascensiunii lui Robert Guiscard, ulterior morții contelui Umfredo, ai cărui fii, Abelard și Herman, au fost văduviți de preluarea moștenirii. Potrivit cronicii lui Guglielmo de Apulia, Petru a început cu acea ocazie întărirea zidurilor Trani și pregătirile pentru ca
Petru al II-lea de Trani () [Corola-website/Science/328201_a_329530]
-
cârmuirea unei corăbii prin măsurări de adâncime o amintește și istoricul grec Herodot (500 î.H.) După descoperirea busolei este ușurată orientarea pe mare, până atunci nordul era stabilit cu ajutorul "stelei polare" în emisfera nordică.Corăbieri buni au fost și normanzii vikingii care navigau de regulă în apropierea țărmurilor cunoscând bine curenții marini și de aer, prin anii 980 - 999 au atins Groenlanda și coastele Americii de Nord. Arabii perfecționează unele instrumente de navigație ca de exemplu "Astrolabium" un instrument de măsurare a
Orientare (geografie) () [Corola-website/Science/305743_a_307072]
-
abațiile, capelele și bisericile de pelerinaj situate pe drumul către biserica ce adăpostește moaștele Sf. Iacob, în Compostela, din Spania. Multe construcții aveau o arcadă (un culoar construit în jurul bisericii) pentru pelerini. Arta romanică a fost adusă în Anglia de normanzi. Acest stil este cunoscut în Marea Britanie ca stil normandic. Monumentele de bază ale acestui stil sunt catedralele din Ely, Norwich, Peterborough.
Romanic () [Corola-website/Science/299802_a_301131]
-
noul autocrator, a aranjat lucrurile ca între rude și acesta depuse armele, primind în schimb, nu jumătatea de Bizanț, propusă de Comnen mai înainte, ci titlul de cezar și Thessalonicul ca domeniu. Acum, sosise momentul să fie încheiate socotelile cu normanzii. Alexie I a semnat pace cu selgiucizii, alianțe cu Veneția și cu regele german Henric IV. Asigurându-și, în felul acesta, un paravan diplomatic, basileul a condus armata romeilor în Dalmația, unde debarcase și asediase orașul Dyrrachion oștirea de 30
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
armata romeilor în Dalmația, unde debarcase și asediase orașul Dyrrachion oștirea de 30.000 de oameni a cumplitului Robert Guiscard care avea ca obiectiv final, să obțină coroana imperială a Bizanțului. Asediul asupra orașului Dyrrachion trebuia să-i deschidă conducătorului normand drumul spre Constantinopol. Slavii din partea locului îi susțineau bucuroși pe normanzi, năzuind la eliberarea de sub puterea nesățioșilor funcționari bizantini. La 18 octombrie 1081, Alexie Comnenul a intrat în luptă cu forțele lui Robert. Neizbutind să țină piept atacului pedestrimii grele
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
de 30.000 de oameni a cumplitului Robert Guiscard care avea ca obiectiv final, să obțină coroana imperială a Bizanțului. Asediul asupra orașului Dyrrachion trebuia să-i deschidă conducătorului normand drumul spre Constantinopol. Slavii din partea locului îi susțineau bucuroși pe normanzi, năzuind la eliberarea de sub puterea nesățioșilor funcționari bizantini. La 18 octombrie 1081, Alexie Comnenul a intrat în luptă cu forțele lui Robert. Neizbutind să țină piept atacului pedestrimii grele varege (mai exact, varego-ruso-anglo-saxone) a Comnenului, normanzii au luat-o la
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
îi susțineau bucuroși pe normanzi, năzuind la eliberarea de sub puterea nesățioșilor funcționari bizantini. La 18 octombrie 1081, Alexie Comnenul a intrat în luptă cu forțele lui Robert. Neizbutind să țină piept atacului pedestrimii grele varege (mai exact, varego-ruso-anglo-saxone) a Comnenului, normanzii au luat-o la sănătoasa și, numai printr-o minune, viteaza Gaïta, concubina lui Guiscard, a reușit să-i oprească pe oștenii care fugeau și să-i trimită din nou la luptă. Varegii, obosiți de urmărire, au fost dați peste
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
demonstrat vitejia sa excepțională, pentru care îl iubeau atât de mult ostașii săi. După mărturia fiicei sale, lui Alexios îi plăcea să repete: "Este mai bine să mori într-o luptă bărbătească, decât să-ți salvezi viața cu prețul dezonoarei" Normanzii, înaintând treptat spre est, au jefuit Epirul, Macedonia și Thessalia asediind Larissa. Cu aceasta însă succesele lor au luat sfârșit. Deși Bizanțul, în acest moment, era slab, la cârma țării se afla un suveran talentat și tenace, care a reușit
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
cu arcuri puternice cu bătaie lungă. Pe lângă aceasta, Alexie, fiind un diplomat de excepție, i-a încurajat cu plăcere pe adversarii politici ai lui Robert din Italia și a angajat contingente militare turcești. Flota dogelui venețian Domenico Selvo le provoca normanzilor înfrângere după înfrângere. Între timp, Robert Guiscard se împotmolise de-a binelea în Italia: mai întâi, salvându-l pe papa Grigore VII (Papa le ceruse normanzilor, care erau vasalii Romei, ajutor împotriva împăratului Henric IV și a antipapei Clement III
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]