486 matches
-
apoi te împinge înainte și-ți lipește țeava de ceafă. Îmi venea să strig acum: „Mulțumesc, Dinule, că mă ajuți să mă scutur de ultimele sentimente. Complet fără inimă, voi fi de temut”. Deodată, am încremenit. În ochiul de apă noroioasă, aproape de urechea mea stângă apăruse o gaură neagră, metalică. Prin urmare, viața mă confirma pe loc! Întotdeauna un vânător ne urmărește. În spatele lui e un alt vânător și așa, la nesfârșit, fiecare vânează pe cineva și fiecare constituie o țintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ei ce urma să spun, în fina. Dar altceva era în inima mea. ― Și chiar n-ai regretat niciodată? ― Că am scăpat cu viață, nu. VI ― Numai subconștientul meu colcăie. Dorm agitat și visez tot felul de lucruri ciudate, mări noroioase, câini cu ochi omenești, pe care, dacă le-aș auzi de la altul, le-aș socoti niște aberații. Într-o noapte, camera mea se umpluse de clepsidre sparte din care curgea nisipul. Și, pe măsură ce trecea timpul, simțeam cum creștea nisipul în jurul
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
a hotărât, înțelegându-se din ochi cu Gundo. E-ntortocheat, dar mai înalt. S-a întors spre soldații care ne-nsoțeau. - Atenție mărită, s-ar putea să dăm nas în nas cu ceva tâlhari. Noul drum nu era inundat, dar la fel de noroios și de plin de gropi. A trebuit să mergem foarte încet, să coborâm de pe cal de nenumărate ori, astfel că pe la a noua oră nu ne aflam nici măcar la jumătatea călătoriei. S-a pornit din nou ploaia, lăsându-se o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a bătut din aripi, a zburat drept în oglindă, făcându-se nevăzută. Am simțit atunci cum mă cuprinde frigul și am văzut că oglinda unduiește, ca suprafața unei ape, apoi n-am mai văzut decât o apă de culoare brună, noroioasă și învolburată, era de parcă aș fi fost o pasăre și aș fi zburat pe deasupra apei, și atunci am ajuns la un perete de lut și am început să alerg pe el în sus, se vedeau clar grunjii de pământ și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Loïc aruncă o privire surprinsă În direcția soră-sii, apoi, cu un aer morocănos, Îi Întinse o cheie polițistului. Fără să mai aștepte vreun răspuns, Fersen se Îndreptă spre lift, lăsînd În urma lui, ca un melc, o dîră umedă și noroioasă. CÎnd ușile cabinei se Închiseră, Marie se aplecă spre Loïc. - Prefer să nu-l slăbesc din ochi. Și să mai arunc cîte o privire și prin lucrurile lui dacă e necesar... Fratele ei o privi cu neîncredere, ca pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
încordă privirea spre luminișul care mai mult se ghicea decât se vedea câțiva metri mai în față. Erau acolo: cenușii și negri, murdari și zgrunțuroși, purtându-și înfricoșătorii colți gălbui. Pășteau lângă râu, dezgropând rădăcini sau căutând fructe în malul noroios, iar când unul se adăpa, celălalt supraveghea apa, atent la acțiunea trădătoare a caimanului sau la anaconda care, ivindu-se pe neașteptate din apă, ar fi încercat să-l târască la fund pe cel care bea. Erau de-ajuns doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
vechi de fier, o noptieră rablagită și o oală de noapte ciobită și gălbuie. Hainele se atârnau în cuie pe spatele ușii și, ca să te speli, trebuia să cauți la capătul culoarului un closet pestilențial și un duș cu apă noroioasă, adusă direct din râul San Pedro. De cum închise metisul ușa în spatele lui, lăsându-l „instalat“, încercă o uitată senzație de neliniște ce-l chinuia din nou. Mirosul dens al tropicului era diferit, închis acolo, prizonier între pereții coșcoviți și cenușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
este numit ministru - Dumnezeu știe de ce! , ajunge să se consideră cea mai mare autoritate, nu numai în materia respectivă, ci în toate... V-o spun în cunoștință de cauză: și eu am fost ministru - zâmbi amar, privi piața murdară, râul noroios și cocioabele de pe celălalt mal, din Vizavi. Sunt inginer agronom și am fost numit ministrul Telecomunicațiilor. Și cel mai ciudat lucru este că am ajuns să cred că aș putea să o fac bine. De aceea sunt acum aici. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
aroge dreptul de a o distruge, de a da gata plante și animale care dăinuiseră de milioane de ani. Își roti privirea de jur-împrejur, la umbrele imenselor trunchiuri, la apele râului, la acoperișul de frunze și la pământul umed și noroios. Te vei da bătut? întrebă el. Vei îngădui să vină cu securile, cu fierăstraiele și cu tractoarele lor și să transforme totul în deșert? Sunt ca o armată de saca-saiya mâncând petele de grăsime de pe pantaloni, viermii și gândacii, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
schimbător al luminii, străinul trânti capacul portbagajului și se îndreptă, cu foile trenciului jucîndu-i în jurul umerilor ca niște flăcări, către portiera din dreptul volanului. O deschise. Manevră, c-o atingere răcoroasă, butonul radioului, scăzând drastic intensitatea glasului plin de supurații noroioase al Victoriei Andrei. Pescui un timp sub banchetă și, când își reînălță brațul, printre degete i se zăriră, încurcate, șuvițele de păr ale căpățânii taximetristului. Cu trăsăturile lui slăninoase reflectate strâmb sub secrețiile care-i inundaseră fața. Cu mustața pleoștită
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o stație devenise ultima modă și însemna să-ți ții respirația până cădeai pe jos. În București nu există un loc ca lumea unde să te calce trenul. Să te urci pe un pod din ăla, bădărănesc, ce traversează râul noroios Dâmbovița și să te arunci în cap de-acolo era ca și cum ai fi încercat să-ți iei viața, folosindu-te de o pereche de șosete. Șosetele puteau să nu fie îndeajuns de murdare, nu te-ar fi asfixiat, iar dacă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
II înjura și-l smucea: - Mă, scoal', mă, trezește-te! Lunganul călca în străchini, dus de subsuori. Paraschiv îi veni bătrânului în ajutor. În frunte, mergea chiuind, cu o mână la spate și una deasupra capului, Bozoncea. Juca în drumul noroios și striga: Cardește-mi, cardește-mi, Mitică, Cardește-mi, de nu mă uita... Era vesel pezevenghiul pentru că avea bani și-i era bine. Îi trimisese înainte pe Mînă-mică și pe Florea să târguiască stofă de rochii ibovnicei, c-așa avea obiceiul. Oacă gonea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se lăsa coțăită. Spre seară, turma sălbatică urca iar malul pieptiș și cădea în goană peste câmpul pietros care ducea în mahalaua vecină. În urma câinilor se ridicau nori mari de praf. Goana nu se domolea decât atunci când intrau pe ulițele noroioase de Ungă Ateliere. Din curți, se alăturau alte cete. Ogarii ceferiștilor aveau picioarele subțiri și lungi și capetele ascuțite. Grămada neagră și lățoasă a celor din groapă se strângea lângă șef, aruneîndu-se spre namilele murdare. Erau furioși și întărîtați. Muierile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cărui muritor treceau acestea idei? Esistența ideală a acestor reflecțiuni avea de izvor de emanațiune un cap cu plete de o sălbătăcită neregularitate, înfundat într-o căciulă de miel. Era noapte și ploaia cădea măruntă pe stradele nepavate, strâmte și noroioase ce trec prin noianul de case mici și rău zidite din care consistă partea cea mare a capitalei României, și prin bălțile de noroi ce împroșcau pe cutezătorul ce se încredea perfidelor unde treceau niște ciubote mari cărora nu le-
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
toate câte vedem, auzim, cugetăm, judecăm nu sunt decât creațiuni prea arbitrare a propriei noastre subiectivități, iar nu lucruri reale. Viața-i vis. Era o noapte tristă. Ploaia cădea măruntă pe stradele nepavate ale Bucureștilor, ce se trăgeau strâmte și noroioase pin noianul de case mici și rău zidite din cari constă partea cea mai mare a așa-numitei capitale a României. Tropăiai pin bălțile de noroi ce te împroșcau cu apa lor cea hleioasă îndată ce aveai cutezarea de-a pune
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
luat, acum, forma unei paste impure. Fluidul (focul) și-a schimbat și statutul imagistic: și-a pierdut calitatea purificatoare. Dintr-o energie luminoasă (o materie superioară care unește două Însușiri fundamentale: forța și lumina), focul a devenit o energie murdară (noroioasă), pedepsitoare (este sugerată și o simbolistică morală). Frica de gol se asociază la Heliade cu frica de proliferarea haotică a elementelor. Acea „ceartă a elementelor”, care revine În momentele de criză cosmică sau În clipe de mare excitație afectivă, marchează
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Angliei, să dea Franței exemplul dezarmării; recuza clientelismul funcțiilor și, ca remediu la această a opta plagă a Egiptului, indica în mod spiritual reducerea numărului de funcții. În sfârșit, unul dintre primii în această privință, lucra la oprirea invaziei torentului noroios al socialismului. Democrației Pașnice, care cerea, strigând în gura mare, o leghe pătrată de teren pentru a experimenta sistemul său, i-a opus, în 2 martie, Petiția unui economist, care reclama de asemenea leghea sa pătrată, afirmând că experiența sa
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
a câștigat numeroase bătălii datorită istețimii sale native. În celebra confruntare de la Rovine, armata otomană condusă de sultanul Baiazid Fulgerul a fost zdrobită de către oastea muntenească a lui Mircea. Domnitorul român s- a folosit în luptă de relieful accidentat și noroios, câștigând astfel un avantaj decisiv care i-a asigurat victoria în înfruntarea cu un adversar superior numeric. Un cronicar bulgar consemnează despre acea bătălie: „Lănci nenumărate s-au frânt atunci și mulțimea săgeților a fost nenumărată, că văzduhul nu se
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
într-un anumit loc. VULCAN relief conic cu caracter muntos, rezultat prin acumularea lavei și a altor produse vulcanice în jurul craterului; cel mai înalt vulcan din lume este Aconcagua - 6.960 m, la granița dintre Argentina și Chile (America de Sud). VULCAN NOROIOS erupție de noroi însoțită de emanații de gaze, ce crează un con mic cu crater; apare în regiunile petrolifere sau gazeifere; în România există vulcani noroioși în Subcarpații Curburii, la Pâclele Mari și Pâclele Mici, la nord de Buzău. VULCANOLOGIE
GEOGRAFIA … PE ÎNŢELESUL TUTUROR (minidicţionar de termeni geografici uzuali) by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Science/1180_a_1955]
-
lume este Aconcagua - 6.960 m, la granița dintre Argentina și Chile (America de Sud). VULCAN NOROIOS erupție de noroi însoțită de emanații de gaze, ce crează un con mic cu crater; apare în regiunile petrolifere sau gazeifere; în România există vulcani noroioși în Subcarpații Curburii, la Pâclele Mari și Pâclele Mici, la nord de Buzău. VULCANOLOGIE știința care studiază vulcanii și toate fenomenele legate de activitatea lor. ZAIR fluviul cu cel mai mare bazin hidrografic din Africa: 13,6 milioane km2. ZADĂ
GEOGRAFIA … PE ÎNŢELESUL TUTUROR (minidicţionar de termeni geografici uzuali) by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Science/1180_a_1955]
-
Este vorba despre bărbați cu vârste cuprinse între 15 și 40 de ani și cu prea puțină educație formală, foarte harnici și obișnuiți cu munca de durată și în condiții grele, inclusiv în plin soare, pe ploaie sau pe teren noroios. Harta 5.2. El Bajíoxe "Bajío, regiunea Mexic", adică Țara de Jos Harta 5.3. Zone și subzone din El Bajíoxe "Bajío, regiunea Mexic" Coridorul industrialtc " Coridorul industrial" De la sud-est la nord-vest, unind între ele orașe de mărime medie, cum
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
lumea Întunericului. Întunericul este fie de aceeași vechime ca Lumina, fie mai recent decît aceasta din urmă. Întunericul conține Înspăimîntătoare Hewat/R@4@h@2@ (hewat este o aluzie la forma lui de animal sau de reptilă), Apa Întunecată sau Noroioasă, pe Balauri și pe Răzvrătiții cei răi. Regele Întunericului este fiul arhidiavolului feminin R@4@h@2@. Acesta mai este numit Șarpele, Balaurul, Monstrul, Uriașul, Stăpînul Lumii. Un tratat din Ginz@2@ de dreapta 75 Împrumută din maniheism Înfățișarea Înspăimîntătoare
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
insalubru; întinat; încălțăminte; înnegrit; înșela; lasă-l; lemn; lenos; loc; mașina; mașină de spălat; măscărit; mînjit; pe mîini; mîzgălit; mediu; microb; microbi; miros urît; mozolit; mucos; muncă; a murdări; necinstit; neglijat; neglijență; neigienic; neîngrijire; neîntreținut; nesimțire; nesimțitor; nisip; noroi, păcate; noroios; obiect; oboseală; ocoliș; odor; păcate; păcătos; picior; plămîni; ploaie; podeaua; politică; politicienii; ponosit; prăfuit; prefăcut; prietenie; respingător; roată; rufe; rușine; sănătos; sărăcie; silă; sînge; spălare; stradă; stricat; sumbru; sutien; de tot; toxic; tractorist; trafaret; trist; țară; ucigaș; ud; unt; urîțenie
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
istorie; început; închis; îndepărtat; întreg; jumătate; legat; liber; libertate; lot; lume; lumea întreagă; lună; maron; maroniu; masacru; meleag; metal; doi metri; mizerie; mîncare; moale; morți; moșie; mult; mulțime; munca; murdărie; natura; din el ne-am născut; neatins; nemărginire; nepăsare; nesiguranță; noroios; nutrienți; ocrotit; ogor; olar; orizont; oțel; patriot; pădure; picioare; pierdere; pietre; planete; plantare; plin; ploaie; porumb; prășit; producție; prospețime; puternic; puțin; rai; răsad; regenerare; resurse; reușită; rîmă; rîme; sămînță; scump; secat; semănat; semințe; sens; sentiment; stabilitate; statornicie; strașnic; străin; strămoși
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
care chiar această soluție se transformă în reversul ei, tot așa cum singurătatea implica aproximarea abisului. Notează Cioran într-un loc: „Duminică. Șase ore de mers între Dourdan și Étampes. Plimbare cum nu se poate mai exaltantă peste câmpuri, pe cărări noroioase.” (147). Imediat urmează însă inexplicabila metamorfoză: „Seara, anxietate cumplită” (idem). Așadar, singurătate, uitare de sine, extaz, pace originară. Cioran ajunge la aceste stări și prin contemplație. Prilejul ei, natura. Notează Cioran: „Ziua de ieri (6 noiembrie), singur, de-a lungul
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]