662 matches
-
cucerească poziții puternice decît cu prețul renunțării la programul său inițial. După apariția DC, creștin-democrații au devenit minoritari la Strasbourg, în sînul grupului Partidului Popular European, un fel de super CDU, adică o formațiune conservatoare unde se mai află cîțiva nostalgici ai democrației creștine. Drumul parcurs de Mișcarea Populară Republicană este același pe care l-a parcurs DC, dar pe care MPR l-a străbătut mai încet. Declinul său a început foarte devreme, chiar de la crearea RPF de către generalul de Gaulle
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
și Ludwig Erhardt, și-a continuat alunecarea spre dreapta pînă la abandonarea centrului în favoarea FDP. În timp ce-și pierdea aripa stîngă care, împreună cu Gustav Heinemann, s-a raliat SPD-ului, aripa sa dreaptă atrăgea conservatorii hanovrezi din Deutsche Partei, nostalgicii Blocului refugiaților, iar spre 1970, parlamentarii de dreapta ai FDP. Succesele pe care le-au avut în landuri unele decreștinizate și de tradiție luterană ale fostei RDG confirmă caracterul conservator al CDU; chiar dacă orientarea cancelarului Kohl este creștin-democrată același lucru
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
demonstra chiar că ideile acestora au influențat sensibil educația și mersul societății americane. Aceste patru grupuri sunt următoarele: • umaniștii: sunt „paznicii vechii tradiții”, care militează pentru un curriculum menit să asigure păstrarea moștenirii culturale a Vestului; alcătuiesc „garda veche” a „nostalgicilor”; • progresiviștii (the developmentalists) îi includ nu numai pe progresiviștii autentici, ci și pe mulți reconstrucționiști. Obsesia lor este întemeierea și orientarea curriculumului cu datele cele mai noi, mai revoluționare și mai certe oferite de cercetarea științifică. Ei sunt „maniacii” preciziei
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
educație standardizată la nivel mondial, ci și critici virulenți care condamnă aceste evoluții, considerându-le simptome ale unei catastrofe pedagogice realmente mondiale și care va antrena prăbușirea întregii civilizații omenești. Ne grăbim să precizăm că aceștia din urmă nu sunt nostalgicii paseiști și „pășuniști” de altădată sau adepți ai conspiraționismului mondial, ci analiști lucizi, adesea hiperraționaliști, care avertizează asupra unor primejdii paideutice reale: „topirea” civilizațiilor contemporane într-o singură civilizație standardizată conform tradițiilor celei euroatlantice; anihilarea celor câteva mii de culturi
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
un punct terminus de la care schimbarea devine constantă și se constituie în statu-quo, iar însăși noțiunea de progres se învechește. „Obsolescența progresului” - noțiune oximoronică - își pierde caracterul contradictoriu. Dar „agonia progresului” nu înseamnă „abandonarea progresului” - cum au interpretat greșit unii nostalgici ai „antimodernismului” -, ci „permanentizarea schimbării”, „eternizarea progresului”. Postmodernismul nu este contra cuiva sau anticeva. Termenul nu se aplică la anticineva sau anticeva care provine din gândirea umană. Postmodernismul este o ideologie care nu poate fi categorisită. S-ar putea spune
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
locuri ale acestei îndeletniciri, în Bărăgan, împărăția dropiilor. În substanța fluidă a rememorării intră spectacolul unei lumi fascinante: mișcarea surdă a imensității toropite de arșiță, colinda căruțelor cu tămădăieni, vânătorii de dropii (Et in Arcadia ego). Monolog în meandre, debitat nostalgic, împodobit cu digresiuni despre păsări, reverii livrești, anecdote vânătorești. Peregrinarea propriu-zisă, pe tărâmul artei, are ca punct de plecare lucrarea Laokoon a lui Lessing, care i-ar fi sugerat posibilitatea unei scrieri despre reprezentările artistice ale unui subiect. Trei imagini
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
fondat societatea de-a lungul secolelor, determinînd apariția unei lumi noi, un șoc pentru contemporani, mai ales pentru catolici. Dacă în 1815 Europa Sfintei Alianțe a fost capabilă să trezească încrederea în tot ceea ce continentul deținea de la contrarevoluționari și de la nostalgicii vechii ordini, germenii liberalismului născuți în epoca Luminilor n-au prins de loc. Chiar dacă anii care au urmat au fost marcați de un nou tip de creștinism, vîrtejul revoluționar a dăunat influenței sociale și politice a Bisericii: statul creștin, conducătorul
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
a fost marcată de refacerea economiei pe noi baze, a cărei reușită a asigurat stabilitatea regimului, printr-o reconstrucție democratică a țării care excludea totuși de facto micile partide și de jure pe cele extremiste, ca în cazul Sozialistische Reichspartei, nostalgic al celui de-al III-lea Reich, interzis în 1952, și Partidul Comunist, interzis în 1956, prin refacerea unui Stat de drept care să stabilească totuși interdicții profesionale. Această eră a mai fost marcată de integrarea Germaniei în blocul occidental și
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
LCF, 1979, 39; Mirela Roznoveanu, Poet al spațiului acvatic, CNT, 1979, 43; Virgil Mazilescu, „Umbra fluviului”, RL, 1980, 42; Ion Dodu Bălan, „Enisala”, CNT, 1981, 50; Ilie Purcaru, „Distanța dintre mine și un iepure”, R, 1983, 8; Constantin Crișan, Un nostalgic militant, ST, 1983, 10; Florin Mugur, Biblioteca în aer liber, FLC, 1983, 50; Fănuș Neagu, A doua carte cu prieteni, București, 1985, 151; Alex. Ștefănescu, Fragmente de realitate, FLC, 1987, 9; Ulici, Literatura, I, 276; Simona Filip, „Îngeri și banjouri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288001_a_289330]
-
oportunist. Mă văd și cu ceilalți, stau cu ei. Trăncănim, dar puțini dintre ei sînt cu adevărat de caracter. Știu însă că toți sînt nenorociți de realități. Înger vagabond, pînă cînd?! Am fost și-n Deltă, la Sulina! Rămîn un nostalgic și e bine că rămîn așa. Acum nu mai am concediu. Dacă de la 1 septembrie nu voi fi mutat la P. Neamț, am de gînd să protestez așteptînd zi de zi în fața sediului lui Amza Săceanu. Îmi asum toate posibilele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
trecut" și 2. "dorința plină de regrete pentru ceva greu de realizat") nostalgia s-a fixat, aproape unanim, la înțelesul de dorință după "un anume trecut"; la noi se subînțelege trecutul "recent". Aș spune că există chiar o tipologie a nostalgicului "de acest fel"; îl detectezi ușor; joacă table într-un parc sau citește ziarul la scara apartamentului de bloc, îmbrăcat "lejer", în pijama și papuci, dar neapărat cu pălăria pe cap. Merge bine și combinația maiou-pantaloni (prinși în pachești), papuci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
nostalgie, are dreptul să-și aducă aminte, cu câtă putere sufletească mai are, de un anumit trecut în care știa că "va primi ceva", strictul necesar. Chiar așa, gârbovit, deteriorat, cu pălăria obligatorie, are dreptate să fie nostalgic. Are obligația nostalgici. Am mai descoperit o variantă de nostalgie admisibilă. Îmi spunea, visătoare, o fată deșteaptă și frumoasă, câtă emoție erotică era pe timpul lui Ceaușescu, noaptea, la coadă, unde se întâlneau și vegheau cot la cot până dimineața adolescenții, așteptând ce se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
coțofenei 217 Probleme și personaje pe strada Speranței 222 Patima lui Grivei 228 Periculoasa lume suprarealistă 233 Instituția "Prietenia" 239 Miniaturi 243 "Copacul" lui John Fowles și copacul meu 246 Anacronica stare de "domn" 250 Liber la ucis păsările! 255 Nostalgic, pură nostalgie 259 Caporal cu bicicletă și fată 263 Mătușa Nadia, Regina 267 Acasă 272 În preajma unei reforme 275 Inscripție pe o portocală 280 Fanteziile memoriei 285 Bunul simț elementar 289 O frunză suspectă 294 15 iunie, ora 17.00
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
doborât de o gripă devastatoare. Aproape că mi s-a părut firesc! Apoi am revăzut filmul „la bulgari”, „la ruși”, iar după revoluție și la noi. Acum, mă gândesc cu melancolie la vremea Căinței lui Tenghiz Abuladze. Sunt, recunosc, un nostalgic al ultimilor ani prerevoluționari. Când încercam, în același timp, sentimentul că dictatura e de neclintit și că totuși nu poate să nu cadă. Era vremea insuportabilului chiar de nesuportat, a cuțitului ajuns la os; era, în paralel, vremea marilor speranțe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
lui Simion Olelkovici, cneazul Kievului. Pe Maruca au găsit-o moartă, a doua zi după nuntă. S-a otrăvit sau, poate, a fost otrăvită nu se va ști niciodată. Ștefan a fost nebun de durere. Odată, la un pahar, când, nostalgici, alunecasem pe panta aducerilor-aminte, l-am întrebat de Maruca. Brusc a tăcut, a rămas cu ochii pironiți în gol, n-a mai scos un cuvânt. Mi-a părut rău c-am adus vorba. Se zice c-ar fi fost "marea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și probabil astăzi acesta este modul în care mulți, probabil marea majoritate a cetățenilor interesați de politică din România, privesc ceea ce s-a întâmplat atunci. Curând, mulți dintre cei care l-au sprijinit pe Ion Iliescu în 1990 au devenit nostalgici după diferite aspecte ale realității de dinainte de 1989. Foarte mulți dintre cei care au demonstrat în fața tancurilor și a trupelor armate în 1989 au plecat în străinătate. Din punct de vedere demografic, Timișoara și alte orașe cu populații maghiare semnificative
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
și G.M. Cantacuzino . Este deosebit de interesant cum activau În spațiul public al ideilor aceste două personalități. C. Sfințescu era aliatul mișcării critice, de opoziție, condusă de fostul primar țărănist, tradiționalist Dem. I. Dobrescu. Aceasta mișcare ideologică era formată din acei nostalgici la care se referă G.M. Cantacuzino, cei care „plâng orașul patriarhal și proslăvesc decorul pașnic, simpatic― (Gazeta Municipală 1936: 4) pe care, de altfel, l-au schimbat deja prin planurile lor urbanistice. Sfințescu scria mult, dorind parcă să epuizeze toate
Polarităţile arhitecturi by Andreea Daniela Radu (Udrea) () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92983]
-
făceai tare de se auzea quasi strident, ceea ce mă făcea să-ți spun: „Mais, ma chérie, je ne suis pas sourde...“ și tu schimbai docil, pentru ca încetul cu încetul să o aduci iar la tonul voit. Muzica asta are ceva nostalgic de drum lung, pe care să riști să-l faci pe jos, greu, cu bocancii plini de noroi și cu un rucsac în spate, cu boarfe inutile. Mi-a telefonat acum Sabine, cu urări. Știu că te va bucura. Vei
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ține de vizibil și invizibil, În continuă creație și distrugere, pe care Îl numim viață, este un dat pozitiv, atunci ea, viața, nu poate fi pozitivă numai Într-un segment al ei, În copilărie sau tinerețe, după care suspină atâția nostalgici și poeți de-a doua mână. Sigur, la o anume uzură a corpului, dar și la o anume, puțin discutată, oboseală a psihicului, apar motive de „nemulțumire”, de vaiete mai mult sau mai puțin oneste, unele chiar motivate, dar... nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cu care se oferă unul altuia. Fără acestea, drama n-ar mai avea pregnanța pe care o are. Filmul place atît tinerilor, cît și vîrstnicilor: primii descoperă în eroii lui Segal elanul necesar afirmării propriei lor iubiri, ceilalți suferă, devin nostalgici din cauza modului diferit (stîngaci, incomplet) în care au intrat în viață. Timpul consumat cu altceva decît iubirea li se pare, acum, iremediabil pierdut; o eroare. * La capătul unei ședințe în care puteam să și plesnesc de cîteva ori, din cauza multelor
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
bine intenționați și competenți - caz ideal - nu pot merge radical contra curentului intern decât în condiții de dictatură. Text publicat în România Liberă, 7 noiembrie 2006 Fără mofturi și iluzii Comunismul nu este rău pentru toți oamenii. Poate de aceea nostalgicii săi sunt destul de numeroși. Vă rog pe ce tineri să vă închipuiți și pe cei maturi și vârstnici să vă reamintiți că trăiam într-o societate în care competiția nu era lege generală a societății, dimpotrivă. Resursele se alocau după
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
șanse. Jurnalul meu, dacă se va scrie, cred că nu va apărea în viitorul imediat. Am o mulțime de material, însă nu știu interesul pe care ar putea să-l provoace un regim ce va cădea în curând. Sunt mulți nostalgici în România care ar gusta așa ceva, mai ales că genul acesta jurnalier este foarte la modă. În felul în care l-aș prezenta eu, cred că nu le-ar conveni deloc. De altfel, în Prelegerea mea de la Pogor, am prezentat
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
cadavrul politicului însuși. Plânge însuși conceptul de politic în trăsăturile sale esențiale, și chiar în trăsăturile specifice ale modernității lui (statul-națiune, suveranitatea, forma-partid, topologia parlamentară cel mai larg acreditată)"193. Spectrele marxismului continuă să îi bântuie pe adepții apuseni și nostalgicii răsăriteni, nu puțini la număr, ai comunismului care caută, asemeni lui Derrida, devenit un model larg acceptat de gândire filosofică și politică, țapii ispășitori ai eșecului acestui sistem ideologic în erorile comunismului de tip sovietic, deci ale regimului stalinist. "Am
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
și poezie înduioșătoare, loc și condiție, închisoarea și dorința de a scăpa din prinsoarea destinului. Balcanii sunt atât un stereotip negativ cât și o metaforă: sunt folosiți disprețuitor pentru a se face referire la fața întunecată, respinsă a Europei și nostalgic pentru a se face referire la străbunii pierduți ai Europei războinicii ei barbari și sălbateci sau geniile ei romantice și pasionale 227. Ceea ce emană din această literatură despre țările balcanice, inclusiv despre România, este amestecul bizar de barbarie și poezie
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
de la vîrsta de cinci ani, tatăl său îl obliga să mulțumească în termeni aleși și mereu noi pentru fiecare fel de mîncare. Dresaj al viitorului suveran care nu era lipsit de o anumită oportunitate. Prințul Boris avea în privire ceva nostalgic, moștenire de la mama sa, prințesa de Bourbon-Parma (despre care regele îmi spunea: "Regret că nu ați cunoscut-o. Era cea mai frumoasă carte din jocul meu". Orație funebră spusă pe un ton ciudat, dar care se voia un elogiu al
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]