7,150 matches
-
celebre și avînd nume Ťconspirativeť: Croco, Verde, Arizona. Tradiția lor nu coboară însă din veacul lui Diderot și al lui Rousseau. Ele mai păstrau aici ceva din atmosfera crepusculară a cafenelei vieneze. Farmecul lor rafinat, decadent încă, le întreținea cunoscătorilor nostalgia unei Mitteleurope himerice. Altminteri, ca în imaginarul lui Michelet, cafenelele clujene erau spații ale sociabilității și conversației spontane". O sumă de medalioane fixează, cu mare expresivitate, chipurile echinoxiștilor de frunte dar și pe cele ale unor intelectuali mai în vîrstă
Un "cronicar" al Echinoxului (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12373_a_13698]
-
primii ani de la înființarea acesteia în noul local a cunoscut nume celebre, de mari artiști și coregrafi care au dat viață unor spectacole antologice. Cartea Ancăi Florea ne face să retrăim o asemenea epocă de emulație artistică și să avem nostalgii. Contribuția sa este deosebit de meritorie, ea se înscrie pe linia unor serioase exegeze istoriografice într-un domeniu în care s-a scris, din păcate, puțin. Așteptăm cu nerăbdare publicarea volumelor viitoare care ne vor procura noi și mari bucurii spirituale
Istoria Operei Române by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/12387_a_13712]
-
urmă, cei doi s-au îndepărtat, fiecare și-a croit câte un drum și, dacă acum au ajuns nume în poezia contemporană, aceasta proiectează asupra acelui an plin de greutăți, trăit chinuit dar împreună, lumina unei poezii întunecate. Nu există nostalgie și, mai mult ca sigur, nu avea de unde. Dar acea supraviețuire mizeră în care poezia era un ingredient vital a ajuns să însemne un fel de "nefericire prosperă". Cei doi nu ne spun prea clar cum s-au hotărât să
Vieți și poee în oglindă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12347_a_13672]
-
arhaicității eroice. Cu alte personaje și altă lume, toposul hanului din Crâșma lui Moș Precu va fi exploatat ca idee, viziune și vocație a povestirii în Hanu Ancuței (1928), o altă marcă pregnantă a sadovenismului, care încununează o predispoziție spre nostalgia evocării. Există o istorie interesantă a receptării debutului sadovenian, ce ar merita scrisă în detaliu. Două sau trei ar fi reperele mai importante. În 1940 apare primul volum din seria de Opere Mihail Sadoveanu la Editura Fundațiilor Regale, iar cu
Centenarul debutului sadovenian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12402_a_13727]
-
un mod surprinzător și bizar, poetul-pictor reface traseele simbolice ale primitivului și ale copilului, itinerariile formării conștiinței, atît la nivelul speciei, cît și la nivel individual. Ca structură generală și ca sensibilitate cromatică, el este un expresionist, însă unul cu nostalgia ordinii și cu vocația geometriei. Fără părinți culturali și fără nici un reper didactic în istoria artei, el se învecinează, paradoxal, cu doi artiști savanți care au marcat în mod diferit (și , mai ales, pe spații diferite) ultima jumătate de secol
Sabin Opreanu, un amator profesionist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12412_a_13737]
-
tumult uman și aventură, teatre mari din București - Odeon, Bulandra, Mic - teatrul din Brașov, Brăila... Imagini pe rotund, oval, pătrate, dreptunghiulare, toate decorate cu același albastru acvatic în pass-partout, cu perspective jucate, proeminente, îndrăznețe sau cufundate departe, în rame și nostalgii. O expoziție mișcată. Care mă mișcă. Un artist care și-a dublat talentul printr-o enormă și continuă și susținută muncă. Un artist în care freamătă fericirile și tristețile generației mele, speranțele, visele și deziluziile. Dragoș Buhagiar, un nume de
Și în chioșc fanfara cînta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12432_a_13757]
-
au fost dizolvate la timp și că Iliescu a continuat să se servească de ele e una din explicațiile stării de vomă în care trăiesc atâția români și-a dezastrului din viața economică. Pleacă, așadar, Stolojan, dar va rămâne o nostalgie după Stolojan. Sigur, majoritatea votanților acestora se vor orienta spre Băsescu. Dar o parte dintre ei s-ar putea să continue să-l caute pe Marele Retras. Nu toată lumea din România e fascinată de modelul demagogiei comunistoide Năstase-Iliescu, după cum nu
Mahalaua Armani by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12417_a_13742]
-
about his life,Dial 4 cocks 05, Condom, Same). Șira AND ( DNA ) aplicată ca mesaj fotografic nu surprinde personajul în mod simetric, îl dublează adăugând la stilul major atmosfera de concert foto, în afișul mediocru al unui spectacol vechi.Modernism- Nostalgie. Generația în blugi printr-un reprezentant tributar stilului unei epoci, prinsă în geometria actuală prin asimetria interioară: cap și cadru, bust neimportant ca detaliu, căci ceea ce contează aici este expresia candidă, formula, rezervarea proprie a spațiului, narcisismul adolescentin gătit în
Două evenimente by Violeta Ion () [Corola-journal/Journalistic/12474_a_13799]
-
care cei doi părinți așezați pe o sfoară veghează un leagăn în care copilul este acoperit "cu pămînt". Păpușile Aglajei (știute și din romanele anterioare și din filmul documentar realizat de Ludwig Metzger) devin suprafețele de proiecție ale unor visuri, nostalgii, traume, sunt victime ale sadismelor sau gingășiilor, investite fiind cu atributele unor ființe vii... în galeria de portrete de familie apar mătușile, unchii dar și bunica, cea care îi gătește Celui de Sus orez cu lapte, migdale și frișcă, din
Marea dereticată, șosetele închiriate și Doamna Untură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12502_a_13827]
-
de un RNA-mesager"; Mârlesc transcendental poezia -/ poate ajunge la orgasm."; , Meditez la ceva/ și aceasta/ îmi uluiește gândirea,/ dar (tui fleoanca mă-sii!)/ treaba se-ntâmplă cu mult mai rapid." etc. (Eugen Cioclea) * , Ce fel de răsplată să-mi dea nostalgia/.../ Când trăirile-mi intense până mai acum/ s-au nivelat în fel de fel de prestații/ un pic câte-un pic?/.../ Când sfârcuri de bici/ ce-mi plesnesc neuronii/ după un anume tipic,/ sfâșâind șsic!ț agonia amărâtelor vibrații,/ m-
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11422_a_12747]
-
de-a pictura, pe de alta - cîte o scurtă biografie a celor care nu mai sunt copii. Ion Andrei Barbu, Daniela Miron Ilea, Laurențiu Iordache, adică toți cei care scriu despre Cercul din care au făcut parte o fac cu nostalgie, cu un dram de regret, dar și cu orgoliul (justificat) că au făcut parte dintre acei happy few care au colorat gri-ul anilor '80 avînd ca model fotografii (mai vechi sau mai noi) alb-negru. Nici unul dintre cei treizeci și trei de
Cartea alb-negru a amintirilor colorate by Florentina Hojbotă () [Corola-journal/Journalistic/11427_a_12752]
-
înghite fabula iar vorbăria seacă, inexpresivă compromite totul. Inteligent, autorul și-a oferit un alibi: el deschide larg gura străzii, a României în mic, invitându-ne să ne aplecăm și să studiem lichidul tulbure ce clipocește acolo, substanța secretată de nostalgiile ceaușiste și resentimentul față de învârtiții tranziției. Strada Salcâmilor apare astfel ca o rețea de fire invizibile trase din ghemul mentalului colectiv în toate direcțiile, sub steaua eternă a invidiei omenești și a ranchiunei românești. Dar a înlocui o galerie de
Romanul peltea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11432_a_12757]
-
foarte rar tatăl, care se cam înstrăinase de el: ,artiștilor nu le plac bărbații" îl scuză fiul, dar pe un ton în care răsună, pianissimo, amărăciunea. Întreg textul este candid, cu un zâmbet abia schițat și o umbră transparentă de nostalgie. întreaga scriere ascultă, parcă, de vorba bunicii lui Sartre din superba sa carte Les mots (,Cuvintele") ,glissez, mortels, n-appuyzez pas" (lunecați ușor, muritori, nu apăsați). Finalul mi se pare încântător, ca, de altfel, întreg textul: ,lăsându-mi în memorie blândul
EL by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11442_a_12767]
-
de sex sînt bine învăluite într-o ironie suficient de pudică. Scris și apoi finisat vreme de cîțiva ani de zile, romanul Degete mici este o poveste retro, cu iz mitteleuropean (are dreptate Simona Sora în prefața cărții) în care nostalgia se îmbină cu ironia și un umor fin, abia sesizabil. Ca scriitură (umorul discret din intervențiile naratorului, sentimentalismul ironic, atenția acordată detaliilor, obiectelor care compun universul casnic, caracterul non-eroic al personajelor și al faptelor) proza lui Filip Florian aduce, la
Tonurile minore ale istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11450_a_12775]
-
dezinvolt, detașat și autoironic, mai degrabă ridicol și jucat naiv decît patetic și dramatic, gata oricînd să-ți istorisească, alert însă fără a neglija detaliile, întîmplări, în fond, banale, de viață, scene cotidiene sau amintiri încărcate cu o brumă de nostalgie. Povestirile par scenarii de scurt-metraje, secvențe ale unei intruziuni clandestine în medii anonime, fără istorie, marginale și letargice. Mircea Mihăieș vorbește inspirat în prefață de ,un Levant ale cărui mize existențiale tind spre zero." Naratorul dă viață acestui mediu, dar
Proză scurtă și exactă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11451_a_12776]
-
acestui joc terț își țese o dimensiune dincolo de logica simbolului, acolo unde își pierde orice referent: nu există cu adevărat nici semnificant și nici semnificat. Desfășurîndu-se irațional și aleatoriu, textul devine un posibil Aleph. Se simte chiar și o anume nostalgie a povestirii: Dan Stanciu este un Tolkien liric al subconștientului. Limbajul poetic însuși pare mediul unui gamer rătăcind prin geografia propriului subconștient. Niciodată imaginația unui scriitor suprarealist n-a părut atît de pură. Acest rollercoaster prin virtualul imperiu suprarealist este
Spre Graalul suprarealismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11474_a_12799]
-
și forme poetice variate, prin urmare, avem o formulă minimalist-livrescă, elaborată & rafinată, inter/meta/hipertextuală, cu jocuri de cuvinte și rimă interioară, cu schimbări de discurs și perspective bizare, cu desene policrome suprarealiste, gravă și parodică în ton, degajînd deopotrivă nostalgie și lejeritatea ironiei. Materialul poetic eterogen, compozit și construcția pe un principiu anume m-ar îndreptăți chiar să vorbesc despre un minimalism metafizic. ,Reciclarea" arată, în primul rînd, chipul artificial al lumii și are, fără îndoială, un nivel secund de
Nea Gică forever by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11514_a_12839]
-
la a doua am găsit filmul plictisitor și artificial), m-am mai luminat la față găsind colecția completă Tarkovsky pe DVD (nu, respect imperativul categoric de vară și nu vă voi chinui cu o analiză la sânge a Oglinzii sau Nostalgiei), ultimul Woody Allen - din 2005! - și un film de război sud-coreean. Ei, l-a ajuns și pe acest regizor blestemul cantității în defavoarea calității. Să tragem o ocheadă către trecutul lui Woody Allen (nu amoros, pentru acela mi-ar trebui mult
Un american dispare,un sud-coreean apare by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11504_a_12829]
-
asta, și rețete de ,asimțire" a acestui Unu inexprimat, căutînd căi pe care absolutul se împărtășește fără să se împartă: limbile, cetele de îngeri, culoarele de aer ale spațiului. Recuperarea la care tinde el ține, oricum, mai mult de o nostalgie de eon în declin decît de-un totalitarism revanșard, pus pe ,amenzi". Cumva pe aceeași potecă înaintează Simone Weil, făcînd din credință un mijloc de slăbire a mecanismelor antireflux pe care viața, de bună seamă, le are. Un fel de-
De sec, de frupt, de poftă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11517_a_12842]
-
Sonetul XLII (elogiul iubitei ideale), un poem-imn care, practic, spulberă noțiunea de licențios și care, deocamdată, trebuie citit în gînd, într-o cameră încuiată, visînd la iubita ideală.) Există în aceste sonete o senzualitate senină a eroticului care vine din nostalgie, din livresc, din umorul ce însoțește îndeaproape fanteziile sexuale. Cred că aici trebuie căutat secretul acestor extraordinare sonete. Imaginația lui Emil Brumaru este debordantă și, fără îndoială, acest poet este printre puținii demni de tradiția unui Arghezi. Nu-mi rămîne
Preludiu pentru iubita ideală by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11534_a_12859]
-
începe de la pagina 104, din scrisoarea intitulată, semnificativ, Dor de dinozauri. Calificarea societății românești lăsate în urmă e substituită prin observații critice asupra noului mediu, iar balcanismul (un cuvânt conotat peiorativ) e tot mai frecvent privit cu o ascendentă, irepresibilă nostalgie. Batonul cu proteine, un simbol al eficienței americane, se vede concurat, în sistemul de valori culinare al personajului nostru, de borșul cu zară, o emblemă identitară a cărei amintire, în Seattle, îi lasă gura apă. Treptat, cei doi tineri ies
America, America... by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11599_a_12924]
-
foarte vechi admirator", § 61). Înainte să plece din București el este deja un erou care și-a dobîndit faima în arenă. Nu greșim probabil prea mult dacă ne imaginăm că tocmai faptul de a fi ajuns în vîrf îi declanșează nostalgia (de la gr. nostos 'întoarcere' și gr. algos 'durere': întoarcere dureroasă și durere a întoarcerii). Apolodor este un dezrădăcinat încununat de succes într-o țară străină care ajunge în chip necesar să-și pună întrebări asupra obîrșiei sale. Călătoria sa spre
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
Cele dintâi cuvinte care se pronunță în Don Carlos sunt: , S-au dus frumoasele zile din Aranjuez", adică s-a pus capăt nevinovatelor desfătări, succede sumbra etapă a răspunderii. Anii dinainte de păcat se vor menține ca un etalon de fericire, nostalgia lor acompaniază dificilul urcuș. Nu e de mirare că poetul declara: ,...nur da ganz Mensch, wo er spielt" (,numai acolo e omul întreg, unde se joacă"). Homo ludens rezistă distorsiunilor. Pentru Schiller dialectica dintre joc și seriozitate implică o transmutare
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
Disperarea îi scoate pe oameni din nou în stradă, urmează o altă revoluție menită să îl îndepărteze pe tiran și să readucă oamenilor libertățile specifice unui regim democratic. Drama multora dintre semenii noștri este aceea că trăiesc în dictatură cu nostalgia democrației, dar odată ajunși în democrație devin cuprinși de nostalgia dictaturii. Sensul istorei la Alexandru Ecovoiu nu mai este unul dialectic (ca la Hegel și Marx), ci unul perfect circular, în care dictatura alternează cu democrația, iar excesul de ordine
In Virto veritas by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11622_a_12947]
-
o altă revoluție menită să îl îndepărteze pe tiran și să readucă oamenilor libertățile specifice unui regim democratic. Drama multora dintre semenii noștri este aceea că trăiesc în dictatură cu nostalgia democrației, dar odată ajunși în democrație devin cuprinși de nostalgia dictaturii. Sensul istorei la Alexandru Ecovoiu nu mai este unul dialectic (ca la Hegel și Marx), ci unul perfect circular, în care dictatura alternează cu democrația, iar excesul de ordine, cu haosul social. În ultimă instanță, ne demonstrează autorul, în
In Virto veritas by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11622_a_12947]