2,642 matches
-
permanent și necesar. Nu degeaba am făcut această comparație pentru că apa (principal simbol al inconștientului în psihanaliza) constituie, în plan simbolic, "pastă" onirica însumînd caracteristicile fluidității, românul stînd sub pecetea unei metamorfoze continue. Chipul operei se schimbă pe masura ce se împlinește, notația fulguranta închegîndu-se în scurte povestiri autonome care estompează "curgerea". Fluiditatea amenință cealaltă calitate a apei, si anume transparență. Limită cuvîntului este însuși cuvîntul, el nu mai reprezintă, ci se reprezintă că esența proteica inepuizabila. Astfel, spectacolul implicit al "memorării" viselor
Sub obrocul autenticitătii by Robert Capsa () [Corola-journal/Journalistic/17916_a_19241]
-
concret, tangibil, derizoriu. Stilistic, Gabriel Chifu operează o conjuncție între suprarealism și expresionism. Din cel dintîi extrage libertatea halucinanta a asociațiilor, din cel de-al doilea suflul cosmic, acea absurditate stihială care umflă pînzele de corabie ale dezolării sale programatice. Notațiile suprarealiste poartă în genere pecetea unei încrîncenări, a unei durități ce le reduce gratuitatea plutitoare, vagul în care visul Neantului s-ar putea zbengui în voie. "Dicteului automat" i se adaugă, reflex, reacția obsedanta de criză a identității: "mi-am
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
larva cu capul omenesc/ și cred mai mult în tine decît în Sfîntul A./ Ce fericiți aceia ce cred în rațiune!/ Endymion frumosul adormit/ păstra junețea frumusețea dormind? (Noaptea). Antidotul la "coșmar" e un răsfăț al naivității, o copilărire a notației, împinsă pînă la gîngăvirea rostirii de prunc: "Eu cred că n-am visat niciodată. Eu visez însă în realitate cu ochii deschiși.// Eu am visat că mă dădeam că săniusa și mie mia plăcut foarte mult că era ghează și
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
scriitori cunoscuți, dispuși sau constrînși la compromisuri. Între ei, Beniuc, Zaharia Stancu, Demostene Botez, Arghezi (în 1957, cînd poetul "reabilitat" a fost întrebat de ce scrie în presa doar articole scurte, ar fi răspuns: "fiecare face pisălăul cît are"). Excepționale sînt notațiile despre înmormîntarea lui Camil (cu preot, după propria dorința) și a lui Bacovia (fără, din rațiuni oportuniste ale familiei), si despre prietenul iubit, Lucian Blaga. La 19.VII.1959 e consemnata cu indignare ticăloșia lui Beniuc din Pe muche de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18031_a_19356]
-
Dan Croitoru Volumul Interstiții (Polirom, 1998) al lui Alexandru Călinescu reunește texte scrise pe parcursul a mai bine de un deceniu - din 1986 până în februarie 1998. Mai mult decat simple notații de lectură - proximitatea textului e evidență, dar, totodată, dublată de o la fel de evidentă "plaisir du texte" -, Interstițiile se subsumează unui demers interpretativ, fundamentat pe asociații surprinzătoare care aparțin, fără doar și poate unui spirit în neîncetata mișcare. Pornind de la Proiectul
"Principiul textelor comunicante" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18051_a_19376]
-
posmodernismul refuză "închiderea", "delimitarea", lăsând, tot timpul, "lista deschisă". Și pe bună dreptate: nu spunea oare Flaubert, în epistola sa către Louis Bouilhet, că nu există prostie mai mare decât dorința de a încheia ("la bêtise consiste à vouloir conclure")? Notațiile din Proximități (1) dezvăluie stranii legături, afinități sau coincidențe, care îl conduc pe Alexandru Călinescu spre o viziune a literaturii că un imens sistem de vase comunicante, permițându-i, în același timp, să guste deliciile unor "scene imaginare din viața
"Principiul textelor comunicante" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18051_a_19376]
-
Mircea Mihăieș Publicarea Jurnalelor lui Rebreanu (volumele 17 și 18 din seria "Opere" de la Minerva) rezolva o serie de probleme care, până acum, rămăseseră în suspensie. Între altele, relația romancierului cu legionarismul. Darea la iveală a notațiilor intime din perioada anilor 1939 - 1944, omise prostește la tipărirea ediției din 1985 (spun prostește pentru că, din punct de vedere ideologic, poziția lui Rebreanu se suprapunea perfect celei oficiale, comuniste, din epoca, măcar în legătură cu aberantă "rebeliune" legionara) ne atrage atenția
Pietroaie pentru Reclădirea Cartaginei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18063_a_19388]
-
o întreprindere inițiatica. Solemnitatea contactului cu necunoscutul e topită într-o rețea deasa de senzații, impresii, amintiri, corespondențe care feresc periplul de uscăciune, îi acordă gustul irepetabil al clipei. Cadrul geologic ori mitic apare tratat printr-un cald impresionism al notației, uneori direct aplicat liniilor generice, măreției lor imobile, precum o gingașa ofranda a efemerului adusă absolutului: "Mierle și buxusus-ul abhorat de Montale/ și ginestrele mele le simt în spate,/ în fața nu pot atinge Egina, asemeni Grădinii Edenului/ intangibilă pe uscat
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
era așteptat. Ministerul Învățămîntului, la care apelează, îl duce cu vorba. Și vremea plecării venise. Atunci intervine salvator un unchi (evocatul, în memorii, unchiul Mitache), cu ai cărui bani ajunge la Calcutta. Își păstrează bunul obicei de a-și face notații în jurnal, care, apoi, publicat, mai întîi în presă ca atare sau în foiletoane caracteristice, a reconstituit acest itinerariu extraordinar, în cartea, din 1934, intitulată simplu dar atrăgător India. Se instalează în pensiunea englezeasca din Calcutta, evocata, în 1933, si
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
discurs auster, înrobit unui anumit protocol de adresare și abordare a problemei aflate în discuție, s-a dovedit, în cele mai multe cazuri, expresia unui inteligent joc al alternării registrelor stilistice. Astfel, tonalitatea echilibrată a documentului istoric, stridentele cu caracter didactic și notația ironic-detasată conviețuiesc în paginile antologiei, revendicîndu-se de la autori la fel de diferiți. Moderniști sau tradiționaliști, criterionisti cosmopoliți sau gîndiriști dogmatici, conferențiarii abordează în textele lor o problematică pe cît de interesantă, pe atît de variată. Mircea Eliade deplînge, bunăoară, stadiul de perpetuu
Fragmentarium interbelic by Marius Țepeș () [Corola-journal/Journalistic/17444_a_18769]
-
filigran pe marginea comentariului asupra lui. Nu cred că există vreo formulă care să epuizeze această încercare de privire critică asupra trecutului personal. Sînt însă aproape sigură că, izvorît din dorința de a-mi corectă existența a sau firea -, aceasta notație sau rememorare critică a sfîrșit prin a avea prioritar un alt țel. Exilul e spațiul cel mai cedat uitării. Cum spuneam mai sus, el reprezintă și un fenomen pînă acum unic din istoria noastră. N-am scris o istorie a
Interviu cu Monica Lovinescu by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/17573_a_18898]
-
toate (chiar cele ascunse), înțelesul lor rămîne o enigmă. De aceea, tocmai alcătuitorilor învățați ai notelor de la acest al treilea volum dlui Alexandru George și, firește, dnei Gabriela Omăt i s-a alăturat dna Margareta Feraru. Dezlegat de taină și notații fugitive bune numai pentru autor, ediția jurnalului lovinescian se citește aproape că un roman. Și încă un roman palpitant, reconstituind viața marelui critic, care se confundă aproape cu aceea a cenaclului condus de el. Spun viața criticului pentru că însemnările nu
Un eveniment editorial by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17606_a_18931]
-
Dan Petrasincu, cei ce a împreună cu Horia Liman a au publicat revista "Discobolul". Astfel încît calificativele "ședința mediocra", "început tardiv și penibil", "ședința penibilă" alternau cu cele "ședința miezoasa", "ședința laborioasa". Însemnările acestui al treilea volum al ediției încep cu notația de la 31 ianuarie 1930: "Oră 6,50 dimineață. Întors de la Paris după o ședere de două luni și o săptămînă. Mă întorc cu patru caiete de memorii antume scrise în mare febră și activitate, dar asupra realizării cîtorva am mare
Un eveniment editorial by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17606_a_18931]
-
curînd plecat de pe scaunul domniei tale cu nemulțumiri eterne și nedumerirea începătorului în fața unei formule neclasate încă, si paupertatea și meschinăria și candoarea". Lovit, criticul nostru reacționa necăjit și chiar caustic. Mai voiam să amintesc (dar n-am spațiu) cîteva notații surprinzătoare. Două dintre ele, le pomenesc. La 8 iannuarie 1931 scria în jurnal: Impresia definitivă că poezia lui Barbu e o mare farsă" (și se află în foarte bune relații cu poetul!), ceea ce verifica acele ipoteze că, de fapt, marele
Un eveniment editorial by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17606_a_18931]
-
a fost nu doar interlocutor, ci și martor cu un ochi scrutător. Reparcurgerea la senectute a vechilor impresii, sprijinindu- se ca de atâtea alte ori pe sugestii de derivație psihanalitică, duce la surprinderea unor nuanțe mai greu perceptibile, dînd consistență notațiilor demistificatoare și totodată pline de înțelegere pentru slăbiciunile omenești. Ecoul lor invită la reflecție, dincolo de cazurile date. Tare mi-ar plăcea acum, la bătrînețe, să zugrăvesc senin, împăcat, lumea minunată de altădată. Să încep - cum de altfel și fac - cu
Umberto Saba - Domnul în alb imaculat by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2490_a_3815]
-
intervin și susțin controlul politic și realismul socialist, ca și poeții partinici și poeziile lor ocazionale, par un fel de fundal pe care nimeni nu pare să-l mai ia cu adevărat în serios. „Sănătosul dispreț față de formele primitive de notație literară” (Eugen Simion la începutul anului 1964) pare să fie o atitudine adoptată cu curaj de elita autentică a momentului. Grafica este și ea nouă, elegantă, simplificată, au dispărut excesele de roșu din frontispiciu și așezarea articolelor în pagină respectă
O revistă culturală în comunism. „Gazeta literară“ 1954-1968 by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/2502_a_3827]
-
de «Dezbateri ideologice», dar și vreo două antologii din gândirea Tovarășului, alături de manualele de chimie și de fizică păstrate din vremea liceului (sau îl făcuse de curând, la seral?)”. Permanenta distanțare critică, autoironică a naratorului de propriul discurs - ce alternează notații acide, lamentări legate de condiția navetistului, a profesorului de liceu cu aspirații superioare statutului său în lume, cu observații uneori cinice, alteori comice, despre aventurile sale amoroase - ține de altfel de tonul general al romanului. Dincolo de umorul de situație sau
Dragostea în vremea comunismului by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2518_a_3843]
-
mai puțin frecventat în proza noastră actuală: proza fantastică (cu accente fantasy în Întâmplări la marginea lumii), pe filieră rusească (Mihail Bulgakov). Vizita adună între copertele sale mai multe texte - de la povestiri la schițe de două pagini și chiar simple notații („momente” caragialești) - subsumate, toate, acestei categorii a fantasticului evocate mai sus. Cu deosebirea că textele din volumul de față aduc și o pronunțată latură autoficțională, afirmată însă cu o bună doză de umor și autoironie. Mai toate povestirile și schițele
Vizite cu incidente by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2537_a_3862]
-
românești. (Semn de altruism comparabil doar cu altruismul părintelui). Dar și mai uimitor găsesc că e regimul stilistic pe care și-l asumă benevol Monica Lovinescu. Căci, dacă zvonurile își fac loc din când în când în paginile acestea de notații, senzația mea e că „bârfa”, „cârcotelile” și spiritul de „șuetă” înveninată rămân totdeauna pe dinafară. Discuțiile acestea nu eșuează niciodată în stabilirea de clasamente à batons rompus, așa cum de-atâtea ori se întâmplă în mediul scriitoricesc autohton. Ce distanță față de
Falsa problemă a operei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2427_a_3752]
-
Marius Miheț Cititorul Jurnalului precedent al Monicăi Lovinescu va fi plăcut surprins să afle că scriitoarea nu s-a ținut de promisune. Aceea de a nu continua un jurnal arid, credea ea, cu notații despre boală și bătrânețe, un obicei ce nu-și mai are rostul, nici măcar pentru memoria personală. Din fericire, ea a găsit un remediu: să nu se lase ispitită de notațiile resemnate. Refuză, cu dârzenia celei ce și-a păstrat decenii
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]
-
de a nu continua un jurnal arid, credea ea, cu notații despre boală și bătrânețe, un obicei ce nu-și mai are rostul, nici măcar pentru memoria personală. Din fericire, ea a găsit un remediu: să nu se lase ispitită de notațiile resemnate. Refuză, cu dârzenia celei ce și-a păstrat decenii la rând un echilibru laborios. Unul cu o dublă fisură: mama și destinul exilatului. O vinovăție autoimpusă, peste care nu a trecut, de fapt, niciodată. Volumul de față, dincolo de ineditul
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]
-
a autocenzurat, tăind „aproape o zecime din text”, din pricini intime sau neconcludente ca fapte de viață. Cert e că Monica Lovinescu nu are pretenția că scrie un jurnal, în sensul comun al genului. Ci un caiet mai degrabă de notații igienice, care păstrează un exercițiu viu al memoriei istorice. De altfel, chiar în jurnalul de față ea spune că scrie „niște agende mai detaliate păstrând urma întâlnirilor, a numelor celor văzuți, a cărților și manuscriselor primite; un fel de manual
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]
-
e atât de ușor influențabilă, atât de sensibilă la orice text pozitiv sau telefon măgulitor, încât transcrie imediat semnele de bunăvoință. Din păcate, am impresia, unii i-au cunoscut slăbiciunea, și, nu o dată, au profitat. Dar asta e altă poveste. Notațiile despre prietenii transformați în adversari sunt, luate separat, jurnalele unor fii risipitori. Probabil că întrebarea interioară cea mai neliniștitoare pentru Monica Lovinescu în legătură cu decembrie 1989 avea de-a face cu rolul ei în lumea nouă. Din jurnale, cel puțin, reiese
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]
-
încurajânduse că, scriind în agende, trăiește „aparența de normalitate. Singura de care mă simt în stare”. Toate astea răzbat la suprafață cu asupra de măsură. Există, însă, și o dimensiune a nesiguranței în Jurnal. Monica Lovinescu știe că evitând sistematic notațiile despre bătrânețea din jur și din ea „numi rămâne nimic important de spus”. Pentru că are „impresia de vid care se lasă odată cu căderea nopții”. Devenind insomniacă și conviețuind cu neliniștile unor boli fără diagnostic clar, ea trăiește sentimentul kafkian al
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]
-
1989, „aceleași argumente ca sub comunism”. O indignare stăruitoare, anulată, din fericire, când și când, de oamenii prețuiți indiferent de împrejurări: G. Liiceanu, N. Manolescu și G. Omăt. Patapievici, Bădiliță, Jelea și ceilalți apropiați nu reușesc, totuși, să păstreze, în notațiile diaristei, tonul înalt. Poate pentru că memoria ei, „capricioasă” și „ciuruită”, este asaltată de ritmuri sociale față de care nu mai poate mima dezinvoltura. Și mai ales singurătatea. Una refuzată, ascunsă, fardată permanent, de o ființă ce se încăpățânează să nu accepte
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]