274 matches
-
diminuat și pe Slavici iar Creangă se afla situat undeva între pigmeii poporani), i s-a adresat, din Italia, lui T. Maiorescu cu o scrisoare datată septembrie 1889 (nuvela a apărut, în Convorbiri literare din august 1889). "Ce ziceți de novela lui Caragiali? Eu o găsesc slabă, cu o invențiune absurdă și cu o totală lipsă de estetică. Jidanul, dintr-un ridicul hangiu ce e, devine o monstruozitate inaccesibilă formulei mele de ethică literară. Vizitiul, dintr-un vagabond foarte posibil ce
Ediția academică I.L. Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15627_a_16952]
-
început, se preface într-un caraghios sinistru, a cărui mînă ce se prăjește la o lumînare (cu tot efectul dramatic căutat de autor) e de un comic respingător. Știu că sunt rău judecător, dar spun drept că după ce am isprăvit novela de citit, îmi simțeam mușchii obrazului strîmbați de dezgust". Țîfnos și cu ifose de mare moșier (nu era decît fiu de arendaș), ce-și va căuta, apoi, genealogia într-un inventat Lascarism bizantin, Caragiale simțea plăcerea să-l dezumfle, punîndu-l
Ediția academică I.L. Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15627_a_16952]
-
iritante pentru Zamfirescu: "Băi Duilă" - își exprima, deschis, tot "dzgustul" la lectura marei, totuși, nuvele a lui Caragiale. Maiorescu, care nici el nu înghițea țîfnele lui Duiliu Zamfirescu, i-a răspuns senin seniorial, punîndu-l la punct decis: "Nu-ți place novela lui Caragiale? Mie-mi place foarte mult. Nici lui nu-i place novela D-tale Allesio. Mie-mi place. Este și bine așa: fiecare autor are prisma lui proprie și trebuie să rămînă cu vederea înlătuntrul ei. Eu sunt ca
Ediția academică I.L. Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15627_a_16952]
-
totuși, nuvele a lui Caragiale. Maiorescu, care nici el nu înghițea țîfnele lui Duiliu Zamfirescu, i-a răspuns senin seniorial, punîndu-l la punct decis: "Nu-ți place novela lui Caragiale? Mie-mi place foarte mult. Nici lui nu-i place novela D-tale Allesio. Mie-mi place. Este și bine așa: fiecare autor are prisma lui proprie și trebuie să rămînă cu vederea înlătuntrul ei. Eu sunt ca publicul cel mare, receptiv pentru toate prismele, numai să fie curate în transcrierea
Ediția academică I.L. Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15627_a_16952]
-
să conteste opinia lui Maiorescu. "Ce dovedește asta. Că dumneavoastră una vă place mai mult decît alta, iar că lui Caragiale nu-i place Allesio. Dar cu asta nu s-a dovedit că O făclie de paște e o bună novelă. Negreșit, opiniunea d-voastră este un început de dovadă în scris, cum se zice în probele de la tribunal - e mult... E un mediu fals, care-ți lasă o penibilă impresie de inverosimil, de chinuit, și nimic din iluzia realității. Apoi
Ediția academică I.L. Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15627_a_16952]
-
pe teme, firești pentru un fiu al Jerezului, de artă flamenco și oenologie), precum și scrieri memorialistice. După ce evocă anii de ucenicie, în volumul Tiempo de guerras perdidas (1995) și în La costumbre de vivir (2001) - reunite ulterior sub titlul La novela de la memoria, 2010 -, el revine în 2012 cu o insolită autobiografie-poem, Entreguerras, și anunță că această scriere-testament literar, „ca un compendiu al literaturii și vieții mele”, va fi urmată de un nou volum, cuprinzând eseurile sale literare, adunate sub genericul
Premiul Cervantes 2012 – José Manuel Caballero Bonald by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3972_a_5297]
-
plan, dar care fac ca societatea să progreseze, eroi din mulțime.” Cei care reprezintă rezerva morală pentru viitorul unei țări, explică autorul: „când o țară își pierde rezerva morală, intră în faliment, chiar dacă cifrele economice spun că progresează” (En su novela ‘Heroes discretos’, Mario Vargas Llosa vuelve a recrear la vida de Perú, de Patricia Medrano Araújo, www.elpais.com.co, articol din 26 septembrie 2013). Lumea lui Felícito e cea a peruanului de rând, în ea îl vom reîntâlni pe
Elogiul discreției by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2841_a_4166]
-
Alexandru Matei 14e al 15-lea roman al lui Jean Echenoz, și totodată ultimul. Nu e premiat, nu e un roman mare: are 125 de pagini, pagini mici, scris mare. Nu oricui i se publică în volum o astfel de novelă. 14 face parte din ciclul deschis cu Ravel, în 2006. Scriitorul premiat cu Goncourt în 1999 trece, pe la începutul anilor 2000, de la ficțiuni pseudo-realiste, cu eroi luați din romane polițiste, de spionaj etc, la altceva, scriind însă la fel. După
Sînt 14. 1914. by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4082_a_5407]
-
se ajunge la propunerea de a-i edita cartea de debut. La fel de direct, de tăios, de nerefuzat: „Întreb totodată - căci m-a rugat sora D-tale șLivia, n. e.ț să-i scriu - unde va apărea volumul D-tale de novele și dacă de fapt e dat cuiva în editură. La caz că nu l-ai dat, ar fi bine să te gândești la «Biblioteca scriitorilor de la noi», pe care o editez eu sub îngrijirea D-lui Tăslăoanu.” Rebreanu se lasă
Cum se scrântesc intelectualii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4726_a_6051]
-
din popor - o teamă difuză de o nenorocire nu neapărat meritată - o nuanță morală, îndreptând pedeapsa spre vânzătorii de țară, într-o naivă, dar puternică scenă a Judecății de Apoi, îi urmează nuvela lui Nicu Gane, Sfântul Andrei, publicată în Novele, Editura Librăriei Socec & Co, București, 1886. Ar fi putut fi, această bună istorisire a unui junimist altminteri de rândul doi, luându-și (ca pe o apărare?) motto-ul din Alecsandri, fie o nuvelă fantastică onorabilă, fie o schiță de roman
Nopți de pomină by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5889_a_7214]
-
refuzat să colaboreze inclusiv cu oameni pe care îi cunoștea bine: „Eu vă spun un lucru. Șeful cenzurii era, într-un timp, fiul răposatului dr. Kremnitz, un bun prieten al meu, și al Mitei Kremnitz, care a tradus câteva din novelele mele. Am purtat în brațe pe căpitanul Kremnitz când era copil, l-am învățat să citească și să scrie românește, dar după ce a venit la București cu oștirile germane, nu ne-am întâlnit niciodată. Pot să dovedesc că mi-a
Ioan Slavici – „spion” și „trădător” by Lucian-Vasile Szabo () [Corola-journal/Journalistic/4876_a_6201]
-
Iordan în biografie - nici lui Costache Negruzzi nu i se cunoaște data exactă a nașterii") rodesc, nu o dată, spectaculos. Citim, într-o viață rezumată în patru pagini, căreia scurtimea, în luștri și în fraze, îi dă ritm, că subiectul acestei novele rescrise academic a fost, pe rînd, diac, apoi căminar, postelnic, director al Teatrului Național, cu Alecsandri și Kogălniceanu, ministru de finanțe, deputat, membru fondator al Academiei Române. Repede urcare, în timpuri tot așa de repezi. Demnitățile, părăsite la abia 60 de
Locul celor vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8062_a_9387]
-
nu-l putem nici înțelege nici aproba. Fantasio [27 martie 1882] NOVELE DIN POPOR DE IOAN SLAVICI Un volum de 456 pag. București 1881. Editura librăriei Socec et comp. Sub titlul de mai sus d. I. Slavici publică, întrunite în volum, novelele sale: Popa Tanda, Gura Satului, O viață pierdută, La crucea din sat, Scormon, Budulea Taichii și Moara cu noroc. Autorul e de mult cunoscut cititorilor "Convorbirilor" și celor ai "Timpului", mai mult, e cunoscut publicului german și va fi credem
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
atenția cuvenită activității sale literare. E înainte de toate un autor pe deplin sănătos în concepție; problemele psihologice pe cari le pune sunt desemnate cu toată finețea unui cunoscător al naturii omenești; fiecare din chipurile cari trăiesc și se mișcă în novelele sale e nu numai copiat de pe ulițele împodobite cu arbori 84 {EminescuOpXIII 85} ale satului, nu seamănă în exterior cu țăranul român, în port și în vorbă, ci au fondul sufletesc al poporului, gândesc și simt ca el. Poate nu
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
mediul mlăștinos și bolnav, cu care trebuie să lupte literatura sănătoasă pentru a-și scoate capul la lumina soarelui. Căci închipuiască-și cineva - risum teneatis amici - până și gazeta oficioasă a republicei din cafeneaua Procope, "Pseudo - românul ", își dă părerea asupra novelelor lui Slavici, ba criticul - [... ]- spune chiar alb pe negru că autorul nu-i place când face spirit. Ceea ce aștepta criticul spiritual al "Pseudo-Romînului" sunt calambururi, proprii autorilor jidani din Germania și din Franța, vorbele de șic din romanuri scrise pentru
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
cercetărilor sale și încet-- încet istoria noastră se reconstruiește piatră cu piatră ca manifestare uniformă a unui singur geniu național, al geniului poporului românesc. La început poate nici d-sa însuși nu-și cunoscuse calea și marginea puterilor. Scriind uneori novele sau drame, alteori economie politică, ba ascuțindu-și pana chiar în foi umoristice, spiritul său părea a nu se fi înțeles pre sine însuși. Chiar "Columna lui Traian" era la început un ziar politic, mai pe urmă a devenit o
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
LITERAR DE LA "PSEUDO - ROMÎNUL " D. Nicu Xenopulos, criticul literar de la "Romînul", binevoiește a se juca de-a baba oarba cu cititorii "Telegrafului - fundescu " în socoteala mea. Se preface a se supăra pe un pasaj din darea mea de seamă asupra novelelor lui Slavici; s-a supărat în realitate pe alt pasaj și sfârșește prin a mă face bulgar și a descrie după cum îi place esteriorul și deprinderile mele. Ceea ce spune d. N. Xenopulos în privirea mea sunt creațiunile unei fantazii nervoase
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
prefaceți, aluziile la cafeneaua Procope. Ați văzut în acest pasaj, ceea ce și este în el, o aluzie la originea dv., lucru de care mi-a părut că trebuie să v-aduc aminte și iată de ce. În critica d-voastră asupra novelelor lui Slavici citesc următoarele: Acolo unde d. Slavici voiește să facă spirit el devine nesuferit. .. Stilul parcă, merge pe brânci și nuvela e atât de lungă încît chiar nemții au zis că putea să fie mai scurtă. ... Nu era nevoie
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
d. C. A. Rosetti în contra boiarilor, ci grecul: nu omul in abstracto, Fundescu, înjură în "Telegraful", ci țiganul din el; nu talentul înnăscut al d-lui Xenopulos își dă în coloanele "Pseudo-Romînului" un aer de superioritate, luând cam peste picior novelele lui Slavici sau o teorie a lui Maiorescu, ci "jidanul " din el își dă aceste aere. Caracterul - din nefericire - se moștenește. Un popor bătrân și unul tânăr sunt două ramuri din copacul omenirii, dar cari s-au despărțit de mult
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
și și mai departe. LA ADRESA D-LUI NICU XENOPOL 2264 Criticul - [... ] - de la "Pseudo - românul ", d. Nicu Xenopol, scrie un lung articol în "Telegraful - Fundescu" în care se preface a se fi mâhnit pe-o dare de seamă a mea asupra Novelelor lui Slavici în care am relevat și insolențele criticului de la "Romînul". Insolențe, zicem, pentru că nu putem a îngădui ca oameni cari abia și-au șters praful de pe coate de-a doua {EminescuOpXIII 352} zi să 'nceapă cu acea obraznică suficiență
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Irimie) De se-ntîmplă-n astă țară vre o mare fărădelege Cine poate fi de vină... Lăpușneanu, se-nțelege. TEXTE AFERENTE 1 [PLAN] 2254 Din Alecsandru Lăpușneanu s-ar putea face un Makbeth românesc cu întrebuințarea, mai ales în ultimul act, a novelei lui Negruzzi. ACTELE 1, 2, 3, Uzurparea tronului. Luarea în căsătorie a Rocsandei. Tăierea boierilor. Act IV Scena ult[imă] Alecsandru se roagă să-l călugărească și apoi moare. Act V 1. Călugărul său un inamic - monolog. A căzut. Espunere
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
trimisul Spaniei ISABELLA fiica sa BARONUL DE SALDORF trimisul Saxoniei CAVALERUL DE CHAVIGNI D-NUL DE EHEINFELD secretarul prințului Rudolph HERMANN domestic al d-nei de Surville Scena se petrece într-un principat german. {EminescuOpVIII 483-564} {EminescuOpVIII 565} LANȚUL DE AUR Novelă svedică de Onkel Adam [C. A. Wetterbergh] Într-o seară posomorâtă de toamnă, puțin după ce intrasem în enoria mea - începu amicul meu preotul... narațiunea sa - ședeam singur în camera mea de studiu, în care locuiesc și astăzi și din care
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
numai că și eu am dreptate. Tonul de conversațiune, caracterele serii, situațiunile ce le-ntrebuințați în novele sânt bune pentru comedia de salon, dar comedia e un teren foarte apt și pentru desvoltarea ideilor satirice. Astfel, ce risipiți ici în novele, colo-n caracteristice izolate, le-ați putea împreuna cu succes în comedie, ca într-o monas superior. Poate ca să nu fiți de ideea mea, însă eu cred că, dacă aveți vo scriere în care elementul clasicității să predomine, apoi e
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
EminescuOpXVI 39} mea până acuma. Apoi am avut și supărări care de care mai minunate; pro primo: un proces de presă, al cărui capăt nu sânt încă în stare de a-l prevedea. M-ați întrebat de opiniunea mea asupra novelei de voiaj Pe malul mării. O găsesc preafrumoasă, mai ales în caracterizarea consecventă și fină a personagiilor și în tonul conversațiunilor; astfel încît aș fi de părere că n-ați face rău de a cultiva cu deosebire comedia de salon
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
ne face incapabili de a ne aduna mințile. Junimii de-aici i s-a stricat rostul cu Rossi. Pîn'la venirea acestui genial actor, țineam regulat vinerile ședință în cari s-a citit aforismele lui Schopenhauer, capitole din Bălcescu, o novelă a lui Slavici, Gura satului, o traducere în versuri a lui Ruy-Blas (Ol[lănescu ]), apoi versurile mele ce vi le trimit, c-un cuvânt Junimea de-aici a mers pîn-acum strună. De la venirea lui Rossi, serile toate ale săptămânii sunt
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]