10,880 matches
-
apărute la Editura Humanitas în traducerea formidabilă a lui Vlad Russo și Vlad Zografi. (mă pregătesc să scriu și despre această nouă traducere). Cu cîteva ore înainte de a ajunge la teatru, am recitit versiunea “Vlazilor”, gustînd din plin subtilitățile și nuanțele, unele absolut noi, care redau, și mă refer aici strict la “ Jacques”, anumite soluții lingvistice ce devoalează miza piesei. Mă gîndesc, în primul rînd, la opțiunea traducerii unui cuvînt-cheie, care dinamizează, și prin repetitivitate, unele senzualități și voluptăți erotice. La
Nu-mi plac cartofii cu slănină by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13244_a_14569]
-
ar putea subscrie mărturisirea lui Cioran: „Nu știu ce e bine și ce e rău; ce e permis și ce nu e permis; nu pot condamna și nu pot lăuda”. Odată stabilit acest unghi de abordare dezolant, d-sa caută asocieri, imagini, nuanțe care să-l susțină în discursul poetic, la un mod scrupulos, metodic. Considerat ca un întreg, volumul de care ne ocupăm aci, bastonul de orb, capătă aerul unui „tratat de descompunere”. Elementele anarhice, înfățișările haotice ale vieții ce se fărîmițează
Tratat de descompunere by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13260_a_14585]
-
și punctul de vedere socio-cultural, prin școala britanică de studii culturale. - Care au fost rațiunile care au dus la această schimbare de paradigmă? - Faptul că sociologia funcțională clasică, preocupată exclusiv de a delimita ce e funcțional de ce e disfuncțional (cu nuanțele de rigoare în evaluare, bineînțeles) nu mai permitea o abordare adecvată a problemei. Devenise limpede că, dacă există un grup minim de persoane pe care le puteai considera ca aparținînd unei subculturi, acel grup este relevant din punct de vedere
Despre subculturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13288_a_14613]
-
semitrezie” (Coliva lui Moș Vinea). Parcurgând în febre aceste metamorfoze care-l fac să nege adeziuni ce păruseră până nu de mult definitive și să îmbrățișeze tocmai ceea ce judecase drept inacceptabil și depășit, Voronca nu poate fi, totuși, acuzat, fără nuanțe, de inconsecvență. Ruptura radicală de constructivism și opțiunea pentru ceea ce astăzi apare destul de limpede ca program de substanță suprarealistă se produce într-un moment când poetul își dă seama că ceea ce făcea devenise “formulă” și că, prin urmare, era cazul
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
noi de cartea dnei Alexandra Laigniel-Lavastine, ca și cu alte lucruri din presa anilor ’30. De asemenea, dl Maurin știe bine culisele afacerii Lavastine din Franța, numind unele persoane care s-au aflat în spatele autoarei cărții Uitarea fascismului. Sînt destule nuanțe în text și cîteva erori. O contribuție complementară pe aceeași temă este, în același număr de revistă, aceea a dlui Mac Linscott Ricketts. * În revista Spiritul critic („revistă cu volum și periodicitate variabile”), numărul 4, descoperim un Nicolae Breban în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13315_a_14640]
-
reformelor și altele și altele. Editorialistul citează o convorbire pe care a avut-o cu celebrul disident rus, Vladimir Bukovski. Acesta i-ar fi spus în cursul unei discuții particulare: “O să regretați toată viața că ați intrat în Uniunea Europeană”, dincolo de nuanțele de tot felul pe care le poate căpăta un asemenea regret, Dan Pavel e de părere că pentru o țară ca a noastră e de preferat integrarea în UE cît mai rapidă, fiindcă scrie editorialistul: “Situația României e atît de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13315_a_14640]
-
concepției de joc. Spațiul lui Sică Rusescu este cald - lemnul este protagonist - dar și tranșant totodată, și împinge, și el, spre abordări adevărate, spre curaj, spre căutarea altor modalități de rostire, de așezare în lumină, de raportare la parteneri, la nuanțe, la spectatori. Eu cred că momentul acesta este important pentru Teatrul Nottara. Anvergura unui regizor atrage multe după sine. Poate împinge totul chiar și pînă la conceperea unui loc pentru care trebuie pregătire, nebunie, știință și dorință de a face
Ce zic bobii? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13309_a_14634]
-
prea des mă duce cu gîndul la temperamentul și la ieșirile din Mă chiamă Isbjiorg. Sînt o leoaică de la Casandra, spectacolul unei absolvente de la regie, Gianina Cărbunariu, de o impresionantă maturitate. Mîna lui Dabija și energiile lui se simt în nuanțele fiecărui actor... Ca a unui vrăjitor. Vraga geme, bobii cad și se rostogolesc peste noi, peste imaginația noastră, peste poveștile din noi, peste timpul lor, al nostru, al Zmeilor și Fetelor de Împărat din fiecare.
Ce zic bobii? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13309_a_14634]
-
Jung, Mircea Eliade and Joseph Campbell (Suny, 1999). - Mai sînt aspecte ale operei sale care ar putea fi abordate și din alte perspective decît s-a făcut pînă acum, pentru a completa portretul lui Eliade, pentru a-l îmbogăți cu nuanțe noi. Unul ar fi abordarea dramatică și cinematografică a operei sale beletristice care a demarat, de fapt, încă din perioada tinereții, și continuă, cu intermitențe, și astăzi. În România și în lume. Nu s-a scris, însă, prea mult despre
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
miracolul”, idee pe care o regăsim și la Matei Călinescu - „problema miracolului și deghizările prin care devine de nerecunoscut este centrală” (în literatura lui Eliade) - și, de altfel, la toți exegeții scriitorului. Credeți că un regizor ar putea prinde tocmai nuanțele partiturii eliadești și să le transpună cu fidelitate pe ecran sau pe scenă, astfel încît textul să nu fie știrbit în sensurile lui, iar spectatorul să savureze spectacolul (imagine și text) în adevăratele lui dimensiuni, să-l înțeleagă? (Ne referim
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
eu atunci nu e în stare să se concentreze asupra vreunui lucru.“ Traducerea acestei cărți aparține reputatului Nicolae Iliescu, fin cunoscător al literaturii ruse și traducător cu vastă experiență, ce reușește să redea cu fidelitate mișcările infinitezimale ale memoriei precum și nuanțele sentimentale, de la cele mai acute la cele mai vagi. Pentru că este o carte complexă, nu doar un volum de memorii, ci și un poem elegiac și o meditație pe tema morții și a istoriei. Meditațiile scriitoarei sunt adesea extreme, vehiculând
Memoria obligatorie by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13338_a_14663]
-
Buzoianu, me-mo-ra-bil, de la Teatrul Mic, mărturisesc că n-am întîlnit o asemenea citire regizorală. O astfel de încărcătură emoțională. De soluții de mare finețe, perfect argumentate de Laurian Oniga, acoperite de coerența desenului din minte și din suflet, coborît în nuanțe, în rîsul naiv al tripletei de Nina-Nine Mihailovna Zarecinaia (ce IDEE!), în mirosul de fîn cosit și abandonat pe scenă, în clipocitul lacului ce se intuiește dincolo de construcția pontonului, scenă totodată a Ninelor și a lui Treplev, în necuprinsul tristeților
Fericire? Nefericire? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13350_a_14675]
-
Dumitru Hurubă Umilirea domnului Traian Băsescu s-a petrecut la „Realitatea Tv”, în cadrul emisiunii „100%”, realizată de Robert Turcescu, unde, râsul său vânjos-marinăresc se transformase într-o bolboroseală uman-simpatică învârstată cu nuanțe vodevilo-dramatice. În context, legendar-amenințătorul obiect damoclesian sabie Ninja să fi fost, Primarul general al Capitalei harakiri și-ar fi făcut. Un gest care ar fi îndoliat conștiința moderatorului cu regretul că îl pusese în situație penibilă pe un președinte de
Umilirea demnitarilor by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13405_a_14730]
-
și care se joacă în continuare la Casandra, toată stagiunea, sînt elaborate, sînt analize pe text pe care le simți, regizoral, interpretativ, scenografic, sînt soluții atent căutate pentru fiecare student, sînt încercări de deșteptare ale valențelor, ale dorințelor artistice, sînt nuanțe - ca în Vassa Jeleznova - la care nu m-am gîndit, dar care mi se par absolut plauzibile. Și, oricum, întărite de argumente scenice. Încă ceva, înainte să trec la analizele-flash ce urmează. În fiecare seară, după reprezentații, am stat de
Șase nopți cu Casandra (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12010_a_13335]
-
Simona Vasilache Avangardiștii zeflemiseau Universitatea pentru aerul ei de bunică vioaie, dar foarte suspicioasă cînd e vorba de schimbări. De fapt, pentru fardurile în nuanțe pastel care-i "îndulceau" pedanteria severă. Totuși, universitățile, scoase de sub "patrafirul" constructului cultural de la început de secol, de still life cu profesori și studenți, sînt, astăzi, dacă nu caravane în mers, măcar "furnicare" între ziduri. Interesantă pentru scriitor, care nu
Pudriera bătrînei doamne by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12028_a_13353]
-
se amplifică prin acumulări și frustări. Am urmărit cu atenție felul în care se spune textul în limba română, nezbierată, cu accente marcate corect în frază, cu înțelegerea a ceea ce se rostește. Am urmărit relația soților la revenirea în promiscuitatea. Nuanțele disperării cu care Mihaela Sîrbu își reține strigătul, nu și indignarea, pașii pe care îi face, cu suferință, ca să-l determine pe cel ce o înșeală să-și recunoască fapta. Distanța igienică, calculată în gesturi mici, domestice cu care Mihai
La țară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12053_a_13378]
-
saturație cu incidente nepermis de lungi. Fraza arborescentă a scriitorului este un mit. Aici este mărăcinoasă pentru că încâlcită și fără ritm, construită chinuit. Din toate filozofările despre Nietzsche și din polologhia despre anii '60-'70 am reținut pledoaria scriitorului pentru nuanțe. Epoca se cuvine analizată cu multă luciditate. Arghezi, Camil, Călinescu, Nichita nu pot fi blamați orbește pentru "derapajele" și concesiile făcute sistemului. Diatriba împotriva "grotescăi" estetici vine însă și din propriul instinct de conservare nu doar din altruism. Cum se
Breban. Nicolae Breban by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12042_a_13367]
-
a fi fost "fiul - unic - al lui Șerban Cioculescu, savantul, eruditul, omul de mare caracter și de tot atît de mare suflet, omul de lume, de bibliotecă, de la catedră". Pietatea filială pare plenară. Și totuși cîte o propoziție are o nuanță strepezită: "nu e chiar așa de rău să fii progenitura unui om celebru". După cum este exprimată, fie și printr-o pitorească indirectitate, putința unei decepții: "întotdeauna prima întrebare ce mi se pune este cum se trăiește în preajma unei personalități copleșitoare
Barbu Cioculescu par lui meme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12046_a_13371]
-
nevoie de prietenie a ascuns masca de doamnă ceva mai în vîrstă și severă, iată întrebări la care, netrucat, jurnalul poate răspunde. Ținut, cu unele întreruperi, din iunie 1959 pînă în iunie 1990, este aide-memoire-ul de-o viață, "inventarul" unor nuanțe schimbătoare, de la frămîntările juvenile, care speri, citindu-le, că trec, dar nu-i așa, pînă la tîrziile, adevăratele dureri. Pe latura lui livrescă, jurnalul ar putea fi interpretat, eventual, ca o rescriere a "dramelor" eminesciene din perspectiva femeilor, care tac
Cota de avarie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12061_a_13386]
-
se referă - cred - la orgoliul cu care îți impun legile lor. Asta nu înseamnă că nu sînt amabili cu străinii (în măsura în care un român extrovertit-primitor poate numi asta "amabilitate"), că nu-ți oferă toate informațiile de care ai nevoie (atenție la nuanță: nu informațiile pe care le ceri, ci cele care socotesc ei că-ți sînt necesare; în 60% din cazuri e totuna, în restul situațiilor înghiți cu noduri o amabilitate subit distantă, afectat superioară, păzindu-se de întrebările tale)." Așadar, forma
Subgenul "înalt" al biograficului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12096_a_13421]
-
truismelor pe cît de "admirative" pe atît de parazitare. E nevoie, o nevoie presantă, de-a împrospăta periodic abordarea critică a trecutului. Căci, în pofida impresiei, că "totul s-a spus" în legătură cu un creator, rămîn totdeauna piste necercetate, raporturi ori măcar nuanțe inedite în structura creației sale, pe care un analist înzestrat e capabil a le pune în valoare. Caracterul exhaustiv al unei cercetări n-ar putea fi decît o iluzie. E tocmai ceea ce ne demonstrează Lucian Raicu, în legătură cu E. Lovinescu, într-
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]
-
bine de patru decenii de activitate, Gabriel Dimisianu este, fără îndoială, unul dintre cei mai respectați critici din arena actualității literare. Elementele definitorii ale scrisului său sînt lipsa de emfază, claritatea stilului, precizia interpretării dusă pînă la cele mai discrete nuanțe ale textului (o vorbă preferată a sa pare a fi "lucrurile sînt ceva mai complicate"), umorul fin, abia întrezărit și, desăvîrșita urbanitate a tonului (nici măcar în polemici nu este agresiv, are un bun simț al susținerii propriilor argumente care lasă
Critica de acord fin by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12129_a_13454]
-
final, a scopului. Totala depășire a dificultăților de finalizare sau de modelare a unei structuri sonore devine, cu timpul, parțială, apoi insuficientă și, în cele din urmă, insurmontabilă. Grațiosul se transformă, iată, în grosolănie. Misticitatea în mistificare. 16. Toposul de nuanță colerică ascunde o muzică de un înspăimântător egoism, ce omoară în om tot ce-i blând și elevat. Chiar dacă lansează zmei, pe care sunt înscrise apelative precum world music sau new age, fusion music ori new sound, faza colerică anunță
Un model sonor temperamental by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12141_a_13466]
-
de lei circulă cu incredibilă dezinvoltură. În ce privește tineretul, el continuă să rămână marea enigmă a tranziției. Incapabil să se organizeze (unde i-ați auzit glasul în afara stadioanelor și a concertelor de manele sau rock?), se complace într-o imaturitate cu nuanță de iresponsabilitate. Resentimentari în cel mai bun caz, tinerii nu sunt deloc convinși de eficiența mecanismelor democrației. "De ce să-mi pierd vremea la vot, că ăștia oricum or să mă fure!" - aceasta este propoziția pe care-am auzit-o în
Colonia semi-penitenciară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12174_a_13499]
-
sînt altceva decît niște machiori, mai mult sau mai puțin conștienți ai propriei conștiințe" (p. 197). Ceea ce impresionează în aceste verdicte foarte drastice este, în primul rînd, lipsa de îndoieli a autorului. Scrisul lui Cristian Tudor Popescu nu are nici o nuanță dubitativă. Autorul știe nu doar unde se află binele și răul, cum arată frumosul și urîtul, unde se sfîrșește adevărul și unde începe minciuna, dar și ce gîndesc oamenii. Toți oamenii. El știe chiar și care este percepția propriei sale
Teribilismul justițiar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12177_a_13502]