275 matches
-
și ajunge deputat. Este rapace și de un cinism primitiv. O lume care se epuizează, fără perspectivă istorică și morală. Romancierul îngroașă această idee și, în ultima parte, intervine cu neinspirate reflecții politice despre decăderea neamurilor (veche temă din literatura nuveliștilor de la 1900, tratată acolo cu duioșie și resemnare). Alte tipuri memorabile: Elena Vorvoreanu, una dintre fiicele Davidei (Davida este, se poate zice, personajul-matrice în Cronică de familie), își ucide sora pentru a-i lua bijuteriile; Dimitrie Cozianu, mic geniu financiar
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
sunt reunite în volumele Izvoade. 1880-1890 (1892), și Nuvele (1896). El cultivă două genuri de proză: „copia după natură”, un fel de fiziologie în care domină observația tipologică, și proza care dezvoltă o narațiune lirică. Înzestrat pentru cea dintâi categorie, nuvelistul creionează cu ironie o serie de portrete: oameni de mahala, mici funcționari, avocați „fără pricine”. O lume pestriță, care își trăiește eșecul cu amărăciune. Din transcrierea oratoriei emfatice, incoerente, a veleitarilor politici, sunt scoase câteva efecte comice notabile. Nuvele ca
DEMETRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286724_a_288053]
-
îmbină meditația cu irizările florale. Autorul este un virtuoz al prozodiei și al rimei, posedând, totodată, și arta condensării imagistice. Împreună cu Mihai Codreanu, el a contribuit substanțial la impunerea sonetului în literatura noastră. D. a fost și un prozator prolific. Nuvelist spornic, a început cu volumul Puterea farmecelor și alte nuvele (1913). Cântăreața (1916) este o carte care a obținut un premiu academic. Școala profesională „Arhiereul Gherasim” (1916), Dragoste neîmpărtășită (1919), Strigoiul (1920), Pentru părerea lumii (1921), Vagabondul (1922), Norocul cucoanei
DEMETRIUS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286728_a_288057]
-
Ghaki, G. Paisiu, Paisiu Gâscă. A lucrat ca redactor la „Independința română” (1863), „Scrânciobul” (1868-1869), „Opiniunea constituțională” (1869-1870). A scos ziare și reviste: „Păcală” (1860), „Actualitatea” (1865), „Cugetarea” (1865), „Stindardul” (1876), redactat împreună cu Al. Macedonski Bonifaciu, Florescu și G. Fălcoianu, „Nuvelistul” (1877), oferind colaborări și altor publicații, cum ar fi „Naționalul”, „Românul”, „La Voix de la Roumanie”, „Pressa”, „Dezbaterile”, „Terra”, „Alegătorul liber”, „Revista contimporană”, „Literatorul”. În 1859, cu D. Bolintineanu și Al. Zanne, editează un „Calendar istoric și literar”. Cu vederi proprii
GHICA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287255_a_288584]
-
65, în care apar nuvele de o mare cruzime precum A Planet Named Shayol ⁄ O planetă numită Shayol (1961)66 sau de o poezie stranie precum The Ballad of Lost C'Mell ⁄ Balada pierdutei C'Mell (1962)67. Printre noii nuveliști, se remarcă îndeosebi Harlan Ellison, care coordonează două enorme antologii de texte originale, marcând dorința de a ieși din tiparele prestabilite 68. Vom reține, dintre nuvelele sale, înainte de toate The Beast that Shouted Love at the Heart of the World
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
pare să treacă neobservat, dar chiar numele lui, care nu mai spune unora ce ar trebui să spună. Recent, în legătură cu un eveniment cultural, un critic de teatru îl evoca solemn pe dramaturgul Cehov (enorm, într-adevăr!), ignorîndu-l cu desăvîrșire pe nuvelistul cu același nume, enorm și el. Elitele care miros urît În tabăra antielitistă, un nume nou: dl. Ciprian Șiulea, unul din laureații României literare pentru debut. în ADEV|ĂUL LITERAR ȘI ARTISTIC din 20 iulie, dl. Șiulea îi trage un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12616_a_13941]
-
pentru cineaștii noștri (pentru cei la început de drum, dar nu numai); accesul la lungmetraj fiind blocat (din motive financiare), există, în schimb, șanse de a prinde ceva la împărțirea bucatelor în zona scurtmetrajelor. Doar că, spre deosebire de literatură, unde sînt nuveliști de vocație, sau autori îndrăgostiți de genul scurt, în materie de cinema, în proporție covîrșitoare, autorii de “scurte” se visează “romancieri”. Scurtmetrajul funcționează, pentru tinerii regizori, ca o soluție de tranzit, ca o modalitate de a semnala că există, că
Viitorul sună scurt by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13097_a_14422]
-
de estetică), între 1941-1944, ținînd chiar un curs de estetică la o universitate improvizată, îngăduita de autorități pentru tinerii evrei izgoniți din universitățile de stat. Dintre atîtea genuri abordate, s-a remarcat cu deosebire în proza, ca bun romancier și nuvelist. Rolul său în epoca a fost negreșit foarte important pentru că, mereu util și la post, a militat cu strălucită abnegație pentru înnoirea literelor românești (vezi amintitul caz Arghezi), vestejind recurenta sămănătorismului și a poporanismului, luînd atitudini împotriva tradiționalismului gîndirist. Asta
Cel mai bun roman al lui Aderca? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17628_a_18953]
-
Ernest Miller Hemingway (n. 21 iulie 1899, Oak Park, Illinois, SUA - d. 2 iulie 1961, Ketchum, Idaho, SUA) a fost un romancier, nuvelist, prozator, reporter de război, laureat al Premiului Pulitzer în 1953, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1954, unul dintre cei mai cunoscuți scriitori americani din întreaga lume. Opera sa are ca sursă o experiență de viață profundă și originală
Ernest Hemingway () [Corola-website/Science/299044_a_300373]
-
și "Croce al Merito di Guerra". În calitatea sa de reporter de război, atât în Primul Război Mondial, (1917 - 1918), cât și în Al Doilea Război Mondial, (1939 - 1945), dar și în Războiul civil spaniol, (1936 - 1939), autor de povestiri, nuvelist și romancier, Ernest Hemingway impresionează prin utilizarea unui număr minim de mijloace stilistice și artistice în obținerea unui impact emoțional și imaginativ maxim asupra cititorului. Din acest punct de vedere, unii critici literari îl considera un exponent al minimalismului în
Ernest Hemingway () [Corola-website/Science/299044_a_300373]
-
(n. "Mihail V. Dumitrescu", 26 noiembrie 1901, Ohrid, Macedonia - d. 7 februarie 1982, București) a fost un dramaturg, nuvelist, realizator de proză scurtă și romancier român, foarte popular in perioada interbelică. Fiul lui Vasilie Dimitrie (devenit Dumitrescu) și al Despinei (n. Gero). Familia sa, la origine aromână, se stabilește în Oltenia. Liceul l-a urmat la Caracal și Craiova
Mihail Drumeș () [Corola-website/Science/298886_a_300215]
-
(n. 19 ianuarie 1809, Boston/Massachusetts - d. 7 octombrie 1849, Baltimore/Maryland) a fost un poet, romancier, nuvelist și critic literar american, creator al genului de scurte povestiri și precursor al literaturii moderne de ficțiune științifico-fantastică. A dus o viață de boem și a sfârșit tragic în mizerie, opium și alcoolism, dar tocmai din acest infern al existenței
Edgar Allan Poe () [Corola-website/Science/297764_a_299093]
-
moderne. Romane: Schițe, nuvele, povestiri: [[Categorie:Nașteri în 1809]] [[Categorie:Nașteri pe 19 ianuarie]] [[Categorie:Decese în 1849]] [[Categorie:Decese pe 7 octombrie]] [[Categorie:Edgar Allan Poe| ]] [[Categorie:Americani de descendență engleză]] [[Categorie:Critici literari americani]] [[Categorie:Eseiști americani]] [[Categorie:Nuveliști americani]] [[Categorie:Oameni din Baltimore, Maryland]] [[Categorie:Oameni din Boston, Massachusetts]] [[Categorie:Oameni din Bronx]] [[Categorie:Oameni din Charlottesville, Virginia]] [[Categorie:Oameni din Greenwich Village, New York]] [[Categorie:Oameni din Richmond, Virginia]] [[Categorie:Poeți americani]] [[Categorie:Poeți romantici]] [[Categorie:Romancieri americani
Edgar Allan Poe () [Corola-website/Science/297764_a_299093]
-
publicate în primele decenii ale secolului 20 printre care: culegerea de povestiri scurte "Dubliners" a lui James Joyce, "Inima intunericului" a lui Joseph Conrad și poezia și teatrul lui William Butler Yeats. Între cele două războaie mondiale cei mai importanți nuveliști au fost: D.H. Lawrence și Virginia Woolf, membră a Grupului Bloomsbury dar și E. M. Forster, Evelyn Waugh și P.G. Wodehouse. În afară de Grupul Bloomsbury, Sitwells a fost o altă mișcare literară și artistică însă mai puțin puternică. T. S. Eliot a
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
realizările intelectuale. La început, a intenționat să devină preot, însă s-a distanțat de credința sa catolică, studiind literatura și filosofia la universitățile din Bonn, Würzburg, Freiburg im Breisgau și Heidelberg, unde și-a scris și teza de doctoratul despre nuvelistul romantic Wilhelm von Schütz. Cei mai influenți profesori ai săi, Friedrich Gundolf și supervizorul de la Heidelberg, Max Freiherr von Waldberg, erau evrei. Inteligența și iscusința sa politică erau apreciate, în general, chiar și de inamicii săi. După ce și-a dat
Joseph Goebbels () [Corola-website/Science/302287_a_303616]
-
Societății "Histoire du Droit" din Paris, conferențiar de înaltă ținută și autor a circa 20 de lucrări de specialitate. Ion Marin Iovescu (n. 6 august 1912, Vineți, j. Olt - d. 9 august 1977, Bughea de Sus, j. Argeș, prozator și nuvelist numit de Eugen Lovinescu "Creangă al Munteniei", debutează în 1936 cu romanul de factură realistă "Nuntă cu bucluc", urmat de alte două romane în aceeași manieră "O daravelă de proces" și "Oameni degeaba" precum și colaborări de succes în revistele literare
Comuna Spineni, Olt () [Corola-website/Science/298965_a_300294]
-
(n. "Mihail V. Dumitrescu", 26 noiembrie 1901, Ohrid, Macedonia - d. 7 februarie 1982, București) a fost un dramaturg, nuvelist, realizator de proză scurtă și romancier român, foarte popular in perioada interbelică. Fiul lui Vasilie Dimitrie (devenit Dumitrescu) și al Despinei (n. Gero). Familia sa, la origine aromână, se stabilește în Oltenia. Liceul l-a urmat la Caracal și Craiova
Mihail Drumeș () [Corola-website/Science/298982_a_300311]
-
puțin complicată decât la un roman. Termenul de nuvelă provine din franceză ("nouvelle") și înseamnă „noutate”. În limba franceză a pătruns din limba italiană, din "novella", care însemna exact același lucru. Di Francia, un teoretician literar italian, scria că meritul nuvelistului constă tocmai în capacitatea de a ști „să aleagă subiecte interesante, să le adapteze cu abilitate scopurilor sale și, mai ales, să imprime semnătură de neșters a stilului, culturii și artei lui asupra unei materii care, înainte să încapă pe
Nuvelă () [Corola-website/Science/298998_a_300327]
-
(*1869, Lugoj - †29 august 1893, Lugoj) a fost un nuvelist român și promotor al limbii literare bănățene. S-a născut într-o familie de meseriași, fiu al unui maistru-opincar. A urmat liceul maghiar la Lugoj, liceul român la Brașov apoi institutul de pedagogic și teologic la Caransebeș. Înainte de a termina
Ion Popovici-Bănățeanu () [Corola-website/Science/303553_a_304882]
-
în contact cu membrii Junimii și este remarcat de Titu Maiorescu. Acest lucru îi permite să-și publice rapid câteva din poeziile și nuvelele sale, în revista Convorbiri literare. În special nuvela sa "În lume" atrage recunoașterea calităților sale de nuvelist. În scrierile sale Bănățeanu descrie datinile și năravurile lugojenilor, într-un grai bănățean mult mai literar și mai rafinat. A mai tradus din Ibsen și Bjørnson. La scurt timp de la debutul literar, se îmbolnăvește și este nevoit să se întoarcă
Ion Popovici-Bănățeanu () [Corola-website/Science/303553_a_304882]
-
la apariția revistei "Clujul medical". Alături de acestea se înscriu lucrările sale în domeniul embriologiei, imunologiei, fiziologiei etc. Prin sensibilitatea sa și dragostea de muzică, artă și literatură, Victor Papilian și-a dublat personalitatea, fiind în același timp romancier, dramaturg și nuvelist, precum și un mare animator al vieții culturale din Cluj. Ca eminent dascăl de anatomie și om de știință, el a format numeroși elevi, profesori și medici, care au ridicat faima școlii de medicină clujene și implicit a asistenței medicale din
Victor Papilian () [Corola-website/Science/304247_a_305576]
-
al doilea război mondial. Acest roman este de un realism dens, pe alocuri aspru , formând împreună cu romanele "Cucoara" (1975) și "Podgorenii" (1982) o trilogie asupra vieții satului codrean pe parcursul ultimelor cinci decenii. Ion C. Ciobanu s-a remarcat și ca nuvelist, publicând schițe și nuvele în culegerea "Întâlnire cu eroul" (1962), în care și-a dovedit măiestria de a surprinde în câteva episoade concrete, expuse succint, psihologia, mentalitatea, modalitățile de manifestare ale oamenilor. De asemenea, a publicat și trei volume de
Ion C. Ciobanu () [Corola-website/Science/312571_a_313900]
-
sub care a publicat operele Zhou Shuren (Pinyin= Zhōu Shùrén; Wade-Giles= Chou Shu-jen) (25 septembrie, 1881 - 19 octombrie, 1936), unul dintre cei mai importanți scriitori chinezi din secolul al XX-lea. Este considerat inițiatorul curentului literar modern "baihua". a fost nuvelist, editor, traducător, critic și eseist. A fost considerat promotor al realismului social în literatura chineză, prin nuvelele sale de atitudine critică față de moravurile societății contemporane și povestiri satirice cu caracter antifeudal, în care folosește limbajul cotidian. A scris și poeme
Lu Xun () [Corola-website/Science/312455_a_313784]
-
(n. 24 aprilie 1953, Woburn, Massachusetts) este un actor, dramaturg, monologist și nuvelist de origine armeno-americană. După ce a absolvit Oberlin College, Bogosian s-a mutat la New York City pentru a urma o carieră în teatru. Că performer, Bogosian are un stil distinctiv. One-man show-urile sale sunt un amestec minimalist de comedie neagră
Eric Bogosian () [Corola-website/Science/309523_a_310852]
-
conferințe în 1931; 6 conferințe în 1932; 22 conferințe în 1933; 25 conferințe în 1934; 23 conferințe în 1935). Este „licențiat din serviciu” la 28 ianuarie 1948. George Călinescu îi consideră opera drept folositoare din punct de vedere educativ. Ca nuvelist și romancier el evocă idile patriarhale și compătimește pe invinșii cu suflet inocent. Prin conferințe, prin romane alegorice, el desfășoară o vrednică activitate de propagandist creștin. Eugen Lovinescu clasifică literatura lui ca o literatură sămănătoristă întârziată, cu răgazuri și lungimi
Alexandru Lascarov–Moldovanu () [Corola-website/Science/310853_a_312182]