366 matches
-
sute de cărți căutând documente ascunse Între file; s-au uitat peste cărțile lui preferate, de la Florile Răului de Baudelaire la Himerele de Gerard de Nerval, Nopțile de Alfred Musset, Mizerabilii și Cocoșatul de la Notre-Dame de Hugo. În timp ce un soldat oacheș, cu niște ochi ca două mărgele cerceta bănuitor Contractul Social de Rousseau, Hovhannes Stamboulian nu s-a putut abține să nu mediteze la pasajele la care se holba omul fără să le vadă Într-adevăr: Omul se naște liber Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Asya s-a chinuit să descifreze scrisul de pe autocolantele de pe bara de protecție. Acolo, printre multe altele, a zărit un autocolant fluorescent pe care scria: NU-MI SPUNE CĂ SUNT TICĂLOS. ȘI TICĂLOȘII AU INIMĂ. Șoferul taxiului era un bărbat oacheș, cu o figură colțuroasă și o mustață à la Zapata, care părea să aibă cel puțin șaizeci de ani, fiind prea bătrân ca să se implice Într-o astfel de manifestare fotbalistică. Între Înfățișarea cât se poate de tradițională a bărbatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
era chiar în dreptul ferestrei mele, la câțiva pași de clădire, și m-am dat puțin înapoi ca să nu mă observe. O cunoșteam, firește, pe Laura, dar niciodată nu-i dădusem atenție. Mi se păruse o încrezută. Era înaltă, foarte subțire, oacheșă și semeață, cu părul tăiat scurt. Șarpele care dansează la capătul unui baston, cum am citit într-o poezie. Dar tonul ei mușcător, tăios, ironic cu care reteza orice elan celor care vroiau să se apropie de ea, mă făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
jilțului și nu Îndrăznise să se opună. Madame Olcott făcuse un semn micilor ei monștri, și Între statuia lui Pascal și Obéissante fuseseră puse trei fotolii scunde, pe care ea acum Îi așeza pe cei trei. Toți trei cu pielea oacheșă, mici de statură, nervoși, cu ochii mari, albi. „Gemenii Fox, Îi cunoașteți bine, domnule conte. Theo, Leo, Geo, luați loc și pregătiți-vă.“ În acel moment reapărură uriașii din Avalon, ținându-l de brațe chiar pe Jacopo Belbo, care abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
mă slujească. Vorbea molcom, găsindu-și cu greu cuvintele. I-am cerut o oglindă, și mi-a adus una mică de argint, veche, dar bine polisată. Mi-am ras barba neagră și țepoasă, care îmi făcea pielea feței și mai oacheșă. Eram deosebit de mândru de părul meu des și negru, pe care-l aranjam după moda romanilor din Cividale: scurt și încrețit cu fierul cald. Din pricina necazurilor prin care trecusem revenise la cum era înainte, lins și drept, așa că am încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pătimise mult. Înmuia un penel într-un vas plin cu cerneală roșie și trăgea linii drepte și curbe pe peretele din dreapta, aparent fără nicio noimă. Avea părul cenușiu și lung până la jumătatea spinării, iar barba îi ajungea până pe pântece. Era oacheș la față, nu se știe dacă din pricina stirpei sau a soarelui; pe fața plină de riduri mărunte luminau doi ochi negri și neliniștiți. Purta o tunică simplă de lână, tocită pe la margini și pătată toată de culori. În biserica goală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-se să asiste. După ce am cerut unui servitor să aducă o tunică curată, ceva de-ale gurii și vin, ne-am îndreptat spre casa cămătarului. Donatistul era legat de o scară rezemată de zidul magherniței. Era un african puțin mai oacheș decât mine, un egiptean din sud cu o înfățișare frumoasă, cu păr lung negru, îmbrăcat într-o tunică din material bun și închis la culoare. Ochii îi erau vii și inteligenți, dar privirea i se urâțise din cauza trufiei. Trei oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
bun pentru toată lumea. La sfârșitul mesei, Saxo m-a luat deoparte. Se uita la mine ca și cum nu m-ar fi văzut în viața lui, ochii trădându-i simpatia: - Stiliano, dacă ai fi fost puțin mai înalt și nu atât de oacheș, ai fi putut trece drept longobard. Ducele Kakko îți trimite salutul său personal și m-a însărcinat să-ți spun că va fi bucuros să te revadă și că e mândru de purtările tale. Am făcut pe modestul. - N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
simplu, dar țesătura era de cea mai bună calitate. Ne-a măsurat din cap până-n picioare pe fiecare-n parte, apoi a ridicat un deget tremurător spre mine și a glăsuit: - Ești leit tatăl tău la tinerețe, dar parcă mai oacheș. Nu se-ntindea la vorbă. L-a asigurat pe cârciumar să nu-și facă probleme în privința plății, după care i-a spus să plece. Ne-am așezat sub o boltă de viță, și a intrat direct în miezul problemei, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mătăsurilor și belșugului de aur și argint în care era ferecat, ci forței pe care o emana chipul său ars de soare. Chiar și fiii lui aveau un aer mândru, deși felurit: Constantin era subțiratic și palid, Heraclius, un mânz oacheș, iar Atalaric avea privirea ageră și piezișă. Un ropot de aplauze m-a făcut, în cele din urmă, să tresar, însoțit de un strigăt repetat: „Flaviano! Flaviano!“. Drept care acesta și-a făcut apariția în arenă. Mie mi s-a părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
dat nici nu-i mai păsa de meci. Acum, când obținuse În sfârșit ceea ce voia, nu mai era ceea ce Își dorise, ci pur și simplu un lucru obținut. Și astfel, Îl privea pe tati În loc să privească mingea - tati În civil, oacheș, Într-un costum de in de culoarea nisipului. Tati, cu țeasta lucioasă, cu barba-cioc, cu obrajii roșii de căldură - și de fiecare dată când Își ridica privirea Înspre tribune se temea că s-ar putea să nu-l mai găsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
la Ghighina, fata spătarului Gongea. Nu se gândea la ea ca la o iubită, ci, așa, ca la o ființă frumoasă către care îndrăznise să ridice ochii. Pampu era argat de curte, dat de mic la stăpân. Era un băiat oacheș, cam în genul lui George Clooney, viu și deschis, respectuos și învățat cu de toate. Avea 25 de ani. Cum stătea cu spatele sprijinit de trunchiul copacului, văzuse țâșnind parcă din inima pământului un fuior subțirel de lumină verde, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
anterioare. Femeia avea mărgele făcute din gâturi de guguștiuci. Fiersese bine oasele până când se albiseră, apoi le ținute o săptămână la soare. Arătau ca niște bumbi mâncați de carii, lăptoși, înșirați pe un fir de in, răsucit în două. Era oacheșă, ca aproape toate fetele din sat, zveltă și cu ochii mari și catifelați, la fel ca ai lui Pampu. L-a cuprins cu mâinile de după gât, iar el a simțit dintr-odată cum i se taie genunchii. A pus cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
facă rău): Da, domnișoară... Mai bine nu mai continua. S-a culcat. Nu s-a fofilat, în ciuda tentațiilor provocate de toate bunătățile și jucăriile din jur. Un fascicul de raze i-a dezmierdat fața. Câțiva cai Frizon, în toată legea, oacheși și simpatici se adăpau dintr-un jgheab din diamante pure și șlefuite. El îi urmărea cum încing un concurs de sărit, când... a luat-o de-a curmezișul, întocmai ca un polobocel și a căzut într-un lac. Nădăjduia că
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pian, care continua să cânte dintr-un deget Cât te-am iubit, și o alta așezată pe pervazul lat al ferestrei deschise, jucând picioarele în sus și-n jos. Domnișoarele erau mai degrabă urâte, cu figuri îndrăznețe, cea de la fereastră oacheșă și cu bărbia ascuțită și grasă, cea de la pian subțire, înaltă, dar cu membre dezvoltate, cărnoase. Felix nu-i cunoștea și privi zăpăcit înspre moș Costache, pe care Stănică îl ținea locului de braț în pragul celeilalte uși, care dădea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
întotdeauna, săfac cafele. Câte cafele să fac? - Ce cafele? se sperie moș Costache. - Fă și dumneata mai multe, vreo zece, întrerupse domnișoara de la pian pe bătrânul înspaimîntat. Acesta încerca măcar o rectificare a numărului: - De ce zece? - Ei, moșule, sări domnișoara oacheșă, nu fi econom la cafea! Felix fu foarte rău impresionat de această scenă, și-l blestemă în gând pe Stănică cu toată violența de care era capabil. Stănică, în odaia în care se jucau cărți, descoperise numaidecât cheseaua, din care
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
tradiție, erau modeste. Lili, de pildă, cu părul ei căzut în cascade pe umeri, cu pălăria de paie largă, cu ochii ei negri, uniți prin îmbinătura sprînce-nelor, prin tenul măsliniu, grecesc, era cu adevărat grațioasă. Era un fel de Otilie oacheșă, care însă prevestea că avea să evolueze spre burghezie. Stănică mai pipăi puțin pe Lili, lăsând tamburinarea dinspre coapsă înspre genunchi. " Hm, comentă el mental, ce nepoată plinuță am! Ferice de ticălosul care-o s-o ia. Știu că am
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o poezie foarte lungă. Strofele recitate de dânșii semănau între ele până la greață. Nici o dezvăluire mediumnică. Nici o sclipire de individualitate. Din toată șandramaua aceea amorfă s-au distins totuși două exemplare mai fistichii. Primul dintre ele, un individ delicat, subțirel, oacheș, taciturn, păpușesc, cu mișcări țăcănitoare și nevrotice de figurină mecanică, în poemele căruia toate zgârciurile, bubele, marile defecte și micile izbânzi ale Cenaclului de Luni se regăseau îngroșate. Cel de-al doilea, fonf, masiv, calamburgiu, tenisman, prahovean, c-o mustață
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a lăsat-o la poartă. Au vorbit puțin, că-i era frică să nu vină hapsânul din oraș. Lina i-a spus necazul. Nu se putea face nimic, trebuia să se supună. Băiatul ascultase cu capul în pământ. Pe obrazul oacheș se lăsase tristețea. Ar fi vrut să plângă, dar i se făcuse rușine. Își mușca buzele mici și scormonea țarina cu piciorul. La despărțire i-a întins repede mâna și-a fugit. Ajunsă acasă, a căzut pe pat, ostenită și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Și goli păhăruțul ei. Soacra și Lina nu se îndemnau. De afară se auzeau glasurile gunoierilor. Mirosea a iarbă proaspătă și soarele sclipea încă în geamurile murdare. Aglaia tot mai trăncănea. Lina o privi ostenită. Avea o fată slabă și oacheșă, uscată de vânt, numai ochii vii, negri și mici jucau tot timpul sub niște sprâncene dese, ascuțite. Gura ei ca o pungă se deschidea și se închidea fără încetare. Când râdea, i se vedeau dinții rari, pe care muierea îi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
limba la el. Dumitale-ți mai arde să glumești, zău! - Stai, să-ți aduc un șervet! Intră în casă. Veta trecu pragul după el. Afară însera. Procopie aprinse lampa. Îi întinse prosopul moale, care mirosea a săpun bun. Acum obrazul oacheș îi strălucea. Își scutură pletele negre și aspre, umezite puțin în margini. - Dă-mi și un pieptene! 266 Se apropie de o oglindă mică, atârnată într-un colț al odăii, și se pieptănă îndelung, cu mișcări leneșe. Când termină, veni
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
toate astea e o nebunie... E bine, când auzi muzică, să-ți închizi ochii și să-ți închipuiești ce vrei... Sună, mereu sună sunetele, când picură, când cad în valuri spumegânde parecă, și din valurile acelea răsar capete încununate... blonde, oacheșe... Marie!... E! iar?... Și tocmai de - asta am venit aci, s-o gonesc din minte... s-o uit... S-o uit, da!... Prea e frumoasă... Ochii atât de copilărești, atât de strălucitori... atât de blânzi... pentru toți. Ei și? Nu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
în cap și energia trăsăturilor de cvincvagenar spiritual n-ar fi înlăturat orice idee de neorânduială. Pe umerii arhitectului se încolăceau două mâini puternice, deși lustruite ca sideful, iar pe un obraz se apăsau buzele cărnoase ale unei femei tinere, oacheșe, în care Hagienuș crezu a recunoaște pe Sultana, fata lui Manigomian. Fata dispăru precipitat. Prefăcîndu-se a nu fi observat nimic, Hagienuș întrebă de Saferian. Arhitectul răspunse că acela va veni de jos, el însuși o luă apoi pe urmele Sultanei
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
străpunse inima c-un stilet. Dus la moment de cătră doi medici în sala de așteptare, a mai trăit încă vreo douăzeci de minute, neputând vorbi însă un singur cuvânt. Tot Iașul îl cunoștea. Înalt și bine făcut, mai mult oacheș și având în față o espresie energică și fină, mișcîndu-se c-o eleganță naturală, el era un oaspe bine văzut al saloanelor și grădinelor. Alaltaieri însă stătea întins pe o simplă masă de brad într-o ogrăgioară a spitalului Sf.
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
culegând flori, fapt ce-i alungă gândul urât și dezlănțuie în sufletul său "o furtună de pasiune". Din nefericire, abia dezlănțuită, pasiunea adoratorului e contrariată de revelația naturii brutale a sexualității: femeia "bălană" urmează temătoare în desiș pe "un om oacheș, păros, cu mâni mari flocoase". "Zdrobit", "descompus", Bizu se întoarce acasă "cu altă moarte în suflet decât cea cu care venise", înțelegând finalmente că "din jocul alintat cu florile, spuma albă a trupului fraged nu se ceruse decât frământată, murdărită
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]