367 matches
-
cu vărul meu și la răsărit și la apus. Dumnezeu ne-a apărat. Nu vrea să-l înmormânteze creștinește? Îl ducem noi la groapă și fără popă. Pe front, când erau uciși de inamic camarazi la Cotul Donului sau la Oarba de Mureș ori în Munții Tatra, în Cehoslovacia, săpam groapa, băgam într-un mormânt săpat la repezeală pe cel mort, puneam o cruce la căpătâi din ce găseam la îndemână, crengi de copaci, de bețe, mai rar scândură și spuneam
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
mă voi simți deloc jignit. Toate fac parte din tratament. Thaw îi vorbi despre părinți, copilărie, lucrurile pe care le făcea, fanteziile sexuale și Marjory. Cuvintele ieșeau din el și o dată, de două ori izbucni în lacrimi. — în ciuda resentimentelor tale oarbe față de femei, bănuiesc că ești fundamental heterosexual, zise el. Apoi adăugă mai tîrziu: După cum știi, adevărul nu e alb sau negru, e alb și negru. Am o zebră de ceramică pe polița șemineului pentru a-mi aminti de asta. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de cucerit, pentru a evita propriile lor pierderi. La fel s-a întâmplat și când anumite poziții strategice greu de cucerit leau fost încredințate românilor, fără a le oferi sprijinul logistic necesar, cauzând astfel sacrificii semnificative armatei române ca la Oarba de Mureș, când armata noastră a înregistrat 11.000 de jertfe. Mi-am dat seama că marea armată cuceritoare (eliberatoare) din est avea o oarecare teamă de o întoarcere armată împotriva lor și de aceea chiar din momentul 23 August
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
cu pancarte și megafoane. Tatăl lui Susan este În fruntea unuia dintre grupuri, purtînd o pancartă pe care scrie „Asta nu e Artă! E un Căcat!“. Un alt bărbat strigă Într-un megafon: „Dreptate pentru Serbia!“ și „Bombele americane sînt oarbe!“. În grupul advers sînt În majoritate femei, care strigă: „Criminali din Serbia, opriți omorul ACUM!“ — Oh, Doamne, exclamă Susan, mama n-ar trebui să fie aici! Dacă se rup rîndurile, probabil o să o pună la pămînt. O strigă pe maică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
în cosiță floarea-i cântă, nouă-mpărății ascultă, acuma și-a tăiat părul, l-a vopsit, l-a răsucit, l-a făcut permanent, i-au mai rămas în cap doar firele-astea roșii, negre, zici că-i coafată de baba oarba, ea se laudă, cică ăsta-i progresul. A fost odată, cine se-atingea de ea, pe loc se tămăduia, acuma poftim de te atinge dacă-ți dă mâna. Numai noi aripatele mai putem, fâl-fâl. Fâl. Se spune că viteza a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
zis el. Deci, a ieșit pe undeva cu Jess, da? —Așa s-ar părea, i-a replicat scurt Alice, asurzită de zgomotul a milioane de penny căzând în același timp. Cum de putuse să fie așa de proastă? Așa de oarbă? Când în tot timpul ăsta adevărul fusese chiar sub nasul ei! Bineînțeles că Hugo bănuise care era realitatea în noaptea în care ea îi povestise de ieșirile la proteste nocturne ale lui Jake: „N-are femei prin redacție?“ — Alice își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cu mama și nici cu zăltata nepoată a Maicii, ce-și face tot mai des drum pe la ei și, dacă n-o supraveghează, își pitește piesele ei intime de lenjerie feminină între păturile lui de bărbat. Nici cu Oama (cu oarba), nici cu Carla (cu ciunga), nici cu arătarea aceea cu sânii pitici de la slujbă, care-i prepară în fiecare dimineață cafeaua, dar îi și tocește ascuțitoarea, îl ciupește, călcându- l pe nervi, ori îi ascunde gustarea. Nu. El, Ulpiu, nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
decât pentru un înțelept rece, de o impasibilitate orgolioasă și respingătoare. Nu pot concepe o lume mai antipatică decât una de înțelepți. Ar trebui distruși iremediabil toți înțelepții acestui pământ, pentru ca viața să continue a exista mai departe așa cum e: oarbă, irațională. Fiecare stat ar face bine să aresteze pe toți înțelepții și să-i închidă într-un castel părăsit, ca să nu mai tulbure pe nimeni. Căci urăsc înțelepciunea acestor oameni pe care adevărurile nu-i dor, care nu suferă cu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
meargă spre oraș... Ajunse într-o ulicioară strâmtă, de a căreia amândouă laturile se-nalțau case negre și lungi cu ferestrele rotunde... Un turn de biserică lung, cu piatra lui mucigăită, acoperit cu olane negrite de vreme, cu ferești risipite * și oarbe, cu o ușă masivă și veche de stejar, ferecată c-o cruce de spijă lucrată în mii de podoabe și flori... El deschise c-o cheie mare și ruginită poarta, sui scările înguste în sus și intră într-o cămară
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de mînuit. Preluînd descrierile lui Le Bon și analizele lui Tarde, el produce o răsturnare în imaginea asupra maselor. Lipsa lor de rațiune, adică supunerea lor și ciudata lor indiferentă față de realitate este canalizată în seria gîndirii simbolice, calificată drept oarbă de un Leibniz (cogitatio caeca vel symbolica). Este adevărat, dar trebuie să vedem că nu mai poate fi vorba de acum înainte doar de gîndire automată. Această gîndire exprimă venerația apropiată de dragoste, pentru conducător, faptul că indivizii care compun
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
fiorosul din natură, măreția lirică În orgia vegetală. Elementele materiale alcătuiesc un grandios tablou de Întunecimi sublime: cărări Încîlcite, neguri sure, umbre mortale, fiare „povestice”, peșteri negre și amenințătoare, arbori cu ramurile Încrucișate ca niște spînzurători, stînci „fantasme pleșuve, mute, oarbe” etc. Toate semnele infernului din natură sînt convocate pentru a zugrăvi un „cuib al spaimei”, spectacol de cruzimi materiale: „În funduri de prăpăstii se bat mereu de maluri Șiroaie care poartă cadavre pe-a lor valuri; Și aburi Într-amurgul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de balauri, De zmei culcați pe dîmburi, de șerpi ascunși În găuri, De toate-acele feare povestice, de pradă, Ce luna giulgiuiește cu alba ei zăpadă, Copacii Întind brațe, amenințătoare, Nălțînd pe toată culmea cîte-o spînzurătoare Și stîncile, fantasme pleșuve, mute, oarbe Deschid largi, negre peșteri menite de a soarbe În umbra lor adîncă și de misteruri plină Pe omu-mpins de soartă a pere din lumină.” Pădure obscură, stînci, peșteri ca niște imense ventuze, cărări Întortocheate, neguri groase - iată o suită de
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
precum chinul sufletesc, teama, vinovăția, disperarea), "partituri compuse în cheia durerii" (Damasio, 2010, p. 132). 72 E. Fromm vorbește despre: iubirea romantică, iubirea părinească, iubirea frățească, iubirea de sine (1995), iar R. J. Sternberg despre: simpatie (caracterizată prin intimitate), dragoste oarbă (caracterizată prin pasiune), dragoste pustie (caracterizată prin decizie/angajament), dragostea romantică (caracterizată prin intimitate și pasiune), dragostea camaraderească (caracterizată prin intimitate și decizie/atașament), dragostea iluzorie (caracterizată prin pasiune și decizie/atașament) și dragostea desăvârșită (caracterizată prin intimitate, pasiune și
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
care sânt eu așezat nu-mi permite să văd decât scena; despre culisele din "stînga" și din "dreapta" ei nu am pe ce temei să vorbesc. Totul se rezumă la faptul că sânt aruncat pe scenă, trebuind să joc. Culisele, oarbe pentru mine, sânt primul temei al nimicnicității mele și primul fel în care "vina" se articulează în existența mea. Lucrurile merg însă mai departe: jocul însuși, popasul meu în scenă este pândit în fiecare clipă de neant și generează neantul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de suflet? Apoi ce să mai zicem de providență, care joacă rolul de mașinist. Când mama are să-și vadă copila, un fulger providențial o orbește; Când copila are să să roage pentru sufletul mamei, o mână providențială surpă bolta bisericei; Când oarba se aruncă în râu, un păscar providențial o mântuie de moarte. "Nici o situație care nu rezultă din conflictul caracterelor nu este admisibilă " - regulă veche. Mașinistul providențial, deus ex machina, n-are ce căuta în drame. în fine, ce e toată
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Mi-ați arătat cât de urât pot să fiu și că mai există și luarea propriei vieți, pe care Dumneazeu nu a putut s-o dezvolte de unul singur. Eu... eu vreau acasă... în nimic, acolo unde tablourile proaste sunt oarbe față de propria urâțenie. DOAMNA WURM: Dar acum păstrează-ți gura plină de suferință pentru momentele de singurătate, Herrmann. Viața merită să fie trăită, pentru că are forma vieții... și basta! DESIRÉE: Aș spune și eu ceva, dacă s-ar putea. Viața
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
tratat de onomastică privind semnificațiile numelui eroinei. Numele simbolic ne-o recomandă ca pe o donna angelicata: „crin ceresc”862, „a orbilor cărare”863, anticipându se latura misionară a destinului eroinei, „cer” 864 - aspirația spre dimensiunea celestă a divinității, „<<Ne-oarba>>, sfânta plină de lumine/ Cu mintea și virtuțile întregi”865 - asocierea cu imaginea luminii, ca simbol al cunoașterii desăvârșite, al purității absolute, „cerul lumilor”866, deoarece exemplul ei va metamorfoza o societate străină de sentimentul iubirii, al virtuții. Chaucer pleacă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
tratat de onomastică privind semnificațiile numelui eroinei. Numele simbolic ne-o recomandă ca pe o donna angelicata: „crin ceresc”862, „a orbilor cărare”863, anticipându se latura misionară a destinului eroinei, „cer” 864 - aspirația spre dimensiunea celestă a divinității, „<<Ne-oarba>>, sfânta plină de lumine/ Cu mintea și virtuțile întregi”865 - asocierea cu imaginea luminii, ca simbol al cunoașterii desăvârșite, al purității absolute, „cerul lumilor”866, deoarece exemplul ei va metamorfoza o societate străină de sentimentul iubirii, al virtuții. Chaucer pleacă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
autobiografic: Această carte este alcătuită din ceea ce nu cunosc: inconștientul și ideologia, lucruri care nu se vorbesc decât prin glasul altora. Nu puteam pune În scenă (În text) Întocmai, simbolicul și ideologicul care mă traversau, pentru că eu sunt pata lor oarbă (ceea ce-mi aparține clar e imaginarul meu, e fantasmatica mea: de unde și această carte). De psihanaliză și de critica politică n-am știut să dispun decât În maniera lui Orfeu: fără să-mi Întorc niciodată capul, fără să le
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
nimic spectaculos nu s-a întâmplat, iar predicția Babei Vanga a fost uitată, popii care fiind prea bulgari sadea în cuget și simțiri au condamnat-o public, desigur din perspectivă religioasă, alții au ironizat-o pur și simplu comentând: „clarvăzătoarea oarbă și analfabetă a scris înainte de a muri o profeție" etc., punând accent deosebit pe contradicțiile din text - „clarvăzătoare, oarbă", „analfabetă care a scris" etc. Dar oare chiar așa să fi fost? S-o fi dat Baba Vanga din nou rasol
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
dă aripi paradoxurilor, impunându-și, rar, pauze odihnitoare; un orizont matinal îi pare "un curcubeu culcat la margine de lunci". Altă dată: "Ninge cu ochi de pește; / cu ochi de șerpi, de câini. Ninge izbind în ziduri până devin nefirești, / oarbe și fără stăpâni". Intervin accente patetice: "Mă las în continuare de mine însumi plâns / ca-n vremea când puneam un ochi albastru la idee". Excepțională este imaginația lui metaforică; spectaculos sistemul său de semne, de repere configurând viziuni șocante; fluxul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de a nu mai avea moștenitori 37. În Cetatea Literelor, catastrofismul este opinia cea mai împărtășită. Ca să vorbesc fără înconjur, aceste interpretări mi se par funciarmente inacceptabile. Nu prin lipsa spiritului de observație al autorilor lor, ci pentru că se dovedesc oarbe în fața forțelor antagoniste care acționează în prezent, în fața tensiunilor dintre valori, în fața așteptărilor, cerințelor și motivațiilor antinomice cu care se hrănește epoca. Că societatea de hiperconsum este însoțită de o criză a culturii, a școlii, a politicii este puțin îndoielnic
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
interes (2); încercare (2); jucării (2); loto (2); mic (2); minte (2); mișcare (2); pervers (2); popular (2); rol (2); șah (2); table (2); telefon (2); test (2); voiciune (2); activ; activități; afară; alb; arme; ascunsă; v-ați ascunselea; baba oarba; bile; bine; brîu; candy crush; captivant; carte; castel; cazinou; chef; cîine; cîntă; cîntec; cîștigă; concurs; pentru copii; creativitate; cuburi; cultură; cuminte; curat; cuvinte; D.O.T.A; dame; de dame; dansează; deosebit; diavol; în doi; dureros; ea; echipă; eliberare; energie
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
dintre ei, de a asupraviețui. Tatăl meu mi-a spus că una dintre cele mai impresionante poezii ale lui Nechifor Crainic, era “ Unde sunt cei ce nu mai sunt? , care se încheie cu versurile: “Intrebat- am bufnița cu ochiul sferic, Oarba care vede-n întuneric Tainele necuprinse de cuvânt: Unde sunt cei care nu mai sunt? Zis-a bufnița: Când va cădea Marele-ntuneric, vei vedea”148 sau “Pictez icoane noi de sfinți ce vor să vie Izbesc în stâncile fierbinți
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
Nici ochi spre a cunoaște/ Și vremea-ncearcă în zadar/ Din goluri a se naște". Măreția divinității este exprimată într-un ton admirativ: Nu e nimic și totuși e/ O sete care-l soarbe/ E un adânc asemene/ Uitării celei oarbe". Însetat de repaos, de stingere, Hyperion îl roagă pe Dumnezeu să-l dezlege de taina nemuririi și rugămintea lui este de un sfâșietor dramatism: "Reia-mi al nemuririi nimb/ Și focul din privire/ Și pentru toate dă-mi în schimb
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]