371 matches
-
iluzie că Odele, Odele-autentice,/ -ar avea de la început o Temă/ definită. C-ar porni/ de la o premisă clară, constituită,/ conștientă de sine. C-ar fi despre ceva anume. Adevăratele/ Ode sunt fundamental tactile, se deplasează/ doar prin pipăit, multă vreme oarbe/ și moi. Odele sunt/ prospective prin excelență, înaintează/ pe-o pernă de mucus, cam ca nucleele/ solare-ale ouălor proaspăt sparte-n tigaie. Imaginea lor e potrivită și deoarece, la-nceput, explorările lor au un fundal la fel de omogen-întunecat ca teflonul/ respectivei
Ritmuri pentru antifonările necesare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6640_a_7965]
-
-o pe Elodia în viață!", a spus procurorul, pentru Ring. El a adăugat "Unul dintre paranormali mi-a zis că este în lac, altul că este îngropată, altul că o s-o găsesc pe câmp. Am vorbit și cu Valentina, clarvăzătoarea oarbă de la Iași, care mi-a spus că o voi găsi într-o fântână. Toți mi-au spus că o s-o găsesc. Practic, ei mi-au confirmat ceea ce eu știam". Cât despre Cioacă... "Era sânge în casă, în portbagaj! A încercat
Elodia, lansarea lui Marius Iacob spre șefia DNA. ”Un paranormal mi-a zis că e în lac”” by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/78118_a_79443]
-
verbal dintre blocuri pentru că ar veni în contradicție cu cine știe ce reflecție morală (asta-i treaba poliției), ci pentru că o parte din energia investită aici n-a slujit în nici un fel argumentării (nu justificării) acestei investiții. Insolență, O.K., dar nu oarbă și cerșetoare, ci în numele unei idei care să o ghideze, să o glorifice și să o stimuleze. Blocajul, de pildă, în descrierea obsesiv-repetitivă a dedesubtului erotic nu numai că nu favorizează, dar chiar compromite cunoașterea și explorarea lui, prin neputința
Emancipare cu preț redus by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16779_a_18104]
-
când morții/ pleacă dimineața să cumpere ziarul/ și chiar dacă se mai duce ea nu mă lasă/ singur amintirea ei adică tocmai/ copilul ei îmi ține de urât/ și-atunci vorbim despre probleme filosofice/ eu îi spun că iubirea nu e oarbă/ ci doar puțin lovită la ochi/ și că e chiar frumos să strigi/ că ești viu când viscolul își cere afară/ iarna lui dar ea râde tace/ din când în când îmi face semn/ să sorb mai iute din cafea
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13914_a_15239]
-
putea face rău...". Apel poetic adresat omenirii, dar mai ales popoarelor Europei, care, pe la 1500, nici nu exista totuși ca un continent conștient de sine, asemănător celui de astăzi. "...Sărace, mizerabile popoare smintite, națiuni înverșunate în propria voastră nenorocire și oarbe la propriul bine! Vă lăsați jefuite pe față de cel mai frumos și mai pur avut... Și tot acest dezastru, această nenorocire, această ruină vă vine nu de la dușmani, ci fără îndoială de la cel căruia îi dați putere, pentru care vă
Servitutea voluntară by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15156_a_16481]
-
de navă. Șeful statului susține că "ar fi rușinos" să nu ia testul. Am învățat până dimineață la 6:00, pentru că mâine (n.r. vineri) am un test. Mi-am terminat temele și am venit aici", a declarat Traian Băsescu la Oarba de Mureș, citat de realitatea.net. Președintele a fost întrebat dacă va lua acest test și a mărturisit că "ar fi rușinos" să nu îl ia. El a mai spus că a început aceste cursuri pentru că este vorba despre sentimentul
Băsescu: "Am învățat până la șase dimineața". Când are testul by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/35850_a_37175]
-
de o formulă-imprecație care invoca orbirea. Acest detaliu etimologic ne permite să legăm expresia a da cu tifla de o altă intrare de dicționar: în Dicționarul limbii române (Tomul VII, partea a 2-a, Litera O, 1960) există o formă oarba, definită ca „exclamație ironică la adresa adversarului care părăsește lupta și fuge în mod laș”. Sursele sunt din secolul al XIX-lea: Iordache Golescu și teatrul lui Alecsandri („Gloata strigă: «Oarba!»”; „Strigau în urma lor: «La oarba!... la oarba...»”). Expresia a da
Tifla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5797_a_7122]
-
O, 1960) există o formă oarba, definită ca „exclamație ironică la adresa adversarului care părăsește lupta și fuge în mod laș”. Sursele sunt din secolul al XIX-lea: Iordache Golescu și teatrul lui Alecsandri („Gloata strigă: «Oarba!»”; „Strigau în urma lor: «La oarba!... la oarba...»”). Expresia a da cu oarba (înregistrată de Dicționarul academic al lui Laurian și Massim și de I. Zanne în Proverbele românilor, vol. II, 1897) este echivalentă cu a da cu tifla. În Dicționarul lui Laurian și Massim apar
Tifla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5797_a_7122]
-
există o formă oarba, definită ca „exclamație ironică la adresa adversarului care părăsește lupta și fuge în mod laș”. Sursele sunt din secolul al XIX-lea: Iordache Golescu și teatrul lui Alecsandri („Gloata strigă: «Oarba!»”; „Strigau în urma lor: «La oarba!... la oarba...»”). Expresia a da cu oarba (înregistrată de Dicționarul academic al lui Laurian și Massim și de I. Zanne în Proverbele românilor, vol. II, 1897) este echivalentă cu a da cu tifla. În Dicționarul lui Laurian și Massim apar și exclamația
Tifla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5797_a_7122]
-
ca „exclamație ironică la adresa adversarului care părăsește lupta și fuge în mod laș”. Sursele sunt din secolul al XIX-lea: Iordache Golescu și teatrul lui Alecsandri („Gloata strigă: «Oarba!»”; „Strigau în urma lor: «La oarba!... la oarba...»”). Expresia a da cu oarba (înregistrată de Dicționarul academic al lui Laurian și Massim și de I. Zanne în Proverbele românilor, vol. II, 1897) este echivalentă cu a da cu tifla. În Dicționarul lui Laurian și Massim apar și exclamația oarba și construcția a striga
Tifla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5797_a_7122]
-
Expresia a da cu oarba (înregistrată de Dicționarul academic al lui Laurian și Massim și de I. Zanne în Proverbele românilor, vol. II, 1897) este echivalentă cu a da cu tifla. În Dicționarul lui Laurian și Massim apar și exclamația oarba și construcția a striga oarba cuiva. E limpede că formula agresivă a circulat atât ca împrumut din grecește (tifla), cât și într-o traducere adaptată (oarba); în secolul al XIXlea ambele forme erau destul de frecvente. Heliade Rădulescu folosea exclamația în
Tifla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5797_a_7122]
-
înregistrată de Dicționarul academic al lui Laurian și Massim și de I. Zanne în Proverbele românilor, vol. II, 1897) este echivalentă cu a da cu tifla. În Dicționarul lui Laurian și Massim apar și exclamația oarba și construcția a striga oarba cuiva. E limpede că formula agresivă a circulat atât ca împrumut din grecește (tifla), cât și într-o traducere adaptată (oarba); în secolul al XIXlea ambele forme erau destul de frecvente. Heliade Rădulescu folosea exclamația în Imnul dracilor - „Oarba, Satan! Oarba
Tifla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5797_a_7122]
-
cu a da cu tifla. În Dicționarul lui Laurian și Massim apar și exclamația oarba și construcția a striga oarba cuiva. E limpede că formula agresivă a circulat atât ca împrumut din grecește (tifla), cât și într-o traducere adaptată (oarba); în secolul al XIXlea ambele forme erau destul de frecvente. Heliade Rădulescu folosea exclamația în Imnul dracilor - „Oarba, Satan! Oarba, Satan!” (Opere, I, 356); la Caragiale, aceasta apare, tot într-un context violent, între afuriseniile rostite de chivuțele din Două loturi
Tifla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5797_a_7122]
-
a striga oarba cuiva. E limpede că formula agresivă a circulat atât ca împrumut din grecește (tifla), cât și într-o traducere adaptată (oarba); în secolul al XIXlea ambele forme erau destul de frecvente. Heliade Rădulescu folosea exclamația în Imnul dracilor - „Oarba, Satan! Oarba, Satan!” (Opere, I, 356); la Caragiale, aceasta apare, tot într-un context violent, între afuriseniile rostite de chivuțele din Două loturi: „Ho! Ho! nu mai vrei belete? să mai vii la belete! ho! oarrba!” Cuvântul mai circulă în
Tifla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5797_a_7122]
-
oarba cuiva. E limpede că formula agresivă a circulat atât ca împrumut din grecește (tifla), cât și într-o traducere adaptată (oarba); în secolul al XIXlea ambele forme erau destul de frecvente. Heliade Rădulescu folosea exclamația în Imnul dracilor - „Oarba, Satan! Oarba, Satan!” (Opere, I, 356); la Caragiale, aceasta apare, tot într-un context violent, între afuriseniile rostite de chivuțele din Două loturi: „Ho! Ho! nu mai vrei belete? să mai vii la belete! ho! oarrba!” Cuvântul mai circulă în expresii devenite
Tifla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5797_a_7122]
-
tot într-un context violent, între afuriseniile rostite de chivuțele din Două loturi: „Ho! Ho! nu mai vrei belete? să mai vii la belete! ho! oarrba!” Cuvântul mai circulă în expresii devenite între timp obscure, de genul a da cu oarba (după cineva).
Tifla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5797_a_7122]
-
muntele-i mântuit! Ferice de cei ce nu-i ntrevăd prin mantia de brazi trupul în chin alchimic, nu știu cum se înfruntă culori sub fața neclintită. Ei deslușesc numai tăpșanul smălțuit de flori, pe care mulțimi vor prăznui curând, cu totul oarbe la bătălia decisivă, dintre urne otrăvite și clare, dusă acolo chiar, sub pașii lor.
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/3917_a_5242]
-
poți muri tot timpul uneori e chiar deșertăciune moartea în fața tristeții nedefinite stau cîteva dileme ca niște mirese care s-au îmbrăcat prea devreme sau prea tîrziu în așteptarea mirelui Nu pot să mor acum am promis văduvei lui Fernando oarba din port că am să-i povestesc cîte ceva despre ultima zi a soțului ei cum a zburat cu vaporul în cer am să-i descriu culorile și ea le va simți după miros roșul miroase a miez de cartof
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/15572_a_16897]
-
Vasile Igna 1 Se pregătise pentru șapte mai rămăseseră trei până la unsprezece și toate trei oarbe, cu o lumină subțire ce sfredelește ochii și-i face văzuți doar nopții. În fapt, totul fusese construit cu ani înainte: și zidurile și tavanul și ferestrele, cele din urmă zidite. Și chiar pasărea ce se străduia să lărgească fanta
Alte lucrări și multe alte zile (work in progress) by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/2712_a_4037]
-
câine. îl privești. nu te oprești și ninsele crizanteme nicăieri nu le mai duci și cu cât înaintezi, casele se răstoarnă mai mult, s-ar zice că aluneci, apoi se face mai frig, câinele tot cade în urma ta și câteva oarbe se apropie de tine zic o, iată, un cadavru, apoi fug, dispar și tu mori liniștit zile în șir și nimeni nu află și mergi mai liniștit, s-ar zice că nu-ți pasă, câteva case ard, o fată trece
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
trupurile roase de vânturile aspre el se așază și-și umezește degetele în ochii lor. de foarte aproape un cal mort îi veghează. în spatele calului o imensă întindere de trandafiri sălbatici. o liniște coboară în pământ, iar de sub dealuri o oarbă își ia zborul. mâinile ei merg spre miazănoapte și arborii o urmează în legănarea ei. în ierburi sunt trupurile roase de vânturile aspre. ei au fost carnea care i-au umplut gura. pe un drum cu mesteceni în floare au
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
mușcătură pe umărul unei zile de iarnă, o haită de amintiri pe umbra sângelui tău care lasă și acum urme adânci pe zăpadă... Vorba maestrului, lupului meu spiritual: noi nu mâncăm om înghețat! Nu știai că zăpada are amintiri? METODA OARBA A CONTEMPLARII Nu există decât un eveniment major în viața omului: convorbiri pe lângă absența vorbirii. Adio, voi, secretare care ați călărit dealurile de la Hollywood până când din mașinile voastre de descris oase nu a mai rămas niciun cuvânt cu accent franțuzesc
La mila frontierei dintre noi by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/5316_a_6641]
-
larg desfăcute Ale Colosului care nu mai există Moarta din apartamentul vecin Moarta din apartamentul vecin Se uită țintă la mine, Aș fi vrut să-i închid ochii, Dar mi-a fost teamă că vine În odaia mea ca o oarbă Care pipăie zidul și trece Din greșeală prin el. Însă ea stă cuminte Și-mi zîmbește senină. E o moartă model, Care știe cum să se poarte Și ce mai e de făcut, Atîta n-a prevăzut Că în graba
Poezie by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/7059_a_8384]
-
luminat De o sută de ani port o pelerină transparentă prin care se vede trupul ca o mașinărie ce împinge sufletul spre ceruri. Mereu aceeași vedere. Roți minuscule și canale înguste unde fluieră vânturi fierbinți și crivățul negru. O Mare Oarbă pe care plutesc corăbii cu catargele rupte, o cicatrice citită de ochiul unui doctor imberb. Deocamdată e amiază și pe pereții sarcofagului semnele sunt aproape distincte; mâine (poimâine) chipul lor ar putea deveni obscur și rigid. Eu pot înțelege, dar
Poezie by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/13110_a_14435]
-
s-o caute acolo unde nu există; 2. că alcătuitorii subiectelor tezei ignoră convergența semantică dintre "modalitate" și "procedeu"; 3. că alcătuitorii subiectelor tezei cer să se extragă semnificații dintr-un context "rupt din context", jucîndu-se astfel de-a baba oarba; 4. că alcătuitorii subiectelor tezei consideră claritatea și logica drept însușiri opozabile; 5. că alcătuitorii subiectelor tezei or fi ei buni la alte treburi, dar nu pentru cea la care s-au înhămat. Sînt înclinat să cred că observațiile de
Caragiale „inovat” by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7238_a_8563]