5,043 matches
-
a poruncit ostașilor să aprindă focul. De îndată, și pe celelalte turnuri s-au aprins pe rând, focuri de semnalizare. Ducii și prinții din împrejurimi au primit imediat vestea și încredințați că a fost atacată capitala, au venit imediat cu oștile în ajutor. Veniți în grabă la poalele Muntelui Lishan, ei l-au găsit pe împărat și favorita sa petrecând pe turnul de veghe cu vinul pe masă, dar nici urmă de dușmani. Au înțeles că au fost înșelați, dar neîndrăznind
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
că le poate convinge să-și unească forțele împotriva regatului Qin. Rezultatul a fost cel așteptat. Cele șase state s-au grupat într-o coaliție în frunte cu Chu, iar Su Qin a fost numit șeful Marelui Stat Major al oștilor reunite. Aflând despre alianța celor șase, Qin n-a mai îndrăznit să le atace și astfel a urmat o perioadă de pace de 15 ani. În calitate de șef al oștilor reunite ale acestor state, Su a devenit o figură foarte cunoscută
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
iar Su Qin a fost numit șeful Marelui Stat Major al oștilor reunite. Aflând despre alianța celor șase, Qin n-a mai îndrăznit să le atace și astfel a urmat o perioadă de pace de 15 ani. În calitate de șef al oștilor reunite ale acestor state, Su a devenit o figură foarte cunoscută. Odată, ajungând la Luoyang, demnitarii locali au venit să-l întâmpine. Și părinții lui au ieșit în stradă să-l aștepte, iar nevasta fratelui său era peste măsură de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
eternului feminin, dând dovadă de o bogată imaginație. Excepționalul arcaș Cu 2000 de ani în urmă, pe actualul teritoriu al Chinei existau mai multe state, fiecare având personalități renumite. Bai Qi din statul Qin a fost un eminent conducător de oști. Armata condusă de el a purtat multe bătălii, fără să piardă niciuna. De aceea, el a fost numit "generalul invincibil". Într-un an, suveranul statului Qin i-a poruncit lui Bai Qi să atace cu puternica sa armată statul Wei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
l-a numit pe Liu rege al statului Han, dependent de puterea centrală. În aparență, Liu Bang a recunoscut poziția dominantă a lui Xiang, însă a continuat să recruteze oameni capabili și să-și dezvolte armata proprie. În scurt timp, oștile conduse de cei doi au ajuns la o valoare aproape egală. Bătălia decisivă dintre Xiang Yu și Liu Bang a avut loc la Gaixia (o localitate aflată în provincia Anhui de astăzi). După o luptă înverșunată, armata lui Liu a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
care se făcea că a ajuns în țara salcâmilor, a luat de soție pe fiica regelului și a îndeplinit timp de 20 de ani funcția de prefect al districtului Nanke, bucurându-se de onoruri și cinste. Dar, într-o bătălie, oastea comandată de el a fost înfrântă de inamic, iar prințesa a murit. Chun Yufen a fost trimis acasă și tocmai atunci visul s-a sfârșit. Trezindu-se, el văzu că ai săi curățau curtea, soarele încă nu asfințise și un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
pornit atacul. În acest moment, Cao Gui i-a spus regelui statului Lu: "Acum este timpul să contraatacăm!" Apoi, armata statului Lu a început să bată toba și s-a năpustit ca un leu asupra inamicilor. Surprinsă de atacul adversarilor, oastea statului Qi a fost înfrântă și a început să fugă mâncând pământul. Văzând că ostașii fug care-ncotro, regele Zhuang a vrut să dea ordin să fie urmăriți. Cao Gui l-a oprit: "Nu vă grăbiți!" și a examinat cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
în trei mari divizii care să hărțuiască pe rând forțele inamice. Propunerea lui a fost acceptată. Din timp în timp, statul Wu trimitea oștenii să atace punctele de graniță ale statului Chu. Acesta din urmă trimitea prompt, fără nici o excepție, oaste puternică la graniță. Dar în acel moment, armata din Wu se retrăgea. Odată ce grosul armatei din Chu revenea la bază, o altă divizie a armatei din Wu ajungea la graniță și desfășura o nouă provocare. Astfel de hărțuieli au durat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de inamic. Văzând că nu avea nici o șansă să scape, Shen Yinshu s-a sinucis. Atunci, regele statului Chu, sfidând opoziția dregătorilor și neglijând securitatea populației, a părăsit pe furiș capitala. Demoralizată, armata de pe front n-a mai opus rezistență. Oastea din Wu a reușit să cucerească până la urmă și capitala statului Chu. Bătălia de la Baiju a fost un exemplu strălucit al executării unor lovituri fulgerătoare, dar și al înfrângerii unei armate mai puternice de către una mai slabă. La începutul războiului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Liu Bang au convenit ca acela dintre ei care va cuceri capitala imperiului, orașul Xianyang, să devină suveranul țării. În anul 207 î.e.n., când armata condusă de Xiang Yu purta la Julu o bătălie aprigă cu grosul trupelor imperiului Qin, oastea condusă de Liu Bang cucerea Xianyang, fără să întâmpine o rezistență puternică. Ascultându-și sfetnicii, Liu Bang a decis să-și retragă armata din Xianyang și să instaleze tabăra acesteia la Bashang, în apropierea capitalei. Apoi a dat ordin să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cărare, în spatele taberei armatei inamice și s-au ascuns pe cele două flancuri. Han Xin a poruncit apoi armatei să se îndrepte spre inamic și la revărsatul zorilor a ajuns în aproprierea trecătorii Jingxing. Chen Yu a ordonat ca întreaga oaste să iasă din tabără și să întâmpine oștenii lui Han. Bătălia a durat o jumătate de zi, dar armata statului Zhao a fost învinsă. Cum a reușit Han Xin să câștige? Tabăra armatei Zhao era păzită de un număr mic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
necesar să trimită după întăriri. Situația critică îl obligă pe Zhuge Liang să găsească o soluție. După ce și-a frământat mintea, a ordonat tuturor civililor și ostașilor din oraș să se retragă într-un loc sigur și a așteptat sosirea oștii inamice cu toate porțile orașului larg deschise. Armata condusă de Sima Yi a încercuit Xicheng. Observând că pe zidurile de apărare nu era nici un ostaș și că în fața porții era doar un bătrân măturând strada, Sima Yi a rămas nedumerit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Yi n-a mai știut ce să facă. Îl cunoștea perfect pe Zhuge Liang și nu se aștepta ca acesta să îndrăznească să întâmpine în acest mod o armată atât de puternică. A tras concluzia că acolo este ascunsă o oaste la fel de puternică. Tocmai în acel moment, a sesizat că ritmul melodiei interpretate de Zhuge Liang accelerează treptat, anunțând parcă venirea iminentă a unei furtuni. A bănuit că acesta ar putea fi semnalul unui contraatac și a ordonat celor peste 100
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
au crezut că avangarda a pierdut bătălia și au început să fugă. Armata statului Jin de Est a traversat râul Feishui și a pornit atacul. Unii ostași ai lui Fu Jian au strigat cu voce tare: "Suntem pierduți! Suntem pierduți!" Oastea lui Fu Jian a intrat în panică. Înspăimântați, ostașii au început să se calce în picioare. Fu Jian a fost rănit de o săgeată și a fugit cu gărzile personale. Pe drum, a vrut să facă o pauză. În acel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
fapt, unul dintre frații Yang. Song și Liao au continuat războiul. După 15 ani, statul Liao a inițiat o nouă ofensivă de mare amploare împotriva statului Song. Însăși împărăteasa a plecat pe front, împreună cu prințesa Tiejing și ginerele ei, Muyi. Oastea statului Song era condusă de cel de-al șaselea frate Yang. Și mama fraților, She Taijun, a ajuns pe front, unde s-a ocupat de problemele administrative. Auzind că mama și fratele mai mic sunt acolo, cel de-al patrulea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cu ea până la adânci bătrânețe. Cei doi s-au întors acasă. Peste puțin timp, Bai Suzhen a născut un băiat, iar când acesta a împlinit un an, a reapărut și Fa Hai. Cu toate că l-au implorat, Fa Hai a chemat oastea din cer să o aresteze pe Bai și a închis-o sub pagoda Leifeng, de pe malul Lacului de Vest. Xiao Qing a fugit în munții Emei unde s-a antrenat din greu, învățând să se lupte. S-a întors acasă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
plin de averi și fală!” Dacă în acest capitol, Orheianu este prezentat doar indirect, în capitolul următor, ,,Morții poruncesc celor vii”, el este introdus direct în acțiune. Ne aflăm sub domnia lui Alexandru-Vodă, pe care Stroie l-a sprijinit cu oaste și l-a apărat. Considerându-se ocrotit de vodă și văzându-se înconjurat de putere mare, mazurii ginerelui său, Stroie Orheianu este atât de sigur că lucrurile se vor desfășura după planurile sale încât vine la Șoimărești ,,fără sfială”, legănânduse
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
femeile mai bătrâne cred că și boierul este ,,de-o lege cu noi” și ,,se închină lui Hristos”, iar bărbații, mai înțelepți, așteaptă în tăcere. Ipocrit, Orheianu pozează în apărătorul răzeșilor: ,,acest domn al nostru știe că Orheiul a dat oștii lui Tomșa, știe că Șoi-măreștii au dat și căpitan și steaguri, și cu toate acestea, m-am milostivit eu șam pus cuvânt să uite toate”... Împăcăciunea pe care o propune oamenilor ca răsplată pentru toate ostenelile sale este robie curată
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
care s-a născut pe acest meleag, iar din cântul ciocârliilor - graiul neamului. Cântă din fluier vers dulce și razele soarelui, împletite în horă, coc rodul pământului. Mulți au dușmănit-o pentru frumusețea și hărnicia oamenilor. S-au bătut cu oști nenumărate și au ferecat-o în lanțuri. Dar când din bucium a sunat, din văi și din munți s-au ridicat Mircea, Mihai, Ștefan și au scăldat în sânge lăcomia lor. Au venit alții. Fecioara cânta cu jale, codrii se
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
zile, asalturilor dușmane. După cinci zile, au fost nevoiți să abandoneze, din lipsă de merinde și muniții, având permisiunea de a pleca în munți. Dar, la ieșirea din cetate, armata poloneză se așează pe două rânduri pentru a face loc oștii ce urma să iasă. Din cetate nu ieșiră decât șase oameni, trei dintre ei ducând câte un rănit în spate. Regele s-a înfuriat foarte tare și a poruncit mai întâi ca plăieșii să fie spânzurați, dar apoi a renunțat
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ducând câte un rănit în spate. Regele s-a înfuriat foarte tare și a poruncit mai întâi ca plăieșii să fie spânzurați, dar apoi a renunțat, considerând că ei și-au făcut doar datoria, datorie vrednică de toată lauda. Astfel, oastea poloneză își văzu mai departe de drum, iar plăieșii plecară în munți, lăsând în urma lor cetatea ca un mare schelet uriaș purtând pe ziduri urmele bombelor dușmane. Dar, în fața mea, nu se mai afla nici o oaste, ci numai neagra perdea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de toată lauda. Astfel, oastea poloneză își văzu mai departe de drum, iar plăieșii plecară în munți, lăsând în urma lor cetatea ca un mare schelet uriaș purtând pe ziduri urmele bombelor dușmane. Dar, în fața mea, nu se mai afla nici o oaste, ci numai neagra perdea a nopții ce se lăsa, în timp ce eu visam un tablou văzut cândva la sfârșitul unui manual de limba română, intitulat sugestiv Sobieski și românii. Andrei Costrășel, clasa a VI-a C Un personaj literar îndrăgit - Robin
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
privință? Trebuie să-mi cumpăr o valiză și nu știu ce să aleg. Nu-mi imaginam că pentru un fleac ca ăsta ar fi nevoie de consilier. E o situație specială. Azi am primit ordinul de chemare, declară În sfârșit Petru. La oaste, care va să zică. O zi mare, domnule Șendrean. În acest caz vă recomand un geamantan solid din carton presat. Apără de praf puținele lucruri pe care regulamentul le tolerează și poate fi deschis cu ușurință de oricine, chiar și de dumneavoastră, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
era așa cum îi stătea bine unui nimb: tăcut. Plăpumăreasa D acă ar fi cunoscut-o, Federico Garcia Lorca ar fi scris piesa Nemaipomenita plăpumăreasă. Pentru că renumele îi depășise granițele Universului. Într-una din tinerețile ei, făcuse plăpumi pentru recruții din Oastea Domnului, prin cazărmile îndepărtate din spațiu, acolo fiind tot timpul frig, pentru că soarele era mutat în locurile unde trebuiau să se nască oameni. Sigur, aceasta a durat puțin, câteva zdrențe de veșnicie dacă ne luăm după spusele ei -, dar sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ar fi avut caii, fiul său ar fi fost sănătos acum. Dar fermierul le răspundea cu aceleași cuvinte dintotdeauna: "Parcă poți ști?". Nu mult după aceea a izbucnit un război și toți tinerii apți din sat au fost luați la oaste. Fiul fermierului a trebuit să rămînă acasă din cauza piciorului rupt, iar el suferea foarte mult din această pricină. Fermierul l-a consolat spunîndu-i: "Cine știe?". Nici unul dintre tinerii înrolați nu s-a mai întors acasă. Acum țăranii își șopteau între
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]