350 matches
-
îngână: — Un bivol e târât afară... Instructorul se luminează la chip. — Aha! Deci nu e prea târziu. Abia s-au terminat duelurile între animale. Îl apucă de tunică. — Numai un bivol mort vezi? Celălalt animal nu e? — Nu..., mormăie cu obidă călărețul. Rufus se scarpină, intrigat, în creștet. — Ciudat. De obicei se bat un urs cu un bivol, sau un bivol cu un elefant... ori un elefant cu un rinocer... — Au intrat în arenă călăreții! anunță Pusio. — Ce călăreți? tresare Rufus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
procopsit cu tot felul de obiceiuri aduse de aiurea, care nu sunt întotdeauna nici frumoase și nici lăudabile, au uitat de tradiția străbună care îi îndemna să-i răsplătească pe cei ce scriu în cinstea lor. Clatină din cap cu obidă. De vreme ce acum nu mai înfăptuim nimic vrednic de laudă, socotim că nici lauda nu-și mai are rostul... — Mărite Nero, îl aduce la realitate o voce sonoră, am ajuns ca-n Roma-ntreagă truda brațelor cinstite să nu mai aducă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cari împrejurări pot îngădui înflorirea intereselor lui"1494. Pentru o mai bună argumentare a cererii de înlăturare a regimului excepțional din Dobrogea, N. S. Baboeanu afirma, referindu-se la concetățenii săi locuitori ai Dobrogei, că "purtăm tote sarcinile, avem tote obidele, tote greutățile, să ni se dee tote drepturile"1495. În încheierea articolului său, N. S. Baboeanu enunța cea mai importantă dintre doleanțele locuitorilor Dobrogei, și anume "să ni se dee representațiunea nostră în sânul poporului românesc, căci popor românesc suntem
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
să spun. — Ei, gata! Oricum Sfatul Bătrânilor tot ar fi aflat. „Înțeleg ce-ai simțit când ai strigat cu glas tare că te-ai creștinat” dădu să spună samuraiul, dar se opri. Și el ar fi vrut să-și arunce obida și ura în obrazul seniorului Tsumura, al Sfatului Bătrânilor aflat în spatele acestuia și al oamenilor cu mare trecere aflați în spatele Sfatului Bătrânilor. — Ce-o să se aleagă de noi de-acum încolo? Nu știu. Seniorul Tsumura o să hotărască. Asta... ne e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Ce v-a făcut? Ce zavistie s-a stârnit? Câteva sunteți și nici acelea nu vă puteți înțelege?... Natalița, nevasta grămăticului, își feri din ochi părul rar cânepiu și se plecă spre genunchii cucoanei Aglaie. —Măria ta, grăi ea cu obidă, noi celelalte toate ne înțelegem. Dar casă bună cu Cristina lui Alexa nu putem duce! — Și tu, Luță, se îndreptă cucoana spre chelăriță, ce ai de împărțit cu nevasta vătavului?... Eu n-am nimica, măria ta, da’ ea n-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în brațele celui ce-o purta. Cum o așeză în sanie și o învăli cu lăvicerele, omul veni iar în casă și opri limba ceasornicului. A oprit limba ceasului, zise tainic Bezarbarză cătră nana Floarea. Ea ridică din umeri cu obidă. Faptele lui Culi erau cu totul neînțelese, ca și această plecare pripită, dis-de-dimineață. Sluga făcu: Hm! Vârî carabina și înfipse biciul la bourii săniei, dădu fuga să-și ia căciula, și-o îndesă peste părul răzvrătit, căută un toiag într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ne iubește. Fiind creația sa, prin Hristos ne ocrotește Zi de mare bucurie. Cel născut venind din cer, Aduce pe pământ pace,dragoste,vis și mister. În această zi prezisă, tot ce-i rob se ‘liberează, Răul e zăgăzuit și obida-ncetează. Puterea morții slăbește sau este chiar sfărâmată Și păcatele sunt șterse și greșeala e iertată. Să luăm bine aminte, la cinstea ce ni s-a dat, Făcându-ne părtași firii Domnului, ce ne-a mutat În Împărăția Sa și-
Hristos se naşte. Slăviţi-L !. In: Bucuriile Credinţei by Maria Lascu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/536_a_758]
-
Bucuros, nevoie mare, c-a scăpat de sărăcie Și gândind deja la brânza ce în putini o să fie, Mânecile suflecă și se apucă vârtos De umplut donița toată cu un lapte bun și gros. Dar, deodată înlemnește și constată cu obidă Că Joiana cea frumoasă, ce-l privea acum candidă, A vărsat donița-ntreagă este lapte peste tot! N-a rămas măcar o cană, nici cât să te lingi pe bot. Mânios, își puse vaca la arat cu plugul nou Și
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
știam nimic și ascultam înfiorat plânsetele care umpleau clasa. Băieții suportau bine loviturile în clipele când le primeau, dar în bănci nu mai puteau, fluturau mâinile înroșite în aer, sau și le vârau deznădăjduiți între genunchi. Plângeau cu înverșunare, și obidă nedefinită fiindcă nici unul nu știa să urască, durerea lor era pură și în ea puteai ghici cel mult protestul împotriva ei, a durerii în sine, fiindcă durea, și nu a învățătorului sau a școlii, cu cărțile și istoriile ei care
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Mama lui în prag apare și la pieptul lui s‐aruncă. E bătrână, e beteagă, Dar cu dânsul vrea să plece: Ea se roagă, ei îl leagă Îl pornesc, și ea‐ l petrece. 212 O‐mbrâncesc și o înjură; Stă obida s‐ o doboare: ‐ Domnișorule, te‐ndură! Vreau să‐ l văd numai cum moare... CÂNTEC DE LEAGĂN Corinei Hai, odor, hai păsărică Dormi, o, dormi, fără de frică, Să te‐alinte Moș cuminte și să‐ți cânte‐ncetinel: „Mugur, mugur, mugurel...” Îngeri
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
gata de plecare ca să nu pierd trenul... Abia acum le spun care mi-a fost dorul de casă... Bietul tata, cu durere în suflet, îmi spune că în casă aproape că n-are bani pentru o cutie de chibrituri. Cu obidă în suflet le spun că în fața acestei situații va trebui să întrerup școala. Ce neagră zi a fost acea zi de octombrie, când visul școlarității mele se prăbușea... fără zgomot, iar promisiunea solemnă a tatălui meu nu mai putea fi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
au dreptate. Dar astea sunt păcate lumești și cine le poate opri? Păcate lumești da, dar după cum ai văzut am întâlnit și păcate făcute de fețe bisericești și asta nu-i bine, fiule! În timp ce vorbește, bătrânul clatină din cap cu obidă. Mă gândesc să-l rog să intrăm puțin pe Ulița Spânzurătorilor, în capul de sus al căreia ne aflăm deja. Nu îndrăznesc însă, pentru că nu aș vrea să-i mai cătrănesc sufletul și cu această uliță. Nici nu mi-am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
profil), are parcă entuziasmul și energia unuia de abia ieșit de pe băncile universității; atunci cînd unii se ocupă de teoria traducerii sau traductologie, de lingvistică și filosofia din spatele traducerii, Procopie se apleacă asupra traducerii ca atare, asupra acestei "meserii sau obide artistice" (Dylan Thomas, În My Craft or Sullen Art) și ne propune versiuni din Eminescu și Macedonski, Shakespeare și Yeats, Frost și Coleridge, Wordsworth și Housman. Cu alte cuvinte, atunci cînd unii cred că au depășit artă traducerii ca atare
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
să le plătească la țigani despăgubiri c-o lăsase gravidă pe una dintre fetele alea ale lui Țârțâc, care mai era și minoră - dă-le-n, sânge domnu’ Tudor, alea parcă n-au fost niciodată minore!! sare Sevgin, trântind cu obidă cana de masă, de sar stropii rubinii în toate părțile. cinci Știam deci că țiganii îi poartă sâmbetele lui Sevgin. În dimineața când au început să trosnească geamurile cămăruței mele și ceasul de pe masă mi-a arătat ora, patru fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
întâmplat acolo? Cauraincourt își strânse deodată pleoapele, ca și cum ar fi vrut să se apere de o viziune de coșmar. ― Dezastru! Hecatombă de cadavre! țăranii ăia ruși, mujicii... Ah! Ignorau toate ordinele de retragere. Luptau cu încrâncenare, cu un fel de obidă neagră, cu o mare sete de răzbunare... lavă de ură... Ura asta a mujicilor l-a doborât pe Napoleon. N-a fost un război pe viață. Nu, nu! A fost un război pe moarte. Ah, n-ai cum să înțelegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cam asta-i, constată Dănuț, cu năduf, în direcția Avocatului, fost procuror obscur, retras la țanc la pensie, pe caz de boală, supranumit și Fratele, care, așezat imediat în dreapta și scutit de povara de a asuda, privea și el cu obidă și cu oleacă de scârbă, în fundul gol al paharului propriu. Încă un tur și terminăm resursele! Lefteri-lefteri-lefteri, nu? Sportivi! Ei? Și nici n-avem pe cine să vrăjim, să ne-nvârtim de niște leușteni, că de-abia acuma ni s-
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
uitând cu totul de brânzoaică, pisica s-a apropiat tiptil și, c-un gest plin de răutate, a ridicat fulgerător laba cu ghearele scoase apoi, haț, i-a smuls brânzoaica din mână. Nestor s-a pornit să urle plin de obidă, dar doamna mai în vârstă, prietena mamei și stăpâna casei, mai întâi a râs cu poftă, apoi a zâmbit îngăduitor și, cu multă afecțiune, i-a întins băiețelului farfuria plină vârf cu brânzoaice de unde să-și aleagă alta. Nestor era
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
aproape o viață de om sentimente amare izvorâte dintr-un spațiu spiritual pe care a trebuit să-l părăsească de mic copil. Și acum în pragul unei maturități depline, această încărcătură a explodat. Sufletul ei de româncă dezrădăcinată, plin de obidă, s-a revărsat peste paginile albe ale unei cărți pentru a ne povesti despre suferințele neamului nostru de peste Prut rămas sub ocupație sovietică. Lucrarea de față intitulată TEATRU DOCUMENT, ce se deschide cu piesa: CARTEA DE GRAMATICĂ, a primit premiul
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93040]
-
s-au stins, sărmanii, irosindu-și anii, cu dorul de soare, în frig și duhoare, cu dorul de-acasă în umbra ta deasă, Jilavă, Jilavă. Câtă ură, Doamne, gemete de foame, murmur și răscoală, vaiete de boală. Cât chin și obidă a putut să-nchidă ceața ta bolnavă, Jilavă, Jilavă...” Ritmică ușor de memorat. Tristețe greu de conservat. În “Universitatea populară” înjghebată în camera lui, orice intelectual putea să conferențieze despre ce îi era mai în plăcere. Ovidiu Papadima a vorbit
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
judiciare, polițienești, jandarmeriei, pompieriei și mogulilor gunoieri. Era, cum zic, locul,în care, toți aceiaîși puneau în evidență, ei între ei, batjocoritoarea viață de huzur, pe care o duceau, ca într-un cerc închis,în cercul mare al vieții de obidă, de umilințe și de jafuri, pe față și pe sub față, în care se zbătea, poporul, numit, atât de mărinimos, ROMÂN! Zi și noapte, din interiorul acestei clădiri făcute, ingenios, numai din lemn subțire, cu talent ornat, ieșită, din toate punctele
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
avea de-a face cu astfel de oaspeți. Activiștii primăriei țineau „la cald” cazul gospodarului ; era un caz „copt” care curândcurând trebuia să pice cu cererea la G.A.C. Echipa mai stăruia când, încolțit, țăranului îi căzură privirile pe Neculai. Obida lui se revărsă asupra agitatorului. - Și tu, măi, mazacule ? Te-ai ajuns acu ? Nu mai vii la poarta mea să-ți dau ceapă ?... Îmi vrei pământul ? Ai să-l muncești tu ? Arată-ți palmele, să văd cum știi să muncești
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
scoate din minți, mormăie Diavolul, Înghițind dintr-o sorbire ce-i mai rămăsese din whiskey. — Tu ești ăla cu puteri supranaturale, tu să-l Închizi, explodează Wakefield, uitînd de bunele maniere. Îmi pare rău să te dezamăgesc, spune Diavolul cu obidă, dar nu am nici o putere asupra celularelor, computerelor, televiziunii prin cablu, comunicațiilor prin satelit și microundelor. Nu, pe bune, e adevărul adevărat. Pe vremuri, lucrurile erau mai simple, mai nostime. Aveam o existență frivolă și agreabilă, În calitate de personaj comic, Îndrăgit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
sta peste noapte. Probabil vor să-l prindă pe Marcello. Eu și Gundo am pus două întrebări diferite în același timp. Eu: - Cine e Marcello? Gundo: - Din ce cauză trebuie să renunțăm la cărarea asta? Ne-a explicat, plin de obidă: - I se spune bandit. De fapt, este numai căpetenia contrabandiștilor cu sare. Și cărarea asta duce la Ravenna, dar trece printr-o mlaștină. Gundo l-a întrebat stârnit dacă era nevoie s-o treci înot, și, răspunsul fiind nu, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lui: Marie avea Încă timp să vină, iar dacă nu avea să se Întîmple așa, trebuia s-o Înțeleagă, după fratele ei asasinat, Nicolas dispărut... Christian tresări auzind că se deschide ușa bistroului. Anne Îi citi pe chip decepția și obida văzînd vreo zece jandarmi care intrau cu zgomot În bar. Cei cîțiva localnici aflați de față se Întoarseră, concentrîndu-se asupra paharelor cu vin alb. Afacerea lua tot mai multă amploare, tot mai mulți continentali aveau să vină să umble creanga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
bun cu mine - nu m-a atins și nu m-a privit, ci doar a terminat de spus povestea, În șoaptă, apoi m-a mângâiat pe păr și mi-a dat urechea să mă joc. Încet-Încet am mai uitat de obida pe care mi-o pricinuise telefonul cu venirea lui neașteptată și am deschis ochii, am văzut o aluniță, apoi urechea mare, clară, incon- știentă de propria frumusețe, ca urechea unui animal. Deasupra, pe geam, orașul nou, scufundat În alb, un
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]