6,419 matches
-
replica un proaspăt debutant împotriva nu unor preopinenți, ci unor oameni "cu poziții" ca autorul Gropii, ca Vasile Nicolescu, Dan Hăulică, Al. Piru care mă demascaseră, sau Marin Preda care mă dezavuase public? Sînt convins că Patronul, pentru a simula "obiectivitatea", ar fi admis să publice în gazeta sa o "replică" de două pagini și trei parale, din care ar fi tăiat elementele esențiale făcîndu-mă și ridicol... Asta să fie "polemica"?" Sîntem aci alături de autorul Marelui Alpha, după cum îi înțelegem decepția
"Supărarea" d-lui Alexandru George by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15624_a_16949]
-
sau nu la această întrebare. Excluzîndu-i pe prietenii mei apropiați, din motive evidente, mă gîndesc la un om care să îmbine (greu lucru!) o comportare decentă în lumea literară cu o operă incontestabil valoroasă, și față de care să pot avea obiectivitatea deplină a celui care abia dacă-l cunoaște personal. Prin urmare, deși aș putea spune foarte repede zece alte nume, m-am oprit la cel al lui Ioan Es. Pop, poet minunat, care-ar merita mult mai multă notorietate, și
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
80 și au, ca epilog, un top 10 al romanelor românești din secolul XX. Propunerile de lectură merg înspre un Rebreanu necunoscut, deviind de la normele realiste prin impunerea unui scenariu tragic, repetitiv; spre reconsiderarea "proustianismului" unei Hortensia Papadat-Bengescu și a "obiectivității" ei; spre interpretarea din perspectiva unei obstinații a formulei a unor autori precum Camil Petrescu și Anton Holban (primul fiind autorul unor romane cu "arhitecturi precise", și "minuție stilistică"); spre arabescurile unui Gib Mihăescu; ordonarea simbolică a narațiunii din Delirul
Identificări by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15639_a_16964]
-
pentru a simți, gândi și hotărî de unul singur. Ceea ce trece drept analiză rămâne cel mai adesea doar o colecție de ticuri obsesionale și de denegări. Analistul deturnează invariabil gestul public de la sentiment: într-această direcție minor perversă a crescut obiectivitatea sa în ultimii 11 ani! Se judecă doar în echivalențe perfecte, fără rest, care e văzut ca o neizbândă (asupra cui?). Interpretarea e o mașină de mărunțit ce nu se oprește niciodată: nici datele, nici omul nu contează în sine
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
Papadat-Bengescu reflectă același parcurs al romanului românesc. însă este un neadevăr, pe de o parte, să se susțină că romanul anterior al lui Slavici sau Rebreanu, de exemplu, nu conține psihologie și analiză. Iar pe de altă parte, subiectivitate și obiectivitate nu sînt concepte etice, privitoare la atitudinea autorului, cum le interpreta Lovinescu, ci concepte retorice referitoare la perspectiva naratorului. Din astfel de confuzii nu s-a înțeles bine înainte de-al doilea război (și, uneori, nici după) felul în care
Hortensia Papadat-Bengescu - 125 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15687_a_17012]
-
scriitură ,,stilistică", fără a expulza metafora, efectul cuvîntului exact în calofilia sa semnificantă. Nu e o critică aservită, într-o manieră indignă, scriitorilor, așa cum s-a pretins cu o rea voință patentă (e la mijloc un delir al ,,impersonalizării", al ,,obiectivității", deoarece ne-am putea închipui oare o critică ce s-ar ocupa de altceva decît, în primă sau în ultimă instanță, de productele scriitorilor abhorați în principiu?!), și nici un atentat împotriva teoriei, așa cum s-a susținut cu o falsă panică
Un impas al lovinescianismului? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15710_a_17035]
-
unde și cum? Mai bine se găsește oricînd, dar cum ajungi acolo? Prin numele pe care ți l-ai făcut cu trudă, prin valoarea ta? Rareori. Cel mai adesea tot prin relații, iar uneori, vai, chiar cu prețul renunțării la obiectivitate, căci sînt locuri unde ești plătit cu condiția să scrii despre anumite subiecte și într-un anumit fel. Rezultatul este incredibila fojgăială interredacțională a majorității ziariștilor. Puțini sînt cei care au rămas mai mult de doi-trei ani într-un loc.
A fi ziarist în România by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15689_a_17014]
-
explicit la romane, le-au judecat pe linia separațiilor enumerate anterior. Nuvelele lui Rebreanu, exerciții de stil în vederea marii opere romanești ce avea să vină, aduc o viziune mai "aproape de natură" a faptelor, mai puțin încadrată în structurile solide ale obiectivității, deci sînt mai proaste. Proza "subiectivă" a Hortensiei Papadat-Bengescu, în care sufletul feminin în spațiul său privat și nu lumea exterioară reprezintă "obiectul" analizei, este mai "naturală", mai facilă decît construcțiile epice din cele 4 romane de mai tîrziu, acestea
Teoreticiana by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15708_a_17033]
-
volum trădează mîna de profesionist. Două existențe masculine sînt construite credibil, lucrînd pe spații mici, cu economie de elemente și cu interesul limitat, aparent, strict la înșiruirea de fapte. Clișeele de atitudine existențială masculină sînt puse în lumină cu austeritatea obiectivității. Naratorul-personaj al primei povestiri este un bătrîn anticar evreu căruia celebrul căutător al Troiei îi va dărui, mai tîrziu, o singură frază în amintirile publicate. Din perspectiva acestui �marginal�, însă, existența lui Schliemann și a sa sînt împletite - în eterna
Superbe lucruri moarte by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16116_a_17441]
-
În fine, Dickens este ales ca exemplu paradigmatic pentru a ilustra sugestia lui Kundera că romanul e genul caracteristic democrației. Așadar, nu uitați, literatura este unul din modurile cele mai la îndemînă de a umple singurătatea noastră zilnică. Richard Rorty - Obiectivitate, relativism și adevăr (Eseuri filozofice I) , traducere de Mihaela Căbulea, Editura Univers, București, 2000, 390 pag., f.p. Richard Rorty - Pragmatism și filozofie post-nietzscheană (Eseuri filozofice II), traducere de Mihaela Căbulea, Editura Univers, București, 2000, 317 pag., f.p. Spațiul libertății Literatura
Mitul pasiunii by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16143_a_17468]
-
și ochiul însuși aburit de aburul/ în care s-a transformat apa care/ a fiert pentru ceai..." (Mă voi așeza la masa rotundă). Matei Vișniec respectă riguros regulile jocului. Construiește texte, care au, cel puțin aparent, un grad mare de obiectivitate, și le lasă pe ele să-l cucerească pe cititor. Nu procedează, ca alți poeți, care vin ei înșiși în prim-plan și cer să li se dea atenție. Nu sare etape în desfășurarea unui recital liric, din dorința de-
Penelopa lui Matei Vișniec by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16248_a_17573]
-
Tocmai voiam să vă întreb: cum se explică acest succes al poeziei Dvs. la publicul cititor de engleză? Să caut o explicație? Poate că, în atmosfera generală a poeziei americane care se publică astăzi, caracterizată, cu unele fericite excepții, prin "obiectivitate" și prozaism, poezia mea aduce o anume intensitate confesivă, un plus de culoare, cine știe. Deși situația mea financiară nu s-a ameliorat defel, am continuat să scriu poezii, iar ultimul volum l-am scris în englezește. Se numește Take
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
limbaj și în aprecierile sale. Nu știu ce marcă de condei sau de computer va fi folosit domnia sa - cert e că ambele cunosc, la modul frapant, limba română, fiind familiarizate totodată cu grafia apuseană. Și toate acestea fără nici un rabat de la normele obiectivității - care în publicistica românească iau foarte adesea expresia confuză a trivialității agresive. Multe dintre articolele reunite în volumul Un deceniu văzut de aproape îmi erau așadar cunoscute. La un loc, ele mi-au prilejuit o impresie întrucâtva diferită de cea
Cronica unui deceniu by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16273_a_17598]
-
declarații, reprezenta/reprezintă patria de suflet. Nici una din constatările, de o impecabilă urbanitate, ce ar trebui să ne îndemne să luăm aminte, subliniez, nu a fost făcută de la distanța autoprotectoare a turistului grăbit sau a cercetătorului arid, obsedat de canonul obiectivității. Scrierile lor (publicate în 1916, 1939, respectiv 1999), în care întîlnim aceeași constatare privind propensiunea românească spre conservatorism - avînd drept corolar exacerbarea mîndriei autohtonismului - acoperă așadar întreg secolul XX. Harnicul R. Ortiz remarca aceasta în diferite scrieri, între care documentatul
Autohtonismul românesc "față cu" italienii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/16264_a_17589]
-
producțiile literaturii române se află în chiar neconstructivismul criticii practicate de Cornel Regman. Trucată este doar ideea unora că acest tip de critică rămâne neconstructiv. Nu are cum să fie așa de vreme ce, favorizând distanța obligatorie față de texte și autori, "construiește" obiectivitatea mult visată de toți comentatorii. Regman admiră cu măsură, detectează talentul, dar nu se extaziază în fața lui, poate vorbi despre limite în aceeași măsură în care o face referindu-se la merite. Așa cum mărturisește într-un interviu publicat, în volum
Ironie și franchețe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/16283_a_17608]
-
se poate sancționa totuși și afirmația lui Regman însuși că judecata lui Florin Manolescu despre Istoria literaturii române a lui Negoițescu "e plină de șicane". Nu despre "șicane" este vorba, ci despre o dreaptă evaluare a "Istoriei" lui Negoițescu. În numele obiectivității C. Regman ar fi trebuit să spună și despre această "Istorie...", ca și despre a lui Ulici: "cea mai recentă culegere de medalioane critice". Cum ziceam mai devreme, însă, și obiectivitatea își are subiectivitățile ei. Foarte sever și necruțător când
Ironie și franchețe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/16283_a_17608]
-
despre o dreaptă evaluare a "Istoriei" lui Negoițescu. În numele obiectivității C. Regman ar fi trebuit să spună și despre această "Istorie...", ca și despre a lui Ulici: "cea mai recentă culegere de medalioane critice". Cum ziceam mai devreme, însă, și obiectivitatea își are subiectivitățile ei. Foarte sever și necruțător când scrie despre critică și proză, Cornel Regman se lasă totuși sedus de poeți, fără să-și adoarmă complet vigilența. Paginile aproape diafane despre lirica lui Grigore Hagiu (al cărui laborator de
Ironie și franchețe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/16283_a_17608]
-
Kermode. Proustianismul evident, exacerbat al observației de mai sus constituie sursa de tragism a acestei cărți, un tragism care nu provine din întîmplări, ci din felul în care un om își contemplă propria existență: dezolat de eșecurile înregistrate cu o obiectivitate aproape crudă, înduioșat de succesele minimalizate cu autentică modestie, dar mai presus de orice conștient pînă la epuizare nervoasă de uriașul arbitrar al vieții. Kermode e, poate, cel mai apreciat critic britanic al ultimilor decenii. Ridicat la rang nobiliar din
O autobiografie reticentă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16363_a_17688]
-
unui baudelairian cunoscut de Flaubert care a stat la București 15 ani și rezultatele sunt, din acest punct de vedere, mai degrabă dezamăgitoare...". Paginile dedicate lui Nicolae Bălcescu - Un martir al exilului și posteritatea lui - impun prin tonul echilibrat, prin obiectivitate, și sancționează astfel, în linia adevărului istoric, deformarea, mitizarea figurii cărturarului revoluționar devenit, în timpul regimului comunist, un simbol legitimator, promotor al ideologiei marxiste, al luptei de clasă ș.c.l. După istorici ca Roller, comuniștii nu ar fi decât "cei
Antonio Patraș - Literatură și exil by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16356_a_17681]
-
cu biografia. Autorul se axează principial pe câteva mari distincții și asocieri, pe care le explicitează încă din introducere. Astfel, este insistent subliniată naivitatea distincției dintre cogniție și afectivitate, distincție care funcționează ca o prejudecată uzuală și ca pretenție de obiectivitate în cercurile științifice (într-un deplin acord cu autorul, aș observa că ea se amplifică mai ales în mediile anglo-saxone). Kafka se declară totodată împotriva refuzului ermetic al majorității analiștilor de a filosofa pe marginea practicii de clinică, refuz practicat
Un Kafka al psihanalizei by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16388_a_17713]
-
de neșansă, a eroului și situația la zi, etilism, abjecție și promiscuitate. Senzaționalul alert, suflul epic al parabolei, se încheagă într-o versiune autobiografică a unui trecut glorios, incoerent și melodramatic, sub semnul îndoielii în versiunea reporterului. A cărui rece obiectivitate operează și în "Trup și suflet", prin simularea stilistică a unor procese verbale, rapoarte specifice investigațiilor poliției și medicinii legale. Căci e vorba de o crimă, de scoaterea din joc a unui personaj scandalos, buimac, aproape patologic. Dezlănțuirea de instincte
Dosare de existență by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16407_a_17732]
-
averea în devize pe care o luase cu sine. N-am citit, mărturisesc, cu interes aceste memorii contrafăcute ale lui Stelian Popescu, iar opiniile favorabile ale editorului, dl Ioan Opriș m-au îndurerat, ca orice demers critic lipsit de elementară obiectivitate. Stelian Popescu, Amintiri. Îngrijire de ediție, prefață și note de Ioan Opriș. Editura Albatros, 2000.
Patronul "Universului" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16524_a_17849]
-
afară poate de prima treime a primului meu roman. Nu cred în roman ca o confesiune ori terapie - pentru mine asta nu e posibil, oricum. Când și când, mai folosesc câte ceva din viața mea reală, dar o fac cu totală obiectivitate, iar ceea ce rezultă e de nerecunoscut. L.V.: Puneți preț pe sensibilitatea romancierului? Unde vedeți hotarul dintre melodramă și inovația narativă dezlănțuită? J.B.: Sensibilitatea romancierului e ființa lui specială, ceea ce-l deosebește de alții; e bătaia inimii lui, e setul lui
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
un alt fel de-a fugi din această realitate: să o privești prin prisma propriei răspunderi. Dar e prea tîrziu". Ultimele cuvinte sînt cele mai concludente. În schimb predomină cinismele, să le zicem involuntare. Adică acele mărturii, sub intenția de obiectivitate, prin care transpare ipostaza de complice a autorului la marasmul pe care-l descrie și de care, prin forța lucrurilor, nu era capabil a se detașa decît în mod nesemnificativ. Scriitorul se declară a fi, de la bun început, absolut disponibil
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]
-
n-a făcut decât să confirme, într-un mod șocant, ceea ce oricum se putea observa de multă vreme: că ziarul era de partea PSD. Susținerea PSD a fost practicată de ziarul "Adevărul" în modul cel mai dizgrațios posibil: prin SIMULAREA obiectivității. Dacă România a pierdut cincisprezece ani din istoria sa este și din cauză că acest ziar, care avea înscris cuvântul "Scânteia" în filigran, a intoxicat subtil sute de mii de oameni cu pesedismul lui disimulat în imparțialitate, independență a opiniei etc. Intuițiile
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11850_a_13175]