381 matches
-
ce s-a mai Întâmplat pe acolo În lipsa lui... Ce era să se Întâmple? Mai nimic. Lumea de la Corso Își vedea de treburile sale. Unii veneau acolo, cum venea, de altfel, și el, să-și lingă rănile și să-și oblojească gâtul, alții plecau resemnați acasă sau pe străzi. Nu se Întâmpla nici un cancan deosebit. Noimann măsura Încăperea, plimbându-și halatul de la geam la ușă, se răsucea pe călcâie În dreptul mesei și o lua Înapoi. Rondul acesta avea darul să pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
toamna în culori din cupele de peruzea. Aș vrea s-adăpostesc urgia Și s-o transform în mângâieri, S-o fac să spună basme sfinte Pictate-n flori cu primăveri. îngăduie să port pe umeri Polenul florilor de mai, Să oblojesc albastrul palid Pe suflete - plăpândul strai. Să pot să mângâi firul vieții Când disperatul galben s-ar împrăștia Și-n cochilia dimineții Să rostuiesc vremelnicia mea. Neliniști Distinsă Toamnă, lasă-mă să cânt pe glasul meu, Să mușc din crug
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
nimic. O pătrunsesem, dar mă strângea de-mi ieșeau ochii. M-am mișcat de câteva ori, dar Începuse să plângă de durere. Am ieșit și mai țin minte că toată odăița mirosea a salată cu untdelemn. Trei zile m-am oblojit cu pomezi. Mă durea de nu puteam să merg și mi se Întăriseră coaiele ca două pietroaie!» Eu, drept să vă spun, n-am crezut nici o vorbă din ce mânca căcat prostul ăla. Sunt prieten cu Diogenis și am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se pierdea pe sine, aproape că nu mai respira și se Încorda Îngrozitor, toate moliciunile ei feminine căpătau pentru câteva momente tărie și asprime de piatră neșlefuită. De la un timp Încolo ne Încercau pe amândoi dureri, dar nu renunțam: ne oblojeam cu pomezi, sufeream puțin În timpul primelor mișcări, apoi durerea Începea să devină plăcută și se topea, În cele din urmă, cu totul În acel amestec, singur pe lume, de duioșie și deznădejde. Timpul, care păruse că se scurgea undeva, În afara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
multe straturi de zăpadă curată. Când m-au Înlocuit și mi-au văzut botul zdrelit, le-am spus că Îmi crăpaseră buzele de la ger. Unul dintre prieteni, poreclit Biberu, mi-a dat un borcănel cu untură de gâscă să mă oblojesc. Dormitorul corpului de gardă era o Încăpere minusculă, fără ferestre - deci fără aerisire -, În care zăceau două rânduri de paturi suprapuse câte trei. Conform regulamentului, soldații dormeau Îmbrăcați; aveau voie, totuși, să se descalțe, cu condiția să-și pună bocancii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se instaura atunci când păgubiții obțineau făgăduiala că În repriza următoare eu, Ectoraș, neclintitul apărător, aveam să joc În echipa lor, În așa fel Încât toată lumea să se bucure În mod egal de serviciile intrărilor mele la sacrificiu. Seara, mama Îmi oblojea juliturile, vânătăile și umflăturile și-mi ardea câte o palmă după ceafă. Tata nu-mi făcea și nu-mi zicea nimic, acum Îmi dau seama că era chiar mulțumit că fiu-său nu era de tot un papă-lapte și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
rupt o mână. Dar nu aceasta avea să fie cea mai Însemnată pierdere. După ce fiarele turbate au renunțat la goana În urma căreia n-aveau cum să iasă victorioși, eroicii noștri expediționari au oprit ca să-și evalueze pagubele și să-și oblojească rănile. Nenorocire! Abia atunci și-au dat seama că din rândurile lor lipsea Însuși Căpitanul. Acesta - aveam să aflăm ulterior - zăcea rănit pe terenul de fotbal. Unul dintre avortonii bețivi Îi găurise ambele fese (bucile curului) cu o șurubelniță. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dintr-un cuib cocoțat În vârful unui stâlp de beton. Vreme de o săptămână vărul purtase peste ochiul drept un bandaj cu care se fălea, ferindu-se să-și arate prea pe de-a dreptul mândria. Maică-sa, de câte ori Îi oblojea pleoapele umflate, vinete și albul ochiului roșu și Împestrițat de schijele fierbinți de pucioasă, nu uita, după ce curăța locul rănit cu ceai de mușețel și după ce-l ungea cu niște vaselină subțire și galbenă stoarsă dintr-un tubuleț, să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dar plină de curaj. În timp ce castelul gemea sub asediu, numeroșii săi ocupanți - bătrâni și tineri, chiar și femei gravide - munceau toți cu disperare, alături de soldați, pentru a ajuta apărarea. Tinerele femei aduceau săgeți, în timp ce bătrânii măturau resturile arse de la puști. Oblojeau răniții și găteau mâncarea soldaților. Nimeni nu le dăduse nici o comandă, dar lucrau în perfectă ordine și fără nici un cuvânt de nemulțumire. Dacă aruncăm asupra lor tot ce-avem, castelul va cădea. Astfel grăi Kawajiri, unul dintre generalii trupelor ofensive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în detaliu și îi reînnoiesc speranța. Bărbați atrăgători, cu idei atrăgătoare. Există aluzii despre modalități prin care să-și „asigure” locul în rând. O vede în ochii lor. Însă nu vrea, totuși, să se culce cu ei. E precaută, își oblojește încă iubirea pierdută. Nu vrea să se implice într-o relație în care să ajungă să fie într-o poziție cu nimic mai bună decât cea a unei concubine. Nu vede nimic rău în un pic de flirt, însă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
omu, domțători’: căci pământ este și În pământ se Întoarce. Așa va fi, așa este: casa-i ca omul, În pământ se Întoarce. Iar dacă așa este - și trebuie să fie - atunci totul poate fi explicat, toate rănile pot fi oblojite, toate strâmbătățile Îndreptate. Ceea ce am și Încercat să fac, În prezența prietenului francoitalian - pe de-asupra, arhitect. N-am reușit, cu el; nici nu m-am străduit. Ce să-i fi explicat? Să-i fi făcut un desen și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
se convingă că el suferă mult de teama asta, Mirelo, o neputință de fapt, cu care n-aveai decât să te împaci. I-a fost cam greu la început, însă cu timpul, își găsi chiar o satisfacție în a-l obloji, ținându-l strâns în brațe și mângâindu-l ca pe un copil care suferă. Ca și cum ai fi împărțit suferința cu el, Mirelo, dacă nu cumva porția ta de suferință o fi fost ceva mai mare. Iarăși tânjeai și te perpeleai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
lume strânsă care strigă să-l dea jos pe Ceaușescu... Aha, asta chiar ar fi o distracție deosebită și deja i se tăiase cheful de madam Ortansa, după o lună și ceva de conviețuire armonioasă, care, nu e vorbă, îi oblojise rana lăsată de dispariția lui Milică și parcă-l anesteziase. Era ca și cum s-ar fi trezit, catadicsind să-și dea seama că o încurcase aiurea pe biata femeie și se încurcase și el. Se vedea irosindu-și viața în timp ce lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Rafael fugeau în toate părțile, excitați de lumina răsfrântă din grămezile de fructe exotice de pe tarabe. Astă-iarnă șuiera vântul a pustiu pe-aici... A năvălit belșugul, uite, cu tot ce-am visat și-am poftit la viața noastră, ca să ne oblojească sufletul și stomacul, și lumea asta mișunând încolo și-ncoace prin aburul pârguit al dimineții de iunie. Privirea îi zăbovi într-un târziu pe un dog german uriaș, negru, deh, privirea se minuna și se bucura și lăcrima de admirație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și a verilor. L-a luat valul văicărelilor încrâncenate, deh, cum e vorba aia că la baliga moale puțină apă-i trebuie, adică după ce că nesănătoși la cap, și stricați la mațe de foame, el, unul, s-ar mai fi și oblojit cu băutură pe socoteala lui Mărgărit sau a neamurilor Mirelei ca să se dea în stambă, da’ uite că tot răul spre bine: văicărelile lui au ajuns la urechile și la inima bătrânului. L-au sensibilizat, păi, cum dracu’, e și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
este Buddha. Așa că ea s-a dus la Buddha, a depus trupul fiului ei la picioarele Sale și și-a spus povestea. Buddha a crezut vorbele ei și i-a zis, nu există decât o singură cale de a-ți obloji durerea, mergi în oraș și adu-mi boabe de muștar din casa în care moartea nu a pășit niciodată. Femeia a plecat imediat spre oraș, colindând din casă în casă, dar nu a găsit nici măcar una singură în care moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să-l întrerupem pe cel care susține. E imposibil să te abții, când Finn și Daisy povestesc asemenea picanterii. —O, Doamne! Rebecca m-a dus în cameră; a venit și Finn după ceva timp, încă râzând cu lacrimi, ca să-și oblojească zgârieturile. Vanessa l-a „mângâiat“, nu glumă.... Finn ne arată mândru urmele roșietice de pe obraz. —... Și am hotărât ca eu și Finn să ne întoarcem la Londra dimineață la prima oră. Rebecca a zis că ea rămâne cu Davey, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
în poala Teofanei și ciugulea florile imprimate pe rochiță. — Să nu cumva să-ți murdărească rochița, că te bat de nu te vezi, o ceartă Paulina. Dă-o la mine s-o țin pe punga asta. Teofana refuză și o oblojește tot mai mult în poala ei ca pe o păpușă. Cât de frumoase sunt aceste asoecte ale copilăriei și ale vieții în general, fie ele cât de mărunte, de obișnuite sau de specatculoase. Le trăim dar nu le dăm atenție
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Natura divină își cere iertare după ce curcubeul sparge cu gingășia sa de culori zidul mohorât clădit de furtună. Atunci vor apărea zburdalnici mieii albi, năzdrăvanii văzduhului ce filtrează în lâna lor mițoasă blândele mângâieri ale soarelui. Copacii se vor reface oblojiți de vraciul blond purces din răsăritul lumii. Degetele strivite vor înverzi și-n semn de recunoștință vor saluta cântând un imn luminii. Iarba se va ridica din tranșeele unde fusese îngropată. Florile din ronduri își vor plânge morții, altele norocoase
Prin urmele noptilor ude de primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]
-
suit în mașină și s-a dus dracului la boierul cel bătrân. ― Acu au și prins să-i curgă urechile și să-i coacă, nu le-ar ajuta Maica Precista! urmă Pavel închinîndu-se ca la altar. Îl lăsai să-l oblojească muierea ș-am trimis și pe țața Nastasia a lui Nistor, să-i ajute, că-i mai bătrână și a vindecat și pe fata lui Zamfir acum doi ani, când i-a zdrobit mâna mașina de treierat... Nea Luca m-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mai întârzii o clipă doar, e prăpăd ; cel puțin, bine că n-aveam grija servitorimii care să-mi încurce lucrurile și să-i deschidă ușa. Sigur că madam Ana tot îi făcea moațele lui Margot și sigur că Maria îl oblojea singură pe zănaticul de Grigore. Și cum nu șovăi din fire când iau o hotărâre, mi-am spus că toate au să se aranjeze în vreun fel, dar mai-nainte eu trebuie să merg să mă ușurez. Așa că am mers
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
al penitentului. Alți autori spirituali scot în evidență și alte modele de relaționare a confesorului cu penitentul la fel de semnificative. Catehismul Bisericii Catolice spune că, în sacramentul reconcilierii, „preotul împlinește slujirea Bunului Păstor care caută oaia pierdută, a Bunului Samaritean care oblojește rănile, a Tatălui care îl așteaptă pe Fiul risipitor și îl primește când se întoarce, a dreptului judecător care nu caută la fața omului și a cărui judecată este în același timp dreaptă și milostivă”. Pe de altă parte, Codul
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
l-am tatonat pe Toaibă. Cred, fiindcă garda unității de tancuri e în mâna noastră și unde mai pui că între timp am semnalat la cele două grupe ale noastre ca tot ce este mașinărie în perimetrul lizierei să fie oblojite cu niscai explozibil. Să îndrăznească domn’ sărjănt să chițcăie doar, că a mierlit-o. Înțelesu-m-ai, domn’ sărjănt?! Am înțeles! După dumneavoastră, domn’ sărjănt - l-a îmbiat Toaibă în zeflemea, împungându-l cu țeava pistolului în ceafă. Trestie îl
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de trupe sunt, dispunerea lor și dotările în armament și 64 tehnică de luptă. La prânz trebuie să prezint planul nostru de acțiune, care să fie pus de acord cu planul statului major. Până atunci odihniți-vă, ajustați-vă ținuta, oblojiți-vă rosăturile de la picioare și gândiți-vă că trebuie să reușim - a vorbit căpitanul Făgurel. La întoarcerea căpitanului de la convocarea avută la statul major, plutonul era deja adunat. Băieți! La această misiune nu va participa întreg plutonul, ci doar o
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
vînătoare e pregătită să tragă. Îmi ridic duhul de la pămînt, Îl curăț de praf și mi-l așez la rever, dar un Întreg regiment de nebuni Îmi șoptesc: După ce vei primi harul să nu te culci pe-o ureche, să oblojești În palmele-mpreunate cu de-a sila cîntecul de cocoș!" CÎnd umbra mea va moși alte umbre, cînd nesfîrșitul meu poem nu-și va primeni disperarea, adînc, În pămînt, voi scuipa sîmburii iluziei, și, Împovărînd primăvara cu o altfel de Înmugurire
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]