1,735 matches
-
poate cineva să-și facă tema când îi curge stiloul!? Crucea se plictisise. În afară de mine, n-o prea mai băga nimeni în seamă. Din cauza școlii cred. În fine. Se făcea că rătăceam într-un labirint cu alei Băiuț, întortocheate, identice, obositoare, căutam să mă liniștesc, să găsesc blocul D 13, se lăsase un întuneric beznă, mirosea a brânză, străzile începeau să se șteargă încet în jurul meu, îmi șopteam întruna „rezistență, pace și cadență, cine nu mai poate, o mână la spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
lor. Mă sting. O, ce final amar ! N-or să mă vadă niciodată. N-or să știe. Și nici n-o să le fie dor de mine. SÎnt bătrîn și-i trist să fii bătrîn, să fii bătrîn e trist și-obositor.” M-am uitat țintă la cuvinte și ele nu au pornit să se legene și nici n-au dispărut În ceață. Șobolanii nu au lacrimi. Lumea era uscată și rece, iar cuvintele frumoase. Cuvinte de adio și de la revedere, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
a privit cum ne învârtim în jurul lui. - O să fie Renata cu tine? întrebă Catherine. Șiretenia acestei presupuneri nonșalante mă surprinse. - M-am gândit că ar putea să vină - să stăpânesc din nou o mașină s-ar putea să fie mai obositor decât îmi închipui. - Mă uimește că te lasă să conduci aici. - Doar nu ești invidioasă? - Poate că sunt puțin. Voind să evit orice posibilă alianță locală dintre cele două femei, mi-am luat rămas-bun de la Catherine. Am petrecut următoarea oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
că nu, de aceea li se păruse oamenilor acestora, din țări bogate, ideea asta atât de extraordinară. Nu-i vedea cu ochi răi - adesea erau persoane cumsecade și-i tratau pe batswana cu respect. Totuși, într-un fel, e tare obositor să tot primești sfaturi. Mai totdeauna găseai o organizație străină entuziastă, gata să le spună africanilor: faceți treaba asta, procedați în felul ăsta. Sfatul se putea întâmpla să fie bun și să dea roade în altă parte, dar Africa avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
somnoroși, cu pijamalele șifonate, cu o încâlceală de fire care parcă le ieșeau din cap. I se făcuse milă de ei: femeia, în special, arăta nefericită, de-ai fi zis că-i silită să participe la o procedură groaznic de obositoare, dar n-are încotro. Sau să fi arătat nefericită din cauza pijamalelor de spital în care fusese fotografiată; poate își dorea dintotdeauna să-i apară fotografia într-o revistă, iar acum i se împlinea dorința - da, însă într-o pijama de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
le cunoștea, după miezul nopții Iguana Oberlus, mînjit de sînge și cu mintea Încețoșată de alcool, zvîrli cît colo cuțitul și se lungi pe o stîncă, ferm convins că zeița Elegbá nu fusese cîtuși de puțin mișcată de efortul lui obositor și de sacrificarea unui animal care putea fi socotit, la drept vorbind, aproape o plantă. Bău ultimele picături din băutura Împuțită pe care și-o prepara, ca de obicei, singur, Închise ochii, răpus de somn și oboseală, și cînd, cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
existe Serviciul său. Poate această încredere exclusivă în inteligență, în economisirea la maximum a acțiunilor, îi venise o dată cu vremea. La mai bine de zece ani, de cînd întemeiase Serviciul, Mihai Mihail nu mai semăna deloc cu omul plin de energie, obositor de neobosit, din vremea războiului și a primilor ani de pace. Motivele erau probabil mult mai multe decît acelea pe care le bănuise el. Dar acelea pe care le știa, ori i se părea că le știe, erau îndeajuns de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
intui posibilitățile fetei. O înscrise în echipă și începu antrenamentele. Luana se declara încântată. Săritura incredibilă la groapa cu nisip îi aducea laudele colegilor de breaslă. Învățată să lupte pentru orice reușită, își dădea tot interesul deși antrenamentele erau îngrozitor de obositoare. Savinschi investi în ea muncă și speranțe fiind convins că poate ajunge o sportivă de performanță. Preocupat, doar, de înzestrarea fetei și de propriile aspirații, el uită să acorde atenție structurii sufletești și educației serioase a Luanei. Întoarsă acasă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
când fotbalul și bicicleta nu-i mai erau accesibile. Se uita la toate filmele difuzate pe post în intervalul, nenorocit, de câteva ore zilnice, pe care îl stabilise "mult iubitul și stimatul", președinte. Programul debuta cu telejurnalul, urma o emisiune obositoare, ce te umplea de scârbă, de ode și sloganuri ceaușiste și în sfârșit începea filmul. De cele mai multe ori românesc, mustind de comuniști iubitori de țară, plin de calități morale specifice momentului, directori de întreprinderi cu familii și conduite impecabile sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
sprijinită în cot, cu ochii ațintiți asupra lui. Ce faci? Aștept să învie minunea ochilor tăi. Ești nebună! Dumnezeule, tu ești nebună! Întoarcerea acasă a fost cel mai îngrozitor lucru care i se putea întâmpla. Altă dată plină de vervă obositoare, Luana afișa acum o tăcere bolnăvicioasă. Mama o iscodi cu insistență. Se ținu după ea prin toată casa, insistând să afle motivul stării de apatie. Luana se răstea, se plângea de dureri de burtă, voia să fie lăsată în pace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să mai revină. În cămin, condițiile deveniseră de nesuportat. Le era interzis să se adune în grupuri mai mari de trei persoane. Jocurile de cărți și discuțiile pe tema filmelor de pe video, întinse până în zori, dispăruseră. Una dintre puținele distracții, obositoare de altfel și câteodată lipsită de sens, video, dat în diferite încăperi, fusese oprită. Orice sursă de încălzire, în afara caloriferelor care nu funcționau, era considerată încălcare flagrantă a regulamentului și se pedepsea cu expulzarea din cămin a deținătorului. Studenții intrară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
angajez tonetară. Am să vând gumițe și chiloți până când am să mor de frig și de oftică. De-a lungul străzilor se înșirau tarabe pline de toate mărunțișurile lumii. Atârnau, ca la bazar, haine, jucării, papuci de casă, într-o obositoare multitudine de culori. Înghesuiți în spațiul neîncăpător, vânzătorii de tonetă se zgâiau prin gemulețul minuscul la potențialii cumpărători, ademenindu-i cu lucruri ieftine și de proastă calitate. Luana bănuia cât de îngustă putea fi viziunea unui tonetar vizavi de lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mâncare gătită în casă. În adâncul sufletului, nu-i înțelegea zbuciumul. Multe femei ar fi fost fericite să aibă banii și libertatea ei de a-și umple vremea după plac. Cu timpul, Crina Țâru se dovedi a fi o femeie obositoare și pretențioasă și, mai mult de-atât, începu să-l agaseze cu avansurile fără perdea pe care i le făcea. Madam Țâru se măritase, din interes, cu un inginer, mult mai în vârstă decât ea. Căsnicia lor se desfășura pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lipsă. Bărbatul o dojenea și-o înghesuia cu sfaturi care, de altfel, nu puteau schimba o stare de lucru universal valabilă în astfel de depozite. Luana deveni conștientă că nu face față, că nu vrea să mai continue acest zbucium obositor și că cel mai bine, pentru relația dintre ei, era să-l lase pe Ștefan să angajeze pe cineva mai priceput decât ea. Se văzu scăpată și liberă să se întoarcă la liniștea înșelătoare de altă dată. Zbuciumul acestei perioade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
responsabilități, schimbați și maturizați, se analizau cu reținere. Dana Lupe se îngrășase îngrozitor. Era, aproape, de nerecunoscut. În vremea anilor de liceu, fusese socotită una dintre frumusețile școlii. Toți băieții se topeau de dragul ei. Intrase în sală cu o vervă obositoare, cu aceleași aere de femeie fatală deși părul lung dispăruse, lăsând loc unui ciuf scurt și platinat, cocoțat pe un cap mare și rotofei. Fardată strident, cu speranța că cearcănele prea vizibile vor fi acoperite, Dana Lupe nu mai făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
evadare. Atunci, ce vrei? Ea privea pe fereastră, cu pletele lungi, aurite, arcuite peste spate. Ștefan nu-și putea lua ochii de pe silueta ei, amintindu-și lungile dezmierdări de odinioară, nopțile petrecute la adăpostul cascadei încolăcite. Avusese o zi plină, obositoare și totuși găsea resurse să viseze, s-o admire și s-o dorească. De ce femeia asta avea o astfel de putere asupra-i, renunțase de mult să se mai întrebe. Luana, trebuie să vorbim. Așază-te lângă mine. Nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
sfârșitul săptămânii vine să-i prezentăm câteva idei. Ai anunțat echipa? Imediat ce am ajuns. În regulă. Ce mai spune agenda pentru ziua de azi? Luana strânse carnețelul la piept. Inspiră puternic și spuse: Domnule Bariu, cu riscul de-a părea obositoare tot aducând în discuție lecturile mele nocturne, am să apelez la un citat care, în cazul de față, cade foarte bine: Nu știu dacă directorii sunt înlocuiți la fel de repede ca și antrenorii de fotbal dar obținerea a mai mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să plece. Era limpede că trebuie să dea peste acest oraș Îndepărtat. Vasul nu era atât de mare pe cât se așteptase și erau mulți care voiau să urce. Drumul cu autobuzul luat din celălalt capăt al insulei nu fusese prea obositor și mai avea și un buzunar plin de dolari care-i atârna greu pe coapsă. În dimineața aceea, fusese atât de zăpăcit de febra plecării, Încât era cât pe-aci să vomeze. Era una dintre acele rare dimineți răcoroase, când
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Indonezia, sau măcar că ar fi existat pe undeva. Limuzinele au trecut În goana mare pe lângă mulțime, iar după câteva momente, când Începuseră să dispară În depărtare, soldații au ridicat barierele, iar mașinile, scuterele și bicicletele și-au reînceput călătoria lor obositoare. Cum treceau pe lângă soldați, Din l-a luat pe Adam pe după umeri. Într-o bună zi s-ar putea să devii și tu o persoană importantă, cum sunt cei din mașini. L-a tras pe Adam lângă el, cum ar
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
reci, amorțite, vineții, atent să sesizeze și alte schimbări. Au plecat târziu. Ovidiu era bine dispus, fluiera la volan una dintre melodiile lui insipide, strada de-a lungul căreia mergeau, oamenii, casele, toate i se păreau străine. Avem o săptămână obositoare, i-a spus, prea multe case, prea multe fețe noi, așa-i? o întrebă el și continuă să fluiere fără să mai aștepte răspunsul. Carmina se gândi la băiețelul despre care vorbise Monica. Oare nu i se întâmplă și ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
trenuri aeriene s-au aliniat deja în gara imensă a văzduhului. Sunt o biată prepeliță, dar mă gândesc dă iau loc printre cele dintâi stoluri, căci solii primăverii vor pleca să-și salute regina. După o călătorie lungă și foarte obositoare, am ajuns în sfârșit la destinație, în țara aceea ca un buchet de flori înfipt în vaza Mării Negre, deasupra bătrânilor Carpați. Uite că văd acolo panglica albastră a Dunării! Mam lăsat încet din zbor deasupra unui imens lan verde: Probabil
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mărunte sau zburlit pe ramuri, semn că toamna harnică a venit din nou la noi cu alaiul ei de bogăție și belșug. Pe cerul fumuriu de toamnă se zăreau rânduiți în unghi cocorii, care-și începeau pribegia lor lungă și obositoare. Soarele nu-și mai trimite razele ca niște săgeți de foc către pământ; acum razele lui coboară temătoare ca filtrate prin miere. Toamna a trecut cu o mare dăruire prin livezi, ogoare, dar și prin pădurile care aveau în răstimpuri
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
diferite forme și mărimi. Mă aflam în grădina casei mele. În liniștea care mă împrejură, am ațipit și m-am lăsat purtat de aripile unui vis ciudat. Se pare că mă aflam într-un uriaș labirint și lângă mine țopăia obositor o creatură nemaiîntâlnită. La început m-am îngrozit și, în ochii mei, se citea uimirea. Încercam să-i vorbesc, deși nu știam dacă mă pricep. Mi-am dat seama că este un spiriduș, ființa fantastică despre care citisem prin cărți
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
care ea Însăși plutea ca o amoeba uriașă În care tânărul intra cu vioară cu tot. Reală sau născocită, Îi plăcuse toată povestea asta. Nu era nici vulgară, nici dulceagă. Fusese o mărturisire simplă, fără efecte speciale și fără subtexte obositoare... Deși, la o adică... Câți morți am vegheat? Își privi musafirul ca să se asigure că răspunsul Își mai avea rost. Bărbatul Întreținea prin atitudine o așteptare curioasă. O Încuraja să vorbească. Și ea nu se mai lăsă așteptată. Doi. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
eu și Clio ne străduiserăm mult să găsim niște nume care să stârnească acea reacție. Nume neobișnuite pentru niște pisici și nepotrivite într-un mod fundamental, însă totuși deconcertant de fezabile. — Ooo, făcu Jane din nou, puțin cam târziu. — E obositor să nu cunoști pe nimeni, nu? zise Clio mai târziu. — Nu-ți pune în valoarea capacitățile de comunicare, m-am arătat de acord. Băuserăm cocteiluri Zombi aproape toată noaptea. Mă uimea faptul că nu eram mai nervoși. Mâine, hotărâsem, trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]