4,431 matches
-
oprească pe poetă au fost tocmai pîrghiile de care s-a folosit pentru a merge mai departe. Atunci cînd era la un pas să renunțe, tocmai atunci a apărut ceva care s-o împingă mai departe. Noroc chior sau providență obscură, de însemnătate e că potriveala prielnică s-a ivit. Ce definește o putere spirituală este că mereu se exercită în chip indirect, prin înrîurire sau prin atracție, prin farmec sau prin atmosfera din jur. Niciodată forța spirituală nu e directă
Puterea indirectă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2812_a_4137]
-
din România foarte familiar, înscenarea lui are toate premisele unei provocări, căci montările domnului Oniga sunt întotdeauna imprevizibile. „O noapte care ar fi trebuit să fie a bucuriilor nevinovate devine o noapte de coșmar. Visul de mărire - parvenire al unui obscur servitor murdărește, urâțește, ucide. Trăim într-o lume a lui Jean. Nu e permis să lași garda jos. Nu e permisă greșeala. Ca în junglă, mereu ne pândește cineva. Trebuie să plătim mereu pentru încercarea de a trăi autentic și
Agenda2003-46-03-cultura () [Corola-journal/Journalistic/281706_a_283035]
-
este proprietarul unui club sportiv, cu o sală amărâtă de gimnastică, a cărei clientelă este formată din câțiva ratați: un tip care se crede mare pirat, un individ jigărit care visează să cucerească o majoretă celebră, un obsedat de sporturi obscure, un tânăr cam sărac cu duhul și un șmecher care se crede atotștiutor, dar care, bineînțeles, habar n-are de nimic. Dărăpănata sală a lui Peter atrage atenția lui White Goodman (Ben Stiller), proprietarul unei celebre săli de fitness numite
Agenda2004-49-04-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283136_a_284465]
-
are nici un bastonaș întors / Cînd Abraham - muierea că muierea - / Îi bate bombănind cu-n spic de orz / Că nu știu adunarea sau scăderea". Ecouri teutone din orasele-cetăti, chiar si legendă meșterului manole, într-o viziune nouă, tulburătoare, reînviind Levantul, "Africa obscură", "Marea japoneză", "aurul din Saaba", "pieile de focă de la Capul Horn", personaje și năravuri din Molière și Caragiale străbat mereu scenă într-un miraj imagistic greu de egalat. Ceea ce surprinde și impune în această aparentă beție halucinatorie este construcția riguroasă
Cînd Filimon, cînd Filaret by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/17694_a_19019]
-
curând, a injustiției) sociale nu-i era străină, în ciuda faptului că el, om al atâtor reușite, nu putea fi un ofensat. Numai că Barbu-Barbilian avea, se pare, o marota, o veritabilă obsesie, i.e. onorabilitatea. Or, renunțând la poezie (și) din obscurul sentiment că ea, în filistina era, nu-i lucru tocmai onorabil, profesorul de matematici nu se prea simte onorat, nici el, în universitatea în care-i doar conferențiar. De unde, ca la Călinescu, o academică frustrare și, uneori, vociferație (în contra "mult-ursuzei
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
care cîteva fire epice se intersectează, din cînd în cînd, venind dinspre trecut, prezent sau viitor. Primul și, poate, cel mai semnificativ dintre ele îl are ca protagonist pe tînărul Gabriel Podină-Tohan. Poet sărac și "nevandabil", autor al unei cărți obscure expediate într-o recenzie de opt rînduri din Art Panoramă de criticul Vlad Mireanu, acesta se află în căutarea unui job care să-i asigure o existență prosperă și recunoașterea statutului profesional de scriitor. Înainte de a descoperi la rubrică de
Lectiile fictiunii virtuale by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/17762_a_19087]
-
realizat instalația video vorbesc într-un limbaj inteligibil, se angajează estetic și moral în problemele unei umanități ingrate, folosesc toate codurile acestui moment și nu mai fac, așa cum s-a întîmplat în alte dați, figură de magi rătăcitori, de inițiați obscuri și autiști ai unei lumi pe care doar ei singuri și-o mai amintesc. Problemă imperativa a participării artei românești la marile evenimente ale artei europene și mondiale este tocmai această existența reală în contemporaneitate, în dinamică vie a timpului
Bienala de la Venetia (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17787_a_19112]
-
un scriitor din exil după ce noțiunea de "exil" și-a pierdut sensul istoric dar nu și sensul moral. În căutarea Alexandrei este o carte tulburătoare, cartea unei sfîșieri și unei obsesii pe care eroul le trăiește sub apăsarea unor forțe obscure - ca în mai vechiul său roman Noaptea, din 1988 - dar nu o carte disperată; este românul unei experiențe care înseamnă și o devenire, deci o inițiere, pentru că eroul, revenit în țară ca să participe la părăstasul mamei sale, moartă cu șapte
Căutarea ca initiere by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17797_a_19122]
-
Ilfoveanu mai aproape de uscăciunea monastica și de spaimele ascunse că niciodată flagelarea nu ajunge pentru a stîrpi nemărginitele tentații ale cărnii. În orice caz, Ilfoveanu este visul unui Agopian măcinat de îndoieli și îngreunat de păcate, în timp ce Agopian este tentația obscură, tînjirea surda din singurătate a unui Ilfoveanu pocăit, în a cărui stilistica se manifestă întregul extaz al celui împietrit în rugăciune și o doză subtilă de ipocrizie culturală. Și poate că nu întîmplător Sorin Ilfoveanu expune tocmai acum, pentru prima
Carnaval biblic si mistică levantină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17817_a_19142]
-
vers, un altul.../ Și primul cuvînt, și primul vers, apoi/ pe rînd,/ dispar.../ Capătul de sus al scrisului meu/ e înghițit/ de nefiinat pergamentului ei -/ mai repede decît privirea,/ mai repede decît respirația,/ mai repede decît bătăile inimii...// Gîndul e obscur/ aprinde un felinar/ la lumină căruia neputința/ își ascute fierăstrăul" (Ars poetica). Cu simțurile exacerbate de însingurare, Olimpiu Nusfelean aude nu doar sunetele reale, ci și inaudibilul, se retrage în misterele celor ce n-au fost să fie: "Făclia arde
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17811_a_19136]
-
personaj a cărui principala menire e să vegheze la respectarea legilor să le calce cu cinism în picioare? Fie că dl Constantinescu nu a citit Declarația cu pricina, și atunci înseamnă că e o simplă marionetă în mîna unor forțe obscure, fie a citit-o, și atunci e un provocator josnic. Cum altfel să definești pe cineva care, din interese personale, răstălmăcește cu atîta rea-voință conținutul unui înscris despre care nu se știa decît că ar putea fi proiectul unei scrisori
Jogging în tara "Scrisorii pierdute" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17824_a_19149]
-
etape intermediare pe drumul către desăvârșire. Nu se vor mai comenta șovăielile maeștrilor, nici efortul acestora de a-și alege expresia cea mai justă. Nu vor mai exista îngrijitori de texte care să studieze manuscrisele și să decidă, în cazurile obscure, care e varianta cea mai sigură, adică cea mai aproape de intențiile autorului." Desfășurarea românului seamănă în mare măsură cu desfășurarea unui joc de șah. Autorul se joacă de-a literatura, dar se joacă în deplină cunoștință de cauză, cunoscând bine
COMEDIA LITERATURII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17826_a_19151]
-
tratată cu mefienta: "un metru cub de văzduh/ îi este suficient ideii/ să supraviețuiască" (Viitorul duminicii). Sau: " Prin artere/ vedenii urca grăbite/ ca-ntr-un barometru/ vremea de ploaie" (Prin artere-mi circulă vedenii...). Pînă la urmă, e degajata civilizația obscură a materiei însăși, imanenta ei enigmatic organizată, înflorita într-o grație umbroasa: "uite/ pămîntul că un melc/ cum își scoate coarnele//prin țarina reavăna/ i-o sănătate-n univers numai noi/ lirici bîjbîim// apele cresc repede/ frunză decade/ copacul adună
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
dobândește în desfășurarea unei istorii crude pare, de la un punct, scena unei sfâșieri intime, constitutive. "Bivalenta" lui Fay fusese deja, de multă vreme, consacrată conceptual de Freud, pornind de la un termen creat de Eugen Bleuler, cel de "ambivalenta". Întrucâtva mai obscur, Alfred Adler va vorbi despre o "încrucișare de instincte". Wilhelm Stekel - și, pe urmele lui, Fritz Wittels - despre "bipolaritate": situația fizică a proprietăților magnetismului ar circumscrie mai bine misteriosul fenomen sufletesc decât apelul la vocabularul chimiei, unde se ignoră esențialul
Singurătatea unui mentor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17843_a_19168]
-
de precis, caută să prindă imaginea, fizionomia cea mai semnificativă. Asta m-a urmărit totdeauna, în copilărie: fotograful ambulant, cu trepiedul și cutia dreptunghiulara de deasupra, și capul lui ciufulit, pitit în aceeași și aceeași mânecă neagră, în același tunel obscur, în care viața...se transformă în întuneric. Fotografii ambulanți din parcuri sau din ateliere improvizate mi se păreau niște artiști mai mari decât poeții sau pictorii, numai pentru că, ridicând brusc, de pe ochiul aparatului, dopul, obturatorul, ei lăsau realitatea, într-o
Mixtum compositum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17852_a_19177]
-
istoriei culturale românești. În această formulă personală intra mai ales refuzul clișeelor, al ideilor gata făcute - deci pasiunea de a provoca, de a contrazice ceea ce pare dat, stabilit, obiect de consens - și nevoia de a aduce mereu în discuție punctele obscure, controversate ale istoriei limbii române. Rezultatul acestei atitudini e desigur stimulant: profesorul își asumă rolul de a produce idei, de a sugera la fiecare pas noi posibile subiecte de cercetare. Cîteva dintre punctele sensibile atinse constant sînt "continuitatea", ponderea influenței
Limbă, istorie, cultură by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17865_a_19190]
-
e foarte bun, dar și-a pierdut vremea să dezgroape variațiunile lui Ceaikovski (ce autor castrat!), de o lungime iritanta și atît de neroade că pînă la urmă îți provocau circei în picioare". Că și: "Teatrul lui Ibsen inocent și obscur e scris într-un tempo care nu mai e astăzi la modă. Nu se mai cînta adagio-uri decît cu condiția să fie ritmate și tocmai ritmul îi lipsește lui. Personajele intra în scenă doar ca sa faca gesturile alegorice pe
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
realmente memorabile. Volumul în ansamblu poate fi citit ca un "roman" cu un personaj surprins în ipostaze extravagante: poetul, cel care e ductil, disponibil, atent, capabil să metamorfozeze realul, să proiecteze propriile obsesii într-un afară devenit permeabil celor mai obscure impulsuri ale subiectivității Paul Aretzu, Orbi în Paradis, Edit. Cartea Românească, București, 1999, 92 pag., f. preț
Portretul scribului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17212_a_18537]
-
ci doar o farsă, iar oamenii se percep unii pe alții mediat, fie prin prisma propriilor interese, fie printr-un ecran de calculator care îi videază de orice esență și îi transformă în cifre și statistici. David, informatician la o obscură fundație de binefacere, întrevede acest pericol: "Ieri la ora asta încă mai stăteam în fața ecranului și vorbeam cu oamenii statistici (...) Cînd m-am trezit, am descoperit că și cu ceilalți se întîmplă același lucru. Doar că ei n-au calculatoare
Despre actualitate by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17245_a_18570]
-
semnalase românului la început de carieră alt debutant, John Huston, tot el furnizîndu-i un scenariu straniu: Trei străini (1946), tot un thirller. O excentrică și aprigă soție înșelată (tenebros glaciala Geraldine Fitzgerald) are ideea de a se sluji de puterea obscură a unei statuete chinezești-adevărat totem pentru a dobîndi banii care - crede ea - ar putea să-i aducă înapoi soțul și își asociază la întîmplare doi necunoscuți, aleși pe stradă. Un bilet de loterie la o cursă hipică devine pariul-provocare pentru
Centenar JEAN NEGULESCO by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17251_a_18576]
-
acest masacru intelectual s-a ivit și se nutrește din acuzarea directă ori foarte străvezie a unora de tendințe și atitudini extremiste duse pînă la antisemitism și a altora de participare la o conspirație de formulă etnică evreiască, urmărind din obscure motive să discrediteze valorile culturale românești. Cum ceea ce a părut inițial a fi o nefericită polemică, prost dusă, prost plasată și prost orientată, s-a amplificat și a luat forma unui veritabil război civil intelectual, purtat deopotrivă în România și
Fără ieșire?! by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17314_a_18639]
-
religios ori chiar mistic și acela filosofic și artistic. Generația mea a pariat, pînă la un punct, pe estetic împotriva filosoficului (sperietoarea marxistă pîndea) și pe rațional contra religiosului (aici pîndea sperietoarea comunistă). Chiar dacă știam că arta își are arcanele obscure în care mintea singură nu pătrunde, preferam să ne considerăm lucizi, adică imuni la fanatismele ideologice, boala cea mai gravă și răspîndită din regimul comunist. Încărcătura spirituală a eseurilor lui Balotă ne depășea puterile și ne speria. Și, totuși, dincolo de
Cîrtița și Hegel by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17346_a_18671]
-
domnului Trandafir în marginali la fel de demni de plâns ca și nefericiții verișori ai lui Parpanghel. Încep să cred că rezolvarea problemelor sociale nici măcar nu ține de fonduri. Dacă mă uit la somptuoasele clădiri construite în timp record de cea mai obscură dintre băncile românești, dacă privesc mașinile achiziționate la prețuri exorbitante de funcționărimea de stat - de sus până jos, nu doar miniștrii luați în vizor de canalele TV -, dacă descopăr că mai fiecare stradă liniștită din orașe e năpădită de vile
Teoria formelor fără fonduri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17366_a_18691]
-
prevalează aici aspirația către rigoarea carteziană a limbii latine, despre care eseistul amintește nostalgic, în bună tradiție ardeleană. Refuzând în schimb, dintr-o justă orientare, cărările presărate cu floricele stilistice, din cauza cărora adeseori ideile sub-înțelese rămân, într-adevăr, pe palierele obscure ale înțelegerii. I. Funeriu, Eseuri lingvistice antitotalitare, în seria "Cursuri/studii universitare" îngrijită de Daniel Vighi, Editura Marineasa, Timișoara, 1998, 156 pag., preț nemenționat.
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
cu personaje identificate limpede ca statut social și ca existență istorică. Socialistul Ressu lucrează aici mult mai intens decît pictorul, iar avîntul ideologului depășește confortabil anvergura esteticianului. Compozițiile sale cu țărani, muncitori, pescari și alte categorii socio-umane, selectate de pe versantul obscur al existenței, se împart în două mari categorii, susținute în mod tacit prin tot atîtea variante ale aceleiași teze: mai întîi, este vorba de o descriere afirmativă, de o celebrare a omului în sine, dincolo de orice proces de intenție, și
Camil Ressu, la o nouă lectură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17395_a_18720]