881 matches
-
constatare a Anei Blandiana (din A treia taină): "Simplu ca-n aritmeticile copiilor". Sau: "Va fi atât de simplu totul / Că nici nu vei înțelege / Decât mult mai târziu" (Întâlnire). Existența, experiență de-a râsul-plânsul, implică inevitabil ascunzișuri, dimensiuni intangibile, obscurități și genuni. Pângărirea împresoară din toate părțile: "Pământul cald este impur"; spectrul putrezirii, al degradării materiei alterează până și ființa cuvintelor: "E fericit cuvântu-n gând, / Rostit urechea îl defaimă". Și totuși puritatea singură "nu rodește", drept pentru care: "Fecioarele
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
fi spus că psihologia se ocupă de „micuțisme” și nu are acces la Idee, la Conceptul care fondează. Chiar dacă i s-a Înrădăcinat atunci gândul deprimant că psihologia e o disciplină a faptului mărunt, a demisolului cunoașterii, a semiîntunericului și obscurității, a perseverat, s-a Încrâncenat, a făcut pactul cu psihologia. Prin literatură, din nou ca Pavelcu (curios, și el basarabean și maestru al limbii), pe care nu l-a descoperit Încă, privește de acum altfel lumea, viața, oamenii, „făcăturile” destinului
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
postul” lung și auster în ceea ce privește certitudinile absolute, „rațiunea slăbită” este mai disponibilă să înfrunte problemele fără scheme preconcepute și fără pretenția de a epuiza profunzimea și bogăția realului în structurile rigide ale unui sistem. După epoca rațiunii solare, victorioasă asupra obscurității tenebrelor ignoranței și ale superstițiilor, reia forță și semnificație epoca evanghelică a unei conduite căutate „mergând pe bâjbâite” (Fap 17,27), al cărui model este misteriosul drum al magilor în noapte, călăuziți de lumina slabă a unei stele care din
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
îmbrățișeze crucile momentului de față; dacă știe să implice toate vârstele și să dea tuturor zălog de mângâiere. b) Maestru înțelegător și puternic. Isus este un Maestru „progresiv”, care îl conduce pe discipol la lumină în mod gradat, trecând prin obscuritatea rezistențelor și fragilităților uma-ne pe care le respectă profund. Prima preocupare a lui Isus este aceea de a-l conduce să-i recunoască mesianitatea („Tu ești Cristos”: Mc 8,27-29); apoi, la sfârșitul operei sale de Maestru, îi descoperă plinătatea
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
sînt interesați de acel lucru, care rămîne în memoria noastră ca o enigmă sau o problemă 60 pe care n-o înțelegem, dar simțim că poate fi rezolvată. Uneori, nici nu remarcăm pe moment aceste aspecte indecise, aceste zone de obscuritate, dar nu le uităm pentru că ele înconjoară cele mai clare amintiri ale noastre și ne ajută să ajungem de la una la alta. Cînd un copil adoarme în patul său și se trezește în tren, gîndirea sa găsește siguranță în sentimentul
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
explica totuși cum și de ce au acționat ei în acest interval. Există mai multe grade ale acestei ignoranțe sau ale acestei incomprehensiuni, și, nici într-un sens, nici în celălalt, nu se ajunge niciodată la limita clarității totale sau a obscurității impenetrabile. Ni se poate părea că dintr-o scenă a trecutului nostru nu putem înlătura nimic, la fel cum nu putem nici adăuga ceva și că niciodată n-o vom putea înțelege altfel. Întîlnim însă pe cineva care a participat
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
abstractă 56 (V52) pentru a refuza denumirea de amintire pentru aceste date păstrate, poate, în gîndirea grupurilor 57 (V53) a căror origine o uităm 58 (V54) personală 59 (V55) și îmi îmbogățesc memoria și nu numai 60 (V57) ca o obscuritate Ibidem, pp. 342-345 (n. tr.). 61 (V58) indiferent că e vorba de locul persoanelor sau de ordinea evenimentelor, nu există amintiri care să nu fie supuse unor astfel de revizuiri și numai în aparență relatarea sa este una fără fisuri
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
ei tehnică, ci în repercusiunile asupra sufletului, care o contemplă. Arta există în artist înainte de a exista în operă, dar opera, odată desăvârșită, există în public. Artistul se izolează de societate pentru a crea, dar creația lui nu e destinată obscurității, ci publicității. Arta e prin natura ei generoasă: frumusețea pe care o descoperă vrea s-o împărtășească lumii, căci frumusețea există pentru a fi admirată. Fie că și-o proclamă cu orgoliu, fie că nu, geniul are misiunea de a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
confundă cu subconștientul sau cu inconștientul. Tot ceea ce se numește inspirație e dezrădăcinat din taina supranaturalului și transplantat în mâlul inconștientului omenesc. Pentru psihologia modernă, inspirația nu mai e decât un fenomen circumscris în imanent și care se ridică în obscuritatea sufletului ca broboanele de aer, ce se formează în adâncul unui lac și se urcă pentru a plesni la suprafață. Locul marilor creații ale spiritului omenesc, fie de ordin religios, fie de ordin artistic, n-ar fi astfel decât subconștientul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
elogiul sinuciderii în fața unei mese îmbelșugate. Nu-i nimic de râs în asta. Modul acesta de a nu lua tragicul în serios nu-i chiar atât de grav, dar el îl definește până la urmă pe om. În fața acestor contradicții și obscurități trebuie, oare, să credem că nu există nici un raport între părerea pe care cineva o are despre viață și gestul pe care-l face spre a o părăsi? Să nu exagerăm câtuși de puțin în acest sens. În atașamentul unui
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
și tot ceea ce mi se propune trece cu vederea însăși baza ei, neagă unul din termenii dureroasei opoziții, îmi ordonă o demisie. Eu întreb care sunt urmările condiției pe care o recunosc ca fiind a mea, știu că ea implică obscuritate și ignoranță și mi se spune că această ignoranță explică totul și că noaptea aceasta e lumina mea. Dar prin asta nu s-a răspuns întrebării mele, iar acest lirism exaltant nu-mi poate ascunde paradoxul. Trebuie deci să caut
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
Sigur este faptul că scriitorul își cenzurează drastic orice fior emoțional, afectivitatea fiind sancționată de reflexivitate. Dacă nu e neapărat un cerebral, H. este în orice caz un sentimental bine temperat care, cultivând o metaforă concentrată, lasă uneori impresia de obscuritate. Comentatorii, vorbind despre temele esențiale ale liricii sale - căutarea și arderea -, remarcau gradul înalt de dificultate în transmiterea mesajului poetic, ce pretinde din partea cititorului o „lectură performantă” (Ioan Holban), care să permită receptarea corectă a eșantionului de real propus de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287467_a_288796]
-
menține calitatea somnului. Un alt inamic al somnului îl reprezintă zgomotul. Toate rezultatele indică faptul că niciodată nu se ajunge la o obișnuință cu acesta, mai ales dacă este neregulat. Dintre condițiile necesare unui somn, un rol important îl joacă obscuritatea și temperatura nu foarte ridicată, la fel ca și confortul dat de poziția lungit și o anumită libertate de mișcare. La perturbarea somnului participă și numeroși factori psihici, cauze generatoare de stres: teama de competiție sau de un eveniment neobișnuit
Refacerea: sursa performanței by Silviu Șlagău; Mariana Costache () [Corola-publishinghouse/Science/91782_a_92326]
-
par atât de bizare. În fond, lumea ficțională e singularizată prin poziția autorului - un anumit neosentimentalism ne-duios și ne-dulceag, de grad secund, manifest în contemplarea binevoitor ironică, simpatetică, a delicateței sufletești „handicapate” de sfieli și de frustețea ori obscuritatea comunicării. Nici chiar „răii”, atâția câți sunt, nu sunt scelerați de anvergură, vădiți în tonuri frapante, ci complexați mărunți, pizmași fără cruzime, malefici minori - păcatele lor fiind de ordinul unui „arivism meschin” (Valeriu Cristea) - și naivi totodată. Scriitorul construiește în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290480_a_291809]
-
noastre sănătăți” (De fato, 31). Criticile pe care Lucian din Samosata și Œnomaos din Gadara le aduceau oracolelor la o generație după Plutarh nu conțineau de fapt nimic nou - Plutarh cunoștea deja esențialul acestora: ambiguitatea oracolelor, uneori chiar deplina lor obscuritate 3, explicații venite În urma unor oracole ratate 4, critici ale unor oracole celebre care nu ar fi decât rezultatul unor conjecturi abile precum oracolul care Îi sfătuia pe atenieni În timpul celei de a doua invazii persane să părăsească Atena și
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
metaforă, tonul demn - toate acestea sunt trăsături caracteristice ale oracolelor delfice care se regăsesc În egală măsură la Parmenide și Empedocle. Porecla lui Heraclit (deosebit de interesat de oracole), ho skoteinos, „cel obscur”, nu e străină de o anumită ambiguitate și obscuritate tipic oraculare. Cât privește historia, problema este ceva mai puțin clară, Întrucât cuvântul nu este cunoscut Înaintea lui Herodot și, de altfel, nici nu dispunem de mărturii istorice În versuri. Separația dintre to mythodes și to alethes În domeniul istoriei
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Mai târziu totuși, oamenii s-au deprins să Înțeleagă mesajul fiecărui oracol, În mod corect, cu ușurință, fără emfază sau Înflorituri de stil. Poezia care făcea casă bună cu oracolul a fost acuzată că se opune cunoașterii adevărului prin amestecul obscurității și al umbrei cu dezvăluirile Zeului. S-a ajuns până acolo că metaforele, (B) enigmele au devenit suspecte, imputându-li-se că sunt, În materie de divinație, simple evadări și refugii specialaranjate pentru cel ce rostea oracolul, Îngăduindu-i să
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
ca Într-un timp atât de scurt să se petreacă o schimbare esențială ca aceasta prin grija oamenilor, fără sprijinul unui zeu care conferă Oracolului divina sa autoritate. 30. Cu toate acestea, așa cum odinioară oracolelor li se reproșau ambiguitatea și obscuritatea lor, acum s-au găsit unii care să le reproșeze o prea mare limpezime: ce să mai zic, o stare de spirit puerilă și naivă. Copiii, Într-adevăr, când văd (D) curcubee, cercuri de lumină, comete, resimt mult mai multă
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
de posesivă, dragă Pajuelera? Risipitoare de intestine și iubiri, îmi evoci eroina lui Goya. Știu eu ce să zic? Poate c-ar trebui să fie grațiați doar taurii ce-și împung toreadorul jucând un joc al lor, de atragere în obscuritatea fatal de lungă și sinuoasă a contraatacului. Mi se pare că Dora, fotografa, a fost o astfel de figură tragică în viața lui Picasso, nu? Inteligentă și rafinată, nu se-mpăca ușor cu tirania anexării la haremul maestrului. − Ca să nu
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
se lasă traversat de frică fără reziduuri, cu eleganța firescului și fără acel blocaj indus de protecția excesivă, care e frica de frică; e de așteptat atunci ca, în locul tihnei, o stranie jonglerie jupiteriană cu fulminența să-i trezească interesul. Obscuritatea, marginalitatea și disperarea sunt condiția lustragiului de fulgere, dar și infatuarea proprie indestructibilului. În repetatele impasuri ale dialogului cu nomazii, și foarte probabil sub inspirația realității înconjurătoare, mintea unuia dintre arhitecți se lansă discret în încercarea de a distinge modul
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
se lansă discret în încercarea de a distinge modul cum cele trei lucrează împreună. Pe măsură ce omul deznădăjduiește, el devine insensibil la diferența dintre eșec și reușită, din ce în ce mai lipsit de grijă, mai nepăsător. Deriva lui socială înspre margine se accentuează, iar obscuritatea crescândă îi protejează metamorfoza periculoasă. Nu mai primește atenție - implorări, solicitări, somații, avertismente, sfaturi - ceea ce îl descurajează de la a-și mai acorda el însuși o asemenea grijă lipsită de ecou social. Un singur lucru pare să se focalizeze asupra lui
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
fără noimă ale zadarului. Clădeau și ei în felul lor. În același timp însă, zidul multhulit ținea la respect o dihanie atât de neînduplecată și vicleană încât nici să se-ntruchipeze nu se-ndura. Și tocmai pentru că se confunda cu obscuritatea necunoscutului, ea făcea cunoscutul să încremenească în convingerea că ar fi fost capabilă să-l facă de nerecunoscut. Nu-i venea să creadă că, umflate parodic de vânt, sufletele veștede ale corturilor nu mai aveau nici măcar puterea să tânjească după
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ceva vreme - că întâlnirea nu avea cum să le aducă cine știe ce revelație prețioasă, și că, oricât s-ar fi prelungit, jocul dezvăluirii era sortit eșecului. Nu-i lipsea atât limba comună, cât un mai primordial limbaj gestual de ieșire din obscuritatea fumigenă între contururile unei imagini cât de cât stabile, sau măcar sensibile la necesitatea stabilizării. Una-i să ai nevoie de o imagine de sine mai prezentabilă și alta-i să fii în stare să ți-o meșterești. Majoritatea se
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
să-i ofere reginei analogia cu morile de vânt asanatoare de mlaștini, căci pe-atunci gândul lui doar cocheta cu inventarea lor. În visele lui cele mai ambițioase apăreau deseori niște pâlnii înrămate pentru frumos, în care, cufundându-se în obscuritate, strălucirea lui kalon crea un efect de sucțiune, capabil să dreneze simțirea de lehamite. Își zicea că, dacă le-ar fi cuplat două câte două în partea de jos, după modelul clepsidrelor egiptene, prin răsturnare ar fi putut obține o
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ștersătură, dispariție cu dispariție, mâna-i se prinse binișor în jocul meșter al pietrei cu lumina. Prin crăpăturile imperceptibile ale marmurei, șerpii îmblânziți de mâna regală începură să se sălbăticească iarăși, atrași de îngustele spații deschise lor dincolo. Le pria obscuritatea din miezul pietrei, a cărei adormire îi chema la ea ca pe o nouă viață. Prin ea, mângâierile corectoare din partea lui Pasife s-au pierdut rău de sine, nemaifiind în stare să distingă problema de soluție și, mai ales, nevenindu
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]