1,688 matches
-
a acestuia. Coregraful știe să alcătuiască, precum un regizor dotat, o dramaturgie a dansului, prin punerea în valoare a unor simboluri și metafore coregrafice de o mare subtilitate. Astfel, el a creat personajul acarului, simbol al morții care o urmărește obsedant pe eroină de-a lungul desfășurării baletului. Vlad Toader, în debut, a creat un personaj subtil și nuanțat în acar. În spectacol, sunt câteva momente remarcabile, precum duetele Karenina - Vronski, terțetul Karenin, Anna, Vronski, în care este implicat și micul
O seară de balet de neuitat la Opera Națională București by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/2638_a_3963]
-
din „Plăcerea textului”) l-ar putea lega câteva aspecte fundamentale. Ca de exemplu: a. Hedonismul, lipsit de orice complexe, al lecturii. „Hoinărind slobod printre vise”4 Steinhardt este, și el, un apologet (trubaduresc) al ideii de plăcere a textului. Tema, obsedantă, îl preocupă atât pe evreul burghez al anilor ‘30 și ‘40, cât și pe scriitorul creștin ieșit din închisoare. b. Stilistica paradoxurilor ca marcă distinctivă a scriiturii. c. Obsesia pentru falie și pentru intermitență. d. Obsesia corporalității (cu atât mai
„Ultimul“ Barthes și mistica intermitenței by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/2565_a_3890]
-
relaționările dintre știință și literatură, mariaj din care extrage mai multe concepte utile. Crede apoi că proza optzecistă poate fi încadrată unei direcții „homeopatice”, în vreme ce proza recentă ar fi una „alopatică”. Foarte interesante sunt și echivalările producției postdecembriste cu literatura „obsedantului deceniu”. Provocatoare alăturare, însă, fie și numai dacă avem în vedere conceptul de libertate, oricât de „închisă” ar fi fost lumea noastră de tranziție, lucrurile nu au cum să rezoneze întrutotul. Sunt de acord că vorbim tot despre o lume
Critica empatică by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2767_a_4092]
-
USR ar fi „străină de spiritul românesc”. Cum citiți! Și încă: organizația de breaslă n-ar încuraja literatura comunistă, al cărei erou principal trebuie să fie, firește, activistul de partid. Dragostea și revoluția, nu e așa? A face din martirii „obsedantului deceniu” protagoniști ai romanului actual înseamnă a ține partea unor „mici burghezi călcați pe coadă de revoluție”. Cum citiți! Vă scutesc de alte considerații deopotrivă de pornografice (politica își are pornografia proprie) din articolul lui Dinu Săraru, omul care a
Lao Tse și USR by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2371_a_3696]
-
tulburătoare. „Câtă viață, atâta literatură!” - o altă proză demnă de Nobelul pe care l-ar fi meritat, cu prisosință, și controversatul roman „Quo vadis, Domine?” Prozatorul de profundă sorginte ardelenească, dublat structural de un excepțional jurnalist de investigație, se inspiră, obsedant, din aspecte ale actualității urmărite până în consecințele ei ultime. Și aici, ca și în romanele anterioare, personajele lui Mihai Sin traversează aceeași acută criză de identitate, nu se pot fixa în niciun cotlon al sinelui contorsionat, nu reușesc să-și
O carte pentru Nobel: „Ispita izbăvirii” de Mihai Sin [Corola-blog/BlogPost/92535_a_93827]
-
în „Buciumul”. Acum, la început de secol 21 și de mileniu trei, o stupidă lege (217/2015), care creează senzația că ne-am afla într-o politică de ocupație, ne întoarce într-o „eră a terorii”, a ticăloșilor, a acelui „obsedant deceniu” stalinist, într-o luptă „cu fantomele unui trecut ce ne bântuie viața zilnică, tot mai actuală în ultimii 25 de ani”. Promulgarea stupidei legi, adoptată în acest Parlament de doi bani răi, un cal troian vârât sub vălul întunericului
O lege anticonstituţională, antinaţională, în manieră cominternistă, stalinistă! [Corola-blog/BlogPost/92651_a_93943]
-
logic-formal incorectă, ci și neadevărată material, ca să nu spun, cu regret, că e negativ provocatoare. Logic-formal e inadecvată prin natura să oximoronică: comunismul a fost prin natura să antireligios; ateismul a constituit emblema să. În România, mai ales aceea a „obsedantului deceniu”, condusă de comuniștii desțărați în frunte cu Ana Pauker, Vasile Luca, Chișinevschi și alții, preoții creștini în general, nu doar uniții, au fost persecutați și nu puțini dintre ei, întemnițați. Aceeași sintagmă folosită de Dv. atribuie așa-zisului model
DIALOGURI PRINCIPIALE DESPRE CONDIŢIA RELIGIEI de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381560_a_382889]
-
într-un teambuilding a unei studente de 21 de ani, Andreea Avramescu. Reportajul Oanei reconstituie aproape la secundă ultimele ore de viață ale Andreei, pe baza unui efort de documentare uriaș, și încearcă să spună povestea acestei fete dincolo de întrebarea obsedantă “De ce a murit?”, la care e posibil să nu afle nimeni, niciodată, răspunsul. V-aș mai recomanda să citiți, dacă nu ați apucat încă, Noaptea fluturelui mov de Teodora Neagu (Decât o revistă), textul care a luat locul I la
Mărturia unui jurat la Superscrieri by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20220_a_21545]
-
Simona Tache Pentru aceia dintre dumneavoastră care se trezesc noaptea transpirați, întrebându-se obsedant “Ce plm o mai face Claudiu Bleonț?”, am, în sfârșit, un răspuns: E bine, sănătos, l-am văzut pe Kanal D, la un fel de emisiune-concurs, răspunzând împreună cu Mădălina Manole și alte vedete expirate la niște întrebări ciudate, puse de
Ce mai face Claudiu Bleonţ by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20609_a_21934]
-
sfârșit, Dumnezeu și-a întors fața către noi și a scris Gregoar Cartianu și despre urs. Aici. După ce scrisese despre tigroaica Mihaela și despre Mădălina Manole. După ce m-am tăvălit pe jos de râs, citind, am început să mă întreb obsedant: Oare care dintre editoriale e mai tare? Cel cu ursul, cel cu tigroaica sau cel cu Mădă. Ursul pare s-o fi făcut pilaf pe tigroaică, dar nu sunt convinsă că a făcut-o și pe Mădă. Voi ce ziceți
Cine e mai tare? Tigroaica, ursul sau Mădă? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18262_a_19587]
-
Simona Tache De această zi de 2 Mai 2011, în care a fost ucis Osama Bin Laden, zic. E întrebarea pe care-o pun prezentatorii TV, de azi dimineață, obsedant, tuturor analiștilor. Ce înseamnă, așadar, pentru voi, această zi și o lume fără Bin Laden? Și be) Analista Monica Tatoiu a comentat în vreun fel evenimentul? Dacă da, spuneți-mi neapărat ce a zis, nu pot să trăiesc fără să
Ce înseamnă pentru voi această zi? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18320_a_19645]
-
de Ágnes Kocsis este povestea Piroskăi, o infirmieră obeza, o anti-eroină care rătăcește prin propria viață că un Gulliver neadaptat, ștearsă până la punctul de a părea inexistentă. Coproducție Austria-Franta-Ungaria, filmul are în palmares nenumărate premii la festivalurile de film “pentru obsedantul portret al unei viei puștii și singuratice, înconjurate zi de zi de moarte”. Cele două producții maghiare fac parte din programul Europa Cinemas, care este de fapt o rețea internațională de cinematografe menită pentru promovarea filmului european. Europa Cinemas este
Săptămâna filmelor maghiare la Cityplex Brașov [Corola-blog/BlogPost/97449_a_98741]
-
din primele scene, Cornelia este mai complexă: o urăști, o iubești, îți vine să îi crapi capul ca apoi să îi dai dreptate, esti de partea ei și împotriva ei. Nimic din ceea ce face nu este nemotivat iar iubirea să obsedanta pentru copil, deși este agasanta și aproape nevrotica, este rezultatul unei educații și a unui tip de relație cultivata în foarte mulți ani. Gloria se expune (fizic și psihic, social și familial). Iese în cluburi, cunoaște bărbați, face sex ocazional
România la Berlinale 2013 [Corola-blog/BlogPost/97597_a_98889]
-
pune-le în cutia ta cu fluturi albaștri, nu sunt pentru lume, poate într-o zi, când vei simți că sunt pregătiți, trimite totul copiilor mei”. În fraza a doua a cărții este plasat direct unul dintre motivele cu forță obsedant simbolică - SCRISUL, Actul de a Scrie, Scrierea însăși a romanului, în care cititorul plonjează cu ingenuitate aproape sinucigașă, aidoma unei gâze naive, prinsă în pânza hulpavă de păianjen, de două ori mai elastică decât nailon-ul și de șase ori
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
lui, „sfântul închisorilor”, așa cum alți mulți intelectuali români și-au câștigat, prin timp, acest drept al denumirii, în urma dramelor, a caznelor, a terorii, a suferințelor îndurate, de ei, prin închisorile comuniste, sub apăsarea stalinistă, sub acele timpuri de osândă ale „obsedantului deceniu”, impuse de tancurile ocupantului sovietic. Un gest strigător la cer! Edilii orașului Târgu-Ocna, unul din locurile unde el a fost întemnițat, au hotărât, spre cinstea lor, să decerneze, titlul de „Cetățean de Onoare”, post-mortem, martirului Valeriu Gafencu, numit de
„Caii troieni” şi introducerea cenzurii prin uşa din dos! [Corola-blog/BlogPost/94190_a_95482]
-
adevărul, ci și mormântul celui care și-a dat, de fapt, viața pentru salvarea vieții lui. Oare chiar așa să se scrie istoria azi, în aceste vremuri în care se operează cu două măsuri: unor opresori din acei ani ai „obsedantului deceniu” din „era ticăloșilor” li se ridică statui, într-o istorie din ce în ce mai uitată, iar unor personalități marcante ale românismului li se dărâmă busturi, li se interzice opera, într-o tot mai îndepărtată redeșteptare națională! Un alt regretabil caz, al unui
„Caii troieni” şi introducerea cenzurii prin uşa din dos! [Corola-blog/BlogPost/94190_a_95482]
-
se păru imberb lui Fănuș Neagu, dar îl iertă pe dată, zâmbindu-și în barbă, străfulgerat de amintirea propriei firi, inocente, din adolescență. Tânărul îi întinsese manuscrisul schiței sale Calul, cizelată în sute de nopți și zile, la Craiova, după obsedantul model al acelei vârste: Marin Preda. În ultimul an de studenție, zici?... Ce temă ți-ai luat pentru lucrarea de licență?’’ - întrebă, brusc, Fănuș Neagu. Lovit, parcă, în moalele capului, cu tesla, Viorel răspunse instantaneu, vădit iritat de întrebare: ,,Marin
DAN LUPESCU despre… FĂNUŞ NEAGU – Povestirile magice , de Viorel COMAN [Corola-blog/BlogPost/94141_a_95433]
-
cele mai noi cărți ale mele. Dintre ele, Lucian Blaga și ultima lui muză, având o prefață de Ovidiu Drimba, este un „dialog în trepte” ce reconstituie nu numai un episod vag cunoscut din biografia operei creatorului, ci și acel „obsedant deceniu” al literaturii noastre contemporane, surprins cu aspecte inedite, oricând binevenite mai ales pentru tinerele generații. Așadar, o carte-document care, în mod neobișnuit s-a reîntrupat dintr-un film, cum a circulat dialogul meu cu Elena Daniello într-o primă
UN STRĂLUCIT JUBILEU AL CĂRŢII LA TÂRGU-MUREŞ [Corola-blog/BlogPost/93535_a_94827]
-
cele mai noi cărți ale mele. Dintre ele, Lucian Blaga și ultima lui muză, având o prefață de Ovidiu Drimba, este un „dialog în trepte” ce reconstituie nu numai un episod vag cunoscut din biografia operei creatorului, ci și acel „obsedant deceniu” al literaturii noastre contemporane, surprins cu aspecte inedite, oricând binevenite mai ales pentru tinerele generații. Așadar, o carte-document care, în mod neobișnuit s-a reîntrupat dintr-un film, cum a circulat dialogul meu cu Elena Daniello într-o primă
UN STRĂLUCIT JUBILEU AL CĂRŢII LA TÂRGU-MUREŞ [Corola-blog/BlogPost/93530_a_94822]
-
pe cît de teribilă/ teribilistă, pe-atît de fricoasă, a auto-încurajării: "Totuși, totuși să nu desnădăjduim - / ah, de nu m-ar trăda fețele voastre oameni și-orașul!/ Vă spun: Dacă armatele nu vor veni până mâine/ voiu suna singur revoluția." (Veac obsedant) Modernismul, în pusee, atacă poezia lui de nelimpezite disperări. Umbra unui Satan gonflabil, cu ironii de homme de bien, dă tîrcoale în Perspectivă: "Am încercat să iau în palme Pământul/ să-l ridic ca pe-o jucărie'n neant - / n-
Marile iluzii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8223_a_9548]
-
mai asfixiant conformism, iar alții pentru care viața n-a însemnat decât iubire își află izbăvirea în moarte și sinucidere. Este în romanul lui Mircea Eliade un amestec așa de puternic de contemporaneitate românească și de aluviuni exotice, de dialectică obsedantă și de prețios material omenesc, încât nu știm dacă impresia de filtru tulburător pe care ți-o lasă lectura acestui roman se datorește atmosferei și lumii ce zugrăvește sau artei scriitorului." (Opere, vol. 7, p. 37.) Șerban Cioculescu - deși aflat
Maitreyi și criticii săi interbelici by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8289_a_9614]
-
în neagra lor oglindă. La fel de narcisic, Cezar Baltag se compară cu: un dulgher adolescent ce bate În căpriorii cerului râzând. Extraordinar rămâne Nichita Stănescu în poemul narcisic "Amfion constructorul", apărut în "Gazeta literară" (1960) și luat drept o glorificare a obsedanților "constructori ai socialismului". Poetul pleacă de la un mit elin (nu din cele mai cunoscute), în care eroul, cântând, face să se înalțe o cetate, "cărămizile așternându-se singure". El, Nichita, ia locul personajului: Din umerii mei și din întreaga mea
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
poezia. Cel puțin prima parte - povestirile care au drept cadru de acțiune "cârciuma lui Bicuță" - este un fel de Familia Bundy sau Locatarii, în care aceleași personaje se reunesc în aceeași bodegă, beau pe datorie și trăncănesc vrute și nevrute. Mai lipsește obsedantul râset de fond pentru ca impresia de sitcom să fie totală. Mai aproape de berăria eroilor lui nenea Iancu decât de Hanul Ancuței sau de vila din Florența care îi găzduiește pe eroii Decameronului lui Boccaccio, cârciuma lui Bicuță este o bodegă
Marea pălăvrăgeală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8471_a_9796]
-
stalinism, într-un mod limitat. E o metonimie a denunțului: în această parțialitate (autorizată de cenzură) trebuie să înțelegem întregul sistem dictatorial (presupus ulterior de cititor). După aceeași logică, s-au bucurat de creditul publicului nu numai romanele anterioare ale obsedantului deceniu (semnate de Augustin Buzura, Constantin }oiu, Petre Sălcudeanu etc.), ci și parabolele epice ale puterii totalitare, fie că se referă la nazism (Mihai Sin în Schimbarea la față sau Alexandru Vlad în Frigul verii), fie că se referă la
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
că partidul conducător se consideră, exclusivit, unicul deținător al adevărului. Până la un punct, regimul comunist e de acord, în principiu, cu anumiți scriitori (Marin Preda, Al. Ivasiuc, C. }oiu, Augustin Buzura, D. R. Popescu și alți autori de romane despre "obsedantul deceniu") care își afirmă credința că literatura trebuie să fie o expresie a adevărului social și politic. Divergențele apar din două surse. Una provine din ideologia partidului autoritar, care crede că deține, la modul obiectiv, monopolul adevărului. Literatura ar vrea
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]