6,675 matches
-
film (“perfecționismul nevrotic”, degradarea spectacolului în timp, epuizarea unor proiecte în “trăncăneală”), sau de rolul Franței în salvarea și recuperarea și lansarea artistului redus la tăcere acasă, sau alte obsesii legate de acest “acasă” (“sînt surprins, surprins plăcut, de monotonia obsesiilor mele”), portrete de epocă și “scandaluri” istorice. De pildă, scrie George Banu, scandalul “Revizorul desparte în două istoria teatrului românesc de după război și pînă în ’89, anul atîtor prăbușiri”. Așa cum în teatrul românesc se poate vorbi de “înainte și după
Wonderful by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13268_a_14593]
-
Rodica Zafiu E bine să ne ferim de obsesia de a descoperi specificul național în orice ocazie sau întîmplare general-umană. Evoluția semantică și succesul actual al verbului a bifa reprezintă totuși un fapt - mărunt, dar semnificativ - care pare a întări unele stereotipuri (autocritice) ale imaginii despre sine. Chiar dacă verbul
Bifarea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13241_a_14566]
-
avais assez de mots après trențe ans de pièces”1. A obosit să scrie, sau cuvintele - cuvintele lui, sau pur și simplu cuvintele - au obosit? Ca pictor, Ionesco a pornit de la zero. A transferat însă în pictură toate ideile și obsesiile pe care până atunci le exprimase în scris, transformându-le în imagini. Or, după cum remarcă undeva scriitorul devenit pictor “s...ț l’image est beaucoup plus parlante que la littérature ou le discours abstrait.”2 Miracolul picturii lui Ionesco: întâlnirea
Infernul bine temperat al unui pictor naiv by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/13269_a_14594]
-
Rubik, fermecător scrisă, totuși pe o temă de corectitudine politică (tînărul retardat mintal, pasionat de cubul rubik, ținta suspiciunilor muncitorilor de pe șantier, a preotului, a femeii de serviciu a preotului, a polițistului) ce practic nu duce nicăieri; mai mult, notațiile obsesiei monomaniacale a personajului fac riguros parte dintr-o tradiție literară bogată (recent tradusa Flori pentru Algernon, de pildă). O formă benignă de didacticism, de demonstrativism, minează și Bunicul s-a întors la franceză, avînd drept temă chestiunea spinoasă a recuperării
Vremea poveștii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13298_a_14623]
-
mult, „cu toate permutările imaginabile”, așa cum apare, de data aceasta, în Biblioteca Babel. Astfel, autorul își va pierde orice individualitate, el rescriind la infinit aceeași literatură pe care o (re)adaptează succesiv sensibilității contemporane. Iată, așadar, și a treia mare obsesie borgesiană, formulată în toată splendoarea ei în Pierre Menard, autorul lui Don Quijote. Mă voi opri îndeosebi asupra povestirii Biblioteca Babel, unde universul apare ca un turn bibliotecă ce adăpostește toate cărțile obținute prin permutarea în toate combinațiile a celor 25
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
presupune cu necesitate existența unui Spirit atemporal și impersonal care anulează ideea creatorului cu biografie, să întoarcem acum privirea chiar către creația lui Borges. Nici un alt scriitor nu este atât de consecvent cu sine și cu ideile sale ca el. Obsesiile și credințele lui pot fi urmărite pe degetele celor două mâini. În spațiul utopiei litarare pe care o scrie de la prima povestire la ultimul interviu, Borges a așezat temeinic ideile cu care a jonglat permanent fie ca simple aluzii fie
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
lume există un mare autor, absorbit în mistificatoare visări, ci în a ne face să simțim apropierea unei puteri stranii și impersonale.” 6) Noua religie este asumarea iluziei. De aceea Borges este cel mai reușit personaj al lui Borges (vezi obsesia din Borges și eu reluată după zeci de ani). Povestirile lui sunt iluzii („tot ce e sugerat are mai multă forță decât lucrurile elaborate”7), simboluri ce transcriu propria condiție de ficționar într-o lume ce-și ascunde sub straturile
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
României decît cîteva iubiri și cîteva iluzii (pierdute, desigur!), ceea ce, în fond, e problema lui personală, se răfuiește din nou cu intelectualii și criticii din țară. Ce poți face decît să ridici din umeri? La un om tînăr și talentat, obsesia cu pricina este pur și simplu deprimantă. Saddam Hussein și procesul Ceaușeștilor Capturarea lui Saddam Hussein a dat de lucru presei centrale toată săptămâna trecută. Prins într-un fel de pivniță, lângă Tikirt, orașul său natal, fostul dictator al Irakului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13292_a_14617]
-
e străbătută de itinerarii și călătorii promițătoare, de descoperiri permanente, de eliberări de limite și constrângeri. Toată poezia lui e o suită de toposuri ale expunerii, etalării - vitrine, atlase, ziare, afișe, panoplii, graderobe, registre, cataloage, almanahuri, desfășurări caleidoscopice - marcate de obsesia deschiderii, mișcării, transformării. Așezată sub semnul privirii, al retinei înregistratoare, lumea sa e una prin excelență spectaculară, adesea sărbătorească, feerică, dar și tulburată adesea de frisoane “expresioniste” ce reactualizează un fond substanțial, de originară angoasă existențială. Acesta transpare nu numai
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
se întîmplă des acest lucru.) Stimulat, evident, autorul Burgtheaterului provincial are ocazia să se destăinuiască: modest, sincer și pesimist, cum îl știm. * Al doilea intervievat, dl Ștefan Agopian, profită și el de profesionalismul întrebărilor și se confesează. Doar că singura obsesie temeinică (în interviu, nu în cărți, unde obsesia este alta!) este dacă și cum a fost înțeles de cei care i-au comentat cea mai recentă carte, Fric, de la Editura Polirom. Dl Agopian a uitat principiul de la „Junimea”, unde cei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13315_a_14640]
-
Burgtheaterului provincial are ocazia să se destăinuiască: modest, sincer și pesimist, cum îl știm. * Al doilea intervievat, dl Ștefan Agopian, profită și el de profesionalismul întrebărilor și se confesează. Doar că singura obsesie temeinică (în interviu, nu în cărți, unde obsesia este alta!) este dacă și cum a fost înțeles de cei care i-au comentat cea mai recentă carte, Fric, de la Editura Polirom. Dl Agopian a uitat principiul de la „Junimea”, unde cei care citeau din operele lor ascultau comentariile și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13315_a_14640]
-
o serie de alte detalii. Acuzațiile grave aduse poporului evreu de cronica engleză sînt eliminate de autorul anonim al cărții germane. Nu e neapărat vorba, crede Avram Rotenberg, de o atitudine favorabilă evreilor, ci mai degrabă de reflexul uneia dintre obsesiile cu viață lungă ale bisericii catolice și ale bisericii lutherane: convertirea evreilor la creștinism. De altfel, de-a lungul timpului, legenda cunoaște o serie întreagă de „contrafaceri“ - e termenul pe care îl folosește autorul, poate nu cel mai bun, pentru că
Despre moarte, cu erudiție by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13319_a_14644]
-
pân-la cifra de-un milion, / de-i mai zice și vampir, trebuiî dat c-un elixir. / Cum zicea și Tipătescu, amic cu Brânzovenescu: / «Eu - vampir? Eu sug sângele poporului?» / N-o să ne lăsăm zevzeci, vom da iama-n lilieci!” șCe obsesii!ț Acest Intermezzo este și preferatul meu, dar, vorba lui Cosașu: „M-aș mira dacă cineva s-ar mira de ce relatez toate acestea...”
Eu, cititorul lui Cosașu by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13328_a_14653]
-
din jur, în scroafă. Povestea metamorfozei (care a stîrnit referințe culturale multiple, de la Metamorfozele lui Ovidiu, la Kafka, Boris Vian sau Eugen Ionescu) este dublată de o pildă morală prin care autoarea satirizează o societate coruptă și totuși posedată de obsesia unei vieți “autentice”. După Truisme, scriitoarea, autoare a unei teze de doctorat pe tema autoficțiunii în literatura franceză contemporană, a mai scris șase romane (Naissance des fantômes, Le Mal de mer, Précisions sur les vagues, Bref séjour chez les vivants
Marie Darrieussecq by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Journalistic/13352_a_14677]
-
critică, prin lentila psihanalizei, o disciplină care “promite exact în măsura în care compromite” (Serge Doubrovsky). În cazul cărții de față, aș spune că tocmai metoda (avantajul secund) este cea care scoate la lumină (prin degajarea umbrelor) complexitatea biografiei, a operei și a obsesiilor lui Emil Cioran. Există un capitol despre romanul familial al filosofului, simbolic axat pe figurile maternă și paternă, problematizând, în cauzalitate directă, și relația cu sexul opus (“Femeile lui Cioran”, cu deosebire “Un Eckermann feminin și îndrăgostit” și “Sub semnul
Mari înrăiți, mari revoltați by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13358_a_14683]
-
Marina Constantinescu Știam că nu prind microbuzul. M-am urcat, în amurg, într-o Dacie papuc. Am umplut remorca, ochi, cu grijile mele, cu vise, cu obsesii, cu rîsete de copil, cu speranțe, cu iluzii, multe, cu deziluzii, și mai multe. Bucureștiul este foarte aglomerat vinerea. Este isteric de-a dreptul. Ne ține pe toți, cu toate brațele tentaculare, prizonieri ai maladivei existențe pe care o traversăm
Fericire? Nefericire? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13350_a_14675]
-
ea doar va mima dependența de "rhizoma", salvându-se o dată cu ficțiunea și cu autorul. Episoade lungite nemeritat sau unele concesii făcute clișeelor de presă, nu diminuează meritele încercatului prozator Marius Tupan de a construi fiabil pe baza unor idei-forță și obsesii epice ale postmodernității, întrupându-le într-un protagonist memorabil, actor și victimă în propriul joc delirant de-a puterea de partea unor rețele fanatice, sinucigașe, iraționale.
Un roman cu cheie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12026_a_13351]
-
nu doar pe cele scrise de Constantin }oiu. În același articol din care am citat mai sus, intitulat cumva polemic Atracția romanului, Constantin }oiu face apologia genului scurt vorbind despre "capacitatea de a fi exact în expresie", stilul devenit adevărată obsesie, densitatea extraordinară a textului "obținută tocmai prin înlăturarea oricărui prisos", în fine, concluzionând: "Schița e dificilă. Ea cere conflict ascuțit, un adevăr uman sesizant, luminat cu maximum de forță și de sinceritate." Am insistat asupra acestui articol pentru că găsesc în
Cu prozele curate by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12021_a_13346]
-
punând aceste proze în relație cu cele ale lui Ștefan Bănulescu. Deși diferite ca abordare și situare în spațiu, o nostalgie oarecum apăsătoare străbate aerul schițelor în care misterul, senzația de ascuns, de necunoscut și inexplicabil certifică deopotrivă persistența unor obsesii, posibile dedublări sau incapacitatea de luare în posesie. Finalurile sunt ocultate, rămân indecise, închise în metaforă ca într-un cufăr. În După ce lovitura s-a dus, naratorul e martorul îndepărtat surprins de o iminentă întâlnire, pe care o așteptase și
Cu prozele curate by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12021_a_13346]
-
prozatori ca Ioan Adam și Teodor Scorțescu. Sociologic, istoricul literar își duce investigațiile foarte departe când ne spune care era situația tubercolozei prin 1901-1913 (v. în note p. 459-460), deși Bacovia nu suferise de această boală, dar ea exista printre obsesiile simboliștilor, cu mulți poeți morți prematur (numele lor, obscure, poate cu excepția lui Panait Cerna, sunt contabilizate la p. 22-23). Foarte interesantă e și observația despre prestigiul literar al anarhismului la început de secol XX, urmată de constatarea că "Bacovia avea
Un expert în Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12027_a_13352]
-
motiv prezent și în romanul - ecranizat de Stere Gulea - Încă de pe atunci vulpea era vînătorul, Editura Univers, 1995) cu scopul de a oferi victimei un sentiment de maximă nesiguranță. Aceasta trădează fie o experiență traumatică trăită de autoare, fie o obsesie literară. Felul în care se vede România (fie ea și comunistă) prin ochii unui minoritar de origine germană nu este deloc unul de invidiat. Ne-am obișnuit să gîndim Banatul ca pe un spațiu al multiculturalității, un mic paradis al
Întîlnire cu alteritatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12043_a_13368]
-
că în textul domniei sale cacofonia, dezacordul și forțarea lexicului (vezi "atracțiozitate", ca să dau doar un exemplu) coabitează voios, nepedepsit. Lucrul cu adevărat semnificativ este că, din păcate, Nicolae Breban nu "își dă cont" - ca să-i folosesc o formulă utilizată până la obsesie - când se contrazice și când emite aprecieri, eufemistic spus, hazardate. Domnia sa laudă Editura Polirom pentru că îi încurajează pe autorii români, după care deplânge accentul pus pe "cultura snoabă, ultimele titluri americane", fără să observe că principalul instrument de răspândire a
Controverse - Pornind de la o frază pripită by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/12059_a_13384]
-
tot mai larg. Continuînd demonstrația, sîntem în măsură a releva o similitudine între "ordinea culturală" și "ordinea politică", ambele înscriindu-se pe coordonate internaționale, după cum rigoarea disciplinară în avans în mediile universitare occidentale își găsește rezonanța în "corectitudinea politică". Oricum obsesia noutății, caracteristică a unui profil cultural imatur, care de altminteri a denumit perioada "modernistă" (ceea ce nu înseamnă că ar fi inferioară sub raportul valorilor creațiilor corespunzătoare), ilustrînd o ofensivă irațională, afectivă și metaforizantă, a făcut loc unei canonizări, unui model
Pornind de la sincronism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12065_a_13390]
-
zis de la vernisajul retrospectivei Henry Moore din Sala Dalles, ne întîlnim întîmplător, rătăcind printre statuile sale, aceiași oameni. Ne strecurăm fiecare printre socluri și vizitatori, ne ciocnim unul de altul, ne privim cu complicitate... Sîntem toți, se pare, victimele aceleiași obsesii: Moore Încerc să-mi explic de ce atîtea zile mă reîntorc mereu aici, de ce sînt neobișnuit de tulburat. M-am întîlnit la Moore se pare cu ceea ce întîlnești în artă la intervale mari de timp, cu marea frumusețe, devastatoare, dureroasă,înfricoșătoare
Elogiul singurătății by Corneliu Baba () [Corola-journal/Journalistic/12119_a_13444]
-
în marea singurătate a tăcerii cosmice. Moore nu comunică prin gesturi de o clipă. Mișcarea e dictată de procesul etern dincolo de condiția de viață obișnuită, singurul proces care obligă foma să se contorsionze, să se chinuiască. De aceea statuile devin obsesii, de aceea ele n-au nevoie de localizări în timp și în spațiu. " În decorul pustiu al unui bărăgan, personajul el însuși devine o imagine a singurătății și de pe temelia lui de piatră formele-i descărnate, scheletice se proiecteză tăios
Elogiul singurătății by Corneliu Baba () [Corola-journal/Journalistic/12119_a_13444]