2,067 matches
-
În ultimele ieșiri publice de la B1 Tv și TVR, Băsescu a insistat pe ideea fraudei la referendum. În discursul său, Băsescu s-a referit la frauda electorală și a repetat aproape obsesiv ideea de securitate în mai multe contexte. Psihologul Hanibal Dumitrașcu consideră că repetiția obsesivă a cuvântului securitate face parte din harta mintală a lui Traian Băsescu, pentru că el a fost înconjurat mereu doar de securitate. Dumitrașcu susține că Băsescu trăiește
Analiză psihologică: de ce foloseşte Băsescu obsesiv cuvântul securitate () [Corola-journal/Journalistic/43427_a_44752]
-
B1 Tv și TVR, Băsescu a insistat pe ideea fraudei la referendum. În discursul său, Băsescu s-a referit la frauda electorală și a repetat aproape obsesiv ideea de securitate în mai multe contexte. Psihologul Hanibal Dumitrașcu consideră că repetiția obsesivă a cuvântului securitate face parte din harta mintală a lui Traian Băsescu, pentru că el a fost înconjurat mereu doar de securitate. Dumitrașcu susține că Băsescu trăiește cu disperare ultimele zile înainte de referendum pentru că simte cum pierde teren. Dacă analizăm această
Analiză psihologică: de ce foloseşte Băsescu obsesiv cuvântul securitate () [Corola-journal/Journalistic/43427_a_44752]
-
a expliat Dumitrașcu. Hanibal Dumitrașcu consideră că securitatea "este arma inconștientă pe care domnia sa a utilizat-o de-a lungul timpului". Traian Băsescu nu a renunțat niciodată la securitate, consideră Dumitrașcu și încearcă să inducă tuturor această idee prin repetiție obsesivă. "Probabil că în toate situațiile această noțiune i-a servit drept pavăză, scut. Din păcate, trăiește mai degrabă cu disperare aceste zile dinainte de referendum. Lipsa de control și anxietatea duc la răbufnirile tot mai dese pe care le vedem sau
Analiză psihologică: de ce foloseşte Băsescu obsesiv cuvântul securitate () [Corola-journal/Journalistic/43427_a_44752]
-
un tăcut adio de la lumea aceasta care o trădase când se aștepta mai puțin. Printre trădători mă număram și eu, cel care nu știuse să-i asigure trecerea Dincolo demnă la care avea tot dreptul (...)” (p. 129). După ce relatează visele obsesive cu mama defunctă și îi adresează sub forma unui poem în proză o epistolă botezată „Scrisoare din Valea Plângerii” (p. 138-139), autorul găsește resursele să închipuie un portret al Mamei, proiectat pe dimensiuni cosmic-universale: „Acum Mama odihnește numai în lacrima
În stilul Șeherezadei by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/4343_a_5668]
-
Ponta la conferința organizată Politehnica București despre Rolul Diasporei în Cercetarea Științifică și Învățământul Superior din România este o blasfemie. Ponta a participat la această conferință, pentru că, prin statut, aceasta se desfășoară sub patronajul premierului României. "Nu vreau să par obsesiv prin referirile la Victor-Viorel Ponta, dar vă imaginați un Casanova publicând o dizertație despre înfrânare, feciorie și monahism? Ar fi bizar. Sau vedeți cumva un om fără carnet de șofer invitat la emisiunea Top Gear să comenteze ultimele apariții din
Neamţu: Ponta este un plastograf, mitoman notoriu, un demagog () [Corola-journal/Journalistic/42125_a_43450]
-
de aici ușurință cu care, fugind de obtuzitatea pozitivista a disciplinei, se încăpățînează să vadă în om o persoană înzestrata cu spirit și nu un robot încărcat cu chimie. Oricine i-a deschis cărțile a fost izbit de manieră aproape obsesiva cu care preschimba detalii clinice în controverse cu bătaie sufletească, fiecare maladie fiind o cheie menită a înlesni înțelegerea psihicului. În volumul Revenirea la viață, boala din care Sacks face un motiv de meditație se numește encefalita letargica, o epidemie
Maladia personală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4244_a_5569]
-
nu ar trebui nicidecum să ocupe un spațiu central din atenția publică (probabil, mai mult decât o știre în fugă, de fapt divers n-are cum să fie!), dar care la noi, în mod aberant, pierzător, se transformă în furtunos, obsesiv subiect de dezbatere națională. Unde vom ajunge? Exasperarea, îngrijorarea sunt de înțeles. Dacă vom hrăni mințile oamenilor cu asemnea „modele” și preocupări nu vom avea parte de altceva decât de ce este mai rău. Se întâmplă și cu hrana minții exact
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4261_a_5586]
-
patru bărbați aflați în intimitatea morții înțeleg să soluționeze diferit întâlnirea cu „musafirul nepoftit”, cum numesc ei moartea. Mezinul se refugiază în scris și imaginație, cel mijlociu în fanatismele creștine, iar cel mare se redescoperă în latura animalică, tot mai obsesivă. Împărtășesc ura și teama față de tată, un întunecat. Resemnarea lui are ceva din autoextincția personajelor lui Márquez, sătule de viață, dar incapabile să se sinucidă. Cartea este formată din câteva scenete largi întrerupte de capitole epistolar-poetice ale mezinului scriitor, rătăcit
Un poem apocaliptic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4267_a_5592]
-
familia ei, așa că am intrat. Am făcut un duș, apoi mi-am făcut o cafea. M-am întins pe canapea și am băut-o încet. Ceașca îmi tremura în mâini și un dârdâit mi-a cuprins tot corpul. Îmi apărea obsesiv în minte chipul lui aplecat deasupra mea, privirea sălbatică, îi simțeam în continuare parfumul care parcă se încăpățâna să-mi persiste în nări, îi simțeam mâinile cu care-mi rănise sânii. După o jumătate de oră m-am liniștit întrucâtva
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
A fost un capriciu de moment, o plăcere nevinovată, cum se spune. - Nu știu dacă intuiesc bine, dar cred că ai fost întotdeauna spontană. - Ai ghicit. Nu m-am numărat niciodată printre cei care își calculau cu o strictețe aproape obsesivă fiecare gest, fiecare cuvânt. Nu. De cele mai multe ori, am făcut așa cum am simțit în momentul respectiv. Unora le e teamă. Teamă de a nu fi judecați, etichetați în fel și chip... Recunosc, și eu am încercat sentimentul acesta o bună
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Cele două moduri de a spune beneficiază de același timp al cuvintelor și se risipesc în aceleași spații suprapuse, în care la un moment dat chiar ele, cuvintele, sună ca niște promisiuni dogite și false, dar încăpățânate, pentru că se repetă obsesiv, aparent haotic, mânate de nerăbdare. Dar nu acolo, la capătul nerăbdării, se învață arta de a fi răbdător? Și atunci... ce se mai poate întâmpla? Într-un spațiu ce devine brusc circular și se închide dușmănos, nu puține sunt gesturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
nu minte și crede că nu crede. Iluzia vieții potențează realitatea morții. Personajele se dau drept altele pentru a crea o dublă realitate, analizabilă în oglindă: cea a jocului morții și a morții înseși. Ceea ce reușește poetul este o redefinire obsesivă, circulară a sentimentului sfârșitului. Bineînțeles că această dublare a discursului poetic presupune o ironie întoarsă spre sarcasm, dar antagonismul viață-moarte, declarat inițial cu emfază, se dovedește ușor solvabil. Moartea devine oglinda vie, măsura fierbinte a tuturor actelor noastre, de la naștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
cântă-mi apoteoza somnului și a morții. de mult dau târcoale și adulmec, vai, tras-am sorții. Sinucisule în bibliotecă, moartea erudită, rarisimă, te-a decavat. agonizai avar peste pleava cunoașterii, zaraf ursuz, putred, blazat. (Docta ignorantia) Tema suicidului revine obsesiv în opera lui Emil Botta. Ideea de a grăbi moartea nu este străină de imperiul oglinzilor scânteietoare și al scenei, pentru că însuși sfârșitul lugubru, încărcat de teatralitate prin faptul că e atât de neverosimil, examenul final marea confruntare a omului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
acele vorbe ale lui Țuțea care au lapidaritatea și expresivitatea proprie aforismelor; apoi, cele care îl reprezintă pe Țuțea, fie pentru că poartă marca stilului său inconfundabil, fie pentru că, în plus, apar (în formulări, firește, ușor diferite) cu mare frecvență, chiar obsesiv, în discursul său; în fine, cele care, dimpotrivă, abordează subiecte „rare“ pentru Țuțea (FEMEI sau PUDOARE, de exemplu), dezvăluindu-i astfel gândurile mai puțin știute. Lucrând cu un material oral, ne-am considerat îndreptățiți să ne asumăm unele libertăți în
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
de scris și de citit, care o va însoți pe Katherine Mansfield până la sfârșitul scurtei sale vieți. În proza de început a Hortensiei Papadat-Bengescu, personajele feminine sunt măcinate de nostalgii sfâșietoare după vieți netrăite, de un bovarism convertit în cultivarea obsesivă a evenimentului mărunt, exterior, de drama patriarhală trăită. Ele duc în general o existență de autoanaliză, într-un univers al faptelor și întâmplărilor microscopice, supradimensionate de spiritul inchizitiv și latura analitică a personajelor. PROZA ENIGMELOR MĂRUNTE În jurnalul său, Katherine
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
decelării unei calități specifice: feminitatea ca rezultantă a modelului cultural în cadrele căruia s-au format, împreună ori separat, membrii cuplului. O rezultantă determinată, se înțelege, și de datele individuale înnăscute. Profesorul privește înapoi, până descoperă momentul în care căutarea obsesivă a femeii s-a transformat în contemplare calmă, meditație și „demers analitic”, prin care experiența personală este proiectată pe „ecranul lat” al existenței istorice. „Femeia visurilor” se suprapune acum peste imaginea conturată după un proces de decantare lentă a tuturor
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
mama vorbind despre trufe umplute cu lavandă și samovare rusești sfârâind într-o mansardă supraîncălzită, în timp ce ne hrănea cu chiftele și salată de roșii. Când, la rândul meu, am călătorit prima oară la Paris, îmi aduc aminte că am căutat obsesiv o braserie care să semene cu cea imaginată de ea. Cu podele ruginii, puțin uzate, pe care țarul autoexilat își scrisese cu cretă albastră rețeta de cremșnit cu coniac. Am intrat în zeci de astfel de încăperi și mi-am
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
fredonează iar și iar. Iartă-mă. Iartă-mă. Iartă-mă. Până când cuvintele se golesc complet de înțeles și din ele rămâne doar o melodie fără cântec. Un refren minimalist, care se naște și funcționează și poate exista doar prin repetiția obsesivă a acelorași vorbe goale de orice conținut. Se joacă puțin cu refrenul de-abia învățat. Mintea lui repetă fraza scurtă, o recompune de fiecare dată. Silabele se rostogolesc ca niște bolovani care cad în ralanti. Dar bolovanii ăștia sunt mai
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
transparență mai mare etc. Prețuri competitive și calitate ridicată și adaptată. Raportul preț/calitate devine esențial, iar competiția este acerbă. Fiecare element de cost este determinat pentru că adesea detaliile fac diferența. Reducerea stocurilor și raționalizarea cheltuielilor, de exemplu, sunt preocupări obsesive în economia globală. Celălalt element al ecuației, calitatea (produsului, ambalajului, reclamei), trebuie adaptat nu doar la competitori, ci și la beneficiari diferiți. A merge pe piața asiatică cu produse adaptate la cerințele europenilor sau ale americanilor ar fi în multe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
și imagine, care ne ajută să controlăm reputația. Identitatea oferă date despre ce este și ce face o companie, este esența sa, cadrul de referință pentru acțiunile angajaților. Identitatea se construiește pornind de la viziune, misiune și valori (iată cum revin obsesiv componentele culturii organizaționale...). Imaginea include mesajele pe care o companie le transmite în interior și în exterior despre identitate, adică despre ce este și ce face. Prin imagine o companie are forța de a influența percepția despre ea ca angajator
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
monotematice, în ele vorbindu-se, de la prima pînă la ultima pagină, de chiar subiectul pe care titlul îl anunță. De ce monofagie? Fiindcă autorul pare stăpînit de duhul unei singure pofte: foamea de a despica pînă la fund nuanțele unei idei obsesive. Vreți să vedeți panorama de nuanțe pe care un fenomen celest precum norii o poate isca în mintea unui intelectual? Atunci citiți Norii. Vreți să aflați cîte asociații de idei poate avea un om pus în fața oglinzilor? Atunci citiți Oglinzile
Defuncta ploaie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8721_a_10046]
-
nesiguranță a traiului menită a-i demoraliza: De dimineață, o repetiție anulată la teatrul "C.F.R.-Giulești", Volpone, asistent de regie Stere (Popescu) datorită căruia m-au angajat cu ziua în figurație". Lipsa cronică a banilor nu poate a nu deveni obsesivă: "Un spectacol contramandat, deci nici un leu astăzi. Chenzina de la (teatrul) "Tineretului", 145 lei și mie îmi trebuie cel puțin 3oo să plătesc impozitul și să trăiesc pînă la 15 mai. Obsesii de bani, proză fără sfîrșit, ca dintr-un roman
Analogii existențiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8726_a_10051]
-
de fapte eroice în afara legii strînsă în foiletoanele pe care le citește "lașul" Robert Ford, fan fascinat de statura apoteozată a lui Jesse, căutînd în el modelul exemplar cu care imaginația sa s-a hrănit. Acest fascin îmbracă o formă obsesivă, Ford a căutat potrivirile dintre el și Jesse, de la înălțimea sa 1.70 aceeași cu a lui la potriviri mai mult sau mai puțin întîmplătoare într-o mandală kharmică. Dincolo de legendă avem un personaj hăituit, bîntuit de spaima de a
Cronica unei morți anunțate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8823_a_10148]
-
liminale, explozive, "unde nici vad și nici scăpare nu-i", în care "tabloul vomită peisajul", în care "ora se surpă" și timpul "se crapă". Duminica e "spartă", soarta însăși e "spartă", poezia se sparge și ea. Sângele e o prezență obsesivă în toată poezia dinesciană. Gesturile invocate sunt bruște, smucite, tăioase. Ziua "biciuiește" sau e biciuită, "cuțitul e înfipt în rărunchi", "un fierăstrău de maci despică vara", somnul însuși "vânează" ori "mușcă". șChiar și acea parte romanțioasă a poeziei sale alternează
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
trăsăturile sale vor fi moștenite de N. Steinhardt: demnitatea, curajul, autenticul spirit aristocratic, un anumit soi de naționalism critic și relativizant, umorul, anticomunismul fervent. Așa cum mai târziu, din amintirile sale despre N. Steinhardt, Monica Lovinescu va selecta o anumită imagine obsesivă (asupra căreia ne vom opri la momentul oportun), propunem și noi, tot selectiv, una din celebrele replici ale lui Oscar, din nefericire profetice nu numai pentru un destin individual, ci și pentru unul colectiv împărtășit de popoarele din estul Europei
Acasă la Sigmund Freud by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142]