564 matches
-
toate acestea, și unuia, și celuilalt (dar, ceea ce e mai grav, și cititorului) le rămân neclare rosturile întâmplărilor petrecute. Drama mezalianței din Sfârșit de spectacol, consumată între Tăntica, artistă subtilă, apariție eterică, de o sensibilitate aproape maladivă, și frumosul, dar obtuzul Alexandru, are un deznodământ pe cât de neașteptat, pe atât de inexplicabil. Escapada eroului cu Sia (varianta bătrână a Siei din Concert din muzică de Bach al Hortensiei Papadat-Bengescu) nu-și găsește nici o motivare, iar moartea cumplită a lui Alexandru este
CONSTANTINESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286376_a_287705]
-
istorisirile bunicii noastre descătușau încă o fărâmă din universul acela înghițit de vreme. A mai fost și comoara ascunsă. Cufărul plin de hârtii vechi care, când ne aventuram sub patul cel mare din camera Charlottei, ne înspăimânta prin masivitatea lui obtuză. Trăgeam încuietorile, ridicam capacul. Ce de hârțoage! Viața de adult, cu toată plictiseala și cu toată seriozitatea ei neliniștitoare, ne tăia respirația cu mirosul de închis și de praf... Puteam oare să bănuim măcar că, printre ziarele vechi, printre scrisorile ce
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
potârnichile și ortolanii aceia faimoși). Pur și simplu, clipa aceea care era în mine - cu luminile ei cețoase și cu mirosurile ei marine - transformase în ceva relativ tot ce ne înconjura: orașul și înfățișarea lui stalinistă, așteptarea nervoasă și violența obtuză a mulțimii. În loc de mânie împotriva oamenilor care mă impinseseră afară, simțeam acum o ciudată compasiune: ei nu puteau, strângând ușor din pleoape, să pătrundă în ziua aceea plină de miresmele proaspete ale algelor, de țipetele pescărușilor, de un soare voalat
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
uzinelor lui gigantice. Femeia aceasta a adus cu ea suflul apăsător și puternic al vieții rusești. O stranie îmbinare de cruzime, de înduioașare, de beție, de anarhie, de invincibilă bucurie de a trăi, de lacrimi, de sclavie consimțită, de încăpățânare obtuză, de gingășie neașteptată... Descopeream, cu o mirare crescândă, un univers altădată eclipsat de Franța Charlottei. Mătușa se temea grozav să nu înceapă tata să bea, gest fatal al bărbaților pe care-i cunoscuse în viața ei. Prin urmare, de fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
două povestiri tragice: Beria și femeile acelea tinere, a căror viață lua sfârșit o dată cu ultimul geamăt de plăcere al violatorului lor; Charlotte, tânără, de nerecunoscut, aruncată pe nisip, bătută, torturată. Eram dezamăgit, mi-era ciudă pe mine pentru indiferența mea obtuză. Chiar în noaptea aceea, toate reflecțiile mele despre incoerența liniștitoare a vieții mi-au părut false. Am revăzut, visând cu ochii deschiși, brațul înfășurat într-un ziar... Nu, era de o sută de ori mai înspăimântător în ambalajul acela banal
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
următoare, nu mai aveam nevoie nici de buzele ei, nici de sânii ei țuguiați sub bluza desfăcută larg, nici de coapsele ei subțiri, pe care își trăsese fusta cu un gest rapid. Trupul ei îmi devenea indiferent, inutil. Cufundat în obtuza mea mulțumire trupească, îmi ajungeam mie însumi. „Ce are de rămâne întinsă, așa, pe jumătate goală?”, m-am întrebat eu cu ciudă. Sub spate am simțit asperitățile scândurilor, în palmă - arsura câtorva așchii. Vântul avea gustul sălciu al apei stătute
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
personaje de ceară dintr-o colecție de curiozități, ca niște relicve ale unui imperiu defunct. În trenul care mă aducea la Paris, am încercat să dau un nume tuturor anilor petrecuți departe de Saranza. Exilul ca mod de existență? Nevoia obtuză de a trăi? O viață pe jumătate trăită și, într-un cuvânt, irosită? Sensul acelor ani îmi părea obscur. Am încercat atunci să-i convertesc în ceea ce oamenii consideră valori ale vieții lor: amintirile unor dezrădăcinări intense („De atunci, am
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Lampa din spatele draperiei nu o va păcăli. Vedeam privirea rapidă pe care avea să mi-o arunce în fața vreunei indescriptibile sculpturi contemporane. Îi așteptam comentariile, pline de un umor foarte subtil, a căror delicatețe nu ar face decât să sublinieze obtuza agresivitate a operei observate. Avea să vadă și cartierul meu, pe care voi încerca să-l evit... Va merge acolo singură, în absența mea, în căutarea unei case, pe strada Ermitage, unde locuia odinioară soldatul din primul război mondial care
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
întîi. Spielhagen credea că în romanul la persoana întîi autorul mai întîi își schimbă "eul" într-un "el": Atunci cînd El devine din nou un Eu, acesta poate, desigur, să nu mai fie "Eul" vechi, care trăiește, naiv, limitat și obtuz. Trebuie să fie un "Eu" nou, ficționalizat, eliberat în mod artificial de limitările sale autobiografice"191. În această transformare dublă a "eului" auctorial subiectiv din romanul la persoana întîi, Spielhagen a văzut fuziunea "obiectivului cu subiectivul" în sensul pe care
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
fericire destul de optimist ca să cadă în capcana esperanto-ului modernist, și nici nu aștepta mîntuirea umanității prin mijlocirea progresului științific și tehnic. El nu este descendent al Epocii Luminilor. Toate astea ar fi trebuit să degenereze într-un tradiționalism conservator obtuz, clasic, insensibil la schimbare și la noile circumstanțe, așa cum se și întîmpla în anii '30 în tagma, clasa și țara lui. Deloc. A fost unul dintre puținii din lumea sa care au realizat schimbările radicale produse de această "civilizație mecanică
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
2000). Pe scurt, caracterul controversat al conceptelor postmodernism / postmodernitate se referă la multitudinea de sensuri pe care le incumbă, astfel că paradoxal a devenit aproape golit de sens. El trimite la o sumă de "concepte contestate, de idei disparate, sensuri obtuze și chiar interese politice" (Jarvis, 1998). Alți autori îl consideră o non-idee (Newman C.), afirmând că e din ce în ce mai dificil să înțelegem la ce anume se referă termenul. Totuși, o încercare de circumscriere a conceptului și de descriere a lui arată
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
am putea numi „Evul Mediu latin și cultura europeană”: nu cunoaște nici o limbă orientală ca să poată cât de cât trata cu oarecare competență civilizațiile extraeuropene, iar, pe de altă parte, nu-și închipuie că cineva ar putea fi așa de obtuz, încât să-l bănuiască de a fi uitat civilizațiile precreștine. De fapt a acceptat propunerea de a face acele emisiuni numai pentru că un redactor de la TV a pronunțat din întâmplare cuvântul „civilizație”, ceea ce i-a stimulat gândul și imaginația. Apoi
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
referire pur formală și verbală: de fapt, ele sunt luate în considerare numai în formulările standard, care sunt de altfel ciudat de expeditive și de laconice. Aerul sacerdotal al acestor referiri rapide și pripite plasează aceste sentințe alături de cele mai obtuze și mai oficiale scripte ale oricărei clase sacerdotale aflate la putere. Foarte bine. Dar absența totală a Carității, în examinarea unor cazuri în care aceasta ar fi prin definiție esențială, nu poate fi considerată drept previzibilă și normală. Ci este
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
nu voiau referendumul; nu voiau „războiul religios” și se temeau foarte tare că votul nu va avea un rezultat pozitiv. Ba chiar erau cât se poate de pesimiști în privința aceasta. Ulterior, „războiul religios” s-a demonstrat a fi o previziune obtuză, desuetă, superstițioasă și lipsită de temei. Italienii s-au arătat cu mult mai moderni decât și-ar fi putut imagina chiar și cel mai optimist dintre comuniști. Atât Vaticanul, cât și Partidul Comunist au analizat eronat situația „reală” a Italiei
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
fac de pe pozițiile unei extreme stângi încă nedefinite și, cu siguranță, care nu este ușor de definit. Cât despre durerea de a mă vedea înconjurat de oameni pe care nu-i mai recunoșteam - de un tineret devenit nefericit, nevrotic, afazic, obtuz și îngâmfat din cauza celor o mie de lire în plus pe care bunăstarea i le vârâse pe neașteptate în buzunare -, iată că a sosit austeritatea, sau sărăcia obligatorie. Fiind vorba de o prevedere guvernamentală, consider o asemenea austeritate de-a
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
să facă o alegere dificilă, deoarece își dădeau seama de faptul că Polonia își asuma în regiune un rol de mare putere, ignorând pericolul care o amenința în cazul unei agresiuni germane asupra României și preferând, dintr-o pornire egoistă obtuză, ca România și nu ea însăși să fie prima victimă, fapt semnalat de Anthony Eden într-o scrisoare adresată Vicontelui Halifax la 5 aprilie 193980. Tocmai de aceea, în discuțiile purtate cu Beck au insistat în mod constant ca România
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
înfățișat în forma parvenitului, este pramatia lui Stendhal, ori filistinul lui Marx. Literatura și filosofia au contribuit în mod hotărâtor la impunerea acestui portret în aquaforte al burghezului. În contrast cu noblețea de caracter a aristocratului ori a cugetătorului, burghezul este meschin, obtuz și diform. De la stânga la dreapta, de la Lamartine, Heine, Hölderlin și până la Stendhal și Flaubert, toată lumea îl urăște 10. În spațiul cultural și social-politic românesc ura față de burghez este însă departe de a fi aureolată de un asemenea prestigiu. Într-
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cel Mare”. În 1900, înscris la Facultatea de Litere a Universității ieșene, debuta cu versuri în „Arhiva” lui A.D. Xenopol, semnând Emilgar, pseudonim întâlnit anul următor în ziarul „Evenimentul”. Schițele, notele literare și plastice îi atrag însă, din partea unui comandant obtuz, mutarea disciplinară la Bârlad (1902), unde, impenitent, înființa, împreună cu G. Tutoveanu și D. Nanu, revista „Făt-Frumos” (1904-1906, 1909). Din textele apărute aici și în „Sămănătorul” va fi alcătuit volumul Bătrânii. Schițe din viața boierilor moldoveni (1905), de factură idilic-sămănătoristă. Demisionat
GARLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287168_a_288497]
-
și distruge mitul. Spunea Mihaela Ursa că aspectele cosmologice ale perioadei noastre au fost insuficient articulate. Nu știu dacă este chiar așa. De pildă, dacă intri În Nietzsche, dacă intrăm, puțin mai departe, În Tristram Shandy, una dintre marile pasiuni obtuze ale modernității, lucrurile par să stea altfel. Noi suntem obsedați de ideea de a acoperi viața și fenomenele disparate ale istoriei și culturii cu o anumită cupolă unificatoare - așa am fost crescuți, așa am fost formați -, din grija de a
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
pulsul în exclamațiile calpe („uimitor” ș.a.). Roman sentimental, Getta (1916) vădește un anume fler psihologic, manifestat în sugerarea efectelor chinuitoare ale geloziei. Patima crescândă a unui tânăr, Aurel Chiru, pentru o „drăcoaică”, Getta, soția plină de frustrări a unui bărbat obtuz, e minată de o suită absurdă de îndoieli torturante, de furii iscate din năzăreli, de disperări răvășitoare, rarele clipe de fericire fiind întunecate de umbrele unei suspiciuni ce nu provoacă decât suferință. Tot acest zbucium duce, într-un final melodramatic
MESTUGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288099_a_289428]
-
au stabilit totuși că nu tot ansamblul format din aceste opere i se datorează lui Grigorie. b) Operele de exegeză ale lui Grigorie Activitatea lui Grigorie din acest domeniu a fost deseori subapreciată de cercetători (Harnack a inventat pentru el obtuza definiție Vulgärkatholizismus, adică de „catolicism vulgar, umil”), în timp ce în vremurile noastre doctrina lui spirituală atrage în fiecare zi tot mai mult atenția cititorilor. Prima sa operă este reprezentată de cele treizeci și cinci de cărți ale scrierii Despre morală în Iov (Moralia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
bază al viitorului cînt gregorian. Cercetările mai recente au stabilit totuși că nu toate aceste opere îi aparțin lui Grigorie. b) Operele exegetice Activitatea lui Grigorie în acest domeniu a fost deseori subapreciată de cercetători (Harnack a inventat pentru el obtuza definiție Vulgärkatholizismus, „catolicism vulgar, umil”), dar în prezent doctrina lui spirituală atrage în fiecare zi tot mai mult atenția cititorilor. Prima sa operă este reprezentată de cele treizeci și cinci de cărți ale scrierii Despre morală în Iov (Moralia in Iob), compuse
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ea a devenit consubstanțială cu ființa umană (în partea de divin a acesteia). Suferința eului liric e neîndoielnică: De ce pretinzi că nici n'a fost nici o flanelă, Că nu mă vezi, că nu mă simți, că nu mă recunoști? Provocarea obtuză a spuselor feminine se situează în afara spațiului sentimental. Eul ce se exprimă a avut, cândva, o DOVADĂ metafizică a ființării, nu alta decât flanela/armură pe care, azi, nu ar mai putea-o prezenta în fața nimănui! Iar fondul întrebării (mai
Două poeme de la sfârșitul anilor '60 by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17144_a_18469]
-
noi înșine ne batem joc. Tema: cartea Alexandrei Laigniel Lavastine. Dl George scrie: "Doamna Lavastine este un intelectual din acea specie aberantă care domină încă spațiul cultural francez de mai bine de o jumătate de secol, anume intelectualul de stînga, obtuz, fudul, îngust-partizan și, în fond, malonest". Părerea d-lui George coincide cu a Cronicarului și cu a editorialistului României literare: "Autoarea cărții și a atîtor erori le-a extras pe toate din scrierile celor care au acreditat un fals: că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14988_a_16313]
-
în 1899, Ion Agârbiceanu, care mai dă schițe și alte poezii, semnate Alfius, iar Ion Rot și A. C. Domșa sunt autori de recenzii ori de studii închinate scriitorilor ardeleni. Al. Grama și-a tipărit mai întâi aici, în 1891, studiul obtuz, pătimaș și nedrept în care îl ataca înverșunat pe Mihai Eminescu. Cu scopul de a oferi începătorilor modele literare corespunzătoare ideilor estetice ale lui Grama, se traduce din Chateaubriand (Atala, Aventurile ultimului Abencérage). Alte tălmăciri din scrierile lui Fr. W
UNIREA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290350_a_291679]