232 matches
-
toate avîndu-le personaje pe... rege și regină. Deci asta era! Drăguțul băiețică de la ușa mea, nu altul probabil decît expozantul de aici, are ce are cu antipaticul cuplu. Și culmea: silueta-i finuță din ușă n-avea nimic din grosiera obtuzitate proletară a regimului care-și făcuse marotă din ponegrirea tradiționalei regalități românești. Și-atunci? Ce relații ar exista între această surprinzător de promițătoare pictură și puseurile pamfletare antimonarhice transcrise cam nătîng pe etichete? Nici una. Da, dacă în următoarea sa expoziție
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de convențiile teatrului proletcultist, iar tipologiile, în ciuda unor note ironice, sunt dictate de comandamente ideologice. Totuși, este interesant de remarcat acest joc dublu, de afirmare și ironizare a sloganurilor zilei (ideile profesate de cuplul „de revistă” Mitu și Nate demască obtuzitatea și demagogia la adăpostul naivității și a inculturii personajelor). Și aici apar mostre de umor oltenesc, unele amintind izbitor de replici moromețiene. În Cain și Abel, jucată în 1967, apoi în 1972 cu titlul Moștenitorul păcălit, biblicul litigiu fratern este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290598_a_291927]
-
lideri intelectuali, termen inventat de un intelectual de origine arabă. Stalinism în coajă occidentală. Tot Sorin Antohi, într-un e-mail, îmi spunea, pe un ton comic-ironic, că "e un fel de crimă să ai vederi de stânga", referindu-se la obtuzitatea mentală a unor lideri intelectuali, care se dau drept "liberali". Aceștia au reușit să construiască într-un mod voluntar, dar și involutar (fără să conștientizeze ce finalități sociale vor avea gândirile lor slabe, fenomenologic-hermeneutice și sofistice) o societate abjectă și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
cu derapaje, cvasiionesciene, în absurd. „Pantomima...cu zgomote” Vreau să număr stelele (apărută în primul program al Teatrului de Comedie) este o fabulă urzită, fără cuvinte, numai din sunetele caracteristice diferitor animale. Satira, amintind de ludicul commediei dell’arte, șfichiuie obtuzitatea, agresivitatea neroadă a societății față de cei ce sunt altfel, ieșind din gregarismul turmei. A murit păpușa („Teatrul”, 1966), „bufonadă tristă”, se petrece la circ, unde se amestecă și lacrima, și hohotul de rîs. În Lada („Teatrul”, 1965), farsă cu elemente
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
citește actul solemn al întemeierii Republicii"54. Teoria contrastului dintre pretenții și realitate care scoate în evidență ridicolul explică declanșarea comicului caragialian nu doar din dramaturgia, ci și din proza sa, în care falsitatea și corolarele ei demagogie, incultură, vanitate, obtuzitate, etc. sunt ținte permanente ale râsului său câteodată caustic, cel mai adesea ironic. Se verifică astfel și viziunea lui Tudor Vianu, pentru care comicul este o impostură demascată și făcută, o dată cu aceasta neprimejdioasă 55. Chiar și formula aristotelică a ,,urâtului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
la duel ale nevinovaților soți, în scene care amintesc și de furtunoasele gelozii manifestate isteric în Five o'clock. Elvira Vasiliu, autoare a unor romane precum Dezrobită, Sub jugul lor, Lacrimi otrăvite etc. se crede îndreptățită să acuze misoginismul și obtuzitatea semenilor pentru obscuritatea în care îi este hărăzit să creeze capodopere pentru care Zița cu siguranță "s-ar fi înnebunit". Galeria de scriitoare în care se crede încadrabilă nu lasă nici un dubiu legat de infatuarea și gusturile literare ale personajului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ignoranții au devenit atât de importanți în Franța, încât să trebuiască să ne interesăm atâta de ei, și să fim obligați să avem grijă de a le plăcea? Înseamnă că le datorăm respect, fie caracterului inferior al condiției lor, fie obtuzității spiritului lor, fie disprețului manifestat față de litere, dacă ne gândim să-i distrăm." În schimb, marii autori dramatici, fie că e vorba de Corneille, de Racine sau de Molière, se adresează, fără deosebire, tuturor tipurilor de public. Ei acordă mult
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]