305 matches
-
observații. b) Responsabilitățile autorității publice pentru realizarea acestei teme sunt următoarele: ... - să aplice prevederile regulamentelor Uniunii Europene prevăzute la art. 2 din anexa nr. 7; - să ia în considerare aspectele tehnice relevante din ghidul " Specificații INSPIRE pentru tema Caracteristici geografice oceanografice" elaborat în cadrul Grupului de lucru tematic INSPIRE Caracteristici geografice oceanografice, constituit din reprezentanți ai statelor membre ale UE. 16. Tema III. 16 Regiuni maritime: a) Descrierea temei: ... Tema "Regiuni maritime" se află în strânsă legătură cu tema "Caracteristici geografice oceanografice
EUR-Lex () [Corola-website/Law/263714_a_265043]
-
următoarele: ... - să aplice prevederile regulamentelor Uniunii Europene prevăzute la art. 2 din anexa nr. 7; - să ia în considerare aspectele tehnice relevante din ghidul " Specificații INSPIRE pentru tema Caracteristici geografice oceanografice" elaborat în cadrul Grupului de lucru tematic INSPIRE Caracteristici geografice oceanografice, constituit din reprezentanți ai statelor membre ale UE. 16. Tema III. 16 Regiuni maritime: a) Descrierea temei: ... Tema "Regiuni maritime" se află în strânsă legătură cu tema "Caracteristici geografice oceanografice". De asemenea, tema "Regiuni maritime" are legătură și cu alte
EUR-Lex () [Corola-website/Law/263714_a_265043]
-
oceanografice" elaborat în cadrul Grupului de lucru tematic INSPIRE Caracteristici geografice oceanografice, constituit din reprezentanți ai statelor membre ale UE. 16. Tema III. 16 Regiuni maritime: a) Descrierea temei: ... Tema "Regiuni maritime" se află în strânsă legătură cu tema "Caracteristici geografice oceanografice". De asemenea, tema "Regiuni maritime" are legătură și cu alte teme, cum ar fi: - "Hidrologie"; - "Altitudine"; - "Denumiri geografice"; - "Zone de administrare/restricție/reglementare și unități de raportare". Tema "Regiuni maritime" se structurează după următoarele tipuri de obiecte de date spațiale
EUR-Lex () [Corola-website/Law/263714_a_265043]
-
restituite potrivit art. 1 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România, republicată; 14. clădirile care sunt afectate activităților hidrotehnice, hidrometrice, hidrometeorologice, oceanografice, de îmbunătățiri funciare și de intervenții la apărarea împotriva inundațiilor, precum și clădirile din porturi și cele afectate canalelor navigabile și stațiilor de pompare aferente canalelor, cu excepția încăperilor care sunt folosite pentru activități economice; 15. clădirile care, prin natura lor, fac
EUR-Lex () [Corola-website/Law/226177_a_227506]
-
1. La articolul 3, punctul 2 va avea următorul cuprins: "2. regiune marină - regiunea prevăzută la art. 4 și subregiunile acesteia sunt definite în scopul facilitării punerii în aplicare a prezentului act normativ și sunt determinate pe baza caracteristicilor hidrologice, oceanografice și biogeografice;". 2. Titlul anexei nr. 3 va avea următorul cuprins: "ANEXA Nr. 3 Lista orientativă de caracteristici, presiuni și impacturi [menționată la art. 8 alin. (1), art. 9 alin. (1), art. 10 alin. (1), art. 11 alin. (1) din
EUR-Lex () [Corola-website/Law/230200_a_231529]
-
ul (gr. "bathys" - adânc, "skaphe" - barcă) este un submersibil autonom (cu propulsie proprie), pentru cercetări oceanografice la mare adâncime. Marea majoritate a batiscafurilor construite - 98% - au adâncimea maximă de scufundare de 6000 m. Ideea realizării unui batiscaf aparține lui , constructor de aerostate și primul om care a urcat cu un balon în stratosferă, la altitudinea de
Batiscaf () [Corola-website/Science/322368_a_323697]
-
Cercetările sale efectuate în recifii coralieri și ipoteza lansată privind formarea atolilor și a insulelor de corali, au creat direcții noi de cercetare, care și în zilele noastre au rămas deschise cunoașterii vieții marine. În anul 1950 încep primele expediții oceanografice ale navei Calypso sub comanda lui Jacques-Yves Cousteau. Cu aceasta, timp de patru decenii, s-au explorat mările și oceanele lumii, din ghețurile Antarcticii și ale Nordului până în Marea Roșie, Marea Caraibelor și Marea Mediterană, s-au efectuat numeroase cercetări și mii
Biologie marină () [Corola-website/Science/332924_a_334253]
-
Traian Săvulescu” și Institutul de cercetări piscicole, se inițiază prin sectorul de biologie marină din Constanța cercetări complexe asupra vieții și condițiilor de mediu din Marea Neagră. La scurt timp, Institutul de Cercetări Hidrotehnice a creat, în 1960, Stațiunea de Cercetări Oceanografice din Constanța și o stațiune de cercetare la Sulina. Academicienii Eugen Pora și Mihai Băcescu, care au participat la expedițiile navelor "Vityaz" în anul 1962 și "Anton Bruun" în 1965, au deschis oceanologia românească către domeniile de vârf ale cercetărilor
Biologie marină () [Corola-website/Science/332924_a_334253]
-
prin care a fost inaugurată participarea organizată a scafandrilor autonomi în arheologia subacvatică. Cu această navă s-au întreprins cercetări în Marea Mediterană și Oceanul Atlantic. În 1949 Cousteau părăsește Marina pentru a fonda un an mai târziu propria sa societate: „Campaniile Oceanografice Franceze”. Milionarul irlandez Loel Guinness, descendentul fondatorului berăriei Guiness, cumpără un vechi dragor de mine, evenit feribot în Malta și botezat "Calypso", după numele nimfei ce își avea sălașul pe o insulă din Mediterana (presupusă a fi Malta). Nava este
Jacques-Yves Cousteau () [Corola-website/Science/309133_a_310462]
-
fondatorului berăriei Guiness, cumpără un vechi dragor de mine, evenit feribot în Malta și botezat "Calypso", după numele nimfei ce își avea sălașul pe o insulă din Mediterana (presupusă a fi Malta). Nava este echipată ca laborator mobil pentru cercetări oceanografice conform specificațiilor căpitanului Cousteau, și „închiriată" de Loel Guiness „Campaniilor Oceanografice Franceze” pentru numai un franc pe an. Ca parteneri de drum, Cousteau i-a avut, în primul rând, pe soția sa, Simone, și pe fiul mai mic, Philippe, apoi
Jacques-Yves Cousteau () [Corola-website/Science/309133_a_310462]
-
în Malta și botezat "Calypso", după numele nimfei ce își avea sălașul pe o insulă din Mediterana (presupusă a fi Malta). Nava este echipată ca laborator mobil pentru cercetări oceanografice conform specificațiilor căpitanului Cousteau, și „închiriată" de Loel Guiness „Campaniilor Oceanografice Franceze” pentru numai un franc pe an. Ca parteneri de drum, Cousteau i-a avut, în primul rând, pe soția sa, Simone, și pe fiul mai mic, Philippe, apoi numeroși oameni de știință: geologi, geofizicieni, biologi, zoologi, arheologi, ecologiști. Cu
Jacques-Yves Cousteau () [Corola-website/Science/309133_a_310462]
-
până în Marea Roșie, Marea Caraibelor și Marea Mediterană. La bordul lui "Calypso" s-au efectuat numeroase cercetări și mii de ore de filmări subacvatice, care au fost transformate în 50 de cărți, două enciclopedii, filme de lung metraj și documentare. Aceste campanii oceanografice ale lui Cousteau și echipei sale, au adus în atenția lumii uimitoarea biodiversitate a lumii submarine. "Calypso" a fost lovită accidental în ianuarie 1996 de o mahonă și s-a scufundat în portul Singapore. Avariată grav, nava a rămas sub
Jacques-Yves Cousteau () [Corola-website/Science/309133_a_310462]
-
general al acestui important for științific. Cousteau a fost atunci primit și însțit de oceanologul și biologul Pr. Mihai C. Băcescu, reprezentantul României la CIESSM și director al Muzeului Antipa Cu acest prilej, colaboratorul lui Cousteau la conducerea celebrului Muzeu Oceanografic din Monaco, comandantul Jean Alinat, a prezentat la București ultima realizare cinematografică a acestuia, „Precontinent III”, filmul care relata experiența celor șase acvanauți care au trăit într-o sferă metalică ancorată la 100 m adâncime, timp de 21 zile și
Jacques-Yves Cousteau () [Corola-website/Science/309133_a_310462]
-
și a contribuit la punerea bazelor teoriilor moderne ale neurologiei. După 1896, principalul său interes științific a devenit ; în cursul cercetărilor, a efectuat numeroase călătorii științifice pe mare, în principal în Atlanticul de Nord, și a contribuit la dezvoltarea echipamentelor oceanografice moderne. Ca unul dintre cei mai de seamă cetățeni ai țării sale, în 1905, Nansen a militat în favoarea dizolvării , și a jucat un rol important în a-l convinge pe să accepte tronul proaspăt independentei Norvegii. Între 1906 și 1908
Fridtjof Nansen () [Corola-website/Science/300842_a_302171]
-
Explorarea Mării. Prin legăturile cu această din urmă entitate, în vara lui 1900 Nansen s-a îmbarcat pentru prima sa vizită în apele arctice după expediția "Fram", o croazieră în Islanda și în Insula Jan Mayen pe vasul de cercetări oceanografice "Michael Sars", denumită după tatăle Evei. Puțin după întoarcere, a aflat că recordul lui de "Farthest North" fusese depășit de către membrii expediției italiene a . Ei ajunseseră la 86°34`N la 24 aprilie 1900, într-o tentativă de a ajunge
Fridtjof Nansen () [Corola-website/Science/300842_a_302171]
-
aceeași zi în care catedra sa de la universitate a fost schimbată de la zoologie la oceanografie. Această nouă denumire reflecta caracterul intereselor științifice mai recente ale lui Nansen. În 1905, îi furnizase medicului suedez datele care au dus la consacrarea principiului oceanografic al . Pe baza observațiilor efectuate de Nansen asupra curenților oceanici și înregistrate în timpul expediției "Fram", Ekman a concluzionat că efectul vântului la suprafața mării produce curenți care „formează ceva ca o casă a scărilor în spirală, către în jos spre
Fridtjof Nansen () [Corola-website/Science/300842_a_302171]
-
care punea la cale o expediție la Polul Nord. Când Amundsen a făcut controversata schimbare de plan și s-a hotărât să meargă la Polul Sud, Nansen l-a susținut. Între 1910 și 1914, Nansen a participat la mai multe călătorii oceanografice. În 1910, la bordul vasului norvegian "Fridtjof", a efectuat cercetări în Atlanticul de Nord, iar în 1912 a mers cu propriul sau iaht, "Veslemøy", în și în Spitsbergen. Principalul obiectiv al croazierei lui "Veslemøy" era cercetarea salinității în bazinul nord-polar
Fridtjof Nansen () [Corola-website/Science/300842_a_302171]
-
s-a întors acasă. Viața și cultura popoarelor Rusiei a trezit în Nansen un interes și o simpatie pe care avea să le păstreze tot restul vieții. Imediat înainte de Primul Război Mondial, Nansen a plecat cu Helland-Hansen într-o croazieră oceanografică în apele Atlanticului estic. La izbucnirea războiului în 1914, Norvegia și-a declarat neutralitatea, ca și Suedia și Danemarca. Nansen a fost numit președinte al Uniunii Norvegiene pentru Apărare, dar nu avea prea multe îndatoriri oficiale, și a putut să
Fridtjof Nansen () [Corola-website/Science/300842_a_302171]
-
misiuni de exercițiu, de antrenament și de instructaj, foarte căutate de ofițerii Marinei militare române, dintre care unii urmaseră în acest scop cursuri de specializare în submersibilele franceze și italiene. A efectuat de asemenea misiuni hidrografice și științifice pentru Institutul Oceanografic din Constanța întemeiat de Grigore Antipa. Prima ieșire în mare a submarinului după decretarea mobilizării a fost chiar în ziua de 22 iunie, la ora 17:00, cu următorul echipaj: Cpt. Constantin Costăchescu, Cpt.mec. Panait Papaianopol, Lt. Șerban Argeșanu
NMS Delfinul () [Corola-website/Science/313535_a_314864]
-
gurile Dunării, și obține astfel posibilitatea de a participa la un concurs UNESCO : reușindu-l, obține bursă de specializare în muzeologie, lucrând la Muzeele de Istorie naturală din Londra, Paris, Nantes, Marsilia și Monaco. De la Monaco, participă la o expediție oceanografică a navei "Calypso" a lui Jacques-Yves Cousteau în martie 1978. În 1981 face parte din organizatorii celui de-al 16-lea Congres internațional de Istorie a Științei la București. Cu aceaste ocazii, își face relații peste hotare, în domeniile sale
Alexandru Marinescu () [Corola-website/Science/316513_a_317842]
-
condiția și mărimea porțiunii de teritorii polare care sunt incluse în vizorul expediției voastre”, și pentru „a se face un studiu magnetic în regiunile la sud de paralela 40 și pentru a se executa cerecetări și investigații cu echipament meteorologic, oceanografic, geologic, biologic și fizic adecvat”. Instrucțiunile mai consemnau faptul că „nici unul dintre aceste obiective nu trebuie sacrificat în favoarea celuilalt”. Instrucțiunile referitoare la obiectivele geografice au devenit mai specifice: „Punctele principale în cadrul interesului geografic sunt [...] explorarea Barierei de Gheață Ross în
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
O mare periferică este o mare care se află la periferia unui ocean înspre care are o largă deschidere. Ea se situează la marginea continentală a oceanului. Termenul este uneori folosit ca sinonim pentru mare epicontinentală. Din punct de vedere oceanografic, având în vedere largile lor deschideri înspre ocean, mările periferice sunt extensii naturale ale oceanului. Din punct de vedere geografic, denumirea de "mare periferică" poate fi sinonimă cu aceea de "mare marginală", cu mențiunea ca în geologie denumirea de "mare
Mare periferică () [Corola-website/Science/322412_a_323741]
-
biologiei, ecologiei, geologiei, precum și scufundare profesională. În fotografia subacvatica sunt larg utilizate tehnici speciale că macrofotografia, stereofotogrammetria, fotografia în ultraviolet. Primele încercări în domeniul fotografiei subacvatice au fost făcute între anii 1893-1899 de către francezul Louis Boutan în cadrul stațiunii de cercetări oceanografice de la Banyuls-sur-Mer. Boutan a conceput și realizat niște aparate de fotografiat grele, închise în camere etanșe metalice, manevrate de un scafandru cu echipament greu de scufundare, alimentat cu aer de la suprafață. Tot Boutan utilizează sub apă în anul 1900 primul
Fotografiere subacvatică () [Corola-website/Science/317365_a_318694]
-
o mare compusă din apă salmastră, Marea Caraibelor este uneori clasificată ca mare tropicală. În Oceanul Indian găsim Golful Persic și Marea Roșie. La limita dintre Oceanul Pacific și Oceanul Indian, găsim Marea Banda, Marea Sulu, Marea Japoniei, etc. care din punct de vedere oceanografic pot fi considerate ca mări mediteraneene intracontinentale, dar care sunt mări marginale din punct de vedere geologic. Anumite mări pot fi clasate în același timp ca mări intracontinentale și epicontinentale: Marea Mânecii poate fi un exemplu fiindcă este limitată de
Mare mediteraneană () [Corola-website/Science/322411_a_323740]
-
opusul hipsometriei. Denumirea provine din limba greacă: βαθύς ("bathus"), „adâncime” și μέτρον ("metron"), „măsurare”. Întocmirea hărților fundului de mare se face într-un mod standardizat, pe baza unui cod de culori stabilit printr-un acord internațional sub auspiciile Comisiei Interguvernamentale Oceanografice și Organizației Hidrografice Internaționale și de care se ocupă GEBCO (General Bathymetric Chart of the Oceans). În termeni uzuali, procesul de măsurare a adâncimilor se mai numește și ridicare batimetrică și cuprinde ansamblul lucrărilor de măsurare, calcul și reprezentare a
Batimetrie () [Corola-website/Science/322419_a_323748]