323 matches
-
bonomie fauna umană care popula universul restrâns al trenului aflat În mers. Riguroasa mea cercetare a Început - cherchez la femme - cu o siluetă interesantă care, chiar și pe strada Florida la opt p.m., ar fi meritat virilul omagiu al unei ocheade. În atari chestiuni nu mă Înșel; am constatat pe loc că era o femeie de-un uluitor exotism, o anume baronne Puffendorf-Duvernois: În floarea vârstei, ea nu avea nimic din sărbezeala fatală a liceenelor, fiind un straniu specimen al vremurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
prin minte așa ceva, a răspuns Savastano. Arturo, spune-i lui Ferrabás să intre. N-are importanță... Ferrabás și-a făcut intrarea plin de naturalețe. Eram gata să-i ofer fotoliul meu, dar Arturo, pompierul, m-a descurajat aruncându-mi o ocheadă ca o masă de aer polar. Vocea prezidențială a dictat: — Ferrabás, am vorbit deja cu De Filipo și Camargo. Data viitoare pierde Abasto, cu doi la unu. Jocul va fi impetuos, dar să nu repetați, ține bine minte, pasa lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mai și. Pă când mandea trăncăneam ochei și Încliftat, zicând că da la toate, ca iecou, alta Îmi iera ariergarda. Cu frâna pă schimonoselile și pantomimile care Îmi săreau dân suflet, trimiteam lu Chantal, bibilica pistruiată, decât surâse inigmatice și ocheade languroase care, așa cum stătea cei dă față, au luat-o-n faruri pă Jacqueline, a cu bustu mai dezumflat. Poyarré, cu servilismu lui, ne-a făcut cinste c-un rând dă lichior dă anason; mandea, ca să nu rămân mai prejos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și oricîtă încredere i-ar fi arătat Mihail, marele său maestru, să prindă toate firele într-o clipă și în aceeași mînă era imposibil. Mai ales că în jur era o zumzăială și o foșgăială de zile mari, se schimbau ocheade, se înfulecau tartine și chifteluțe de morun, se schimbau pe văzute și pe nevăzute pahare și semne, mirosurile se amestecau din ce în ce mai mult și asta îl dădea cu adevărat gata. Prințul Pangratty se apropiase foarte mult de italian. Avea pe chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
auzea abia deslușit cîntecul de sirenă al domnului Caraiman. Către el și dinspre el părea că duc toate cărările, iar mai mare pacoste decît Caraiman nu putea fi nimeni altcineva. De acolo de unde era, din Belgia ori din Veneția, trimitea ocheade și făcea declarații de renunțare la tron, însă Mihai Mihail știa că, în asemenea situații, cu cît se declară renunțarea, cu atît se vrea contrariul. Iar declarațiile erau făcute pentru a supralicita importanța propriei persoane și pentru a păstra în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
zgomotoasă de puștoaice americanizate: patru liceene în uniformă, cu fuste plisate scurte (mult prea scurte, sesizează, pudic, subconștientul), șopotind de zor între ele și chicotind la intervale regulate. Bref, visul umed al oricărui puber... Din dorința de a le evita ocheadele, fac stânga împrejur și pornesc spre ieșirea diametral opusă. Gest tardiv însă... Ceata mă zărește și se lansează în urmărire. Fetele mă ajung destul de repede și, cu infinit sânge rece, mă întreabă (în engleză, desigur) dacă nu vreau să ieșim
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
sub banchetă. Știu c-a făcut asta ca să-și ascundă pantofii demodați și un pic scâlciați. Sigur i-a observat pe-ai mei. Îmi intind picioarele ușor către culoar, în așa fel încât să-i vadă mai bine la următoarele ocheade: sunt shiny și pe talpă se poate citi Boss. Cu asta l-am zdrobit. Și-mi mai permit o joacă, până se încarcă Windowsul: îmi rotesc privirea și îi întreb tacit pe toți ce-i mai interesează din suita elementelor
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Pe holul larg se auzea un zumzet susținut: fete care fumau, discutau, gesticulau spre manuale. Dudley arătă în sus și spuse „O clipă”. Mal văzu un teanc de reviste pe marginea unei mese și se așeză să le citească, iscând ocheade curioase din partea studentelor. Răsfoi Collier, apoi Newsweek și două Life, oprindu-se când auzi vocea aspră și furioasă a lui Dudley pe holul de la etajul întâi. Se auzea tot mai tare și mai înspăimântătoare, punctată de scâncetele unei voci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ale tătânelui meu cajvanian, dar și pentru a-l cinsti pe Ion Creangă: ori menipeea "umplută" a Antichității tardive?), Domnia Mea comite, cu neregularitate, eseu în toate sensurile cuvântului eseu și ale vocabulului sens. Eseu... în accepție britanică, spaniolă (cu ocheade frecvente la Savater, Eugenio d'Ors, Ortega și chiar Unamuno), franceză mai puțin, neconsiderându-mă un "fanfan" deosebit al lui Michel de Montaigne, mai dragi rămânându-mi Jean Grenier, Camus sau Perros; eseu ou, eseu fragmentat, d'esprit, pârâit, eclate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
face. Sampath îl auzi urlând alarmat, fiindcă glasul lui se strecură afară pe fereastră și se rostogoli în josul străzii. Și în autobuz țipa toată lumea. Unii încercau să reinstaureze calmul: — Și de ce faci așa mare scandal pentru ceva neînsemnat ca o ocheadă? Unii o încurajau: — Foarte bine. Foarte bine ai făcut. I-ai arătat lui. Unii o dezaprobau și i-o tăiau scurt: — Unele doamne ar trebui puse să meargă pe jos la serviciu. Când termină de tușit, Sampath porni mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
cu mătura, Iza a alunecat și era să cadă, și încercând să-și țină echilibrul, s-a lăsat pe spate și i s-au văzut genunchii ridicați și fusta trasă-n sus, și atunci am putut să-i trag o ocheadă între picioare, îi fugise un fir de la ciorap, pe toată lungimea coapsei, pe partea dinăuntru, și am văzut limpede vânătăile lunguiețe, în zigzag, de pe coapse, și i-am văzut și chiloții, prin ciorapi, o pată albă între picioare, de forma
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
absolute? Orice carte, oricât de palpabilă și concretă, oricât de exactă, este un demers al unei realități care poate oricând deveni irealitate (sau care este în mod camuflat irealitate chiar de la începută. Poate că orice carte este un fel de ocheadă din partea lui Dumnezeu: o ocheadă prin care Dumnezeu ne face semn că încă încearcă să gestioneze versiunile atât de învălmășite ale adevărului. De multe ori din cărți aflăm tocmai pe-dosul, inversul a ceea ce tânjim: că lumea nu este plină
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
palpabilă și concretă, oricât de exactă, este un demers al unei realități care poate oricând deveni irealitate (sau care este în mod camuflat irealitate chiar de la începută. Poate că orice carte este un fel de ocheadă din partea lui Dumnezeu: o ocheadă prin care Dumnezeu ne face semn că încă încearcă să gestioneze versiunile atât de învălmășite ale adevărului. De multe ori din cărți aflăm tocmai pe-dosul, inversul a ceea ce tânjim: că lumea nu este plină, ci vidă, că nu este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
de învălmășite ale adevărului. De multe ori din cărți aflăm tocmai pe-dosul, inversul a ceea ce tânjim: că lumea nu este plină, ci vidă, că nu este totul, ci nimic. Dar și aceasta este tot o lecție și tot o ocheadă. Care nu strică nimănui, nici chiar celor mai învățați dintre învățați. Este un loc comun să pretinzi că lectura e obligatorie. Nu este deloc un loc comun, în schimb, să pretinzi că lectura e un viciu. Este chiar o extravaganță
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
niște sonorități disco, din cele care făceau valuri în cluburile de dans la modă acum trei decenii. E acesta un defect? N-aș zice. În fond, orice artist vrea să fie cât mai cunoscut. Cum să izbutească dacă nu făcând ocheade publicului vremii sale? Și chiar un disc recent - Light & Shade (2005) este o simbioză de tehno și chitară tipică Mike Oldfield, cu ritm vivace și riffuri ca de (pe) Reason, foarte plăcut urechii și, concomitent, absolut odorizant creierului! Ce pot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
încă ducea la "orice". Se înălțau însă acum pentru marconisme aeriane niște antene subțiri, care dau perspective noi ,,băiatului de la electrică". Lică Trubadurul era un prețios eșantilion prin care nu se pierdea modelul de mai alaltăieri. Flexibil de mijloc, cu ocheade repezi pe subt gene negre, nepăsător, hotărât și grăbit, cânta și juca după romanțe demodate. Curajos și încîntat de el și de viață, lucra voios după formula veche. - Te văd! îi strigă Xory, care lua numaidecât tonul. Lică nu-și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
știrbă, hlizindu-se întrun dinte metalic care-mi răsună haotic pe sub tâmplă. Și iar se face liniște... Amicul meu, pe internet Totul se întâmplă de când românii s-au conectat la internet... Dacă înainte era mai costisitor, își mai trăgeau oamenii ocheade pe stradă...acum, lucrul ăsta a ajuns la îndemâna oricui...adică , ce mai, nu-ți mai bați picioarele, nu-ți mai tocești bocancii... stai lejer, cu o bere în față și click în stânga, click în dreapta, mă rog, mână să ai. Și
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
ori pagina dublă din mijloc. Când ne-a făcut cunoștință Pelicanul, am zâmbit amândoi, de se întreba de unde ne știm. Filmau împreună la Constanța o producție de epocă și locuiau în Mamaia. Bănuiesc că exista un flirt între ei după ocheadele pe care i le arunca Pelicanul. Sau poate nu, pentru că el se cam uita după toate gagicile care treceau prin fața ochilor lui. Am stat mult de vorbă în seara aia. Era târziu în toamnă, așa că nu s-a adunat prea
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
de gaiardă de la o tarabă la alta, bucurân du se de cum se amestecă anghinarea cu accentul napoletan și aricii de mare cu lavanda din Provence, târ guindu-se pentru un buchet de violete pentru Dominique, cântărind din ochi șofranul indian, aruncând ocheade curioase spre o exo tică măsuță cu chihlimbar, întrebând cât costă mierea, gustând puțin Camembert adus de la Lyon și puțin iaurt grecesc în care ghicește imediat o origine, de fapt, belgiană... Alexandre se bucură de fiecare nouă priveliște, în cărcată
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
devreme, cînd plecam de acasă. Plecam din timp, așa că reușeam să fac o abatere. Mă grăbeam după colț. Pe strada Emerald deja puteam adulmeca rîul. Traversam strada și mă străduiam să nu privesc prea intens spre apă, deși, desigur, aruncam ocheade laterale și-mi dădeam seama imediat în ce stare se afla, calm sau agitat, liniștit sau aglomerat. Nu făceam la stînga către centrul orașului, ci la dreapta, pînă ajungeam la podul cel nou, cu lămpi electrice. La mijlocul podului mă opream
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
dragostei, dar moartea era cea care îl întâmpina. Pândise, în ținuturile Cirenaicei, Basiliscul, a cărui suflare usucă iarba și copacii, iar privirea îi e atât de otrăvită că omoară pe loc omul sau dihania și numai oglinda, ce-i întoarce ocheada înveninată, îi poate veni de hac. Vânase păsări Phoenix în pădurile de cedri ale Libanului, ichneumoni în Eghipet, gadinile Rokh și Simorgh în munții Kaf, surde aspide în Palestina și cerbul Macli în Scandinavia. Acesta din urmă paște iarba de-a-ndărătelea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
veneau la birou mai întâi fără paltoane, apoi fără taioare, în rochii cu mâneci scurte, etalându-și brațele albe, lăsând impresia unor flori proaspăt înflorite. Takamori și Iijima, prietenul lui din studenție, își petreceau de obicei pauza de prânz aruncând ocheade „florilor“. Astăzi însă, parcă era altfel. În buzunarul lui Takamori se afla o notiță cu arborele genealogic al familiei lui Napoleon, pe care îl copiase pe furiș, în orele de lucru, dintr-un dicționar biografic pe care l-a împrumutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
dacă vrei. Takamori, care de obicei era atât de leneș, s-a înviorat brusc gândindu-se la Gaston. Tomoe îl privea ca și când l-ar fi văzut pentru prima dată. Takamori își petrecea de obicei timpul prin autobuzul de Shibuya, aruncând ocheade fetelor din jur, dar astăzi era încruntat și îngândurat, iar genunchii i se mișcau nervos înainte și înapoi. — Takamori, am impresia că ții la Gaston, nu? Takamori dădu din cap. — Dar tu? Nu-ți place și ție de el? — Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
femeie decât văzusem de o lungă perioadă de timp și trebuie să recunosc că ochii mei ar fi ars precum fierul roșu trupurile oricăror femei de rând, numai că aceste fete erau obișnuite să fie privite și rămaseră netulburate de ocheadele noastre pofticioase. Una luă un scaun, îl puse în fața mea și se așeză pe el astfel încât să am priveliștea perfectă asupra organelor ei genitale, pe care era de presupus că doream să o am. Începu să-și încordeze fesele goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
societate care arătau toate ca maică-sa. Văzu cu coada ochiului că bărbatul care se uita la ea și la Gilles avea pe chip un mic surâs amuzat. Sunt prea bătrână pentru așa ceva, își zise ea aruncând din nou o ocheadă spre străinul acela chipeș. Bărbatul trecu pe lângă ea și-i zâmbi. Într-un gest calculat și, în egală măsură, natural, Adriana ridică spre el ochii mari cu o privire care parcă spunea “Cine, eu?” și scoase puțin vârful limbii punându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]