469 matches
-
pus și pecete”. Asta parcă îi altă poveste. Și fiindcă îmi plac lucrurile curate, tocmai mi-am amintit de un zapis întocmit la 30 noiembrie 1714 (7223). Vânzătorul spune foarte simplu: “Adecă eu, Ion Marulă... am vândut a mea dreaptă ocină și moșie, două fălci de vie lucrată în dealul Vlădicenilor. Această vie am vîndut-o dumisale lui Anastasie Stroescul, ce-au fost armaș al doile”. Uite și niște creștini cu nume deosebite. Despre cine e vorba? Am să-ți amintesc cum
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
o casă veche, bătrânească, moștenită, din tată în fiu; mare, cu pridvorul împins în față, cu strașină lată și ceardac înalt, dominând ograda. Pe poarta larg deschisă, se puteau vedea grajdul, cotețul pentru orătănii, și alte acareturi trebuitoare într-o ocină. Totul era făcut trainic, din bârne de lemn tare. Chilerul, tinda largă între două odăi podite cu scândură de stejar, în capătul ei un iatac cu geam ce da înspre pădure. Un șir de copaci înalți și rămuroși, străjuiesc de
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
deal pe deal, care ajungea în scurtă vreme, semnul de cumpănă până la Domnie. Anuca, fata pădurarului 131 Și, îndată olăcarii, chemau țara la război, cu oastea la locurile potrivite. După ce trecea furtuna, Ștefan-Vodă, cinstea pe cei vrednici și viteji cu ocini pe moșiile țării. Urmașii acelor oșteni, sânt răzășii din zilele noastre și din satele dimprejurul Movilei Roșii. Tăcu o vreme, scormonind cu privirea șperla din sobă. - Se spune că acolo ar fi o comoară îngropată la!... îl zgândărî moșierul pe
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
zi și o noapte... Anuca îl căuta disperată... Pentru el, din adâncurile codrului răsuna o chemare ancestrală... o chemare pe care o auzea numai el, și, ori de câte ori auzea această chemare tainică, tulburătoare și irezistibilă, se simțea silit să părăsească bătătura ocinei pădurarului, și pe Anuca... și să se afunde în codru, departe, apoi, tot mai departe, fără a ști nici încotro, nici pentru ce se duce... chemarea sunând imperios din adâncurile codrului. Dar... ori unde ar fi ajuns, în rătăcirile lui
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
dacă va fi posibil, să se înțeleagă definitiv cu unul dintre principalii săi creditori. La trei zile după sosirea lui în oraș, veni din satul lui starostele, călare, cu un obraz fript și cu barba pârjolită, și-l anunță că „ocina a ars“, ieri, chiar la amiază, și că „a binevoit să ardă și soția, iar copiii au rămas întregi“. Această surpriză nici chiar Barașkov, deprins cu „vânătăile făcute de zeița Fortuna“, n-a putut-o suporta; a înnebunit și peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
bătrîn din târgu Iași, popa Darie și Dima din Olășei și alții din Glodeni. Scrie Tiron fost pârcălab. Original rupt dar adeverit de Divanul judecătoresc al Moldovei în 1832. Totodată în 1660 Carp Lungul vinde lui Mecula o parte din ocină, din satul Olășei”. Din acestea și din alte documente (Condica Luzilor pe 1803) deducem că unele sate aveau ca formă caracteristică a rentei feudale claca, prin care sătenii aveau obligația să presteze gratuit an număr de circa 24 zile muncă
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
mai înalte ale țării, Dimitrie Cantemir menționează în lucrarea sa “Descriptio Moldaviae“, “Carpeș tii“ . Însă vița nobilă a acestora se poate atesta documentar până la o distanță în timp echivalentă cu un mileniu. Strămoșii Carpilor se numeau înainte Bruduri și aveau ocine în Băceș ti (Înainte de 1849). Un urmaș al lui Brudur străvechi a fost și Petre Brudur, frate cu Simeon Tansea. De la fiul acestuia (Gavril Lungu) care dă urmașilor nume de Carp, s-a folosit prenumele drept nume de familie. în
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
fiul acestuia (Gavril Lungu) care dă urmașilor nume de Carp, s-a folosit prenumele drept nume de familie. în anul 1662 Carpii ies definitiv cu stăpânirea din Băcești, în urma unui proces. Însă ceva mai Înainte la 1469 încep a avea ocine în teritoriul nostru fii lui Brudur (deci Carpii). Prin documentul redactat la Suceava în 9 februarie 1469 vedem că Ștefan Cel Mare confirmă lui Petrea și fraților săi Oană și Duma stăpânirea peste satele lor de baștină : a) Brudureștii unde
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
apoi în 1685 să găsim că satul aparținea lui Iane Burnaz și fiicelor sale Maria și Cârstina. Aceș tia vând jumătate de sat lui Ș tefan de la vistierie (ginerele lui Burnaz), și femeii sale Maria care a cumpărat încă o ocină din satul Ivănești, constând în “a cincea parte dintr-un bătrân“, ceea cedemonstrează natura răzășească a acestui sat. Carpii reapar în Tibănești probabil mult înainte de 1800 când satul aparținea sulg. Ion Carp (fiul lui Gheorghe Carp) care în 1813 a
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
vornic ) care apare stăpân în Țibănești în 1618 a fost întărit prin ispisoc pe "drepții lor robi, țigani din ipisocul de cumpărătură". Un alt aspect a fost surprinderea unor incursiuni ale tătarilor:" Stana, neavând copii, renunțase la dreptul ei de ocină în favoarea lui Ivașcu care o răscumparase de la Tătari”. Ultimul eveniment produs la 1469, indică faptul că problema incursiunilor străine la acel timp reprezenta o realitate dureroasă. În legătură cu moșia, Radu Rosetti afirmă: "Nobilimea,această clasă stăpânitoare avea ființă de veacuri, poate
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
Țibănești, menționăm la 1665 pe „Stație Abagearul, care cumpără părți din satul Olășei pe Ș acovăț”etc. Mulți stăpâni de părți din sate se încăpățânau să le păstreze, alcătuind clasa răzeșilor, al căror nume crescu din zi în zi. Adesea ocinile pe vechile așezări erau pierdute când stăpânul,În anumite împrejurări,părăsea locurile respective. Un document din 6 iulie 1672 notează printre conducătorii răscoalei contra voievodului Gheorghe Duca, pe „Apostol Durac, pârcălabul, pe Ioan și pe Carp, feciorii lui Ionașcu, toți
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
s-a făcut în limba moldovenească, limbă care, după autorul citat, se vorbește azi la est de Prut, deși același autor susține, tot reproducînd din Sadoveanu, că „ne-am înfrățit cei despărțiți și ne-am găsit iarăși în bătrîna noastră ocină moldovenească..., moldoveni despărțiți de cei de peste blestemata apă a Prutului (s.a.)“ <footnote Petre P. Moldovan, op. cit., p. 68 - 69. footnote> ; „nimeni nu poate tăgădui moldovenismul Basarabiei cîtă vreme pe ogoarele ei lucrează brațele moldovenilor și-n satele ei răsună aproape
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
Zapisul unei asemenea danii, cea din 22 oct. 1669 (7178), sună destul de interesant, dragule: „Adecă eu, giupâneasa lui Dumitrașco Soldan ce-au fost vornic mare...scriem și mărturisim cu acest zapis al mieu...(precum) am dat danie a mea direaptă ocină și moșie a părintelui mieu...locul între mănăstire, între Tri Svetitile și între temnița cea domnească, din locul lui Dumitrașco diiaconul în gios tot locul până în giumătate de temniță, și din uliță de la fântână până în Bahlui; deci cât îl va
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
fălci de vie și scutește de dări 12 poslușnici. Vodă își motivează gestul spunând că: „igumenul și tot soborul de la...Hlincea, ni s-au plâns...cum că dresele ce le-a avut...de la alți domni înaintași nouă, pe a sale...ocine și miluiri, s-au pierdut...în vremea când a venit hatmanul Timuș cu cazaci Zaporojeni...asupra lui Stefan (Tomșa) voievod și l-au scos din scaun...și au robit tot târgul Iașilor și puindu-se cu tabăra cazacilor supt Codru
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
-i scoată pe fugari și din gaură de șarpe, dar nu oricum, ci „cu toate bucatele lor.” - Uite aici, dragul meu, un zapis cuprinzător făcut în vremea lui Eustratie Dabija voievod, la 27 nov. 1662 (7171): „Drept aceea, toate acele ocine de danie și de miluire care scriem: ...Frățileni...cu vecini și cu tot venitul, și satul Iurești, cu vecini, ce este în ținutul Lăpușna, cu tot venitul și șase părți din satul Sendreni,...vie la Cotnari...sălașe de țigani și
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
și zidită de Zota fost vistiernic și nu a terminat-o, ci a rămas pustie de multă vreme și nimic nu a fost la acea sfântă mănăstire: nici chilii, nici trapeză, nici bucate, nici vii, nici îngrădituri împrejurul mănăstirii, nici ocini, nici vecini, și nici altceva nimic, stătea singură mănăstirea pustie și începuse și biserica să se risipească și era un lucru pustiu și pietrele cădeau. Iar răposatul Vasilie voievod când s-a ridicat la domniia Moldovei, dacă a văzut că
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
despre mănăstirea zidită de vameșul Păun. Despre acesta scrie în zapisul din 15 mai 1666 (7174) al țigăncii Rada: „Adică eu, Rada fata Nastasiei țigăncii...mărturisescu cu acestu adevărat zapis al mieu...cu voia mea am vândut a mea direaptă ocină și cumpărătură, o casă aicea în târg în Iași, pe Ulița Vetezăiască...Aceea eu o am vândut dumisale lui Păun ce-au fost clucer, carile acmu iaste vameș mare.” Acest vameș și-a pus în gând să zidească o mănăstire
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Uite așa bine. Ascultă uricul făcut de Miron Barnovschi voievod la 11 nov.1628 (7137): „Io Miron Barnovschi Moghila voievod...domn al Tării Moldovei. Iată a venit înaintea domniei mele, Dima cămăraș (călăraș?) de Tarigrad...și a vândut dreapta sa ocină și vie pe care a avut-o pe Valea Cozmoaiei...patru fălci de vie, cu crame și cu grădini și cu îngrădire și cu tot venitul. Aceea a vândut-o rugătorilor domniei mele călugărilor de la sfânta mănăstire a domniei mele
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
la 18 nov. 1628 (7137), pentru seliștea Prăjeni: „Arhiepiscop Anastasie mitropolit Suceavschii...scriem și mărturisim cu acestu zapis al nostru precum au venit înaintea noastră Ionașco și cu surorile lui...și rudele lor...și și-au vândut a lor dreaptă ocină și moșie, o seliște, anume Prăjenii, pe Miletin, și cu loc de moară în Miletin și cu tot venitul, ci este în ținutul Hârlăului. Aceea au vândut călugărilor de la sfânta mănăstire ce iaste din nou zidită, ce se numește Bârnova
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
hramul Svintei și Precuratei Maicei Domnului...28 de oameni vecini, ce-au fost din sateli mănăstirei din Toporăuți și din Sipote și din Munteni, cari i-au strânsu și i-au așăzat la ținutul Vasluiului, la sat la Dobărceni, pre ocina mănăstirei.” - Din câte îmi dau seama, mărite Spirit,să trăiești pe moșia unei mănăstiri nu era o fericire pe acele vremi. Și asta se desprinde din zapisul lui Constandin Mihail Cehan Racoviță voievod de la 10 ian. 1750 (7258): „Dat-am
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Vaslui cu crămi și livezi; și sălașe de țigani...Deci...văzând ce au dat și au miluit și au întărit...pe cea de mai sus zisă monastire a Vatopedului...să fie toate acestea ...sfintei monăstiri și de la noi uric și ocine cu tot venitul.” - Eu aș face o observație, mărite Spirit. Se poate? - E dreptul tău de om răscolitor de comori vechi - cum îmi place mie să te numesc - și, dacă ceea ce vrei să-mi spui e cu dreptate, bucuria va
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
cade a ști pentru svânta mănăstire ce se numește Danco, din târgu din Iași...fiindu mai înainte biserică mirenească, iar acmu am socotit domniia mea și o am făcut mănăstire mare...și o am îngrădit și o am înzăstrat cu ocini și cu odoară și cu veșminte...și am dat aceștii svinte mănăstiri...un hăleșteu ce iaste în hotarul târgului Iașilor, pre Căcaina, din sus de târgu de Iași.” - Se vede treaba, mărite Spirit, că vodă Constantin Duca își pusese în
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Spirit, cum îi pune vodă pe călugări s-o facă pe vechilii pe moșiile mănăstirii: „Dat-am cartea domnii mele rugătorului nostru lui Iezechiil egumenul de la svânta mănăstire de la Copou, să fie volnic cu cartea domnii mele a-și apăra ocina ce este împregiurul Copoului...și să risipească toate odăile, câte vor fi pe locul mănăstirii, să scoată toate vitele, ori boierești, ori negustorești, ori turcești...să nu calce, nici să strice țarina și fânațul, și să-și apere rediurile ce
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
lui Stefan vodă Tomșii...și acum o au zidit...domnul nostru, Duca vodă...și ne-au arătat un zapis de danie și de miluire de la măriia sa Stefan Radul vodă...așe scriind cum măriia sa...au dat toată partea de ocină ce-au avut strămoșul mării sale Stefan vodă Tomșii aice, în târgu în Iași, svintei biserici acestiia.” - Până aici am aflat că pe acest loc a fost biserica lui Stefan Tomșa voievod.Drept-îi, mărite Spirit, că până aici treburile sunt
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
ai unor loturi din ce în ce mai mici de pământ dar cu mândria nobiliară păstrată, a originii lor de foști mari proprietari, boieri. Însuși Alexandru Lăpușneanu, domnitorul, de la 6 aprilie 1558, consemnează continuarea procesului de fărâmițare funciară, când răs-strănepoții lui Tofan vând din ocina lor de la Pungești unor străini de neam, ceea ce înseamnă apariția noilor îmbogățiți, care nu mai proveneau din familia de sânge tradițională. Tot la 6 aprilie 1558 Alexandru Vodă întărește aceluiași Mihăilă Pisar stăpânire pe “giumătate de sat anume Leontina, unde
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]