268 matches
-
știut că-i asta acolo. Am avut de-a face cu ea în ’84, când era la judecătoria sectorului trei, la Sfânta Vineri, unde întorcea 19. (Tușește.) Și i-am promis eu atuncea că o să fac, o să dreg. Vorbe de ocnaș... Atunci au costat vorbele alea un an preț pe restrictivă la Galați... pentru niște vorbe... Când ameninți în instanță, e nasol. Păi, când mă condamni prin prezumție că pe baza că sunt evreu și cu pistolul ăla și cartușele alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
deasupra unei inimi acoperite cu brumă, șuieră vântul a iarnă într-o frunză de suflet zimțat. Sunt lucrul mâinilor tale, Stăpâne, m-ai modelat după propria-ți semănare. Totuși eu am rămas cu eticheta de om pe frunte, precum un ocnaș însemnat cu fierul roșul, pe când Tu te numești Dumnezeu și când dormi, pentru că pe tine nu te-a cioplit nimeni după vreo schiță a unui posibil antemergător al Universu-lui. Doamne, chiar dacă purtăm aceeași cămașă, rogu-te, nu-mi judeca păcatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
este diferit de ceea ce pare, totul are două fețe... O lumină de flash și țăcănitul repetat al unui aparat de fotografiat devorează albul nudurilor voastre convulsionate și suprapuse. — O dată mai mult, căpitan Alexandra, te lași surprinsă goală în brațele unui ocnaș! o mustră fotograful invizibil. Aceste instantanee vor îmbogăți dosarul tău personal... și vocea se îndepărtează rânjind. Alfonsina-Sheila-Alexandra se ridică, se acoperă, cu un aer plictisit. Nu mă lasă în pace nici o clipă - bombăne -, a lucra în același timp pentru două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
fii în același timp fericit și posomorit. Și o liniște atât de pașnică și de indiferentă nega, cu ușurință parcă, vechile imagini ale epidemiei. Atena ciumată și părăsită de păsări, orașele chinezești pline de cei care trăgeau să moară tăcuți, ocnașii din Marsilia îngrămădind în gropi trupurile ce se descărnau, construirea, în Provence, a marelui zid care trebuia să oprească vântul furios al ciumei, Jaffa și cerșetorii ei hidoși, paturile umede și putrede lipite de țarina bătătorită a spitalului din Constantinopole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
mândrie de clan. E drept că sus-numitul văr, puțin cunoscut În partea mea de Atlantic, era, În Franța, mai faimos decât Sarah Bernhardt, pentru că era vorba despre Victor-Henri de Rochefort-Luçay, În democrație Henri Rochefort, marchiz și comunard, fost ministru, fost ocnaș. Deportat În Noua Caledonie de versaillezi, reușise, În 1874, o evadare rocambolescă, care Înflăcărase imaginația contemporanilor; Însuși Édouard Manet pictase o Evadare a lui Rochefort. În 1889, plecase, totuși, din nou În exil, pentru faptul de a fi complotat Împotriva Republicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de-a face cu o plantă și nu cu un animal. Sau poate că ea posedă caracteristicile amândorura. ― N-are nici un sens! ― De ce nu? replică Ash. ― Chestia asta-l paralizează pe Kane; îl bagă-n comă, apoi trudește ca un ocnaș să-l țină-n viață. (Indică ecranul.) M-am gândit că-l hrănește cumva. Postura și poziția animalului sunt tipice. Totuși, ne asigură instrumentele, face exact pe dos. Nu pricep nimic. Tot Dallas vorbi: ― În nici un caz, nu trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
scurt. Și tu vezi-ți de treabă, îi zise lui Brett. ― Just. ― Ce-i acolo? zise Ripley. Nu înțeleg. Parker se îndepărtă de modul. ― Vrei să știi ce se întâmplă? O muncă deșelătoare, asta-i pe capul nostru. Treabă de ocnaș. Ar trebui să mai vii pe aici pentru probe, din când în când. Replica veni instantaneu: ― M-am ales cu munca cea mai dură pe nava asta. Știți care? (Parker izbucni într-un râs zeflemitor.) Să vă ascult tâmpeniile! ― Scutește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
sui și coborî muntele cît mai demn. Într-o zi stînca se va opri În vîrf și clipa aceea, În care sfinxul se Întoarce cu fața spre moarte, spune totul despre naivitatea de a-l fi socotit pe Sisif un ocnaș. Nu există alt paradis În afară de acest munte. Fiecare crede ceea ce este În stare despre „meseria de a trăi” cum o numește Pavese, dar ceea ce trebuie repetat cu obstinație e că viața constituie singurul paradis posibil, că totul se rezuma la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
cu gândul la mâncare. Bâjbâie după un capăt de lumânare pe care-l aprinde lipindu-l de fundul unei cești ciobite. Ce faci Kawabata? Somnolezi ca nesimțitul? Domnul ți-a trimis toate bunătățile astea și tu dormi, prostălăule, minte de ocnaș. Înfruptă-te ! O să poți Însfârșit, visa lucruri Înălțătoare, fără să te chinuie foamea,,. ,, Dați Domnului gloria Numelui Său! Adorați-L pe Domnul În Sfântă splendoare! Glasul Domnului este peste ape; Dumnezeul gloriei tună-Domnul pe ape mari. Glasul Domnului sfărâmă cedrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
deși au încercat să-mi pună cătușe pe spirit înainte să mă fi împotrivit pe fragile încheieturi sub spaima dislocării în pulberi de clipe încă netrăite rezemată de viață încercam să-mi păstrez echilibrul într-un picior de sare un ocnaș osândit pentru o veșnicie de eternități din pocale de timp neantul prelins peste margini mi-a atins buzele șuierătoare de psalmi răzvrătiți mi-am clădit temple în lumină dar nimeni n-a îngenuncheat în ele bolți de văzduh policandre de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Întregi de calici, care se coborâseră peste cetate ca muștele pe hoitul unui cal. Pelerini prefăcuți, șchiopi prefăcuți, diformi prefăcuți, orbi prefăcuți, luptători Întorși din cruciadă prefăcuți, amestecați cu diformi adevărați și cu șchiopi adevărați, cu nebuni adevărați și cu ocnași adevărați, adunați laolaltă Într-o armată de plângăreți, predicatori aventurieri, vestitori de miracole, oameni fără rost și fără alt scop decât acela de a scormoni În vremurile tulburi. Însă nu s-ar fi gândit niciodată că erau Într-un număr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
atelier, picta un colț de tablou, se oprea din lucru spre a răspunde fascinantei făpturi că-i va face, neîndoielnic, portretul, și iar începea să picteze. Lucra, și deodată: "Jonas, trebuie să semnezi ceva!" " Cine-i, spunea el, factorul?" " Nu, ocnașii din Cașmir." "Bine, vin îndată!" Alerga la ușă unde în aștepta un tânăr prieten al oamenilor înarmat cu un manifest de protest, voia să știe dacă politica nu are aici nici un amestec, semna după ce primise asigurări liniștitoare și ascultase un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
am răbdare”. Putoarea, era ca o iapă încălzită, gata să sară pe el. Mi-a venit să cobor, să sparg ușa și să-i omor. Dar la ce bun? Ca să stau la ocnă o viață întreagă? Îmi ajunge că sunt ocnaș de ocazie. M-am dus la restaurantul din vecinătate și m-am îmbătat. Seara, când am venit acasă, Augusta m-a luat la rost: „Ah, ce urât miroși”. Și m-a împins în camera de serviciu, ca să nu “împut” toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
deghizîndu-se și strecurîndu-se în cele mai răscolitoare și apetisante fizionomii feminine pe care ar sta cineva să și le închipuie. 194 DANIEL BĂNULESCU și îl luă pe Papașa, turuind, la discuțiile cu responsabilitatea existenței și desăvârșirea psihică. Mai pragmatic și ocnaș destul de versat, după ce-și încurcă, de vreo două ori, labele prin părul ei, făcîndu-i suficientă curte, Papașa o montă pe fermecătoare pe covor, cu curul în sus și o luă la măciuci. Geaba încercă fermecătoarea să-i explice lui
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
masa din stânga... Și toți cei până la care se propagau cuvintele inexplicabilului Radu s-au întors către stânga și-au constatat că, într-adevăr, la o măsuță din salonașul din față, dormitau patru cetățeni rași în cap, fioroși, cu mutre de ocnași, probabil de curând amnistiați. Și pe toți ascultătorii se făcu pielea ca de găină gîndindu-se cum de știuse nevăzătorul Radu că ăia se aflau chiar acolo. Dar apoi, dintr-o nepăsare față de adevăr tipic balcanică, se mințiră și se liniștiră
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-l vezi pe Caran d’Ache În costum roz sau gălbui, pe Gide cu o capă neagră, pe Satie În serj albastru, pe Wilde În chip de François I Într-un tren american sau, În noiembrie 1895, În haine de ocnaș, la Clapham Jonction, pe Montesquiou ca un Ludovic al XV-lea, pe Lytton Strachey În redingotă, pe Schwob și Jaurès cu canotieră În plin noiembrie, pe Cocteau În duffle-coat, pe bătrânul duce de Montmorency „În haine roase, cadaveric, acoperit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
limită, frumoasa crimă consumă atunci Într-o clipă Întregul sens al unei vieți. Fără a propovădui propriu-zis crima, romantismul se consacră ilustrării unei profunde mișcări de revendicare printr-o serie de imagini convenționale: figura celui certat cu legea, a bunului ocnaș, a tâlharului generos. Melodrama Însângerată și romanul negru triumfă. O dată cu Pixérécout și prin cele mai mici eforturi, sunt scoase din adâncuri aceste pofte Îngrozitoare ale sufletului pe care alții și le vor satisface În lagărele de exterminare. Fără Îndoială, aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
momentul potrivit pentru o blasfemie. Așa că m-am mulțumit să spun: — Să-I mulțumim în orice clipă. Dar de ce ai vrea să-I mulțumești taman în împrejurarea asta? — Că m-a scutit să trag la vâsle ca nenorociții ăia de ocnași a căror suflare plină de gemete se aude până aici. Îi mai mulțumesc și pentru că m-a lăsat în viață și în bună tovărășie. Oare nu-s astea trei motive evidente ca să spun Alhamdulillah? S-a ridicat. — Nu-I cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
din imensa burtă a banalului. Arta trebuie ferită de clinciurile conjuncturilor. Unele lansări de volume sunt adevărate parastase antume. Arta - această incomodă oglindă a lumii. În societățile ingrate și inculte, pălăriile artiștilor pot fi folosite și pentru cerșit. Dostoievski - acest ocnaș al abisurilor umane. Capodoperele nu pot fi receptate decât la temperatura arcului voltaic. Arta devine autentică după ce se scutură de toți pomii lăudați. Orice suflet de artist subînchiriază o inimă de adolescent. Critica se cuvine să fie busolă, nu bici
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
generație ia dintr-o capodoperă felia care crede că i se potrivește. Clasicizarea operei înseamnă îmblânzirea asperităților șocante. Inspirația este o exorcizare a sedimentelor ancestrale. Există atâta tensiune în adâncul nostru, încât operele pe care le realizăm sunt ca niște ocnași evadați. Tot minciună e și literatura. Dar dintre acelea cu titluri de noblețe. S - au dus pe apa Sâmbetei romanele fluvii, acești dinozauri de hârtie. Nu spune în scrisul tău chiar tot. Mai lasă - i și misterului o șansă. În
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
bănuit la ce se referea. La faptul că un medic n-ar trebui să-și permită să întrețină relații cu o pacientă. Și m-am enervat. I-am amintit ce-mi declarase cu o zi înainte: că suntem ca doi ocnași legați de același lanț. "Nu ziceai tu așa?" "Ba da, mi-a replicat ea, sec, însă o să te las liber". După aceea mi-a făcut o teorie nouă. A zis că mila e o plagă în dragoste. Decât să-ți
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
se învăța - prin izolare - să nu mai inventeze crime perfecte. Las-o moartă! Mai bine dă paharul ăla peste cap și abandonează prostiile, imaginile demne de milă și scenariile în care te transformi în (ce prostie obositoare ca toate prostiile!) ocnaș. Perioada de glorie a Alcatrazului a apus. Nici la Sing Sing nu ai cum să ajungi. Mă faci să zâmbesc, permite-mi acest moment de sinceritate. Se trezi vorbind singur, în timp ce gesticula (își dirija propriile gânduri, de ce nu?) și se
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
erau și unii despre care cu greu ți-ai fi dat seama ce căutau printre ceilalți, cum de nimeriseră într-un asemenea loc? Și totuși fiecare își avea povestea lui tulbure și apăsătoare ca o mahmureală după o beție grea. Ocnașii vorbeau foarte puțin de trecutul lor; nu numai că nu le plăcea să și-l povestească, dar căutau, pare-se, nici să nu se gândească la ce a fost. (...) ucigași atât de veseli și fără grijă, încât ai fi pus
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
Putem privi lumea la fel după ce am văzut floarea soarelui, irișii, cîmpul cu grîu și ciorile, biserica din Auvers, terasa de cafenea, nopțile înstelate, camera lui Vincent? Lumea mai este aceeași după tablourile sale? Creîndu-și propria lume, muncind ca un ocnaș, pînă la nebunie, la inventarea lumii sale, o ființă umană poate ajunge să schimbe lumea. Ce să faci cu viața ta? După ce descoperă munca, lumea artei, iubirea, Vincent se întreabă, ezită, suferă. Pentru mulți, el s-a stins, a devenit
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
în consecință, explicația picturii sale. Nu e numită, oare, și astăzi, în mod pudic, o pictură "chinuită"? Corespondența cu Theo legitimează un punct de vedere cu totul opus: nebunia lui Vincent este rezultatul picturii sale, adică al muncii sale de ocnaș, al convingerii, credinței, însingurării și neputinței sale. Nebunia lui Vincent vorbește despre forța non-imposibilului său. Dacă bea, este pentru a picta, pentru a lucra și mai mult. Cum reușește să reziste, fizic și moral, pe drumul pe care a apucat
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]