582 matches
-
instituțional prin problematizarea statelor, identităților și intereselor, prin lărgirea ariei factorilor ideaționali, prin introducerea logicii priorității regulilor constitutive față de cele normative, prin înțelegerea transformării drept caracteristică normală a politicii internaționale pe care teoria sistemică ar trebui să o includă, chiar dacă ocurența este episodică și într-o altă durată de timp față de cea a vieții de zi cu zi."29 Pentru Alexander Wendt atenția acordată conștiinței umane sugerează un angajament pentru idealism și holism care reprezintă nucleul constructivismului. Idealismul cere să fie
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
de disciplina relativ austeră a modelului plasticii constructiviste i se imprimă fervoarea imnică, un suflu discursiv cu accente, pe alocuri, whitmaniene, ce-și găsește aici spațiul amplu, cel mai adecvat, de expresie. Înfățișările feerice ori sumbre ale metropolei moderne (În ocurență, Parisul) interferează insolit cu „oaze” naturale, descoperite cu Încîntare În miezul agitației urbane sau reactualizate de depozitul mereu viu al memoriei locurilor natale. Notația „reportericească” coabitează cu jocurile libere ale fanteziei ce justifică din plin atributul lovinescian de „miliardar de
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
cărei dificultate majoră constă în întrepătrunderea diverselor ramuri, reprezintă un joc de societate, în care unii excelează. În Bottin mondain, prezența simultană a ascendenților, părinți, copii, colaterali, este o modalitate de manifestare publică a capitalului familial. Aceste enumerări ale diferitelor ocurențe ale aceluiași patronim, care pot ocupa o pagină întreagă, pun în valoare întinderea rețelei familiale respective. Familia reprezintă una din dimensiunile esențiale ale pozițiilor dominante. Se află în centrul relațiilor sociale care permit acumularea și transmiterea patrimoniilor. Familiile nobile și
by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
mobilizăm atunci cînd îl înțelegem. Pentru a interpreta ceea ce se găsește pe plăcuță, trebuie să începem prin a o considera o secvență de semne, mai precis o secvență verbală, un enunț. Aceasta înseamnă că îi atribuim o sursă enunțiativă, în ocurența dată un subiect care ar avea intenția de a transmite un anumit sens unui destinatar. Condițiile materiale de prezentare joacă un rol esențial pentru ca enunțul să primească acest statut. Să presupunem că în locul unei plăcuțe sobre din plastic acoperite de
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
a-și abandona totuși poziția sa de observator, rămînînd la granița dintre punctul de vedere exterior și punctul de vedere al tinerilor. Iată acum o reclamă care caută să convingă femeile să dispună de un credit permanent. Identificăm aici două ocurențe ale lui "on", una la începutul textului și una la sfîrșit: On a beau faire attention.... dans la vie d'un budget, il y a des mois difficiles à "boucler"! [...] [...] Marianne a téléphoné... 2 jours après, elle a reçu un
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
partid politic, o sectă, o disciplină științifică etc.; - un clișeu, un stereotip.... Ghilimelele se cumulează uneori cu un modalizator explicit. Astfel, în fraza care urmează, ghilimelele sînt asociate modalizatorului "pretinsă" și comentariului între paranteze care îl identifică pe "celălalt" (în ocurență "guvernul de la Pekin") față de care se distanțează discursul: Pretinsa "apartenență" (este termenul utilizat de guvernul de la Pekin...) nu este decît o ficțiune istorică recentă. Le Nouvel Observateur, nr. 1 672, 21-27 noiembrie 1996 Interpretarea ghilimelelor Spre deosebire de ghilimelele cu utilizare autonimică
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
sîntem din nou în securitate. De altfel, încă mai utilizăm rîsul ca un mod de a ne stăpîni frica. Astfel, rîsul nu ajută să depășim momentele dificile ale vieții. Santé et Fitness, nr. 11, ianuarie 1997 Nici una din aceste trei ocurențe pentru "rîsul" nu are nevoie de cealaltă pentru a fi interpretată. Ele își sînt suficiente. 2. Pronominalizarea Endofora pronominală Categoria tradițională a "pronumelor" amestecă două tipuri de elemente cu proprietăți distincte: pronumele reprezentant (sau pronumele substitut) și pronumele autonome. Numai
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
lingvistică și ideologică în aceeași măsură, a unei strategii (postmoderne) de tip carismatic. Dacă romanele Ion sau Răscoala ale lui Rebreanu conving, cele camilpetresciene seduc. Celălalt aspect, mai dificil de izolat analitic, al „fluxului de autenticitate”, vădește consistența difuză și ocurența enigmatică ale unei pulsații fascinatorii. Prețuindu-se, înainte de toate, ca intelectual, P. își proiectează, încă de pe băncile Universității, evoluția gândirii conform unei scheme ordonatoare hegeliene - dezvăluită, în 1943, revistei „Vremea” („voi scrie până la 25 de ani versuri [...]; între 25-35 de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
de twinning despre modelul de administrație din România?" O analiză a proiectelor de înfrățire instituțională realizate de România începând cu 19981 relevă faptul că Franța este țara cu care s-au realizat cele mai multe proiecte de acest tip (cu 25 de ocurențe din datele existente), urmată îndeaproape de Spania (18), Olanda (12) și Italia (10). Este însă echivalent acest lucru cu a spune că modelul francez de administrație exercită cea mai mare influență asupra celui românesc? Unii ar spune că da și
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
mai ponderate ale poeziei lui M. ar fi cea a lui Eugen Simion, critic care, contestând etichetarea „neosuprarealistă” aplicată poetului, îi deslușește cu atenție expresia „fără figurație”, avară în metafore, cuprinzând „denivelări sintactice” și „pauze supravegheate”, constată relativa raritate a ocurenței registrului propriu-zis oniric și puternica deschidere către real; se declară de acord cu observația lui Valeriu Cristea privind hermetismul poeziei mazilesciene, caracterul ei inițiatic - „ermetismul acestei poezii, în măsura în care există, este [...] nepremeditat, natural” - , înregistrează două maniere aparent contrastante, și anume una
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
unei experiențe metafizice stă, cu alte cuvinte, în posibilitatea experienței efemere, contingente, perceptive. Pendularea ulterioară a lui Benjamin între materialismul detaliului (ca intuiție a prezentului) și forța așteptării mesianice (ca așteptare a viitorului) își găsește, în acest loc, o primă ocurență. Kant devine astfel un reper important, mai ales prin cenzura pe care o operează în conceptul de experiență. Iar sarcina filozofiei, după Benjamin, devine aceea de a fundamenta posibilitatea unei metafizici pornind tocmai de la această cenzură. Conceptul kantian de „cunoaștere
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
de admirație, dar parcă și de o cauză mai nobilă, speciile existente în carte, este nevoit să recunoască faptul că de o atenție mai mare în descriere au parte animalele exotice, străine spațiului românesc. Nu și imaginarului autohton însă, chiar dacă ocurența lor este mai mică decât a celor familiare. Pomelnicul personajelor din Istoria ieroglifică demonstrează clar că cele mai multe dintre ele nu aparțin faunei reale a Țărilor Române. Așa, de pildă, Leul, Pardosul, Moimâța, Camelopardalul (girafa), Filul (elefantul), Crocodilul, Hameleonul, Strutocamila, Papagaia
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
lucrarea de morală creștină (calul, șoimul, vulturul, albina, cucul sunt prezențe simbolice, investite cu sensul normativ din icnografia creștină), cercetat cu minuțiozitate, pentru întâia oară de Maria Magdalena Székely, care conchide, în urma analizei atât a stemelor domnitorului, cât și a ocurențelor zoomorfe din lucrarea sa: "Neagoe Basarab a utilizat foarte adesea simbolurile zoomorfe, atât în propria sa viață, cât și în scrierea care i se datorează. Viețuitoare emblematice, care-l reprezentau pe el însuși sau puterea sa, dar și altele, care
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
zoomorfă din iconografia creștină este purtătoarea unui mesaj divin, uneori ea "este", cum am văzut, Iisus Hristos (cazul inorogului, de pildă). În această situație, faptul că el îl reprezintă pe Hristos, faptul că acest lucru este atestat de cele opt ocurențe în Biblie reprezintă dovezile cele mai clare, de netăgăduit pentru medievali, ale existenței sale reale. Unicornul și alte ființe există în aceeași măsură în care există mielul, leul, vaca, oaia, vulpea, lupul și alte prezențe obligatorii ale oricărui bestiar. Louis
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
34, 7, în Iov, 39, 9-12 și mai ales în câțiva Psalmi (21, 21; 29, 5-6; 78, 69 și 92, 11) pentru ca acest animal să devină, treptat, unul dintre cele mai puternice simboluri creștine. Interesant este că unele dintre aceste ocurențe au o tentă negativă: unicornul este o fiară sălbatică, amenințătoare, greu de stăpânit. Cel mai accentuat, în Cartea lui Iov, 39, 9-12: Oare va vrea unicornul să te slujească/ sau să se culce la ieslea ta?/ Vei lega în chingi
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
poată fi testate prin observări directe. Totuși, chiar și atunci când o analiză completă este imposibilă, este utilă simpla recunoaștere a structurii generale a jocului care se desfășoară într-o anumită situație, căci aceasta ne poate ajuta să discernem tipare și ocurențe regulate în complexitatea comportamentului uman. Putem spune: „«Lașul» de două persoane este un joc, ceea ce explică de ce ambele părți anunță așa de hotărât că nu vor coopera, cu toate că apreciază rezultatul”. Sau, „persoana aceea este foarte pricepută la aplicarea «strategiei Nash
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
o chestiune de pricepere și de bun simț. Manualele obișnuite menționează patru moduri în care se poate controla validitatea. Validitatea aparentă (face validity) este plauzibilitatea generală a operaționalizării. Validitatea predictivă este succesul operaționalizării unei variabile independente în a prevedea următoarea ocurență a variabilei dependente. Validitatea convergentă este corelația dintre această operaționalizare pentru variabila independentă și operaționalizarea pentru o altă variabilă, care se crede a fi și ea legată de variabila dependentă. Validitatea de criteriu (criterion validity) este corelația dintre diferitele operaționalizări
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
Genette , Seymour Chatman și Porter Abbott care definesc narațiunea fie ca act al povestirii adresat de către un narator unui naratar, fie ca relatare verbală a unei secvențe de evenimente trecute. În aceste definiții, condiția de existență a unei narațiuni este ocurența actului verbal de spunere a poveștii de către un agent numit narator. Conținutul semantic al acestui act de vorbire trebuie să fie o suită de evenimente care au avut loc deja, fie în fapt, fie în lumea imaginativă. Această concepție asupra
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
erou mitic sau vicisitudinilor pe care le traversează eroul sau pot fi asociate unor aspecte procesuale ca începutul, mijlocul sau încheierea narațiunii melodice. În poemul Tasso,care are patru teme Lamento, Strepitoso, Tasso, PastoraleTarasti crede că relațiile tonale între diferitele ocurențe ale aceleiași teme muzicale au funcții narative ilustrate prin tranziția de la începutul în C minor la F diez major și revenirea în final la același C minor. Tarasti consideră, de asemenea, că narativitatea muzicii este o trăsătură latentă care se
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
Cook, 1981). În cele mai multe tratate de genetică medicală, se consideră că dintre medicamentele relativ răspândite, cele cu risc mare de a induce mutații (medicamente teratogene) sunt: streptomicina, vitamina A, tetraciclina și, în general, hormonii androgeni. Cele mai multe mutații au însă o ocurență spontană. Marea diversitate a formelor de viață indicată de fosilele analizate până în prezent sugerează că a avut loc o acumulare de mutații generatoare de variații mai mari sau mai mici, iar aceste variații au reprezentat obiectul de lucru al selecției
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
heterozigoții sunt, de obicei, normali din punct de vedere al fenotipului clinic. Când însă o persoană va moșteni alelele mutante în ambii loci ai unei gene ce codifică o enzimă, se va ajunge la exprimarea maladiei (Fauci et al., 2001). Ocurența maladiilor recesive este mai mică decât a celor dominante, în primul rând datorită mortalității crescute a homozigoților și a frecvenței reduse a cazurilor când aceștia au succes reproductiv (Laurino et al., 2005). În al doilea rând, cele mai multe boli recesive par
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
ESTE UN SOMN etc. trebuie recunoscute într-adevăr ca fiind prezente în mod subliminal și active din punct de vedere semantic în limbajul și gândirea noastră. Abordarea cognitivă are meritul indeniabil de a le fi atestat această funcție prin descrierea ocurenței lor sistematice în ceea ce s-a denumit în mod tradițional prin eticheta de 'expresii idiomatice' și/sau 'metafore moarte'."103 4.2. Însă, deși a propus un instrumentar conceptual inovator, cognitivismul a perpetuat deopotrivă o serie de prejudecăți prelingvistice (sau
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
îl vom aprofunda în următorul capitol al volumului (v. infra, IV.1.3.2.) și care pornește de la conceptul coșerian de "solidarități lexicale". În accepțiunea fondatorului integralismului, "solidaritățile lexicale" presupun o relație sintagmatică (AB) de tip unidirecțional, în sensul că ocurența termenului determinat (A) este implicată în mod necesar de ocurența termenului determinant (B)344. Textemele funcționează după un principiu asemănător, cu precizarea că, pe de o parte, raportul de "solidaritate" care se manifestă în cadrul lor nu mai este de ordin
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
IV.1.3.2.) și care pornește de la conceptul coșerian de "solidarități lexicale". În accepțiunea fondatorului integralismului, "solidaritățile lexicale" presupun o relație sintagmatică (AB) de tip unidirecțional, în sensul că ocurența termenului determinat (A) este implicată în mod necesar de ocurența termenului determinant (B)344. Textemele funcționează după un principiu asemănător, cu precizarea că, pe de o parte, raportul de "solidaritate" care se manifestă în cadrul lor nu mai este de ordin lexical, ci cultural, iar, pe de altă parte, că, datorită
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
echivalenței semantice: singurul mod de a verifica existența unui textem este acela de a înlocui "semnificatul" său literal prin semnificatul său idiomatic ("figurat"). În rest, adăugarea, suprimarea sau substituirea unor elemente nu constituie teste concludente pentru a confirma sau infirma ocurența unui textem. După cum a arătat Coșeriu 351, nu e necesar ca textemul să apară întotdeauna "ca atare" într-un discurs (dimpotrivă, el se poate manifesta și sub forma unei ocurențe parțiale, unde partea prezentă evocă prin simpla ei apariție partea
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]