395 matches
-
că ușa grajdului a rămas deschisă . . . grija ca să nu scape cumva un cal îi reveni limpede. De ezitări, de toane, de furie, de amor, Trubadurul se descărcase . . . - Nu e aici nici o oglindă! șuieră melodic, ca un șarpe dresat, Ada. In odăiță era o masă și un scaun de lemn, dulapul, o etajeră cu registre și hățuri în cui. Sumar! Lucruri concrete ce nu puteau stânjeni pe Lică! 191 Whip rămăsese afară, la o distanță nici mare, nici mică de grajduri, ca
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
devie cu adevărat un sanatoriu, și dimensiunile mici ale grădinii ii supărau. Maxențiu, în acea temniță, trăia vegetativ și monoton, 196 197 pe când în minte, pe rând, erou și criminal, acuzator și vinovat, se zbuciuma fără spor. Lică, plictisit de odăița lui proastă și prea depărtată, și nemaigăzduind pe la prieteni din prudență, dormea foarte adesea în camera lui mister Whip, ce i se părea culmea confortului. Palatul de marmoră cu omul cadaveric îi era urât, îi amintea capelele funerare cu criptă
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
că nu mai avea putere. — Ești o prostuță, draga mea, dacă te frămânți atîta... Cum toți erau pe jumătate răzvrătiți În palat, nimeni nu se Împotrivi cînd Carlos folosi Mercedesul pentru a o duce pe Vilma la ea acasă, o odăiță pe o străduță din cartierul Surquillo, la o mătușă. Celso și Daniel Îi dădură o mînă de ajutor ca să Încarce cufărul vechi, de carton și cu muchiile de tablă, arăta Îngrozitor, În culori țipătoare și fără Îndoială lucrat undeva la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-l pe unchiul Juan Lucas: oamenii ăștia sînt o problemă. Cumperi o hardughie din astea gata să se dărîme, ca să construiești un bloc și trebuie să aduci armata ca să-i scoți pe chiriași, nu vor să se dea duși din odăițele lor pentru nimic În lume. Julius pășea liniștit pe coridorul de la etaj, privind la „vestibul“ și gîndindu-se la fetele de la școală, sînt elevele de la școlile de stat. „Ah, spuse unchiul Juan, fandositele astea sînt cele mai bune secretare. CÎt despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a apucat-o pe un drum greșit. Frau Proserpina e o nulitate! A fost o mare profesoară, dar acum e o nulitate! Și tu nu trebuie să fii victima ei! Nu-i destul că sînt eu victimă?! Mie Îmi subînchiriază odăița aia mizerabilă În care stau și vrea să mă azvîrle În stradă fiindcă nu pot să-i plătesc mai mult... Pe seama ta și a mea vrea să Întrețină... vrea să Întrețină... Tu probabil că ești un copil bogat... De asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
snopea în bătăi și așa mai departe, se petrecea o dramă amoroasă. Am uitat să spun că la capătul coridorului aceluia aflat la etajul cel mai de sus al unui bloc, pe Calea Moșilor colț cu bulevardul Domniței, aveam o odăiță în care locuiam și primeam uneori vizitele unor ființe cu mâini luminoase și fețe străvezii, despre ele nu prea am să vorbesc, aș fi putut crede că am viziuni dacă n-ar fi lăsat urme palpabile, discutam împreună ore întregi
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Cheia am pus-o la locul știut, într-un gol al zidului, deasupra ușii. Locuiam acum în Piața Romană, deasupra unui bloc. Spun deasupra pentru că, printr-un capriciu greu de înțeles al arhitectului, pe terasa-acoperiș a blocului fuseseră construite câteva odăițe așezate la rând pe o singură latură, un fel de colivii aeriene legate între ele printr-un coridor îngust și izolate de restul clădirii, ca și cum ar fi picat acolo singure, din cer. În coliviile acelea, pesemne uitate de proprietarii lor
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
fi picat acolo singure, din cer. În coliviile acelea, pesemne uitate de proprietarii lor, nu locuia nimeni. Printre ele exista un W.C. a cărui fereastră se deschidea spre bezna umedă și adâncă a unui așa-zis luminator. Alături de el, o odăiță nelocuită, după care o perdea albastră, ciuruită de vreme, încerca să acopere golul de intrare al dușului comun folosit, din fericire, numai de noi. La capătul din fund al coridorului, o ușă fereastră deschisă până la pardoseală lăsa drum liber luminii
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Eu însumi m-am aventurat o singură dată până la marginea lui împrejmuită doar cu un jgheab de tablă subțire. De acolo am putut vedea cum mișuna jos, în stradă, un furnicar de oameni cât unghia și m-a cuprins amețeala... Odăița noastră avea doi metri lungime și doi lățime. O găsise Zenobia. Avea și mobilă : o sofa ieșită de mult la pensie și un scaun, încă bun. Altceva n-ar mai fi încăput. Am completat mobilierul cumpărând o pernă mare și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
o uitasem. Am să spun doar că în prima noapte a lamentațiilor lui Petru mi-am amintit-o pentru a-mi satisface mărunta necesitate de a privi din patul meu în camera numită a Nathaliei. Și am văzut. Era o odăiță ceva mai mare decât a noastră, plină de boarfe și de vechituri aruncate de-a valma : câteva cufere sparte și prăfuite, câteva scaune șchioape așezate unul peste altul, o somieră de sârmă rezemată de perete, cu picioarele în sus, un
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
un vis feeric în care nu mai existau decât ei doi. Era hotărât să nu se mai despartă de ea, s-o ia cu el, pentru totdeauna. Lilly se mutase de mult de la Poenaru. Locuia în cartierul portului, într-o odăiță separată de restul casei, o fostă bucătărie de vară cu podeaua de lut și cu pereții coșcoviți. Constantin intră fără să bată. știa că Lilly nu încuia niciodată ușa. Voia să-i facă o surpriză. După strălucirea soarelui de afară
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mulțumesc, Jeane! Când se întoarse, după două minute, Fane avea un aer nehotărât, de parcă n-ar fi știut dacă trebuie să dea vrabia din mână pe cioara de pe gard sau mai bine renunță la tot ce zboară. Intră în mica odăiță în care băiatul cel ciufulit lenevea cu coatele pe masă și întrebă de băieș. Era plecat la Sinaia pe întreaga perioadă a sărbătorilor, spuse paznicul. Da’ n-a lăsat vorbă pentru mine - mie-mi zice Fane - că aveam un cufăr
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
l-ar fi vrut plecat, Fane nu se lăsă, îl domina, așa că, de voie, de nevoie, îi deschise toate ușile. Se uitară pretutindeni, îndărătul căzilor de fontă, în debaraua cu mături. Dinspre Inelaru venea un soi de curent rece. În odăița unde era cassa băiatul nu-i permise să intre, asigurându-l însă că nu-i nimic acolo. În clipa în care a spus asta, Fane l-a privit foarte ciudat, iar băiatul mai mult a simțit decât a nțeles că
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
O EFUZIUNE, ACEST SNOP DE ENERGIE STRÂNS PENTRU LUPTĂ. DACĂ TELEGRAMA AȘTEPTATĂ ÎI ADUCEA ȘI EA VEȘTI BUNE, RIEUX PUTEA S-O IA DE LA ÎNCEPUT. ȘI EL ERA DE PĂRERE CĂ TOATĂ LUMEA TREBUIE S-O IA DE LA ÎNCEPUT. Trecu pe dinaintea odăiței portarului. Noul portar, cu fața lipită de gemuleț, i-a zâmbit. Urcând scările, Rieux se gândea la înfățișarea acestuia, gălbejită de oboseli și lipsuri. Da, o s-o ia de la început când abstracțiunea se va fi încheiat și, cu puțin noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
recent de Heritage Hotels, care se specializaseră în dotarea așezămintelor istorice cu dormitoare cu băi incluse. Reușiseră să-și atingă atât de bine scopul, încât un om de afaceri derutat, tânjind cu disperare după un gin tonic, rămăsese încuiat în odăița preotului și consumase tot conținutul minibarului până să-i simtă cineva lipsa. Fran își croi drum prin mulțimea de fețe cunoscute. Se serveau băuturi și aperitive, ceea ce însemna că fiecare ziarist fără respect de sine din ținut își făcuse apariția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
crescut prin unghere și întins în mari pete verzi pe zidurile scorojite. Diaconii au revenit alături cu preotul Giovanni. Își amintea de mine, dar nu s-a arătat din cale-afară de încântat. Ne-a însoțit apoi, străbătând niște coridoare și odăițe în care stăpânea dezolarea, într-o sală pe care n-o mai văzusem. Ferestrele erau ceva mai mari decât niște ochiuri de pivniță, iar perdelele de pe pereți erau pe alocuri zdrențuite. Ghemuit într-un mic tron de piatră, drapat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
echivalentul lor în aur sau argint. Imediat. După o socoteală rapidă, i-am întins banii de aur. S-a mulțumit doar să-i privească. După care i-a făcut un semn nevestei să-i ia și a dispărut într-o odăiță în spatele bucătăriei. În sfârșit, mi s-a adresat cu un surâs: - Vinul, mâncarea și patul de dormit pentru voi sunt incluse în preț. A făcut un semn către un fecior al său, poruncindu-i: - Opt pari, ascuțiți la meserie. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
rugase chiar, conașule Achile, fă-mi și mie un locșor aici, lângă bucătăria de vară, slujesc la matale de doi ani și-ai văzut că-s cinstită și nu pun mâna, ce-ar fi pentru matale să mă lași în odăița din spate, nici vântul nu m-ar ști. După trei ani, tocmai în vara aceea, Achile a cedat și-a lăsat-o să stea acolo. Într-o după-amiază, Zogru voiajase cu Vencica până în salonul cel mare al casei și rămăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
toată dimineața cu sacoul pe umeri, deși toată lumea îi spunea lasă, măi, Achile, haina pe capul scaunului că nu ți-o ia nimeni, și nu voia decât să se vadă sub dușul lui englezesc. Din salonul mare se făcea o odăiță în care Achile își instalase un duș fix, cu stropitoare. Dedesubtul lui avea o cadă de tinichea care arăta ca o balenă. Și-a aruncat din mers hainele și-a sărit direct în cadă. Zogru era înnebunit de frică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
inimă îl chema încontinuu, crezând cu tărie că s-a pierdut undeva pe drum, iar acum e singur și neajutorat. Am lăsat cartea din mână și am luat alta, în speranța că îl voi găsi cândva, adâncit în întunericul altei odăițe solitare și pline de întrebări. Micșa Ana-Rebeca, clasa a VIII-a Școala Gimnazială Ramna - Caraș-Severin profesor coordonator Almăjan Gabriela O altă dimensiune (povestire SF) Într-o seară, stăteam pe pat și, deodată, un portal se deschise. O lumină purpurie îmi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
din instrumente... Nu s-a consumat nimic, oricât de noi să fi fost când le-a adus? N-a investit nimic statu mai p-ormă? N-a adus altele și mai noi? Patrula agitat de la un pereta la altul al odăiței, între soba de teracotă și oglinda mare, cât un stat de om. Câteva abțibilduri, cu reclame pentru purgativul „Cufundac“, pentru pasta de roșii „Reginald“ și pentru noile șosete „Kalisstrat“ încercau să astupe o crăpătură ce aproape traversa geamul oglinzii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să tușești și dacă mai și slăbești dintr-o dată, e clar. E pe-aproape dricul . Io unu, slavă Domnului, nu m-a luat încă tusea. Da’ de slăbit, slăbesc de la o vreme. Și m-am operat înaintea lui Lazarovici... Dinspre odăița cizmarului răzbătea un miros înțepător, de cauciuc ars. Veni și meseriașul. Ținea nedumerit cureaua în mâini. O privea intrigat. - Nu-i piele, bre, surâse el scârbit. Nu-’ș ce e, dar e presată. Și pute, nu vezi? Când am băgat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
gândul purtându-l la Vasilica dispărută. cu care a împărțit, nopți de-a rândul într-o desfătare spirituală rară. Pe chip si în ochii umezi, avea întipărită o tristețe adâncă. Pentru a câta oară, stătea asa străbătut de fiori, în odăița aceia ca pustie!.. Noaptea s-a lăsat demult, dar somnul tot nu-l prindea. Era liniste, o liniste adâncă între pereții aceia posomorâți, doar, lumina slabă de la becul de afară veghează ca un ochi duios de mamă. Niciodată n-a
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
lapte gros, între picioarele ei copilăros ridicate. Nelăsîndu-i roșcovanei decât atâta vreme ca, peste colivia de coaste a Maestrului, să-și mai întindă o mână, răsucind către stânga butonul magnetofonului Maiac. Pornindu-l, amplificîndu-i sonorul și spălîndu-și, de data aceasta, odăița cu un al doilea val. Sonor. Cel al dublului album al formației Pink Floyd, de toate gheorțăiturile și gâfâielile cuiva obișnuit să reguleze, mai de grabă într-un taxi, decât într-un Cabinet. Și atunci, muzica o făcu să se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cele 74 de kilograme ale lui Ulpiu, nu mai consimte a se lăsa păcălită, făcînd-o acum cu numai 50. În mai puțin de jumătate de an, se ridică deci la ceruri, fără surle și trâmbițe, aproape o treime din Ulpiu. Odăița îi devine o neconvențională mansardă de conservatorist, măruntaiele îi șuieră, încheieturile îi scârțâie, omul nostru exersează din răsputeri și se acomodează cu moartea. Într-o după-amiază, din jurul datei de 30, secondată de alți vreo cinci propietari, Anghel Maria suspendă concertul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]