5,630 matches
-
cuprind întreaga Piață a Sfatului. E centrul medieval și modern al Brașovului: piață largă, frumoasă, ocrotită de jur împrejur de case bogate-n amintiri, iar odăile clădirii noastre, vibrează și de farmecul clipei cu ascunse zbateri din veacuri dispărute. Ele, odăile, au cunoscut aici bunăstarea, dar și tumultul amalgamat de bucurii și tristeți, de gânduri bune și rele, de fapte obișnuite cândva, dar neacceptate azi. Scările, nu multe, până la primul etaj, sunt din lemn vechi, făcute-n formă de evantai, dar
CA LA TEATRU, MADAM ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 by http://confluente.ro/roni_caciularu_1473258384.html [Corola-blog/BlogPost/367708_a_369037]
-
te miști, partenera știe. Dar ne obișnuim repede cu nedeslușitul cor al lemnelor de sub covor. Ascult atent, în timp ce consoarta pășește, trebăluind nimicuri, căci ea nu poate altfel. Ascult. Și cred că un om al legii glăsuiește câteodată, aici, în liniștea odăii noastre, rostindu-se pentru ordine și pace, pentru dreptate și adevăr. Și iată de ce: în acest imobil a locuit, în Evul Mediu, un înalt judecător al obștei Brașovului medieval. Personaj de vază, înstărit, om ce avea în mâinile sale, pâinea
CA LA TEATRU, MADAM ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 by http://confluente.ro/roni_caciularu_1473258384.html [Corola-blog/BlogPost/367708_a_369037]
-
îi auzea Excelența Sa pe trâmbițașii care, din balconul Casei Sfatului (de vizavi), anunțau evenimentele majore ale urbei, sau primea trecerea timpului prin limbajul clopotului din ceasul turnului Primăriei de cu secole în urmă. Iar duminica, spațiul Pieței Sfatului și al odăilor înaltului judecător se umplea(ca, de altfel, întreaga așezare) de dangătul sărbătoresc și de smerenie al clopotelor Bisericii Negre. Acum, în aceeași străveche încăpere, cu geamurile nedeschise, nu se-aud aceste plutiri sonore, cu-adânc ecou și sens, dar atunci
CA LA TEATRU, MADAM ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 by http://confluente.ro/roni_caciularu_1473258384.html [Corola-blog/BlogPost/367708_a_369037]
-
Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 545 din 28 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Dă-mi iubito vorbele-ndărăt Dacă și-au pierdut de mult văpaia Că ne vine iarna cu omăt Și-ai să vezi ce rece e odaia N-ai de unde face rost de șube Nu mai spun de lemnele de foc Sunt sătul de câte am eu, bube Totu-n viață e un fel de troc Nu-ți oferă nimeni gratuit Nici măcar un compliment în gaj Dai
DĂ-MI IUBITO VORBELE ÎNDĂRĂT de ION UNTARU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 by http://confluente.ro/Da_mi_iubito_vorbele_indarat_ion_untaru_1340868137.html [Corola-blog/BlogPost/358375_a_359704]
-
în: Ediția nr. 1751 din 17 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Plouă peste oraș... Tu ești departe... Ți-e dor de mine, știu... Îți este greu! Femeia MEA, nu plânge! Hai, te-ntoarce! Viu colorând iubirea... Curcubeu. Plouă peste oraș... Odaia sumbră, Când nu ești tu aduce a cavou, Sufletul meu? Doar a iubirii umbră... El, străluci-va de-i veni din nou ). Plouă peste oraș.... Letale lacrimi Aduce-un nor și le deșartă-n vânt, Sunt singur și am pletele
DOAMNA TOAMNELOR GRI de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 by http://confluente.ro/mugurel_puscas_1445107726.html [Corola-blog/BlogPost/378337_a_379666]
-
însăși chintesența noastră! A zi, acum, în fiecare zi e bine să spunem cuiva "te iubesc!" În fiecare zi căutăm atingerea privirilor pe care atât de mult ni le-am fi dorit în nopțile cu Lună plină, când în singurătatea odăii noastre, trupul ni se odihnește tăcut, să fie cineva, care măcar cu gândul este acolo lângă noi și ne veghează somnul. Râdeți, zâmbiți, dar haideți ca împreună, să încercăm să alungăm stresul zilnic, schimbările neanunțate, și să dăm frâu liber
PRIMĂVARA DIN NOI! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 by http://confluente.ro/mariana_dumitrescu_1457874587.html [Corola-blog/BlogPost/376238_a_377567]
-
Dialogau să nu-i prindă plictisul Nu mai duce degetul la gură Că mie îmi urlă liniștea în cap Îmi umblă hergheliile la trap De sus în jos, pe-un hipodrom de zgură Tu nu vezi că s-a răsturnat odaia Și ne ducem traiul pe tavan? Dar ce spun eu, că totul e în van Și-mi vine să-ți răstorn în cap tigaia! Zi mă’ ceva să nu te strâng de gât Cum i-a turnat Xantipa lui Socrate
MAI ZI CEVA de ION UNTARU în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Mai_zi_ceva_ion_untaru_1333425257.html [Corola-blog/BlogPost/342156_a_343485]
-
întruchipând probabil o visată și ideatizată prezență feminină ori poate doar o instanță poetică, parte a realului însuși, semnificând implicit nevoia poetului de interlocutor liric și existențial. Transcriindu-și stările în astfel de metafore, în tăcerea și simplitatea ascetică a odăii, poezia este pentru George Baciu, nimic mai mult, nimic mai puțin decât o hemoragie de suflet, așa cum afirmă în “Poem de sfârșit”: “Un scaun, o masă, un vis,/ o tăcere,/ o hemoragie de suflet,/ un rând pe crucea din cimitir
RECENZIE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Recenzie_george_baciu_1351623340.html [Corola-blog/BlogPost/358027_a_359356]
-
afară cu masa pusă, chiar de-a adormit, și taica o trezea încetișor și o chema la masă lângă el și îi spunea că ziua i-a fost dor de glasul ei cel cald și subțirel, apoi se îndreptau înspre odaie și taica mai punea un lemn pe foc sufla în lampă și pe un strujeac de paie el încerca să-i facă maichii loc. Referință Bibliografică: amintire despre taica / Stejărel Ionescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2212, Anul VII
AMINTIRE DESPRE TAICA de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/stejarel_ionescu_1484899338.html [Corola-blog/BlogPost/377309_a_378638]
-
Acasă > Poeme > Dorințe > AMĂGIRI DE-O CLIPĂ Autor: Valeria Iacob Tamâș Publicat în: Ediția nr. 275 din 02 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului ieșisem dimineață în cerdac să scap de liniștea odăii, muta, ce a intrat la mine în iatac să-mi facă iarăși ziua sluta. plecaseși.și-mi doream să fii; tânjeam după căldură cărnii, iubirile menite-s pentru oameni vii, singurătăți, sortite-s vremii tar`nii. mă unduiam sub aripa
AMAGIRI DE-O CLIPĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Amagiri_de_o_clipa.html [Corola-blog/BlogPost/355719_a_357048]
-
mai vedeau nici geamurile și nici icoanele. Fata a fost nevoită să deschidă ușa cât putu de larg, să iasă fumul. Mai târziu ne-am așezat la masă. După ce am mâncat și am băut câte ceva, am fost poftit într-o odaie alăturată, ce părea mai aranjată, în care se aflau pe pat perne stivuite una peste alta, alături de o altă stivă înaltă cu cergi de lână și tot felul de alte țoale frumoase. Probabil că era zestrea fetei, mi-am zis
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 by http://confluente.ro/viorel_darie_1461131966.html [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
Bună ziua, moșule! Să-ți explic... voi lucra aici, la Observator. Caut un loc de dormit la cabană. Uite, am și o hârtie de la Primărie... - Bine, măi băiete! Dacă ai hârtie, e-n regulă! Hm! Vino cu mine să-ți arăt odaia. M-a purtat până într-un capăt al cabanei unde avea o cameră a lui, alături de magazia în care-și ținea toate lucrurile de pe inventar. Mie îmi dădu însă o cameră la fel cu a sa, dar în capătul celălalt
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 by http://confluente.ro/viorel_darie_1461131966.html [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
stare de grație peste tot în preajmă, sunt negreșit meritele amfitrionilor. Dacă aș rămâne doar cu păcatul de a exagera ceva mai mult, i-aș asemui cu piesele unui mobilier de lux renascentist sculptate într-o esență tare, care împodobeau odaia imperială a cine știe cărui cezar medieval, numai că aici zorzoanele și fastul erau înlocuite cu lumina lină, pogorâtoare a smereniei și vitalitătii bine îndrumate ce “pătrundea” pe toți convivii, iar “cezarii” din clișeul meu fantasmagoric erau oameni modești, pătrunși de simplitatea
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (9) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Nunta_sambetista_in_california_9_.html [Corola-blog/BlogPost/351371_a_352700]
-
mult de circa treizeci de centimetri. La primăvară trebuie să cumpăr o plită nouă, că la cea pe care o am acum, îi mai lipsesc din cercuri și, indiferent cu ce aș încerca să o acopăr, scoate fum. Pereți afumați, odaie de copil neajutorat. Noroc că seara mă bag în așternut mai devreme, adorm mai devreme, dar mă trezesc noaptea și-mi rămâne timp să reflectez la cele de peste zi care mi-au scăpat. Condamnă lumea comunismul și întrebarea care stă
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET 7 de ION UNTARU în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Ne_am_intalnit_pe_internet_7.html [Corola-blog/BlogPost/340846_a_342175]
-
JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Relatare > SECERATORUL Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 1517 din 25 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Victor s-a sculat cu noaptea în cap și-a căutat în odaie traista, în care a aruncat în grabă un boț de brânză sărată de oaie și tare ca piatra și un coltuc din pâinea pe care a făcut-o cu două zile în urmă Jeni soția sa, în cuptorul de sub dudul
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1424863623.html [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
veac. Oraș în care plânge-n vreme praful Văpăile nocturne de tramvai, Aicea îmi trăiesc tăcut păcatul De vechi iubiri din nopțile de mai. Bătrân oraș al hatmanului Ploaie În versul meu acuma te salut, Când luna se dezbracă în odaie Să lumineze forma mea de lut. CU FALSE ILUZII NE UMPLEM IAR CEASUL Cu false iluzii ne umplem iar ceasul Pe strada pustie-a-nceput parastasul Se scutură frunza acum din arțar Și noaptea se scurge ca un marș funerar
VISUL LICORNULUI (1) de ION VANGHELE în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Ion_vanghele_poeme_visul_licornului_ion_vanghele_1327735051.html [Corola-blog/BlogPost/360673_a_362002]
-
rămâne-ngropat În toamna bolnavă cu brume și ger. SALTEAUA ÎNTINSĂ PE PAT ZACE MOARTĂ Salteaua întinsa pe pat zace moartă Și noaptea se surpă cu tropot de ploaie Din vuietul casei voind ca să scoată Tăcerea ce-aleargă foșnind prin odaie. Grădina e goală, pădurea e stearpă Copacii Înalță o rugă la cer Din urme de cerb, vârcolacii se-adapă O umbră de lup se strecoară stingher... Furtuna cu dinții vântului mușcă Din trupuri de arbori pe drum răsturnați De arcul
VISUL LICORNULUI (1) de ION VANGHELE în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Ion_vanghele_poeme_visul_licornului_ion_vanghele_1327735051.html [Corola-blog/BlogPost/360673_a_362002]
-
de cafea. Manuela refuză, cere să o ajut să-și ia medicamentele. O invită pe fiica poetului să se așeze lângă ea. O întreabă dacă știe ce a pierdut familia și societatea românească. Nu aud răspunsul fetei, din cauza suspinelor. În odaia poetului, printre hohotele de plâns ale copilei, aud vocea calină a Manuelei, care ne recită din poezia celui ce abia ne-a părăsit: ,, Cu ochii de stele la mine privești, Întreb veșnicia, acum unde ești, Iar fiara cu laba lovește
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 by http://confluente.ro/manuela_cerasela_jerlaianu_1488215184.html [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului M-ai păcălit cu primăvara ta falsă dosită-n universul închis cu lacătele tăcerii, iar eu, pasărea naivității am ieșit din cuibul inimii zburând spre ramura-momeală așezată în calea speranțelor din odaia suflării, mi-am așezat deoparte aripile devenind femeie, cu mâini calde și privire-așteptare, ofrandă cu atingere de mătase și dorință ascunsă-n suspin, am vrut să mă cuibăresc lângă tine chiar dacă sufletul mi-era biciuit de viscolul din cuvântul tău
PRIMĂVARĂ ATINSĂ DE FALS de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/rodica_constantinescu_1485543119.html [Corola-blog/BlogPost/378723_a_380052]
-
a devenit un fel de monstru. Și dacă v-am spus pățania cu păpusica, tare aș dori să vă povestesc cum era și baia-lăutul, pe atunci. Mama încălzea apă multă, cam pentru jumătate de găletar-ciubăr, pe care-l așeza în mijlocul odăii dușumite, ne lua pe rând și ne spăla pe cap cu săpun făcut în casă cu aromă de mentă și pelin. După aceea ne cufunda tot pe rând, în apă preparată cu leșie de cenușă, ne zolea ( freca) cu o
MOŞ GERILĂ & MOŞ CRĂCIUN de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2187 din 26 decembrie 2016 by http://confluente.ro/maria_ileana_tanase_1482787601.html [Corola-blog/BlogPost/361955_a_363284]
-
numai când trecea părintele Isac cu Ajunul Crăciunului ne trezea cu noaptea-n cap. Eram anunțați că Moșul se apropie de casă și să-l întâmpinăm cu binețe chiar și-o poezie frumoasă. Mama deschide larg ușile de la antret apoi odaie și ... suspans, un brad imens impodobit cu tot felul de globulete, beteală, lumânări din ceară, bomboane în staniol colorat, legate și ... și cineva care se tot chinuia să-l introducă pe ușile mari, dar neîncăpătoare. În sfârșit Moșul ... Moș-Crăciun!!! Când
MOŞ GERILĂ & MOŞ CRĂCIUN de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2187 din 26 decembrie 2016 by http://confluente.ro/maria_ileana_tanase_1482787601.html [Corola-blog/BlogPost/361955_a_363284]
-
cu fruntea în pumni dedesupt invocă lumina de la fereastra-etanș a gândului tău măsurat timpul nepăsării ți-i cât un blestem dinspre mamă îngerii pământului peticesc albverde poala sfâșiată a iernii ce să mai coși zdrențele unei iubiri vântul umblă prin odăile ierbii făcând curățenie de Paști (inevitabil atâtea de aruncat) întredeschiși ochii primăverii îmi mătură treptele visului cu genele întâii rândunici hai-hui doar zâmbetul câtorva păpădii și-o rază pe buzele dimineții ciocârlia urcă în adâncul zării să-i sărute cerului
CÂNTEC DE LA FEREASTRĂ de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 446 din 21 martie 2012 by http://confluente.ro/Cantec_de_primavara_violeta_deminescu_1332358599.html [Corola-blog/BlogPost/354676_a_356005]
-
Acasa > Strofe > Timp > MĂ LAS ROBIT Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 367 din 02 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Mă las robit de liniște-n odaie Și mă cufund de voie în lectură Aleg ținuturi unde-și petrecură Conquistadorii vremea în războaie Un țârâit de greieri noaptea cură Din tavane amintind a ploaie Și lucrurile împrejur se-nmoaie După o neștiută partitură Această investiție aparte Și
MĂ LAS ROBIT de ION UNTARU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Ma_las_robit.html [Corola-blog/BlogPost/361720_a_363049]
-
a fost adesea prezent pe șantier. - Dacă nu am reușit să facem inaugurarea în iunie, cum era planificat, măcar de începutul noului an școlar să fim gata și copiii să înceapă în local nou, să nu se mai chinuiască prin odăile alea strâmte ale băncii. Mai ales că ne vor veni câteva cadre noi. Timp de o săptămână, pe șantier nu a mai ajuns nimeni dintre autoritățile comunale. Colectivul a încetat a mai trimite salahori și găleata cu țuică nu a
Inaugurarea. Roman, de Ion R. Popa. Fragment by http://revistaderecenzii.ro/inaugurarea-roman-de-ion-r-popa-fragment/ [Corola-blog/BlogPost/339344_a_340673]
-
Și-și infoaie-n evantai, Toata podoaba de pene Peste vasul cu mălai. Gălbiori,cu gât golaș, Se-adapostesc puișorii, Numai unul, măi poznaș, Aleargă urmărind norii. Și-atunci ,cănd răpăie ploaia, Se-ndreapta spre adăpost: În coteț sau în odaia Unde la clocit au fost. Îi cheamă cu-n cloncănit Găină, a lor mămică, Ei răspund prin piuit, De-ntuneric le e frică. Și se-nghesuiesc sub pene, Protejați de frig și ploi, Cănd găină vrea să-i cheme, Ei se
GAINUSA CEA PESTRITA de SOFIA RADUINEA în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Sofia_raduinea_1396377894.html [Corola-blog/BlogPost/353698_a_355027]