5,469 matches
-
să se dezlănțuie asupra omenirii întregi. După un interval de timp, la începutul lui iulie, plec împreună cu Romulus la unchiul meu, doctorul Mihu, în frumoasa comună Cristian, lângă Sibiu. Casa medicului din comună era mai mult decât ideală, cu multe odăi largi și frumoase, verandă, curte și grădină imensă, pline de flori și fructe, pe care vară-mea Romana le îngrijea cu deosebită iubire. Comuna era în majoritate locuită de sași și îți făcea impresia unui orășel medieval a cărui cetate
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
de a compozitorului Ciprian Porumbescu, zic, nu se îndură să plece la Cacova, ci îndură lipsa noatră și căldurile de vară, ca să fie aproape de aleasa lui. Îl găsirăm într-o mare și jalnică dezordine, femeia care trebuia să-i rânduiască odaia, nu-și prea făcuse datoria. Dar totul trece - bine că ne văzurăm acasa! Și așa se scurse o vreme de lucru iar, și de pregătiri pentru nunta mea, pe care eu nu știu din ce motive, nu știam cum să
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
genericul „Timișoara - mica Vienă“ și care să constituie un punct de atracție pentru timișoreni și pentru vizitatorii municipiului de pe Bega. L. S Calendar pascal după vechi datini l La Muzeul Satului Bănățean Muzeul Satului Bănățean și-a rânduit, după datină, odăile caselor țărănești și bătătura înverzită, ca de Sfintele Sărbători. Expoziția de primăvară, intitulată „Calendarul pascal“ și coordonată de muzeograful Aristida Gogolan, și-a deschis porțile, ispitindu-i pe vizitatorii ce vor zăbovi în liniștea spațiului muzeal de la Pădurea Verde să
Agenda2004-15-04-cultural () [Corola-journal/Journalistic/282279_a_283608]
-
Și-a pierdut mama când avea un an, o altă femeie i-a luat acesteia locul, iar la vremea când lumea din jur căpăta un înțeles, Nica a-nțeles că viața e-un lucru aspru: iarna înghesuiți într-o singură odaie, opt copii și părinții lor care se scoală cu noaptea-n cap să prindă roua muncind pe câmp. Până la 10 ani, a făcut trei clase primare, apoi a pus școala-n cui, că-ncepea războiul, și-n 1941 l-au
Agenda2004-18-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282357_a_283686]
-
găsit odihna O nouă expoziție permanentă la Castelul Huniade dezvăluie misterele „Câmpurilor de urne funerare din Banat“ „Asta le zise bătrânul(...) Merser-apoi în pădure și-aduseră-n vreme de nouă Zile puzderii de trunchiuri de lemn și-n a douăsprezecea Zi din odaie cu plânsete scoaseră trupul lui Hector Și-l așezară pe rug și aprinseră clada de lemne“ (Homer, Iliada, Cântul XXIV, 766-793) Dacă expozițiile temporare sunt cel mai adesea spectacole trecătoare care deschid o fantă îngustă în vălul trecutului, doar cât
Agenda2003-46-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281703_a_283032]
-
Era George Sand, scriitoare celebră în epocă, femeia a cărei viață a înrâurit muzica lui Chopin, dar și poezia lui Alfred de Musset, care în urma unei discuții ca între amanți i-a lăsat scris pe un album: „George e-n odaia sa,/ Între flori, o floare,/ Cu ochi plânși, biata de ea/ Trage din țigare... “ Atât moda bărbătească, pe care o afișa în cele mai nepotrivite ocazii, cât și pasiunea pentru fumat erau declarate de George Sand ca o revendicare feministă
Agenda2004-34-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282779_a_284108]
-
scurtătură acestei zile/ pe străzile ce duc în altă parte/ sînt oare același om care pînă mai ieri rîdea/ și punea ușile la respect/ agătîndu-le umbră lor șovăitoare?/ cîndva umblam/ prin toate casele unei străzi/ vorbeam cu oamenii de prin odăi necunoscute/ pe degete cu praful atîtor ferestre de pod/ de unde priveam în golul orașului/ acum/ grabă de a intra în decor/ mă anima fără să vreau/ pe masa printre pahare răsturnate zăresc o carte/ de vizita îngălbenita/ numărul de telefon
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
sau în umăr/ a celui ce nu-și mai amintește/ propriul nume" (cîteva încercări de a nu face nimic). Teamă de sine îl determină a se "transfera" în contul obiectelor, a se substitui prin ele: "cît am fost plecat în odăi s-a strîns frig/ pe raft cotoarele cărților sînt reci/ aprind veioza si-ncep să aștept/ tot ce am putut pune în locul meu am pus/ frică de cuvinte mă face stingher/ cu bățul de chibrit de pe poliță sobei/ îmi spăl
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
e înduioșător cum privesc pe geamul podului/ melcul ce trasează un șotron argintiu/ pe norii întunecați/ și mă gîndesc la vacanță la țară/ cînd trenul întîrzie și pulberea șchioapătă/ pe mutrele călătorilor// sînt același ins ce priveste garoafele galbene/ în odaia din care abia au plecat rudele/ ce participaseră la părăstas/ și casa întreaga cu numarul ei de tablă emailata/ și cu olanele căzute își amintește de mine/ că de un cutremur mulțumitor/ ce n-a tras chiulul dar nici n-
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
și zvîrleau bulgarii/ ghetele negre țopăiau pe malul lacului/ ca niște cățelandri/ tăcerea din creierul meu cuprindea acoperisele troienite// mama îmi ascuțea creioanele pentru a doua zi/ seară sub lumina veiozei/ umbră mîinii și-a creierului se-ntindea în toată odaia/ mă durea capul încercînd s-o parcurg dintr-odată/ și la primul tiuit de tramvai adormeam// vară în testul părăsit îmi țineam echipa de nasturi/ cu care jucăm fotbal în cimitir/ îmi dăm întîlnire cu prietenii la ioniță c. napoleon
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
oripila - sunase, în sfârșit, în camera lui Solange. Sunase lung, foarte lung, numai că în încăperea ei de la stabiliment nu era nimeni. Lui Raoul îi fu dintr-o dată rău și, închizând scurt aparatul care îl anunța atât de brutal că odaia iubitei lui era goală, se hotărî să nu se mai întoarcă la sanatoriu." Ca și aristocrații din povestirile lui, Florin Sicoie apare rar în public, dar fiecare apariție este memorabilă. Florin Sicoie, Sâmbăta engleză și alte povestiri, Cluj, Biblioteca Apostrof
DUPĂ DOUĂZECI DE ANI... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17225_a_18550]
-
în luturi/ sărace.// Știu bine crăpăturile lutului/ din sat. Tăcutele crăpături" (Oraș așteptîndu-și poetul). Sau: "Pe podul orașului Ioachim, poetul, cu un vraf din/ cărțile sale. Le împarte trecătorilor apostrofîndu-i:/ "De unde vii orbule? Și-n alcoolurile crîșmei și-n duhoarea/ odăilor tenebrele sînt la fel...".// În fond de ce n-ai intra într-o crîșmă, străinule. E ca/ o ceață a unei aureole. Intri în ea și pipăi cu degetele:/ în locul trupului sîngerînd - paharul gol. Asta crede/ prietenul meu Ioachim și le
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
oriunde ai începe lectura, constați că fragmentul indică întregul, cu acea energie a suprimării aproximațiilor, a tatonărilor, a indeciziilor, pe care ți-o poate da o conștiință de sine devenită vizionarism. Am putea vorbi de o holografie lirică: "Și dacă odaia aceasta e centrul lumii?/ Și dacă o mie de oameni gîndesc la fel/ de ce n-ar trece centrul lumii prin o mie de locuri?/ Cine să hotărască locul Austerlitzului meu?// am strîns aici cărți cu tot aurul pămîntului/ cîte odăi
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
odaia aceasta e centrul lumii?/ Și dacă o mie de oameni gîndesc la fel/ de ce n-ar trece centrul lumii prin o mie de locuri?/ Cine să hotărască locul Austerlitzului meu?// am strîns aici cărți cu tot aurul pămîntului/ cîte odăi sînt la fel cu aurul lor și cu felul lor/ de-a auri lucrurile/ cum se oglindește cerul cu stelele într-un bob/ de rouă/ odăile sărace ale lumii/ adîncesc cerul înstelat din noi" (Odaie cu bătălia de la Austerlitz). În
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
să hotărască locul Austerlitzului meu?// am strîns aici cărți cu tot aurul pămîntului/ cîte odăi sînt la fel cu aurul lor și cu felul lor/ de-a auri lucrurile/ cum se oglindește cerul cu stelele într-un bob/ de rouă/ odăile sărace ale lumii/ adîncesc cerul înstelat din noi" (Odaie cu bătălia de la Austerlitz). În discursul său, George Vulturescu pornește de la sine spre a se întoarce la sine, circular. Poetica sa inconfortabilă e una a modelării textului de către ființă. Așa cum lichidul
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
cu tot aurul pămîntului/ cîte odăi sînt la fel cu aurul lor și cu felul lor/ de-a auri lucrurile/ cum se oglindește cerul cu stelele într-un bob/ de rouă/ odăile sărace ale lumii/ adîncesc cerul înstelat din noi" (Odaie cu bătălia de la Austerlitz). În discursul său, George Vulturescu pornește de la sine spre a se întoarce la sine, circular. Poetica sa inconfortabilă e una a modelării textului de către ființă. Așa cum lichidul ia forma paharului ce-l conține, verbul amar devine
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
banchiză pe care aluneci/ care alunecă/ trăgînd după tine/ năruind cu sine catapeteasma nopții// Evul mediu dăinuie în văgăunile verbului/ știu, nu-i cîntec acesta/ iertați-mă că nu scriu în vechile dulci rime/ că ies în fața voastră din mîlul odăii ca/ un nufăr/ sau ca un trăsnet înflorit/ orice privire îi poate fi balta/ tîrziu într-o cafenea în fața paharului/ privindu-l îndelung/ pînă cînd eu însumi sînt una cu// lichidul amar din el/ care-mi at Starea de veghe
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
nu ajunge la strigăt nu poate fi liber, spune./ Credeți că în poem nu se intră precum într-o afacere:/ cine și cît a adus?"// Altul tocmai scrie lîngă o ceașcă de cafea:/ "Cuvintele sînt însîngerate: cotrobăie zilnic prin/ miasma odăilor, prin răsuflarea împuțită a orașului,/ prin amintirile dosite-n cutele creierului precum/ în proviziile hîrciogilor/ seci și larvari stați sub privirile mele/ nici o putere de-a transforma alcoolul în sînge/ în salt, nici o putere de-a transforma sterilitatea în foame
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
cuplu perfect: "Se țesuse între ei acel tip de relație rară care unește doi oameni definitiv, pînă la înțelegerea fără cuvinte, pînă la inseparabil, pînă la indistincție. Cum a încercat Dimov să spună undeva: ăEa este conlocutorul meu în acea odaie misterioasă care se cheamă poezie. Întreaga mea incercare poetica i se datorește aproape la propriu dacă ne dam seama că n-avem de ce să aruncăm o minge cînd nu e altcineva s-o prindă și să ne-o arunce înapoi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17940_a_19265]
-
Arzînd mocnit sub stihurile de un patetism domol, pe care materia și-l asumă precum o răsfrîngere obiectivă a "tristeții metafizice", dobîndește, nu o dată, înfățișarea camuflata a țigării care "arde la nesfîrșit": Treptat lumină din lucruri/ se stinge/ în penumbra odăii/ fără seducătoare arcuri/ și bolti răstignite// țigară mea arde/ la nesfîrșit// suflet lîngă suflet/ noi amîndouă/ respirații amestecate/ cel din urmă cuvînt rostit/ o undă de aer/ invizibilă ochiului/ un fel de a truca viața/ în minusculă flacăra" (Elogiu unei
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
umanității ce i se pare neeuropeană și chiar antieuropeană, Arghezi înregistrează o stare precomunistă, un totalitarism larvar, zăcînd într-o pornire a destructurării sociale, în idealizarea dialectica, într-un misticism nediferențiat: "La Berna se putea citi pe biletele de închiriat odăi mobilate în trei limbi federale că aNu pentru rusia. Rușii erau excluși din inimă Europei încă de pe la 1906 și ceva. Se prezintă Raskolnicov, îi plăcea odaia, da un acont și noaptea mai dormeau cu el în pat, pe scaune și
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
dialectica, într-un misticism nediferențiat: "La Berna se putea citi pe biletele de închiriat odăi mobilate în trei limbi federale că aNu pentru rusia. Rușii erau excluși din inimă Europei încă de pe la 1906 și ceva. Se prezintă Raskolnicov, îi plăcea odaia, da un acont și noaptea mai dormeau cu el în pat, pe scaune și pe jos, inca douăzeci de compatrioți cu chica, șapca și barbă. Cămașă cu gura într-o parte, cu nasturele subt maxilar și ureche îi deosebește numaidecît
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
arunca nici o umbră, sau vreo dunga de întuneric. Părea acționata de un fluid cosmic, inca nedescoperit, de o lume în care ar fi apărut doar curentul electric... Autorul prefeței Catalogului, J. Maurice, mai notează: "...Și ce să mai spunem despre odaia scriitorului... În ea, o dată pragul trecut, un respect adînc te cuprindea că într-un sanctuar... Iată lespezile mari pe care el umblă, iată tapetul cu flori de pe pereți, crucifixul de abanos, patul umil vopsit în gri... Aici se odihnea el
Arlette by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18107_a_19432]
-
Dealog). Foarte originală este și reconstituirea fulguranta a lumii lui Caragiale prin juxtapunerea unor imaginare anunțuri de la "mică publicitate": "Pierdut cățel geam tren răspunde nume/ Bubico zahăr place (pedigri)./ Uitat hotel Midil servietă gri./ Domn bine caut scoate seară lume.// Odăi 3 închiriez + antreluța./ Pierdut ieri dimineață brilănțel./ Văzut hengheri azi stop mumos cățel./ Uitat muscal bancheta umbreluța.// Duzini mănuși piei câine cumpăr 2./ Uitat bagaj tren Bucarest-Berlin/ via Midil. Vând blană zibelin./ Schimb paloș vechiu arme albe nouă." (Mică publicitate
I.L. Caragiale si Serban Foartă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18114_a_19439]
-
altele. Eu șezui lîngă venerabilul jubilar, căci abia mă depărtam și el și trimetea după mine de mă chema "Șezi - zicea el - lîngă mine, că mult, văd eu, aice pe astă lume, nu ne-om vedea". Băbuca se-nvîrtea, ba prin odăi și da ordine la servitori, să umble cu vin, prăjituri și cafele pe la oaspeți și să ieie sama ca să nu treacă pre mine, ba pen cuhne, ba pe la credens, de punea farfuriile și celelalte tacîmuri de masă în ordine, nu
Tatăl lui Ciprian Porumbescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17392_a_18717]