914 matches
-
Aici, la sate, în aerul liber, ozonat, omul se simte om, îi priește, îl împrospătează, îl revigorează. Câtă dreptate avea marele Lucian Blaga, căci într-adevăr „veșnicia s-a născut la sat”. Traiul la oraș îl înăbușă pe om, îl ofilește, îl omoară. „Dintre toate florile, a scris Jules Michelet, floarea omenească are cea mai mare nevoie de soare”. Atmosfera otrăvită a orașelor poluate este pricina nenumăratelor boli nervoase. Comorile de sănătate și de putere se găsesc în traiul la sat
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
seama ce te nemulțumește. Poate ești tu stresată și nu te mai satisface nimic. - Așa sunteți voi bărbații, superficiali întotdeauna. Praf peste tot, haine murdare aruncate unde vrei și unde nu vrei. Florile nu sunt udate, iată cum s-au ofilit. - Doamnă, dar eu nu am program decât patru ore și trei zile pe săptămână, iar vila este foarte mare, încerca să se scuze menajera. Ce pot să fac mai bine în acest timp? Dacă doriți să vin mai multe zile
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. VI PE FALEZA . de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364136_a_365465]
-
coborârea din slăvi, calul năzdrăvan atinge un copac și tot codrul cu fiarele lui flămânde se trezește. Norocul vine din partea zânei care își calmează lighioanele și pământeanul e îmbiat în palat. Ținutul e un topos edenic utopic: florile nu se ofilesc niciodată, frunzele nu cad, zefirul blând adie învigorator, animalele nu se sfâșie între ele etc. Și ce-i mai important aici este că presiunea timpului a fost definitiv învinsă: „Petrecând vreme uitată/ Într-atâta frumusețe,/ Fața lui, înnobilată/ Scânteia de
RESCRIEREA – O FORMĂ DE INTERTEXTUALITATE de ION ROŞIORU în ediţia nr. 942 din 30 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364215_a_365544]
-
macii delicați, întâia oară, Am mai găsit doar lacrimile lor purpurii, Care-mi șopteau: ,, te-am așteptat, întreaga vară". Si am uitat că trandafirul a-nflorit, Și de mireasma-i fermecată, am uitat, Dar era prea târziu, petalele s-au ofilit Iar vântul, i-a risipit parfumu-i delicat. Nu am privit nici cerul plin cu stele, Doar valurile, când se-apropiau de mal, Erai doar tu, în gândurile mele, Iubirea-ți căutam, prin spuma unui val. Eu am uitat de tot
DE TINE N-AM UITAT de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2188 din 27 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364271_a_365600]
-
miezul nopții, așa că, totul era în realitate. - Ștefan, simt că mă topesc! Când ai avut timp să faci toate acestea? - Ehei, înainte de a veni să te iau la restaurant. Petalele le-am avut la rece, în frigider, să nu se ofilească. Acum, când am venit doar le-am împrăștiat iar aranjamentul de pe masă, l-am comandat o dată cu masa pe care am rezervat-o la restaurant. - O, Doamne, ce gusturi frumoase ai! Îmi place că ești meticulos, ordonat. Și se gândi imediat
POVESTE LA ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ ( XI) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363077_a_364406]
-
Autorului poezia e făcută din cuvinte și din sentimente iei sentimentul iubirii și scrii cuvântul iubire care are în el trei silabe: iu-bi-re pot să fie trei culori ale toamnei târzii sau ale patriei în grădinile toamnei sentimentele s-au ofilit ca frunzele ca florile ca iarba și ca mărăcinii au rămas niște curcubee pe cerul albastru din vara trecută care mi se răsfrâng în suflet pline de culori și de miros de crăițe toamna pe sfârșite plimbă norii pe deasupra noastră
CE E POEZIA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1046 din 11 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363190_a_364519]
-
iulie 2016 Toate Articolele Autorului LAS PANA TIMPULUI...CA SĂ TE SCRIE Îmi ruginesc cuvintele încet pe buze, Îngălbenite-mi curg pe foaie și-nțelesuri, Iar gândurile mele-n val se înnegresc Când viața scrisă, eu, o las în versuri. Îmi ofilește doru-n drumul către tine Atunci când pribegește singur pe cărări, Iar chipu-ți șters, fără de gând când vine, Îl văd împrăștiat în cele patru zări. Văd câmpuri cu miresmele uscate Și văd și cerul roșu curs printre cuvinte, Pădurile cum gem
LAS PANA TIMPULUI... CA SĂ TE SCRIE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368412_a_369741]
-
Există o lege nescrisă/ care ne obligă la iubire./ Dar cum iubirea a devenit o relație/ dintre cerere și ofertă,/ nimeni nu este suficient de bogat/ pentru a cumpăra iubirea...” Autoarea se pronunță și asupra degradării Limbii Române, care este „ofilită,/ călcată în picioare/ de încălțări murdare/ dar cu etichete străine”. Mâhnirea unui om al condeiului este îndreptățită: „Limba noastră doinește singură/ și suferă/ sperând la o vitaminizare/ pur Românească./ Limba noastră rămâne Sfântă/ deoarece/ acolo sus, în cer,/ cineva/ i-
TRISTEŢEA DIN FLOAREA VIEŢII ADEVĂRATE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368481_a_369810]
-
autocompătimire. În cealaltă secundă trebuia să fac o alegere, să-l elimin pe Jack pentru că credeam că nu mă poate înțelege, sau să-i împărtășesc această temere. Târziu am descoperit că aceasta era alegerea adecvata--împartășirea durerii! Noutatea și exaltarea se ofilesc, desigur, cuplurile se obișnuiesc cu toate în timp. Dar o adevărată dragoste romantică poate continua atunci când sufletul este adăpat de niște izvoare interioare. Dacă ai pierdut acea dragoste, izvorul nu a secat. Tu ai încetat să bei, atâta tot. Viața
COMUNICAREA CE SUSCITĂ AUTENTICITATEA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367771_a_369100]
-
-n viață fericire... Am tot sperat atâta timp În drum să te-ntâlnesc Să mă înveți din nou să sper Să iert și să iubesc... Și au trecut în goană anii Cu ierni și toamne au trcut Iar tinerețea se-ofilea Și mă durea așa de mult... Dar...o...sublimă primăvară Azi mi-ai adus pe-aripa ta Izvorul dragostei dintâi Ce nicidecum nu-l voi uita... Și când va fi să pleci și tu Te rog revarsă-ți amintirea În
POEMELE IUBIRII 12 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368048_a_369377]
-
μέ� � οντα) și nu ezită să folosească comparații peiorative. Viața prezentă (ό παρών βίος) e astfel prezentată ca o pantomimă , o pânză de păianjen , o suită de vise și de viziuni . Ea se aseamănă cu „visurile, cu florile care se ofilesc, cu umbra fugitivă” . Este o mare periculoasă și agitată . Problemele acestei vieți nu sunt deloc mai bine apreciate: nu sunt jucării de copii , umbră și vis , sunt „toate pline de groază, pericole, de servituți rușinoase” . „O singură zi de visare
PARINTELE TEOFAN MADA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367329_a_368658]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > NIMENI NU-MI RĂSPUNDE... Autor: Mihail Janto Publicat în: Ediția nr. 1505 din 13 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Nimeni nu mă crede, nimeni nu întreabă, de ce se ofilesc florile-n toamnă?.. De ce, pe-o cruce stă scris numele mamei, câtă truda se ascunde, în căușul palmei?.. Vântul, de ce-i slobod și nu e îngrădit, de ce sângerează cerul, către asfințit?.. Roua, de ce-i rece, și timpul inima o stinge
NIMENI NU-MI RĂSPUNDE… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367556_a_368885]
-
să danseze cu foștii săi curtezani, dar mai ales cu prințul Wilhelm. După câteva zile părăsiră regatul insular, spre nemulțumirea lui Prințișor. El prefera ținuturile nordice sau muntoase. Îi plăcea și marea, dar nu pe plajă la soare unde se ofilea ca regina nopții care ziua își închide petalele, iar noaptea își desface floarea ca un evantai răspândind în jur un parfum amețitor. Nu suporta arșița astrului ceresc și nici nisipul fierbinte, ci doar apele mării cărora le explora adâncurile, fiind
XXII. PELERINAJ ÎN LUNA DE MIERE (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367547_a_368876]
-
mine Mă întărească cu bunavestire Voi fi iubitor de milostivire De s-a mărit lucrarea Ta de bine Și întru făptura Ta m-ai veselit Lucrările Tale mă vor bucura În gândurile Tale simt căldura Păcătoșii ca iarba m-au ofilit Vreau în veacul veacului ca să piară Numai Tu Doamne preaînalt ești în veac Când lucrează fărădelegea dă leac Ca să dispară în a nopții gheară Și bătrânețea mea unsă cu belșug Nu mai poate trage ca boii la jug PSALMUL 92
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (4) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367736_a_369065]
-
beneficiind de prelungirea de sezon - câțiva țânțari 45 coborât din munți să vegheze câmpia - bătrânul stejar 46 Mormântul tatei - rămas să-l lumineze prunul înflorit 47 apus de soare - doar umbra cosașului la capăt de lan 48 mama din ramă- ofilit de-așteptare buchetul de flori 49 cerșetorul orb - doar apa pentru vrăbii în blidul de dar 50 un miel negru rămas de căruță - Joia Paștilor! 51 naiul lui Zamfir - trilul ciocârliilor din zgârâie nori 52. la trei iepurași un coș
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367163_a_368492]
-
09 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Aruncă-n mine toamnele-n desfrâu! Lovește-mă cu ruginiul trist! Striveșete macii-n lanul meu de grâu! Unde-am pus doar iubire-n acatist. Sropește-mă cu lacrima albastră, A inimii-ngropate-n întuneric! S-a ofilit mușcata din fereastră În galbenul cangrenei, cadaveric. Te-au obosit iubirile prea multe, Singurătatea o invoci mereu. Și obsesiv spui vrute și nevrute, Nu te-nțelege bunul Dumnezeu. Iar eu care ți-am plâns și mângâierea Cu tot ce ești , al jumătății
IUBESC NEIUBIRE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367282_a_368611]
-
va nărui ! Și va pleca....și poate îmi va scrie Sau poate nu.... Doar amintirea va mai dăinui Și - acele dulci cuvinte Astăzi gri ! Sau poate toamnă îmi va povești Despre trecutele culori Sau flori ce - n glastra se vor ofili ! Și poate pe o scenă părăsita Am să te - aștept ! Oare vei reveni ? Cortina va cădea...peste o scenă goală Tu nu vei fi acolo ! Nu vei fi ! Doar lacrima mea rece - mi zâmbi !... Referință Bibliografica: Frânturi de dor / Roznovan
FRANTURI DE DOR de ROZNOVAN AMELIA LAVINIA în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368644_a_369973]
-
totdeauna. Ele au același mers puțin împiedicat, aceiași ochi plecați în pământ, aceeași siluetă puțin adusă de spate. Supusă. Te întâlnești cu gheișe superbe ce au zâmbete misterioase. Pășesc mărunt și se înclină respectuos, proiectând imaginea frumuseții ce nu se ofilește, a feminității ce străbate timpul. Mă întreb însă ce s-a întâmplat cu ocupațiile bărbaților de odinioară? Mă întreb dacă sabia a fost îngropată, sau poate că a luat doar alte forme, lupta fiind la fel de acerbă? Oare “jocul” s-a
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368678_a_370007]
-
În lumea fără de sfârșit, Unde trupul este liniștit. Ai plecat unde e doar umbră, Ne-ai lăsat într-o tăcere sumbră. Tu vei fi veșnic în mormânt, Noi te vom plânge pe pământ. Ți-am adus flori care se vor ofili, Nu le vei mai putea nicicând privi. Alte aniversări vor fi tot triste, Primind doar simple acatiste. 24 noiembrie 2013 Moldova Veche Referință Bibliografică: ACATIST PENTRU ANA / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1059, Anul III, 24 noiembrie
ACATIST PENTRU ANA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363646_a_364975]
-
luceferii. De n-ar fi fost el, Eminescu, N-ar fi-nflorit nici nuferii. De n-ar fi fost el, Eminescu, Stelele-n cer ar fi pălit, De n-ar fi fost el, Eminescu, Flori de tei s-ar fi ofilit. De n-ar fi fost el, Eminescu, Bucăți de suflet ar fi fost pierdute. De n-ar fi fost el, Eminescu, Mărețul și sublimul n-ar fi fost cunoscute. Elena Buldum - Rămâi un Sfânt A fost odată pe pământ, A
LA STEAUA CARE-A RĂSĂRIT – OMAGIU LIRIC AL PRIETENILOR ZIARULUI ŞI EDITURII NAŢIUNEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363751_a_365080]
-
unul în brațele celuilalt, într-un sărut înfocat. După o întârziere inacceptabilă pentru un asemenea eveniment, în fața mesenilor înfometați după atâta alergătura, apăru un aperitiv anemic, cu care s-ar fi rușinat și tușa Veta de la Nima. Clipind în fața feliei ofilite de ardei umplut cu brânză și rostogolind spre mijloc cele două chifteluțe de pe margine, Andrada încerca fără succes să își facă să tacă stomacul răzvrătit. Râul se apropie de urechea ei și îi șopti ușor: - Pâinea e bună! Îi venea
NUNTA PERFECTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350368_a_351697]
-
palme ține fericirea - pasăre măiastră. Dezleagă-mi iubirea să vad cât mai departe să trasez cu privirea linia dintre viață și moarte Rog, acum, îngerii să ne mai păsuiască, vom putem culege macii verii inima să nu ni se mai ofilească. Ei să sculpteze în noi lumina cu al dălții cuvânt, să învățăm că-n iubire nu e vină; ea e minunea de pe acest pământ. Lavinia Elena Niculicea Referință Bibliografică: Dezleagă-mi iubirea / Elena Lavinia Niculicea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
DEZLEAGĂ-MI IUBIREA de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348669_a_349998]
-
urechi îmi ajunge Elgar, încetinesc pasul să fiu sigură că urechea nu mă înșală, unde-i interpretul? Interpreta, după toate deducțiile mele. O podoabă capilară încărunțită de vifornițele vieții cade în șuvițe răsfirate, dezordonate peste capul aplecat ca o jerbă ofilită pe un mormânt fastuos. Umerii aplecați îmbrățișează violoncelul. Am rămas locului la trei metri distanță. Perfecțiunea interpretării mă înfioară, mă derută faptul că nu se folosește de nici o partitură. Nici interpreta nu mă vede pe mine. E dusă cu piesa
VIOLONCELUL DIN CENTRUL DIZENGOFF de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348637_a_349966]
-
de tine, Că ai să te-ntorci la mine. PENTRU TINE-AM STRÂNS PETALE Pentru tine-am strâns petale Într-o carte ți le-am pus ... , Mi-e dor de vorbele tale - Amarnic am plâns. Petalele se usucă și se ofilesc, Doar iubirea mea te cheamă, Dragoste, cât mi te doresc, Mult te mai iubesc! Mândră, de-ai fi floricea, Iar eu, de vrei? Albina ta, Să mă-nvelești în petale, Și să-ți fur o sărutare. Să fii floare de
IUBIŢI COPIII! de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349999_a_351328]
-
se ridicau în înaltul cerului. Porni pe potecuța ce ducea la casa cea mare din deal, iarba crescuse de două palme de o parte și de alta a cărării ce urca către poarta mică; florile puse de maică-sa se ofiliseră și-și întorseseră fața către pământ. Numai teiul era în toiul înforirii și era plin de albine care încă mai strângeau nectarul lor în ultimele raze ale soarelui. Casa era încuiată, poate că maică-sa nu era acasă, și nici
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]