5,006 matches
-
Florica căscă prima gura: — Fa, să știi că l-am omorât! Caterina privi corpul care zăcea pe podea. — Măcar să-mi iau andreaua... Babele se mai uitară o dată la corpul trântit pe jos, din care gâlgâia un sânge incredibil de roșu. Oftară și por niră în șir indian pe holul blocului făcându-și cruci. Se opriră la lift. — Fă, Florico, zise Caterina, da’ și Veta asta, măcar dacă lăsa și ea șablonul ăla de cruce pentru colivă. Că mâine-i zi mare
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
întrebă Che Guevara în gol, fără a se adresa nimănui anume. — Trecut... — Hai că am dormit nițel, mai spune Che Guevara și își îndesă cotorul perei în gură zâmbind larg și știrb. Fru moasă e tinerețea..., mai zise el și oftă. Privirea lui Che Guevara trecuse peste cei doi tineri preț de o secundă. — Frumoasă, nu zic - îi veni lui să se repeadă să-i scu ture - mai ales dacă te așteaptă o viață lungă... Hai că spusese o chestie perfect
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Frumoasă, nu zic - îi veni lui să se repeadă să-i scu ture - mai ales dacă te așteaptă o viață lungă... Hai că spusese o chestie perfect idioată. Dar spera că cineva va prinde o fărâmă din apropoul lui. Mămăița oftă. Che Guevara, nu. — Aveți copii? îl abordă frontal mămăița... — Nu... nu m-am însurat..., se descumpăni el, gândindu-se la ce ar fi însemnat pentru traducerea poemelor în metru antic o liotă de puradei agitați. Lasă, mamă, că ești băiat
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
deschidă ușa când vii acasă. Eu așa am apucat. Păi să nu ți facă și ție cineva o frecție cu carmol când răcești? Să nu te întrebe și pe tine cineva ce te doare? Viață-i asta? Da’ Ionel... - mămăița oftă și și întinse fusta de sub fund ridicându-și nițel dinapoiul de pe vinilinul maroniu - n-am mai pomenit așa om! A iubit-o el pe una, Miruna sau Mariana sau dracu’ s-o ieie, că n-am ținut niciodată minte, și
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
nu, nu i a bună..., își făcu el curaj. — Ia uite, și noi acu ce facem? trecu mămăița brusc de partea lui, ungându-l șef pe situație. — Păi, eu știu? zise el descumpănit. Mămăița începu să se canonească și să ofteze trăgând de papornițele ei din rafie. Profesorul Leahu puse și el mâna, i le coborî și se întoarse la bagajele lui. În vreo zece minute ajungem. Ieși mata pe hol ca să faci loc, să viu și eu în urmă, abordă
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
pentru ce venise Anna, care acum îi era mai dragă ca niciodată. — Așadar, de când m-ați aruncat sub roțile trenului, nu vă fie cu supărare, ați mai dat spre lumina tiparului încă alte multe rânduri. Nici unul, nici unul - Anna începu să ofteze cu mâna pe piept și cu privirea către cer - despre mine. Un cuvânt măcar, dragă conte, acolo, o vorbuliță prin care să mi redați tihna și odihna celor ce-au trecut în lumea drepților. Că multe mi-ați mai dat
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
barieră pe care nu reușea să o înțeleagă între dorința de a pune în aplicare planul și realizarea lui. Îi era frică, sau credința în Dumnezeu o avertiza că nu era cea mai bună alegere, că era o cale greșită? Oftă și deschise ochii. Nu reușea să deslușească nimic în întunericul care domnea în cameră. Dacă cuțitul îi oferea și mai multă suferință, mult mai greu de suportat? Dacă dincolo ar fi fost pedepsită pentru fapta sa josnică? În mintea Karinei
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
lega de amintirea lui. „- A plecat, te-a lăsat singură fără să-i pese de ce ți se întâmplă. Uită-l! Nu ai nevoie de astfel de oameni!” Rostise cuvintele cu voce tare, vrând să se convingă singură de necesitatea lor. Oftă. Cu siguranță nu va fi ușor să-l uite, să se comporte ca și cum nu ar fi apărut în viața ei. Își dorea să știe cine e. Să-l caute? Unde? Cum ar putea să-l găsească neștiind nimic despre el
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Karina o privea absentă. Era departe, în acea poieniță înmiresmată, cu iarbă fragedă și flori, în brațele lui, în îmbrățișarea aceea din care nu ar fi vrut să se mai desprindă. Se ghemui la pieptul lui simțindu-se protejată, ocrotită. Oftă adânc și se abandonă viselor. A doua zi dimineață, în timp ce-și pregătea cafeaua, își depănă în minte viața. Rutina o transformase într-un roboțel, la care acțiunile erau foarte bine stabilite, iar ritualul nu se abătea cu nimic
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
lor împreună? Dacă...mereu ajungea să-și imagineze ce ar fi fost dacă? Ar fi trebuit să aibă prezență de spirit și să reacționeze când îi auzise vocea, nu să se blocheze urmându-l doar cu privirea, cu gândul și oftă. Dacă ar fi putut... - Doar o femeie îndrăgostită uită unde trebuie să ajungă dacă destinația nu e brațele persoanei iubite. Vocea șoferului o aduse la realitate. - De ce spuneți asta? Karina era surprinsă și încurcată de remarca bărbatului care o privea
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ieșea niciodată. Sămânța aceea a speranței încolțea mereu, oricât de secetos ar fi fost pământul și chiar dacă ea îi rupea colțul firav care își cerea dreptul la existență răsărind cu încăpățânare de fiecare dată când era distrus. Speranța că ce? Oftă. Toamna întârzia să-și facă simțită prezența deși era total îndreptățită. Toamna, anotimpul sufletului ei, nu voia cu nici un chip să distrugă povestea de iubire dintre vara fierbinte și soarele pasional. Îi privea de departe cum își consumau pasiunea nebună
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
îi mai dă una tot fără efect. Se ridică și o indică) Asta nu noi... eu și dumneata... Asta, Statul trebuie... (o întoarce cu piciorul) E ceva deplorabil și ridicul în același timp... Uite, de-aia îmi plac mie liberalii! (oftează și se duce iar la gazetă, o întoarce pe toate fețele, căutînd ceva, mai bea din pahar, se foiește) LEONIDA (citește mormăit): Spiritismul, această știință a viitorului este încă în fașe... Nu-i mai puțin adevărat că viitorul este al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
timp Sonia întreabă. SONIA: Nu auziți? BUNICA: Ba da! Iar au dat ăștia de deasupra drumu' la muzică. SONIA: E telefonul. BUNICA (sincer îngrijorată): Răspunde, că o fi pentru tine. SONIA: Pentru mine? Cin' să fie? BUNICA: Destinul, de! SONIA (oftează, adînc și ridică receptorul): Alo! Alo, da! Da... Imediat... (nu e clar cui se adresează) Pentru tine... Bunicul nu aude, bunica sare numaidecît și merge spre telefon. BUNICA (aranjîndu-și în mers părul ca și cum cel din telefon ar putea s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
tot! N-avem încotro, o trimitem la studii! Trebuie să vedem... Să vedem unde o înscriem pe fetiță. EDUARD: Dar ea nu vrea să se înscrie nicăieri! Zice că nu vrea să mai învețe. GETA: Eu o înțeleg perfect. EDUARD (oftează): Și eu. Sonia intră mai liniștită, dar tot smiorcăindu-se puțin. Cei trei o privesc cu jale. Bunica se duce s-o sărute compătimitor. BUNICA: Studenta bunicii! Cît ai slăbit de cînd înveți! (Mamei) N-o mai lăsa, dragă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
să se trezească fericit. Iar el a deschis ochii timid, i-a Închis repede la loc, numai să nu Înceteze muzica, să nu se audă iarăși oameni vociferând inepții, s-a lăsat moale cu tâmpla pe șoldul ei și a oftat, ea a zâmbit și a continuat să cânte. Mâna lui se Încălzea pe genunchiul ei văratic, degetele lui pâlpâiau, căutau notele senzuale care trebuie că se ascundeau sub perdeaua frumos mirositoare a pielii ei, chipul i se Înse ninase. S-
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
acel cineva acționase după un plan al lui care Îl includea pe el, neînsemnatul Vasile Moare, și că intențiile necunoscutului Îl vizau În mod direct - iată ce Îl neliniștea, de fapt, pe Vasile, În plină noapte. Și brusc a adormit, oftând. Nu va ști niciodată să Își explice de ce a visat ce a visat În noaptea aceea, și anume că Matei murise călcat de un tren, undeva pe câmp, În mod absurd, iar el se dusese la Înmormântarea lui, poate ca
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
apoi a Început să imite zgomotul motorului. Zbura. Zbura spre țara de unde vin călătorii prin viața asta. — La revedere, tovarăși fraieri! a strigat el către adunătura de iloți care Îl sufocau pe Matei. S-a trezit mirat și iarăși a oftat. În bucătărie, ai lui se auzeau râzând, iar afară, În curtea blocului, cineva bătea covorul cu furie. Duminica era micul paradis comunist, ziua a șaptea, În care tovarășii se odihneau după ce stricau lumea ca să o reconstruiască după cum Îi Învățaseră Marx
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
ăla castanele din foc cu mâna lui? Mai este și duminică, futu-i duminica mă-sii, când el e obișnuit să Își plângă de milă, de tristețe și de singurătate, nu să umble după canalii care scriu poezii patriotice. Și oftând a deschis frigiderul și a scos o sticlă de vodcă, Stalinskaia, primită de la șeful restaurantului „Dealul Mare“. Și-a turnat un păhărel și l-a dat peste cap rusește, după care a horcăit. „La treabă“, și-a zis plin de
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
grăbească, o țigară, de parcă și-ar fi Îngăduit un mic răgaz, spre a savura scena, sigur pe sine, cu certitudinea că nu avea să vină nimeni să Îi tulbure momentul de glorie. A tras un fum adânc În piept, a oftat, apoi cu gesturi calme a scos din buzunar un cuțit, cuțitul pe care i-l mai arătase o dată și lui Vasile, când se oprise, beat, să se odihnească În duhoarea ghenei de gunoi și să-și țină dis cursul delirant
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
să deschid gura și am să spun. Creierul lui știe că deja au trecut două secunde din cele trei permise. Și gura lui se deschide brusc și Cava nosa spune cum a fost la vernisaj? Și imediat, toată ființa lui oftează ușurată și gândul lui spune te iubesc și ești femeia mea orice s-ar întâmpla și am să fac orice și am să lupt cu oricine și am să omor pe oricine vrea să mi te ia și sunt în
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
e faptul că Americanu ne-a dat mie și lui Costel preaviz.Inchiriază vila... Dorin:” Femeia este indicele,care ne arată cât ne-am umanizat în ultimul răstimp”. (N.S.Dumitru) ( Ciocnesc paharele.Costel vine cu bagajele.Bea și el.Cu toții oftează.) “Un automobil i-au dat Că a umplut cu el ograda... Marca ne-a edificat: Așa-i acum de zestre ...Lada”. (D.C. Mazilu) Doftoroaia Dl.Gogonel era foarte supărat.Alergia se manifesta printr-o mâncărime pe tot corpul. Medicul îi
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
fete era Dita-Găurita. Ne plimbam de mână în parc, unul din cele la intra rea cărora scrie Crâng cu majusculă, parc înfipt în mijlocul orașului, încadrat solemn de două orfelinate, cu bănci pe care se descalță bătrâni cu mădulare ruinate. Băbuțele oftează cu năduf, spre seară se-aud împerecheri în stuf. Tot acolo, clanul lui Păpădie racketează vânzătorii de vată de zahăr printre statui de nimfe pe care voi să le perpetui. — Eu zic, îi spuneam... eu zic... că ce e între
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
în ea, mușchii circulari erau flasci, iar ea doar a icnit de câteva ori, neconvingător. M-am ridicat și, îmbrăcându-mă bâjbâit, i-am aruncat, tremurând de frig: — Să știi că eu am mecanisme de supraviețuire afectivă superbe. — Știu, a oftat. Mi-ai spus pe plajă. Am plecat singur. îndrăgostit de ea, după nenumărate cocktai luri prin ultimele baruri, am adormit îmbră cat în cortul meu lăturalnic, unde am posedat-o repetat în vis. Era comic și dulce, iar licorile ei
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
țigara. — îmi arăți cum te contorsionezi ca să ți-o iei singur? — Nah, că doar nu-s artist de circ. Aia era o ima gine sugerată de el, ca să te răscolesc. — Doar mintea lui deranjată poate să inventeze asemenea orori, zice oftând, căzându-mi în brațe. O femeie perfectă trebuie să știe să fie în același timp diafană și vulgară. Pornind de aici, cel mai erotic cuvânt din limba română Îun participiu, pentru pedante) este lăbărțată. E un termen care te face
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
oportuniste, care vor doar o avansare rapidă, sunt mai ușor de îmblânzit și pot avea reacții umane. Cele care sunt însă inoculate cu obsesia vocației, precum Karin, fac ravagii ireparabile. — O cățea, ca aia care m-a părăsit, Shaganè. A oftat, semn că ar fi dorit să ajungă și ea o scoopette. De departe, l-am văzut pe Luc ieșind să mai facă niște foto grafii în bazar. Shaganè s-a uitat prelins după el. — Rasa asta e și mai nocivă
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]