2,363 matches
-
se oprea și întindea mâna să rupă frunza, o nădușeală rece îi scăldă trupul; cele două tălpi care alergau în urma lui se opriră și ele. Părul i se ridică; cu brațul încă ridicat, își trecu privirea împrejur; pustiu, numai Dumnezeu; ogoare umede, frunzele picurau, un fluture, în scorbura unei stânci, se căznea să-și deschidă aripile ude, să plece. - O să strig, se hotărî, o să strig, să mă ușurez! Când rămânea singur pe munte sau la amiază pe câmpul pustiu, bucuria era
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
despletim părul. Să implorăm să ne fie redat Celălalt spațiu. Veni Creator Vino, Duh Sfânt, Îndoind (sau neîndoind) iarba, Arătându-te (sau nu) deasupra capului printr-o limbă de foc, Când e cosit de fân sau când tractorul intră pe ogor Pe valea nucilor sau când zăpezile se prăvălesc Peste brazii infirmi din Sierra Nevada. Sunt doar om, deci am nevoie de semne vizibile, Mă plictisesc repede construind treptele abstracției. Te-am rugat nu o dată, știi, ca o figură în biserică
Centenarul Czesław Miłosz (1911-2004) () [Corola-journal/Journalistic/5475_a_6800]
-
și îndatorat pentru restul vieții. Am primit cu mare bucurie telegrama ta, sosită la miezul nopții, dar și cu oarecare reflecții de tristețe. Mi se recunoaște, în sfârșit, de cea mai înaltă instituție națională, meritul de a fi lucrat în ogorul științei 3 și al literaturii 4. Alții au fost ridicați chiar la vârsta de 30 de ani la rangul de membru al Academiei, eu ajung aproape de 60 de ani la cel de corespondent, datorită unei împrejură ri vitrege cunoscute. Din
Oreste Tafrali și Academia Română by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5401_a_6726]
-
Sfântul Ioan este un neobosit entuziast, un iluminat ce își trăiește deplin chemarea, simțind în adâncul ființei sale că scopul suprem al vieții și al strădaniilor proprii sunt unul și același: Dumnezeu. Se simte chemat de Dumnezeu să lucreze în ogorul Bisericii Sale ca un colaborator și trimis al Lui. Munca îi este totdeauna inspirată de sus și se săvârșește neîntrerupt ca o rugăciune, în duhul rugăciunii, cu inima înflăcărată și cu patos deosebit. Are conștiința clară, profundă, că nu-și
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
unei inteligențe ce-și căuta un domeniu propriu: «Și dumneata ești dintre cei care caută poezia peste tot; și, cum înaintea dumitale, alții o căutaseră în regiuni foarte deschise și complet diferite; cum ți s-au lăsat puține spații; cum ogoarele pământene și cerești erau aproape toate secerate și cum, de mai bine de treizeci de ani, poeții lirici sunt, sub toate formele, la treabă, venit așa de târziu și ultimul, îmi închipui că ți-ai spus: Ei bine, voi mai
Linia Fondane? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3135_a_4460]
-
și atunci te agăți de traheea mea ca de un arcuș ce scoate note solitare atent la ritualurile inițiatice, îmi scuturi pământul de pe buze cu palmele deschise în evatai apoi îmi măsori cu aceleași palme aromate pântecele ca un țăran ogorul dimineața în fiecare zi el crește cu încă o cuantă, luminos și ascuns printre bărcile de santal valuri ușoare de iederă îmi înlănțuiesc mâinile din care picură strop cu strop trupul tău de apă abisală deschise-s ferestrele și fiara
Poezie by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/15243_a_16568]
-
Târgoviște, ba chiar începuseră să vină familii și din București: oamenii locului se chiaburiseră; fața satului se schimbase. - Sărut mâna, nașule, îl întâmpinară din stânga vorbele unui bărbat tânăr, ivit și el călare de pe un drumeag de țară ce străbătea niște ogoare de porumb înalt de un stânjen. - Cu Domnul, finule, îi răspunse popa Grigore, dându-i mâna ca să i-o sărute. Necunoscutul era învățătorul Ilie Gheorghe, un bărbat simpatic, înstărit și el, cu pământ și pruni, cu bani la bancă și
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
în fața redacțiilor de ziare, reviste, edituri ca să privesc cu jind cum ies sau intră țanțoși colegii mei de facultate mai norocoși, care trecuseră cu chiu cu vai examenele în contul bravurilor comise de părinții lor prin abataje, turnătorii sau pe ogoare". Pătrundem într-o atmosferă kafkiană. ,Coada", emblemă a sistemului ,socialist", asociată cu mai toate trebuințele existenței curente, la pîine, la carne, la medici, la diversele instituții etc., sugera o așteptare pe cît de presantă, pe atît de absurdă, un soi
Adevărul unui "fals exercițiu" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11093_a_12418]
-
și firesc, cănd responsabilitatea pentru aproapele tău stă sub semnul unui ,,nu stiu”, cu alte cuvinte sub semnul indolentei, nepăsării și mai ales a minciunii, iar glasul sângelui să strigă, vrei sau nu, pedeapsa! Acum blestemat ești tu, izgonit din ogorul acesta, care și-a deschis gură ca să primească din mână ta sângele fratelui tău.” Nu este cazul să mai nuanțez acest ,,nu stiu”. Îl gustați, (dulcea otravă!) inconștient, de la tribuna, de la cine mai știe ce întâlnire cu aleșii , dar, mai
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
amintitul turneu al trupei de operetă, la Soroca, i s-a povestit că funcționarii ruși (cinovnicii) și boierii devotați trup și suflet țarului veniseră la spectacole de dragul muzicii, dar populația de la periferie, de la mahala și țăranii din vii și de pe ogoare veniseră ca să asculte vorba moldovenească (p. 21). Și tot la Soroca, invitat într-o familie în curs de înstrăinare (p. 29) a avut parte de o altă experiență interesantă. în casa acelei familii s-a vorbit mult și cu însuflețire
Klaus HeItmann - Mihail Sadoveanu călător prin Basarabia by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11036_a_12361]
-
peste 2500 de metri, printre munți și printre văi cu pământ roșu. Culturile erau în terase din vale până în vârf de munte. Cu o vacă (buffalo), un plug, uneori un măgar, un copil purtat în spate, toată familia era pe ogor. Cu cât respect i-am privit... Companionii noștri ( Dandan -18 ani și părinții ei) erau fără discuție mari iubitori de natură, au oprit de multe ori în locuri superbe să admirăm priveliștea și să luăm poze. Au insistat să intrăm
My trip to China. In: Editura Destine Literare by JULIA DEACONU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_267]
-
feluri pentru tineri și adulți. Pot oficia trecerea la Zamolxe a credinciosului zamolxian conducând ritualul rugului nemuririi dacice. Tot zânele pot pune bazele, consacră și oficia la așezămintele sacre zamolxiene că vetre, altare, temple și sanctuare. Pot binecuvânta casele, grădinile, ogoarele și orice locuri și lucruri. Pot face multe alte activități care au loc în prezența focului sacru. Binecuvântările date de ele au putere. În viitor statutul lor sacerdotal va trebui arătat cu claritate. Toate aceste practici sunt prezente, într-o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
arcuri prelungi, în pântecele mamelor îngenunchiați copiii dorm întunecați ca niște dungi. Iarna sticlim crunt adunați în triunghiul cărnii pregătite să înnebunească de ger. Și motoarele, șirul absurd al motoarelor târăsc drumul sticlos în fier și zuruie sângele spart al ogoarelor... Seara Bate un vânt dinspre Ave Maria. Se înfing camioane piezișe în marginea lumii, și tu ai umplut lumea cu apă, ai sare pe gene și șerpi de apă pe gură, tu ai făcut toată tăcerea și ai aprins fete
Poeme în limba română ale tânărului Andrei Codrescu by Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/10519_a_11844]
-
m-aș fi îndoit de devotamentul ei față de mine. Într-o zi, pe când veneam din satul din vale și abia începusem să urc povârnișul muntelui spre cabană, trecând pe lângă casa lui nea Macovei, l-am zărit lucrând la împrejmuirea unui ogor, meșterind un gard de lemn. Dând cu ochii unul de altul, n-am putut evita să-l salut, așa că am fost nevoit să intru în vorbă cu el. - Doamne ajută, nea Macovei! - Mulțumesc, băiete! Ho, ho!... Uite cine trece pe la
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (8) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373625_a_374954]
-
zi instrumentul critic și informația de peste trei decenii. Suntem surprinși de orgoliul și inconștiența de “goghist” a criticului, lamentabilă atât sub raportul interpretării cât și al documentării de istorie literară. Arogant și olimpian în relațiile sale cu ceilalți truditori pe ogorul operei lui O.Goga, Dodu Bălan rămâne un caz patologic de inadecvare critică, de fosilism literar disperat. Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Ediție Goga la “Univers Enciclopedic” by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/13419_a_14744]
-
Acasa > Literatura > Copii > ȚAPUL Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1979 din 01 iunie 2016 Toate Articolele Autorului ȚAPUL E soare. Nu văd niciun nor. S-au copt harbujii pe ogor. Sub cerul nesfârșit și gol Se-adună graurii în stol. Vin și brotacii săltăreți Sub florile de castraveți, Se pregătesc de festival C-un cântec nou, original. Se-aleargă razele pe jos; În umbra teiului stufos Pășește-un țap cu
ŢAPUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385264_a_386593]
-
din 19 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Eu sunt semănătorul. Semăn și nu-mi pasă ce în urmă-mi va ieși. Pot fi buruieni, pot fi vârtoși coceni sau pot fi holde mari și aurii. Nepăsător trec la un alt ogor și semăn mai departe orice-o fi, cu ochii-n zări vrăjit de depărtări unde-am să fiu cosit și voi cosi. Pun în pământ cuvânt după cuvânt fără să sper măcar că va-ncolți, că voi vedea vreodată-n viața
EU SUNT SEMĂNĂTORUL de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385285_a_386614]
-
Paul Ciprian Surugiu. Fără să știu dacă e adevărat, eu cred că cineva l-a învățat câteva lucruri. Dar mai trebuie! Eu și azi îmi dau seama cât de puțin știu, după vreo patruzeci de ani de când trudesc pe acest ogor al picturii, pornind de la primele ucenicii cu maestrul Irimescu și continuând pe atâtea schele și în fața a atâtea tablouri, icoane, planșe... N-am scis acestea ca să scriu pur și simplu, ci pentru că e plină presa de articole ce se pot
PAUL CIPRIAN SURUGIU. FLORI ŞI SUFLET de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385289_a_386618]
-
este un vremelnic președinte de filiala județeană gălățeana. Iubirea această către pământul țării noastre o păstrăm cu toții și în noi și în copii și nepoții noștri, căci am învățat de la părinți cât de amară și stearpa e muncă făcută în ogorul altuia. Poate părea ușor utopic, dar mama, tata și patria sunt de cele mai multe ori superioare Raiului. Omul fără patrie e privighetoare fără cântec. Dar, așa cum intuia Tudor Vladimirescu, patria este norodul, nu tagma jefuitorilor. Patria este pământul care hrănește, poate
LA MULTI ANI DOMNULE PROFESOR,LA MULTI ANI ROMANIA! de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1289 din 12 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349229_a_350558]
-
la poarta mare, purta fracul roșu-pal. Mi-a întins un braț albastru, avea pasul lung și greu: Te aștept de-o veșnicie, eu sunt valul tău ateu! Ce departe îmi sunt macii, aș fi vrut cu ei să vin, Azi ogorul meu se-mbată într-o clipă de rubin. Dar privește-i printre stele, fă-le-ndată rădăcină, Tocmai ce-ai închis în tine prizoniera de lumină! Referință Bibliografică: Prizoniera de lumină / Gina Zaharia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1291
PRIZONIERA DE LUMINĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1291 din 14 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349234_a_350563]
-
rănile crucificatelor iubiri în sufletul său au odrăslit fărâme de dumnezeire. A sângerat, dar nu cu disperare, în noaptea tristă ce sta-ngenuncheată în priveghere. Mătasea aripilor dorului îi scânteia-n inimă chipul iubitei, spulberându-i tristețea fărâmă cu fărâmă. Din ogorul Casei cu miros de fân, purtat în inimă ca pe-o icoană, i-au mai rămas doar câteva crâmpeie, aplecate peste răspântiile vieții. Cine mă strigă: Mihai!...și-mi bate /la porțile mari și-ntristate, /de-mi farmec auzul cu
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
sat nu știa ce vârstă avea. Aceasta este în conflict cu toți locuitorii cătunului, ce o evită, fiindcă baba se ocupă de vrăjitorie și învrăjbește familiile, stârpește dobitoacele din curte, ia rodul pomilor de prin livezi sau veștejește recoltele pe ogoare. Chiar și câinii cei mai furioși fug schelălăind când o zăresc din depărtare cu nasu-i coroiat, părul alb ca lâna strâns sub o basma neagră, cocoșată și înveșmântată în aceleași zdrențe murdare pe care probabil le poartă ziua și noaptea
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
întreg satul. Singura care nu fusese invitată la nuntă era vrăjitoarea. La început n-o prea interesa tânăra familie, fiindcă avea de lucru cu fruntașii satului cărora le făcea farmece să le moară păsările și animalele, să li se pârjolească ogoarele, să se măneze viile și pomii. Într-una din zile îi zise Marița lui Gogonete: - Soro, să vezi cum au sărit sătenii în ajutorul noilor familiști! - Ai fost la nuntă? - Am fost! Am crezut că acolo îmi voi găsi vreunul
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
mai mari griji ale ei. Dar nu pentru ea se temea, ci pentru puișorii care rămâneau singuri în cuib. De multe ori, zbura departe, foarte departe, pe câmpuri unde țăranii cultivau tot felul de grâne. Semințele care le găsea pe ogor, le aduna în ciocul ei mic și cu bucurie zbura înapoi la cuib. Toamna își îndrepta privirile spre cer privind stolurile de păsări care plecau spre țările calde. Tare ar fi vrut și ea să poată zbura acolo unde iarna
POVESTEA UNEI VRĂBIUŢE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 () [Corola-blog/BlogPost/344201_a_345530]
-
glumă”, a aflat pe propria piele în surghiun. „Dacă viscolește trei zile și nu se oprește, continuă alte trei”. „În acele condiții, munceam ziua și noaptea, ne degerau mâinile și picioarele, iarna munceam la grajduri și primăvara și vara pe ogoarele gostaturilor și în grădini, apoi săpam canale pentru orezării și căram pământ cu roabele pentru îndiguiri. Munceam de la ora 7 până la 5 după-amiază, după care ne trimiteau la recoltat bumbac. Peste tot erau milițienii în spatele nostru, iar securiștii nu mai
Agenda2005-26-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283871_a_285200]