401 matches
-
moduri diferite, ei au diferite puncte forțe, lucruri diferite au sens pentru ei, lucruri diferite sunt dificile pentru ei, iar ei cer diferite întrebări pe tot parcursul procesului de învățare. Validitatea modelului Gregorc a fost pus la ]ndoial[ de către Thomas Oier și Albert Wiswell în urma studiilor experimentale. Gregorc susține că criticii săi au "puncte de vedere științific limitat" și că ei resping în mod greșit "elementele mistice" ale "spiritului", care poate discerne doar printr-un "instrument uman subtil". Anthony Grasha și
Stiluri de învățare () [Corola-website/Science/335476_a_336805]
-
s-a ajuns la un consens, astfel încât negustorii din țara Românească aveau dreptul să cumpere, la prima mână, oile disponibile spre vânzare ale păstorilor bârsani. Prețul era negociat și, oricum, mai bun decât cel al turcilor. Pentru a-și apăra interesele, oierii săceleni s-au constituit, după 1800, într-o asociație numită „Compania oierilor săceleni”. La începutul secolului XIX, datorită practicării tot mai anevoioase a transhumanței, mulți dintre marii proprietari de turme de oi le-au vândut, reprofilându-se pe comerț. Pe lângă
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
să cumpere, la prima mână, oile disponibile spre vânzare ale păstorilor bârsani. Prețul era negociat și, oricum, mai bun decât cel al turcilor. Pentru a-și apăra interesele, oierii săceleni s-au constituit, după 1800, într-o asociație numită „Compania oierilor săceleni”. La începutul secolului XIX, datorită practicării tot mai anevoioase a transhumanței, mulți dintre marii proprietari de turme de oi le-au vândut, reprofilându-se pe comerț. Pe lângă stâne se țineau porci, iar vite mari și cai se creșteau din
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
Zănoaga este un sat în comuna Leu din județul Dolj, Oltenia, România. Satul Zănoaga, este o așezare rurală care datează din jurul anului 1300 fiind fondată de o grupare de oieri al căror baci se numea Zănoaga. Este așezat în zona de câmpie a Olteniei fiind traversata de la est la vest de Drumul Național D. N. 6 care este în același timp Drum European D. E. 70. Satul Zănoaga se întinde pe
Zănoaga, Dolj () [Corola-website/Science/300422_a_301751]
-
i sunt comunități pastorale autohtone de oieri români similare în multe privințe cu aromânii (în special cu ramura 'rămânilor fărșeroți' și cea a 'grămuștenilor' cu care de altfel au coabitat în stâne situate mai ales în două regiuni distincte din sudul Transilvaniei, dar și în alte arii
Mocani () [Corola-website/Science/299686_a_301015]
-
sunt satele Lupșa și Sălciua, unde, până de curând, aurul se exploata direct din apa râului, scursă prin sitele manevrate de localnici. Proximitatea acestor resurse și relieful tipic fac ca acești mocani să fie mai degrabă crescători de vite decât oieri. Mocănimea văii Arieșului se extinde la nord pe cursurile râurilor afluente ale Arieșului, în special pe valea râului Poșaga ("valea Poșăgii") cuprinzând zona din jurul comunei Mărișel, aflată pe teritoriul județului Cluj , loc tradițional de întâlnire estivală a mocanilor. Al patrulea
Mocani () [Corola-website/Science/299686_a_301015]
-
mocani. Nu este clar dacă acești mocani vrânceni reprezintă o mocănime propriu-zisă. În caz afirmativ, ei ar forma cea de-a șaptea mocănime — situată la punctul de întâlnire dintre Transilvania, Moldova și Muntenia. Etnograful vrâncean Ion Diaconu consideră că acești oieri vrânceni nu sunt mocani „adevărați”, ci păstori moldoveni medievali din Țara Vrancei și că au primit denumirea "mocani" doar prin asociere. Mocanii vrânceni nu practica transhumanța, mutandu-se doar vara pe local, în munții Vrancei. Țara Vrancei avea în evul
Mocani () [Corola-website/Science/299686_a_301015]
-
localității băcăuane Poiana Sărată, de la poalele Muntelui Mușat, susțin că așezarea lor ar reprezenta „singurul sat de mocani din țară”, o evidentă exagerare care nu diminuează însă atașamentul sincer al acestora până în ziua de azi față de identitatea mocănească. Comunitățile de oieri ca acelea din zona Întorsurii Buzăului din actualul județ Covasna sau din Soveja și Rucăreni (aceste două comune aflate în pasul Oituz la demarcația dintre Moldova și Transilvania, Rucărenii, având ca locuitori o comunitate de păstori originară din Rucăr-ul argeșean
Mocani () [Corola-website/Science/299686_a_301015]
-
sunt riguros delimitate de cele de cojani. Termenul "cojan" (la care făcea referire adesea Nicolae Iorga), era de „locuitor originar din câmpie, fermier și cultivator de viță de vie”, în contrast cu mocanii crescători de animale. În timp ce "cojanul" era „podgorean”, mocanul era "oier". Deși cele două comunitati au existat în imediată proximitate, ele nu s-au amestecat, contactele fiindu-le doar de natură comercială, mai puțin sociale: Un caz particular îl reprezintă satul Mociu , situat în zona deluroasă (impropriu numită) Câmpia Transilvaniei pe
Mocani () [Corola-website/Science/299686_a_301015]
-
chiar caniculare (cu temperaturi foarte ridicate de pâna la 35 grade Celsius) și cu puține precipitații. Aceasta face ca diferențele de temperatură iarnă - vară să fie de până la 50 de grade. Legenda spune că Bucureștiul a fost fondat de un oier pe nume Bucur. Conform altei variante mai probabile, București a fost întemeiat de către Mircea cel Bătrân la sfârșit de secol XIV. Pe malurile Dâmboviței și ale Colentinei este atestată cultura paleolitică și neolitică. Până în 1800 î. Hr. apar anumite dovezi ale
București () [Corola-website/Science/296542_a_297871]
-
numeroase familii ale căror strămoși s-au stabilit în Cuca, venite din zona Trei Scaune, Brețcu - familiile Barla, Trihenea, Ștefan, iar din zona Rucăr - Dragoslavele - familia Țulug etc. Sunt sate în vecinătatea comunei Cuca care sunt formate în majoritate din oieri veniți în transhumanta în căutate de locuri care să le asigure cele necesare traiului zilnic și odată ajunși aici, s-au stabilit și locuiesc și în prezent. Am văzut de unde vine denumirea localității și ne-am convins că rediul cucului
Comuna Cuca, Galați () [Corola-website/Science/301209_a_302538]
-
4 iulie 1620 (a se vedea referințele din lucrările istoricianului contemporan Vladimir Nicu) : aici s-au așezat tătarii, care, devenind majoritari, îi dau denumirea de Cimișlia. Ce este sigur, este că aici locuiau moldoveni și tătari împreună, primii țărani și oieri, ceilalți cu precădere crescători de cai. La temelia legendei despre numele așezării stă și o variantă locală a povestei de dragoste cu Romeo și Julieta, care există și la Criuleni cu perechea "Criu" și "Leana", dar aici cei doi tineri
Cimișlia () [Corola-website/Science/304420_a_305749]
-
a unei mici colonii grecești (emporion) numită "Parthenopolis". În Evul Mediu localitatea era cunoscută sub denumirea de Stratoni pe vremea bizantinilor, apoi de Mangeapunar pe vremea turcilor, cu o populație modestă de pescari greci (și, mai târziu, Lipoveni) și de oieri Mocani și Tătari. În perioda 1840-1940 satul a fost populat și de așa numiții germani dobrogeni, purtând în limba acestora denumirea de "Büffelbrunnen" (în ). Numele de „Costinești” l-a luat de la Emil Costinescu (latifundiar și om politic la sfârșitul secolului
Costinești, Constanța () [Corola-website/Science/301137_a_302466]
-
Ialomița) este un publicist, scriitor și profesor universitar român. Părinții săi, Ștefan, de profesie contabil și Victoria, s-au născut în aceeași localitate. Străbunicul din partea mamei, pe nume Munteanu, s-a stabilit în Lunca Ialomiței, unde venea în transhumanță, fiind oier din zona Făgărașului. A absolvit Facultatea de Drept din cadrul Universității de Drept și Facultatea de Ziaristică; a avut o bursă la Fundația cotidianului „The Guardian” din Londra; este absolvent al cursului postuniversitar de științe juridice și al Colegiului Național de
Ion Marin (publicist) () [Corola-website/Science/319731_a_321060]
-
funcționând la școli secundare din Salonic, Giurgiu, precum și la Silistra, unde obține titularizarea și este director. În 1916 devine membru corespondent al Academiei Române. În Silistra se află un muzeu care îi poartă numele. Pericle vine dintr-o familie de aromâni oieri din Avdela Pindului și a avut mai multi frați și surori. Sora lui, Anastasia, s-a căsătorit cu Sterie G. Ciumetti, inginer de poduri și șosele. Mama lui Pericle, Despina (Despa) Caragiani (măritată Papahagi) a fost soră cu junimistul Ioan
Pericle Papahagi () [Corola-website/Science/302889_a_304218]
-
călugăr, imnograf, imnolog, caligraf, copist bisericesc, miniaturist, poet și misionar român transilvănean din secolul al XIX-lea. Picu (diminutiv de la numele de botez) Procopie (numele de monah) s-a născut în Săliștea din Mărginimea Sibiului în anul 1818 din părinți oieri, fiind botezat Oprea. Primele clase de școală le-a făcut în satul natal. Din cauza sănătății firave, nu a fost trimis cu oile când a crescut, așa cum era pe atunci obiceiul. Dat fiind că de mic a manifestat o profundă aplecare
Procopie (Picu) Pătruț () [Corola-website/Science/332864_a_334193]
-
povețele și cântările religioase sau pentru a discuta în comun problemele vieții în lumina învățăturii și a spiritului creștin. A fost un autodidact cu o rară vocație de misionar. Bibliofil fiind, a obținut cărțile tipărite în celelalte provincii românești cu ajutorul oierilor care practicau transhumanța. Biblioteca sa a numărat peste 200 de volume (un număr rar întâlnit mai ales în mediul rural în acea epocă) și a inclus toate Bibliile tipărite în spațiul românesc până la acea vreme, precum și "Biblia de la Petersburg" (1819
Procopie (Picu) Pătruț () [Corola-website/Science/332864_a_334193]
-
perioadă sunt: romancierul și publicistul Ioan Slavici, prozatorul Panait Istrati, poetul și scriitorul Barbu Ștefănescu Delavrancea, poetul și publicistul George Coșbuc, poetul Ștefan Octavian Iosif, istoricul și fondatorul de presa română în Transilvania, George Barițiu. Badea Cârțan, un simplu țăran oier din sudul Transilvaniei, a devenit, prin exemplul faptelor sale, un simbol al mișcării de renaștere națională. Prima jumătate a secolului al XX-lea este considerată de mulți ca fiind epoca de aur a culturii române și este perioada când aceasta
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
el se dă jos din căruță și observă că în curtea unei ferme luase foc un stog. Ajută la stingerea incendiului și o întânește pe stăpâna fermei, care se întâmplă să fie chiar Batsheba Everdene. Aceasta îi propune să fie oier la ferma ei pe care o moștenise de la unchiul ei după moartea acestuia. În noaptea aceea, fata descoperă că vechilul ei Pennyways furase de la fermă cinci saci de orz și că una din slujnicele sale, Fanny Robin, dispăruse. Hotărăște să
Departe de lumea dezlănțuită () [Corola-website/Science/321267_a_322596]
-
pare că în urma acestei acțiuni a fost arestat, după cum declara el însuși la ancheta de care pomeneam: Din această pricină și-a lăsat familia și a fugit în Banat, la Becicherec, unde se găsea un alt mare apărător al ortodoxiei, oierul Oprea Miclăuș din Săliștea Sibiului. Acolo, spunea el, „am trăit și m-am hrănit cu lucrul mâinilor mele”. La 10 decembrie 1750 „popa Măcinic” se număra printre cei șase semnatari ai unui lung și emoționant memoriu adresat mitropolitului sârb Pavel
Moise Măcinic () [Corola-website/Science/298013_a_299342]
-
de la localitatea omonimă situată în apropierea Brașovului. Familia preotului Samson D. Popescu, născut în 1862 în Breaza de Sus, are ca strămoși pe sătenii din Dârstea Brașovului. Breaza este considerată una dintre cele mai importante așezări întemeiate de „...acești neobosiți oieri ungureni găsiți pretutindeni la muncă spornică și rodnică”. Un descendent al familiei Mănoiu din Fundata, județul Brașov, care și-a schimbat ulterior numele în Manolescu, afirmă că „Niță, unul din fiii lui Moș Mănoiu, care avea doisprezece ani când a
Breaza () [Corola-website/Science/297019_a_298348]
-
creasta principala a Munților Căpățânii. Prima atestare documentara a "satului Vaideeni" datează din secolul al XVI-lea, când este menționată sub numele de "Vai de Ei". Comunitatea a luat naștere în urmă venirii din Ardeal a mai multor familii de oieri, în principal din Mărginimea Sibiului pe motivul oprimării religioase (catolicizare forțată). Din punct de vedere etnocultural, Vaideeni reprezintă o zonă de interferență între zona etnografica a Olteniei de sub Munte și zona etnografica Mărginimea Sibiului care și-a pus puternic amprenta
Comuna Vaideeni, Vâlcea () [Corola-website/Science/299779_a_301108]
-
se numea așa de la comuna Bucu, existentă încă din secolul XVII, unde se pare că printre ocupații era și creșterea viermilor de mătase, de unde și denumirea de Mătăsești. În faza următoare aceste pământuri au început a fi puse la dispoziția oierilor din Transilvania și a oilor lor în căutare de pășuni. Primul document descoperit atesta stabilirea lângă Slobozia a unor oieri ardeleni cu turmele lor în mișcare de transhumanță. După legea rurală din 1864 dată în vremea domnitorului Al. I. Cuza
Gheorghe Lazăr, Ialomița () [Corola-website/Science/324783_a_326112]
-
viermilor de mătase, de unde și denumirea de Mătăsești. În faza următoare aceste pământuri au început a fi puse la dispoziția oierilor din Transilvania și a oilor lor în căutare de pășuni. Primul document descoperit atesta stabilirea lângă Slobozia a unor oieri ardeleni cu turmele lor în mișcare de transhumanță. După legea rurală din 1864 dată în vremea domnitorului Al. I. Cuza a început a treia fază de populare a Câmpiei Bărăganului, când sunt aduși în această mănoasă câmpie a țării, țăranii
Gheorghe Lazăr, Ialomița () [Corola-website/Science/324783_a_326112]
-
Există un cămin cultural și o bibliotecă. Asigurarea serviciilor de sănătate se realizează prin intermediul unui dispensar uman. Climatul în zona este de tip montan În anii 1790 - 1791, pe teritoriul actual al comunei, s-a stabilit împreună cu o familie numeroasă oierul Iftimie Negrea, originar din comuna Crucea . Gospodăria și-a întemeiat-o în centrul actual al satului, pe cursul Călimănelului, iar sălașul vitelor îl avea în actualul sat Coverca. Fiind priceput în tratarea și vindecarea unor afecțiuni umane și veterinare prin
Comuna Panaci, Suceava () [Corola-website/Science/301980_a_303309]