275 matches
-
lor, un nou afiș gigantic proclama, VĂ VOM VINDE TOT CE VĂ TREBUIE, DACĂ NU PREFERĂM SĂ AVEȚI NEVOIE DE CEEA CE AVEM DE VÎNZARE. Pe drumul spre casă, sau, cum spusese Marta ca s-o deosebească de cealălaltă, spre casa olăriei, tatăl și fiica, în ciuda îndemnului pe jumătate glumeț pe jumătate duios al lui Marçal, au vorbit puțin, foarte puțin, deși cel mai simplu examen al multiplelor probabilități decurgând din această situație sugerează că au gândit mult. Să ne aventurăm să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
că are rost să ne pripim, Îți amintesc că n-avem decât o săptămână pentru toate, N-am uitat, Atunci, Atunci, așa cum chiar tu ai spus la ieșirea din Centru, în fond e ca și cum nu ne-am muta deloc, casa olăriei, așa ai numit-o, e aici, și, fiind aici casa, evident și olăria este cu ea, Știu, tată, că-ți plac foarte mult enigmele, Nu-mi plac enigmele, îmi plac lucrurile clare, Tot aia, nu-ți plac enigmele, dar ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
săptămână pentru toate, N-am uitat, Atunci, Atunci, așa cum chiar tu ai spus la ieșirea din Centru, în fond e ca și cum nu ne-am muta deloc, casa olăriei, așa ai numit-o, e aici, și, fiind aici casa, evident și olăria este cu ea, Știu, tată, că-ți plac foarte mult enigmele, Nu-mi plac enigmele, îmi plac lucrurile clare, Tot aia, nu-ți plac enigmele, dar ești enigmatic, așa că ți-aș fi foarte recunoscătoare dacă mi-ai explica unde vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Fiica își aplaudă tatăl, tatăl mulțumi. Ba chiar, spuse Marta, deodată entuziasmată de oceanul de posibilități pozitive care i se deschidea înainte, presupunând că Centrul își păstrează interesul pentru păpuși, ne-am putea continua munca, nu va trebui să închidem olăria, Exact, Și dacă spunem păpuși, spunem și orice altă idee care ne-ar veni și îi va convinge și pe ei, sau am putea adăuga alte figuri celor șase pe care le avem, Așa e. În timp ce tatăl și fiica savurează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Algor, nu va fi greu de priceput că unele dintre insolitele sale procedee sunt motivate de preocupările care îl frământă privind rezultatul sondajului, și că, amintindu-i fiicei lui că, chiar locuind în Centru, ar putea veni să lucreze la olărie, n-a vrut pur și simplu decât s-o facă să renunțe la vopsitul păpușilor, ca nu cumva să vină mâine sau mai târziu un ordin de anulare a lucrării de la subșeful cel zâmbitor sau de la superiorul lui, fiind ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
sau de la superiorul lui, fiind ea nevoită atunci să suporte suferința de a abandona munca neterminată, sau, dacă va fi terminată, nefolositoare. Mai surprinzător ar fi comportamentul Martei, impulsiva și într-un fel nepotrivita bucurie în fața unei îndoielnice supoziții că olăria s-ar menține în activitate, dacă n-ar fi posibilă stabilirea unei relații între acest comportament și gândul care i-a dat naștere, un gând care a urmărit-o tenace de când a intrat în apartamentul din Centru și pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
restul vieții, fără alte certitudini decât că e soția gardianului rezident Marçal Gacho, fără alt mâine decât fiica pe care crede că o poartă în pântece. Sau fiul. S-a gândit la asta tot drumul până au ajuns la casa olăriei, a continuat să se gândească în timp ce, fără poftă, împingea cu furculița mâncarea din farfurie dintr-o parte într-alta, a continuat să se gândească pe când îi spunea tatălui ei că, înainte să se mute în Centru, aveau stricta obligație să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
un simplu cuvânt, tatăl îi deschisese poarta spre libertate, de fapt, putea să vină din Centru de câte ori dorea, să deschidă ușa casei ei cu cheia casei ei, să regăsească în același loc tot ce ce-a lăsat, să intre în olărie ca să verifice dacă lutul avea umiditatea potrivită, apoi să se așeze la roată, să-și încredințeze mâinile argilei proaspete, doar acum înțelegea că iubea aceste locuri așa cum un arbore, dacă ar putea, și-ar iubi rădăcinile care-l hrănesc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
multe ori să lucrezi și să respiri aerul câmpului. Cât despre Cipriano Algor, pentru a-și limpezi mintea de păianjenișul de temeri care, în timpul zilei, îl făceau să se uite de zeci de ori la ceas, el măturase și spălase olăria de sus până jos, refuzând din nou ajutorul pe care i-l oferise Marta, Va trebui să-l ascult pe Marçal, spuse. Găsit a fost trimis în cușcă după ce a murdărit în mod lamentabil podeaua bucătăriei cu noroiul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
exprime nedumerirea pentru întârzierea livrării celor trei sute de statuete care mai erau de făcut, poate și pentru cele șase sute care nici măcar nu fuseseră începute, și, după ce i-a spus telefonistei, Un moment, și a alergat să-și cheme tatăl din olărie, s-a gândit să-i arunce în treacăt un reproș pentru greșeala făcută necontinuându-și munca după ce a fost terminată prima serie de păpuși. Cuvântul reciminator i-a rămas totuși pe limbă când a văzut cum s-a transformat chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
departamentului mi-a spus că vor face o anchetă pentru a evalua dispoziția clienților față de statuete, cel mai probabil ideea i-a venit chiar șefului, Așadar, în ultimele trei zile, am fost mințită, mințită de dumneata, tată, visând la o olărie care funcționează, imaginându-mă ieșind din Centru dimineața devreme, ajungând aici și suflecându-mi mânecile, respirând mirosul de lut, lucrând cot la cot, cu Marçal alături de mine în zilele libere, N-am vrut să suferi, Sufăr de două ori mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
hotărât până la urmă să cumpere păpușile, n-ai fi știut niciodată cât am riscat, Acum nu mai e un risc, e o realitate, Avem casa, putem veni când vrem, Da, avem casa, o casă cu vedere spre cimitir, Ce cimitir, Olăria, cuptorul, planșetele de uscat, grămada de lemne, ce era și nu mai este, vrei un cimitir mai mare ca ăsta, întrebă Marta, gata să izbucnească în plâns. Tatăl îi puse mâna pe umăr, Nu plânge, recunosc că a fost o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
nici unul dintre voi, așa stau lucrurile, va trebui să facem un efort ca să înțelegem și să acceptăm, cel mai greu mi-a fost să-mi pierd iluzia că, și dacă vom trăi în Centru, vom putea continua să lucrăm în olărie, Nu m-am gândit niciodată la această posibilitate, Ideea n-a fost a mea, a apărut pe când vorbeam cu tata, Dar el nu putea fi sigur că păpușile vor fi acceptate, A vrut să mă cruțe, ca și tine, rezultatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
casa, singure, nu sunt iubire, Să nu ne jucăm cu cuvintele, un bărbat nu-i cere unei femei să se mărite cu el dacă nu are mijloace să-și câștige existența, E cazul dumitale, întrebă Isaura, Știi bine că da, olăria s-a închis și eu n-am învățat să fac altceva, Dar vei trăi pe socoteala ginerelui dumitale, N-am altă soluție, Ai putea trăi și din ce-ar câștiga nevasta, Cât timp ar dura iubirea în acest caz, întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
și de durere, el bâiguia, Mă voi întoarce, mă voi întoarce, e într-adevăr păcat că poarta de la stradă nu se deschide larg pentru ca vecinii să poată să vadă și să ducă vorba că văduva lui Estudioso și bătrânul de la olărie se iubesc cu o iubire adevărată și în sfârșit mărturisită. Cu un glas care aproape își recăpătase tonul natural, Cipriano Algor repetă, Mă voi întoarce, mă voi întoarce, trebuie să existe o soluție pentru noi, Singura soluție este să rămâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Ieșiseră din sat, lăsaseră în urmă cele trei case ruinate, acum treceau podul peste râul cu ape negre și rău mirositoare. În față, în mijlocul câmpului, unde se zărea un pâlc de copaci, ascuns în tufișuri, se ascunde tezaurul arheologic al olăriei lui Cipriano Agor. Oricine ar spune că au trecut zece mii de ani de când au fost descărcate aici ultimele rămășițe ale unei vechi civilizații. Când, în dimineața următoare, Marçal coborî de la etajul treizeci și patru ca să se prezinte la serviciu ca gardian, rezident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
podeaua nu mai vibrează, și nu se aude zgomotul excavatoarelor, iar Marçal răspunse, Trebuie să fi terminat lucrul. Marta îi propusese soțului ei ca, în prima lui zi liberă de când se mutaseră în Centru, să meargă să aducă din casa olăriei câteva lucruri de care, spunea ea, avea mare nevoie, Într-o mutare normală, iei tot ce ai, dar nu ăsta a fost cazul nostru, de altfel, sunt convinsă că va trebui să mai mergem acolo, și, în fond, chiar e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ar fi de ajutor, sigur ar dori să vadă ce mai face Găsit, ar sta din nou de vorbă cu ea, Foarte bine, dacă așa crezi, mergem, dar gândește-te la ce-ți spun, ori trăim aici, ori trăim la olărie, a trăi în ambele locuri ca și cum ar fi unul singur, ar fi ca și cum n-am trăi nicăieri, Poate că pentru noi așa va trebui să fie, Așa, cum, Să nu trăim nicăieri, Toată lumea are nevoie de o casă, noi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
legături la picioare. Atunci, încet, foarte încet, ca o lumină care nu se grăbea să apară, dar care venea să arate adevărul lucrurilor până în ascunzișurile lor cele mai dosnice și întunecate, Cipriano Algor se văzu din nou intrând în cuptorul olăriei, văzu banca de piatră pe care o uitaseră pietrarii și se așeză pe ea, și din nou auzi glasul lui Marçal, totuși cuvintele de acum sunt diferite, cheamă iar și iar, neliniștite, de departe, Tată, mă auzi, răspunde-mi. Vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mă înșel de astă dată, și acum, dacă-mi dai voie, punct final în dialogul dintre tată și fiică, cheam-o pe Isaura, am multe să-i spun. Cipriano Algor lăsă telefonul din mână și ieși în curte. Aici se află olăria unde se usucă un rest de lut solitar, aici e cuptorul unde trei sute de păpuși se întreabă unele pe altele de ce naiba le-au făcut, aici e lemnul care va aștepta inutil să fie dus în foc. Și Marta care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mi se pare bună, aprobă Marta, cel puțin seamănă cu tot ce ni s-a întâmplat, Ce vom face atunci, întrebă tatăl, Marçal și cu mine ne vom căuta norocul departe de aici, am hotărât, am terminat-o cu Centrul, olăria s-a terminat, de la o oră la alta am devenit ca niște străini pentru lumea asta, Și noi, întrebă Cipriano Algor, Nu trebuie să te aștepți să vă spun eu ce aveți de făcut, Înțeleg bine dacă cred că propui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
nu puse întrebări, unul după altul intrară și ei în cuptor și aduseră păpușile afară, Isaura dădu fuga la furgonetă ca să aducă un coș, un sac, ceva, și păpușile ocupară treptat spațiul din fața casei, și atunci Cipriano Algor intră în olărie și retrase cu mare grijă de pe raft statuetele defectuase pe care le adunase acolo, și le alătură surorilor lor corecte și sănătoase, ploaia le va transforma în noroi, iar apoi soarele le va usca, preschimbându-le în praf, dar acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
corecte și sănătoase, ploaia le va transforma în noroi, iar apoi soarele le va usca, preschimbându-le în praf, dar acesta e destinul fiecăruia dintre noi, acum statuetele nu mai fac de gardă numai în fața casei, apără și intrarea în olărie, la sfârșit vor fi peste trei sute de păpuși privind drept înainte, măscărici, bufoni, eschimoși, mandarini, infirmiere, asirieni cu barbă, până acum Găsit n-a răsturnat nici una, Găsit e un câine conștient, sensibil, aproape uman, n-are nevoie să i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
jumalț pentru oale! Fă cunoștință, s-o știi de-acu! Se Înnoptase bine, când bunicu’ Ghiorghi, după ce a inspectat cele puține acareturi și animale și a pus capac la vinul consumat la târg, cu un rachiu, a plecat În bordei, olăria propriu zisă, acolo unde avea roata olarului, scânduri (șchelea) pe care erau oale aflate În diverse stadii de uscare și o laiță pe care dormea bunicul. După ce și-a șters ochii ei luminoși și frumoși, de femeie de patruzeci de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
pricepi odată ?, Îl Înghionti Marta, Înțelept e cel ce se mulțumește cu spectacolul lumii, spuse Ricardo Reis În anul morții sale, Da, și la sfîrșit ne luăm toți catrafusele și plecăm spre o destinație necunoscută, gata, am terminat cu Centrul, olăria s-a terminat, spuse Cipriano Algor, nu și mulțumirile noastre adresate Mioarei Caragea, excepționala traducătoare a majorității operelor lui don José - the best, așa se spune nu?, În zona portugheză -, chiar și-n cazul de față, unde n-a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]