682 matches
-
apreciem ca fiind insuficient de convingătoare și să-i dăm dreptate lui Busino atunci când critică alegerea „indicatorilor de oligarhie” pe care este fundamentată (Busino, 1992, p. 23). De asemenea, putem manifesta voința perfecționării analizei și a distingerii, de exemplu, între oligarhiile care pun totuși umărul la realizarea obiectivelor ridicate în slăvi de către cei conduși și cele care-și urmăresc propriile obiective (ibidem, p. 24). Nu-i mai puțin adevărat că tendința de concentrare a puterilor și a responsabilităților în mâinile unei
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
-i mai puțin adevărat că tendința de concentrare a puterilor și a responsabilităților în mâinile unei minorități este una cu aplicabilitate absolut generală, așa concepând-o și Michels (Parry, 1969, p. 45). El insistă chiar: Cine zice organizație, zice tendință, oligarhie. În fiecare organizație, fie că e vorba despre un partid, o uniune profesională etc., predispoziția aristocratică se manifestă într-un mod foarte pronunțat. Mecanismul organizației îi dă acesteia o structură solidă și, în același timp, provoacă schimbări importante la nivelul
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
nu este mare; acest fapt face comparația și compensația mai ușoare. Dimpotrivă, într-un grup de dimensiuni mari, acest lucru devine problematic, „pentru că persoanele, funcțiile și exigențele lor sunt în mod necesar diferențiate” (ibidem, pp. 81-82). „Legea de bronz a oligarhiei” după Robert Michels Procesul care a început datorită diferențierii funcțiilor în partid s-a încheiat în favoarea unui ansamblu de calități pe care le-au dobândit liderii prin desprinderea lor de mase. Liderii care, inițial, apar spontan și nu-și exercită
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
sensul său cel mai larg) poate fi formulată astfel: organizarea este sursa din care ia naștere dominația aleșilor asupra alegătorilor, a mandatarilor asupra celor care le-au dat mandatul, a delegaților asupra celor care-i deleagă. Cine spune organizație zice oligarhie. Orice organizație de partid reprezintă o putere oligarhică sprijinită pe o bază democratică. Pretutindeni avem alegători și aleși. Dar întâlnim, de asemenea, pretutindeni o putere aproape nelimitată a aleșilor asupra maselor care-i aleg. Structura oligarhică a edificiului sufocă principiul
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
un mister. Robert Michels, Le Partis politiques. Essai sur les tendances oligarchiques des démocraties, traducere franceză, Flammarion, Paris, 1914, pp. 300-301 (ediția în limba germană: 1911). Seymour Lipset și „cazul deviant” Cea mai bună modalitate de a proba valabilitatea teoriei oligarhiei și de a vedea dacă ea duce sau nu la o „lege” cu validitate universală este aceea de a încerca să verificăm sau să infirmăm caracterul inevitabil pe care Michels îl atribuie oligarhizării. Majoritatea organizațiilor sau a asociațiilor empiric observabile
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
ar fi ele. De asemenea, Lipset observă că eforturile pentru reducerea controlului oligarhic al organizațiilor prin proceduri formale au eșuat în general (Lipset, et. al., 1956, p. 6). Totuși, contrar majorității cercetătorilor care s-au străduit să repereze tendințele spre oligarhie în contextele organizaționale cele mai diverse, Lipset s-a hotărât să analizeze un caz ce părea să scape tendinței generale. Este ceea ce el însuși califică drept deviant case method („metoda cazului deviant; vezi ibidem, p. 469). Lipset consideră că a
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
sindicatul ITU. Acest fapt l-a făcut pe Lipset nu să repună în discuție viziunea lui Michels, ci să dorească să precizeze condițiile sale de aplicare. Cercetătorii s-au întrebat atunci care erau elementele de natură să neutralizeze tendințele către oligarhie și să apere democrația internă în sânul acestui sindicat (ibidem, pp. 12-13). Tipografii constituiau la origine o aristocrație muncitorească, ce se identifica substanțial cu meseria respectivă și constituia o adevărată comunitate. A rezultat o puternică motivație pentru participarea la viața
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
organizație sindicală sigură de ea însăși și foarte dezinvoltă în relațiile ei cu conducerile întreprinderilor (ibidem, pp. 440-448). Dincolo de factorii contingenți, Lipset și echipa lui s-au străduit să prezinte într-o formă generalizabilă factorii ce pot neutraliza tendințele spre oligarhie. Aceștia sunt în număr de patru. Mai întâi, trebuie ca secțiunile locale să beneficieze de o largă autonomie, astfel încât să neutralizeze efectele datorate pur și simplu creșterii organizaționale. Apoi, trebuie să existe niște rețele de relații informale în sânul organizației
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
străduim să prezicem o secvență sau alta în întreaga ei singularitate. Procesul de oligarhizare luat în totalitate se potrivește, de altfel, destul de bine cu o abordare de tip individualist. Teoreticienii elitelor după Raymond Aron Teoreticienii moderni ai elitelor sau ai oligarhiilor, G. Mosca, V. Pareto și R. Michels, sunt, pe de o parte, descendenții legitimi ai filosofiei politice clasice. Dar ei sunt, în același timp, critici ai democrației parlamentare și ai utopiei socialiste. Filosofii politicii n-au pus niciodată la îndoială
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
care se reclamă de la democrație și care se supun unei constituții democratice, sunt, de fapt, conduse de un mic număr de oameni, de către un stat major mai mult sau mai puțin permanent înseamnă a recădea în legea de bronz a oligarhiei, lege care nu pare dezamăgitoare și scandaloasă decât pentru democrații înclinați să creadă că puterea poporului este exercitată de către popor. Raymond Aron, „Classe sociale, classe politique, classe dirigeante”, Archives européennes de sociologie, vol. I, 1960, pp. 265-266. Într-adevăr, regăsim
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
organizată, cei care guvernează nu sunt decât o minoritate, indiferent de forma precisă a guvernului și de principiul în numele căruia își exercită puterea. Majoritatea populației - guvernații - nu participă în nici un fel la gestionarea problemelor publice. Toate regimurile sunt, de fapt, niște oligarhii în sânul cărora o minoritate organizată și activă își impune voința majorității. Această minoritate constituie clasa conducătoare, adunându-i pe indivizii care-și asumă funcțiile de conducere din principalele sectoare de activitate. Clasa politică este o parte a clasei conducătoare
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
în fața maselor neorganizate (Bobbio, 1972, p. 18; Valade, 1996, pp. 421-426). Referitor la acest aspect, Mosca anticipează concluziile lui Michels, care, de altfel, recunoaște că s-a inspirat din lucrările predecesorului său. Realitatea organizării creează condițiile oligarhizării și asigură continuitatea oligarhiei odată ce aceasta s-a constituit. Continuitatea implică totuși o formă de legitimitate. În această privință, Pareto și Mosca se situează în aceeași perspectivă. Ideea lor comună este aceea că e foarte important să se facă distincția între trăsăturile aparente ale
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
aceste două sectoare de activitate sunt strâns legate unul de celălalt în sânul marilor grupuri financiare. Rivalitatea și conflictele dintre grupurile financiare sunt cele care determină evoluția economică generală. Sistemul pus în mișcare de capitalismul financiar este dirijat de o oligarhie rezultată din grupuri rivale, ce reușește, de bine, de rău, să introducă între ele un anumit grad de coordonare. Această elită economică conduce viața afacerilor în interesul unei clase capitaliste luate în ansamblul ei. Există o teorie a controlului bancar
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
închisă (closed hegemony). Dacă regimul se liberalizează și tolerează din ce în ce mai mult forme de contestare publică, ne deplasăm de-a lungul traseului I, pentru a ajunge, în colțul din stânga sus, la o situație în care se află în competiție mai multe oligarhii; ne aflăm deci în prezența oligarhiilor competitive (competitive oligarchies). Dacă hegemonia închisă își lărgește baza și se deschide unei mai mari participări, însă fără creșterea posibilităților de contestare, înseamnă că ne deplasăm spre dreapta pe axa orizontală, de-a lungul
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
liberalizează și tolerează din ce în ce mai mult forme de contestare publică, ne deplasăm de-a lungul traseului I, pentru a ajunge, în colțul din stânga sus, la o situație în care se află în competiție mai multe oligarhii; ne aflăm deci în prezența oligarhiilor competitive (competitive oligarchies). Dacă hegemonia închisă își lărgește baza și se deschide unei mai mari participări, însă fără creșterea posibilităților de contestare, înseamnă că ne deplasăm spre dreapta pe axa orizontală, de-a lungul traseului II, pentru a ajunge la
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
și complexul militaroindustrial (Albats, 1995, pp. 261-262). În martie 1990, atunci când a fost abrogat articolul 6 din Constituția sovietică ce legitima rolul conducător al Partidului, declinul instituțional al PCUS ca putere federatoare s-a produs în folosul altor segmente ale oligarhiei dominante: responsabilii organelor de securitate și conducătorii unor importante sectoare ale aparatului economic (ibidem, p. 264). Atunci, au apărut foarte clar la lumină - și, uneori, într-un mod extrem de brutal - divergențele de interese foarte reale și ierarhiile ale diferitelor preocupări
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
nou-veniților un fel de cooptare a unei elite potențiale, adică o modalitate de a neutraliza riscul de contestare a elitei stabilite de către o contraelită. Cu toate acestea, conștiința mai mult sau mai puțin clară a existenței unei tendințe generale spre oligarhie a condus frecvent la limitarea duratei mandatelor și la impunerea unor limitări stricte înnoirii acestora. În acest fel, ca o consecință, ritmul de înlocuire este accelerat. Astfel, vedem cum se confruntă două obiective parțial contradictorii: pe de o parte, dorința
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
acțiunea umană, oricare ar fi obiectivele actorilor. Modalitățile de acțiune colectivă impun de îndată o anumită logică ce se dovedește independentă de justificări de ordin ideologic sau doctrinal avansate de cei interesați. Așa se explică paradoxul „legii de bronz a oligarhiei”. Organizații menite unui proiect sociopolitic egalitar devin din ce în ce mai inegalitare în funcționarea lor internă, nu în virtutea unei pretinse „naturi umane” de care ar trebui să ne debarasăm, ci în virtutea unor imperative organizaționale și a unor efecte de structură imposibil de neutralizat
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
persoane: un sofist și orator, Antiphon al nostru, și un retor zis „din Rhamnonte”. Mulțimea activităților acestui personaj, care s-a manifestat în toate domeniile, starea lacunară a suporturilor, incertitudinile privitoare la amestecul său într-o lovitură de stat în favoarea oligarhiei, aparenta contradicție cu tezele din fragmentele politice asupra concordiei, totul contribuie mai curând la adâncirea misterului decât la ridicarea vălului... Să reținem, pentru ceea ce ne interesează, un Antiphon net opus lui Socrate și luând o atitudine exact contrară celei a
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
aibă competența necesară cunoașterii și comunicării situației de viață a celor pe care îi reprezintă, precum și îndemânarea politică necesară negocierii intereselor acestora în mediul politic. Condițiile reprezentării adecvate a intereselor au fost analizate de teorii precum „Legea de fier a oligarhiei XE "Legea de fier a oligarhiei" ” (formulată de Robert Michels, (în lucrarea sa despre partidele politice, publicată în 1911), care observă că orice lider are tendința de a se îndepărta de preocupările și interesele celor pe care îi reprezintă, datorită
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
situației de viață a celor pe care îi reprezintă, precum și îndemânarea politică necesară negocierii intereselor acestora în mediul politic. Condițiile reprezentării adecvate a intereselor au fost analizate de teorii precum „Legea de fier a oligarhiei XE "Legea de fier a oligarhiei" ” (formulată de Robert Michels, (în lucrarea sa despre partidele politice, publicată în 1911), care observă că orice lider are tendința de a se îndepărta de preocupările și interesele celor pe care îi reprezintă, datorită specializării sale funcționale ca om politic
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
în ONG-uri. Skocpol (2003) arată că organizațiile civice americane operează din ce în ce mai mult managerial, iar sarcinile m.s. sunt preluate de profesioniști în lobby sau advocacy. Structura ierarhică a multor organizații ale m.s. este asociată cu celebra „lege de fier a oligarhiei”. Numeroase scandaluri de presă din ultimii ani au scos la iveală legături neașteptate între conducerile unor „centrale” sindicale din România - cu o organizare moștenită de la sindicatele de dinaintea anului 1990, puternic centralizate și ierarhizate - și lumea afacerilor. Acestea constituie indicii ale
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
și ierarhizate - și lumea afacerilor. Acestea constituie indicii ale oligarhizării mișcării sindicale și ale folosirii pozițiilor din cadrul sindicatelor în beneficiul propriu. În opoziție cu m.s. convenționale, „noile mișcările sociale” par avea configurații mai puțin expuse pericolelor „legii de fier a oligarhiei”, bazându-se pe structuri informale, pe rețele orizontale de organizații și pe coordonare cât mai democratică, precum stabilirea prin rotație a conducătorilor. Eficiența m.s. în raport cu puterea politică derivă și din arsenalul de tactici întrebuințate. Exprimarea doleanțelor participanților se face prin
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
I. Ghica, P.S. Aurelian, E. Lovinescu, M. Manoilescu. Ștefan Zeletin a fost sociologul care a înțeles cel mai bine funcțiunea statului național român în „era mercantilismului” (1866 și până în epoca interbelică, inclusiv). Puterea centrală, scria Șt. Zeletin, alcătuită dintr-o „oligarhie politică influențată de ideile liberale și care guvernează în interesul burgheziei” este ajutată de vastul aparat birocratic și de puterea militară; ea îndeplinește rolul de „tutore al burgheziei noastre în proces de dezvoltare”, concomitent cu rolul de forță disciplinatoare a
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
șanselor de participare la dezbatere și pe proceduri, să afecteze în mod negativ eficiența colectivităților? Care sunt șansele unei conduceri democratice de a evita destinul funest al birocratizării și al monopolului oligarhic prescris de Michels în „legea de fier a oligarhiei”? Acestea sunt chestiuni legate inextricabil de problema participării, pe care le semnalăm fără a le dezvolta. Teoretizând participarea Problematica generală a participării se poate încadra în matricea conceptuală a acțiunii colective (vezi acțiune colectivă). Problema fundamentală a acțiunii colective, așa cum
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]