1,160 matches
-
să scot vorbele cu cleștele de la tine. Te comporți ca și cum ai avea o legătură cu toată treaba asta. Nu, se apără Vasilică scuturând din mâini, Doamne ferește! Lasă, măi, că am glumit! adăugă Cristi zâmbind, văzând fața pe care o făcuse olteanul. Ia spune, ai o problemă cu cadavrele, nu-i așa? Tot fără să vorbească, Vasilică dădu din cap aprobator. N-ai mai văzut morți până acum? Ba da, dar numai pe năsălie la biserică. În acest caz, ai o problemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu era de acord, nici subordonații nu debordau de amabilitate. Singurul lui aliat rămânea Vasilică Pohoață, dar nici el nu putea fi folosit decât printre picături și în afara îndatoririlor de serviciu. Chiar dacă nu-l prea dădea afară inteligența din casă, olteanul era o figură pitorească și putea fi folosit în anchetă, se gândi tânărul polițist, zâmbind în sinea lui. Bineînțeles că nu întocmise lista de ipoteze așa cum conveniseră în excursia lor de ieri, dar Cristi nici nu se așteptase la așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
opus ori de câte ori ai vrut să mergi acolo. Chiar tu povesteai că s-a făcut foc când a aflat de faptul că ai urcat pe munte împreună cu Pohoață. Nici Vasilică nu mi-a spus nimic. Nici el nu-i de aici. Olteanul e un venetic, n-are de unde să știe. La fel ca și mine. Exact, la fel ca și tine. Asta-i o conspirație. Străinilor nu le spuneți nimic și îi lăsați la voia întâmplării. Dacă au noroc, foarte bine, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
gândește la așa ceva. Să trăiți, domnule inspector! auzi el în spate vocea lui Vasilică. Venirăți încoace? Noroc, agent! răspunse el fără chef. Asta-i mai lipsea acum, cu toate problemele care îi stăteau pe cap, numai de o discuție cu olteanul nu avea chef. Se hotărî să scape repede de el și să plece de acolo. Numai că Pohoață era de altă părere. Să știți, spuse el apropiindu-se repede de Cristi, că sunt aproape gata cu lista. Vă aruncați puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
agentul dar nu voia să se întindă la vorbă. Lista lui Sherlock, șopti conspirativ Pohoață. Misiunea pe care mi-o încredințarăți alaltăieri, în pădure. Păi, e gata? speră Toma din tot sufletul la un răspuns negativ. Încă nu, recunoscu spăsit olteanul, dar nu mai am mult. Uitați-vă, o am la mine. În timp ce vorbea își duse mâna la buzunarul de la piept al vestitei lui uniforme, de unde scoase o foaie de hârtie împăturită în patru. Nu, îl întrerupse inspectorul, până nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe Toma în ochi. Era clar că nu va scoate mai mult de la Vasilică. Acesta nu era dispus să spună cine răspândise informația. Cine putea fi? De fapt, pe cine încerca acesta să protejeze? Din câte îl cunoștea el pe oltean, acesta era o gură spartă iar asta însemna că ori nu-și amintea cu adevărat ori persoana în cauză se bucura de destulă autoritate în ochii agentului ca să-l determine pe acesta să-și țină gura. Un gând îi trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
determine pe acesta să-și țină gura. Un gând îi trecu fulgerător prin minte. Singurul care era în stare să facă așa ceva era numai comandantul Pop. În regulă, dar de ce i-ar da el această informație tocmai lui Vasilică? De ce olteanul trebuia să fie la curent cu excursia sa pe munte? Nu vedea nici o logică aici. Olteanul era un polițist de grad inferior care nu trebuia să fie la curent cu investigația lui Toma. Numai dacă nu cumva, privea lucrurile dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
era în stare să facă așa ceva era numai comandantul Pop. În regulă, dar de ce i-ar da el această informație tocmai lui Vasilică? De ce olteanul trebuia să fie la curent cu excursia sa pe munte? Nu vedea nici o logică aici. Olteanul era un polițist de grad inferior care nu trebuia să fie la curent cu investigația lui Toma. Numai dacă nu cumva, privea lucrurile dintr-o perspectivă greșită. Adică, nu Pop era cel ce îi spusese lui Pohoață, ci invers, Vasilică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ce dăduse raportul șefului de secție. În acest moment totul căpăta alte valențe și năștea alte întrebări. De unde știa Pohoață? Îl supraveghea? Dacă da, asta însemna că îl pusese Pop să facă acest lucru. Da, lucrurile începeau să se lege, olteanul primise sarcina de la comandant să stea cu ochii pe tânărul inspector, să-l spioneze din umbră. În acest caz, era normal ca bătrânul să știe și de cina din oraș și de plimbarea lor de după aceea. Ba mai mult, Vasilică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
el va merge pe acel munte așa că nu-i interzisese lui Pohoață să urce și el acolo. Apare însă următoarea întrebare firească, își spuse Cristian în gând, dacă mie mi-a fost atât de teamă oare cum s-a simțit olteanul? Aiurea, își continuă el gândurile, nu i-a fost teamă deloc. De ce să-i fie? Of, m-a înnebunit Ileana cu poveștile ei. Eu am avut senzația că mă privește cineva deoarece într-adevăr mă supraveghea Pohoață dar pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
care le face și pusese pe cineva în care avea încredere pe urmele lui. Dacă la început nu se bucurase deloc de întâlnirea cu Vasilică, Cristian Toma era acum fericit că acest lucru se petrecuse. Trebuia să recunoască faptul că olteanul se achitase cu brio de sarcina primită și, dacă nu ar fi stat atunci de vorbă, el n-ar fi prins de veste niciodată că este supravegheat. Bine, agent, asta-i tot, îl expedie inspectorul pe Vasilică. Rezolvă-ți problemele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
la cale de bătrân, împreună cu Pohoață. Măcar știa de cine trebuie să se ferească. Dar poate nu era atât de rău că Vasilică se ținea pe urmele lui, nu strica să aibă un aliat de care adversarul nu avea habar. Olteanul putea să fie un ajutor nesperat în caz de nevoie. Își privi ceasul de la mână, abia trecuse de zece, ziua era la început. Dacă tot lămurise niște lucruri, se gândi să plece din nou pe Muntele Rău. De data aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fost împreună. Fii sigură că nu mă voi grăbi să-l pun la curent. Atunci poți fi liniștit. Oricum va afla. Ileana se întoarse spre el privindu-l mirată. L-a pus pe Vasilică pe urmele mele, îi explică Cristi, olteanul are misiunea de a mă supraveghea îndeaproape. Îi raportează bătrânului fiecare mișcare pe care o fac. Îi relată apoi femeii discuția avută dimineață cu șeful secției în biroul său. Trecu peste partea cu măritișul Ilenei și insistă mai mult asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de a țâșni de după copac. Voia să iasă în fața lui Vasilică care în sfârșit se dăduse de gol. Intenționa să-l ia la întrebări pe agent, să afle ce căuta acolo și de ce îi urmărește. Se hotărî să aștepte ca olteanul să ajungă în dreptul copacului după care se afla el și abia apoi să se arate. Zâmbea în sinea lui gândindu-se la sperietura pe care i-o va trage lui Pohoață, atunci când îi va pune mâna pe umăr. Desigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
anunțe în prealabil pe nimeni. Calistrat apăruse din urmă, aparent întâmplător, deși inspectorul avea dubii mari și acum Vasilică care să-i urmă rească pe toți trei. Foarte puțin probabil, dacă nu chiar imposibil. Oricât de priceput ar fi fost olteanul la filaj, ipoteza aceasta nu stătea în picioare. Dacă el nu-l dăduse de gol, atunci Calistrat în mod sigur ar fi băgat de seamă că se mai află cineva pe urmele lor. Ileana se îndepărtase puțin iar pe moșneag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Își amintea de Ileana și de cercetările pe care le făcuse împreună cu ea în pădurile din jur. Prin fața ochilor îi treceau imagini ca niște flash-uri cu starostele țiga nilor zlătari peste care se suprapuneau figurile lui Pop și ale olteanului Pohoață. Încet, gândurile lui începeau să se adune și să prindă contur. Dacă până acum îl considera pe bătrân un fel de călăuză pe care trebuia să o urmeze și să-i asculte sfaturile, dintr-o dată își dădea seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
un gaz toxic care se va scurge spre noi de îndată ce el va deschide capacul. Trebuie să ne punem la adăpost fără întârziere. Cel mai bine este să intrăm în mașina mea. E etanșă, am verificat eu, perso nal, acest lucru. Olteanul rămase pe loc, zguduit de ceea ce auzise. Stătea în fața lui Godunov, cu batista pregătită. Dacă spusele acestuia erau adevărate, soarta șefului său era pecetluită. Acesta era motivul pentru care omul pe care tocmai îl arestase le dăduse cheia atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ei, la Cristești, spre munte, începuse să plouă, Mama Ploii!, i-a spus băiatul cu dragoste, bătrâna s-a uitat lung la el, îți mai amintești?, sigur, Mama Ploii și Tata Soarelui, cum să uit obiceiurile de pe Olt?, Oltean sunt, oltean îmi zice!, păpușile de lut pe care le făceam, Caloianul, descântecele, înmormântările, focurile, blestemele, nu uit nimic, cum să uit ceva?, prima emoție legată de pământ acolo s-a născut, primele mirosuri acolo mi-au dilatat nările, începuturile mele, mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Stânga unu, dreapta doi/ C-așa-i hora pi la noi!... Hai la horă, măi flăcăi/ Și jucați bătuta, măi, iaca-așa și așa./ Câte unu, câte doi/ C-așa-i hora pi la noi, iac-așa și așa... Preotul, oltean din tată-n fiu, pronunță caraghios, încearcă să imite graiul moldovenesc, și băiatul se prăpădește de râs, pe la c-așa-i hora pi la noi, părintele pronunța un pi atât de dulce, că erai în stare să te duci cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
din ceștile lui japoneze. Trebuie să știți că era renumit pentru ceșcuțele lui la care ținea ca la ochii din cap, ne-a și atras atenția să nu care cumva să scăpăm vreuna pe jos, că ne omoară. Pretorian, un oltean dat dracului, leagă o sfoară de toarta ceșcuței și o atârnă de degetul mic, apoi disimulează sfoara, bea cafeaua și când ajunge Moni lângă el, se face că scapă ceașca, asta se duce dracului până aproape de podea, Moni se face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
să ajungem un popor fără glie În secret veneticii primesc cetățenie. De s-o trezi poporul feriți-vă, tâlhari! Prea mult ne-ați sărăcit, vă spânzurăm, samsari! PLAIURI OLTENEȘTI Reculeg din amintiri Cântece de haiducie Țara-i plină de străini Olteni de mai sunt o mie Câmpuri pline de scaieți Se întind spre nesfârșit Satu-i plin de târgoveți Cerul s-a rostogolit Nostalgii dintr-un trecut Îngropat cu nebunie Pe un câmp rămas tăcut N-auzi cânt de ciocârlie Arături cu
CONDAMNAREA (POEME DE REVOLTĂ) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364332_a_365661]
-
dicere verum (Să spui adevărul râzând) (Horațiu- Satire-I. 1. 24) Poet și epigramist, membru al Societății Culturale „Anton Pann” din Rm. Vâlcea, membru al Clubului Umoriștilor Vâlceni, Teodor Barbu, premiat pentru epigramă și fabulă la Festivalul Național de Umor, - „Oltenii și restul lumii” în 1995 și în 2001, Slatina-Olt, publică la Editura Kitcom- Verguleasa, jud. Olt, în 2012 volumul „Ace pentru cojoace-epigrame, fabule și catrene” Coperta, grafica și designul, care sugerează cu talent conținutul volumului, aparțin lui George Tulea și
ACE PENTRU COJOACE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364384_a_365713]
-
persoane sau a unei categorii de persoane. Persoanele sau categoriile de persoane cărora „acele” epigramistului Teodor Barbu le înțeapă „cojoacele” sunt: directori, poeți, pescari, pensionari, politicieni, demnitari, patroni, meseriași, meteorologi, prieteni, oratori, avocați, militari, femei, critici literari, sportivi, ziariști, preoți, olteni etc. Iată câteva: „Pe treapta aceasta de privatizare // Patronu-i o invenție oportună // Prin cele două mâini care le are // Cu una ia , cu cealaltă adună.// (Ce sunt patronii); „Trecut prin științele oculte // Îți dă siropuri și buline // Te duci la
ACE PENTRU COJOACE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364384_a_365713]
-
i-aș da un pont // Poate-i mai trece oboseala // Degeaba-i intră bani în cont // Dacă nu-i iese socoteala // (Unui bancher bătrân); „Cobilița, o cățea // Căruța cu praz în ea // Și, deasupra peste ele // 24 de măsele // (Inventarul olteanului); „Cobilița lor drăguță // Si cățeaua sub căruță // Tot stârnesc prin lume haz // Dar pe ei îi doare-n praz ! ? // ( Îngăduință oltenească ) Această înfățișare directă sau aluzivă nu este prezentată cu austeritate moralizatoare, ci cu umor. Autorul nu dorește să indispună
ACE PENTRU COJOACE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364384_a_365713]
-
seama de starea mea sufletească pe care o aveam atunci, de ce-mi reproșezi, Leana, tocmai acum? - Fiindcă atunci, când erai strâns cu ușa, ai uitat de conștiința de care-mi tot amintești și acum... că-ți roadea orgoliul de oltean , iar ca să nu te faci de râsul satului, nu ți-a convenit să le arăți că ți-am fost necinstită, fiindcă ți-era frică de moarte ca nu cumva să răsuflu vreun cuvânt la miliție. Ce poți să-mi răspunzi
A ULTIMA SPOVEDANIE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364425_a_365754]