1,311 matches
-
-l văd școlar! Ceea ce gândea și nu spunea era faptul că „Îi semeni mai mult decât mie”, reflecție care aduse o stare de caldă melancolie și o poftă nebună de a se lupta voinicește cu vinul ghiurghiuliu adus de la Sauca. Omăturile mari din iarna aceea grea părăsiseră grăbite toate locurile știute de Va și vântul de primăvară zvânta pământul din grădină și În ogradă se prefigurau viitoarele cărărușe către poartă, poiată, șură, coteț și către pricăjitul adăpost al lui Vizanti. Băiatul
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
baba Catinca ajunge cu vinul fiert aproape de Ilarion. Niște nesimțiți sînt copiii noștri, asta sînt. Nu bîrfi copiii, se stropșește baba. Nesimțiți, asta sînt, ai auzit? Daa? Baba Catinca ia cana de vin fiert și o varsă cu încetinitorul în omăt. Moș Ilarion tocmai întindea mîna după cana cu vin și, ca atare, a rămas cu gura căscată. Copiii mei nu-s nesimțiți, să știi tu! Întoarce spatele supărată, alunecă și cade jos. Văleu babo, s-a rupt ceva? Sufletul mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mădită pe un cuptor lung. Se Înțelegeau bine pentru că nu puteau viețui unii fără ceilalți. Ba le erau date și bucurii de neîntîlnit În alte părți. La Începutul iernii, bunăoară, cînd gheața de pe Obi ajungea destul de groasă, iar stratul de omăt era Încă puțin adînc, oamenii locului se luau la Întrecere cu săniile pe Întinderea Înțepenită a fluviului. Să fi văzut atunci nouri de zăpadă spulberată, să fi auzit chiote și focuri de flintă În aer de dragul avîntului fără piedici prin
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
voiau ori nu mai Îndrăzneau să Înainteze. Pierduți cu ochii În cer, pe pămînt Îi Înconjuraseră sălbăticiunile. Era un cerc larg, nu-l vedeau, dar Îl simțeau cum se strînge. În cizmele lui căptușite cu pîslă, Gheorghe se Înfipsese În omăt Înaintea cailor și trăgea la răstimpuri cîte un foc În așa fel Încît lupii să nu cuteze a Înainta. Știa că În cele din urmă, lăsînd cîteva leșuri pe zăpadă, vor răzbi pînă la ei. Se gîndeau să jertfească doi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
povestit și altora... Altfel răul te urmează pas cu pas, ca un câine credincios”... ― Sărut mâna, Lia! Încotro la ora asta, pe așa o ninsoare? A tresărit. În față avea un bărbat cu o mustață cât doi hulubi, care purta omătul căzut cu dărnicie... De sub marginea cușmei mițoase Îi zâmbeau doi ochi cunoscuți. ― Ce faci, Petrică? Eu mă zbăteam În vârtejul gândurilor și de aceea nu te-am observat. Merg la Nicu, la spital. ― De ce mergi tu și nu vine el
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
găsit. Și chiar i-am nimerit pi cei mai grozavi - a precizat Toader. ― Ne-am pregătit cum pregătește mama copilul, când Îl trimite la școală. „Ți-ai pus plăcuța În trăistuță? Da’ plumbul? Ai legat bine opincile, să nu intre omătul? Da’ mănușile le-ai luat?”... Știți care Îi grija cea mai mare pentru un cercetaș când pleacă În misiune? Pe fața asistenței a apărut semn de Întrebare vizibil de departe. Tata Toader Îi privea Încurajator: „Ei! Ia spuneț, fraților! Care
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
plecam În vreo misiune, eram cu gândul la el... „Tăticul nostru ne așteaptă. Să facem totul ca la carte. Să se bucure, fiindcă tare ne duce grija!”... Ne-am ocupat locurile după cum ne-a ordonat căpitanul. Am rămas una cu omătul până către chindie, dar nici o mișcare nu ne-a atras atenția. Când credeam că nu mai e nimic de așteptat, a apărut sus, pe creasta prăpastiei, o sanie cu un cal. Omul a coborât din sanie și a adunat niște
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Întrebarea e: sunt de santinelă sau e o patrulă?” - mi-a șoptit Păpădie. Am rămas Încremeniți, cu mâna pe automate... Cum se vedea treaba, rușii nu aveau a face cu echipamentul de camuflaj. Cei doi ruși se desenau pe albul omătului ca tușul negru pe hârtie... noastră. Pășea cu atenție sporită, dar gârla părea fără sfârșit. „Să rămânem pe loc, pentru a vedea ce fac” - am hotărât eu... ― Eu am fiori - a șoptit Despina către Maria. ― Eu tremur de când a Început
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
vorba țiganului. Când au cules recolta cu combinele, În urmă sigur au lăsat baloți de paie. Atenție! Ochii În patru!” Când eram la zece pași de șosea, Păpădie s-a Împiedecat, pur și simplu, de un asemenea balot, acoperit de omăt. „Vezi că am avut dreptate? Jos, fraților, ca să ne dăm seama cum se vede și cum se aude de aici <panarama rusascăă” - a vorbit Toader. ― Da’ cu rezerva de rom cum stați? - a strecurat Nicu o undă de șagă. ― Ehe
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Păpădie, ia fă tu câțiva pași până pe șosea și poate Îți dai seama ce mașinării au trecut” - a ordonat Toader. Cercetașul n-a așteptat să-i spună de două ori. În câteva minute, s-a și Întors cu răspunsul: „Pe omătul bătătorit sunt urme de cauciucuri de mașină și de șenile, dar se pare că nu au fost prea multe”. „Oricum, am pierdut Întâlnirea cu balaurii rusești” - a apreciat Toader. „Nu cred că au oprit transportul, ci doar e o pauză
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
bâzâit ca al unui roi de albine a adiat din stânga noastră... Toader a privit la mine și la Păpădie cu mare atenție... „Am vrut să văd dacă nu vi se vede cumva căciula sau altceva de culoare Închisă. Pe albul omătului, te ia ca din oală” - a șoptit Toader... Într-un minut, am devenit una cu zăpada din preajmă. Când eram mai Încordați, fiindcă zgomotul motoarelor creștea În intensitate, Păpădie șoptește: „Eu m-aș duce colo la baza rambleului șoselei. Vreau
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
zgomot și să mi astup urmele... Când mi-am ridicat privirea, două umbre se apropiau din stânga mea. „E patrula de aseară, care se Întoarce, sau poate e alta?” - m-am Întrebat eu. Urmau cărarea știută. M-am făcut una cu omătul și abia răsuflam. Vorbeau destul de tare, dar, dacă eu nu știam rusește, de unde să-mi dau seama ce sporovăiau ei? Din câte am priceput, nu prea Îi interesau amănuntele din jur. Ar fi pus mâna pe „balalaică” doar dacă dădeau
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a adus zvon de motor... De motor ușor... „Asta-i ceea ce așteptam, Petrache. Dă semnalul și hai să ne deplasăm spre cărarea patrulei” - a vorbit Toader bucuros... Nu a durat multă vreme și au apărut patru puncte cenușii pe albul omătului. Nu alergau cu viteză mare... În clipa următoare, a apărut și Păpădie. „Ai reușit să faci ce trebuie?” - l-a Întrebat Toader. „Sper să fie de leac descântecul meu” - a glumit el. Aveam Încredere În priceperea lui Păpădie... „Sigur le-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să ne facem una cu zăpada... ― Ooo! - a exclamat Despina. ― „Când avionul va urca, să ne atace din nou, <salt Înainte!ă - a ordonat Toader, din spatele grupului... Am zvâcnit ca aruncați din praștie. Vânătorul a pornit din nou să Împroaște omătul din jurul nostru cu gloanțele mitralierei... Un „ah!” pornit din străfundurile ființei lui Toader m-a făcut să tresar și să-mi Întorc privirea către el... Zăpada din jurul piciorului drept era stropită cu sânge, iar el strângea pulpa cu amândouă mâinile
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
reușit să rostească rusul, ca și cum ar fi fost ștrangulat. „Unde-s cei trei ostași?” - l-a Întrebat Păpădie În șoaptă. „Vot tam!” - a răspuns individul, arătând cu capul În stânga lui. Am pornit ca fulgerat În acea direcție. Acoperiți complet cu omăt, căpitanul și cei doi cercetași ședeau ghemuiți, cu niște cârpe răsucite În gură și mâinile legate cu sfori... I-am dezlegat cât am putut de repede. Tremurau ca varga de frig și poate și de teamă, la gândul ce-i
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cu automatele În mâini. ― Harașo. Nu, paidiom! - l-am auzit pe unul, care părea a fi șeful. Și a luat-o Înainte. Am pornit În urma lui, mânați de cei cu automatele. Eram vreo treizeci de prizonieri. Și, mergi, băiete, prin omătul până la genunchi! După o jumătate de zi, am ajuns la niște barăci. Se vedea că erau proaspăt făcute pentru „tăietorii de pădure”. Din hogeaguri ieșeau vălătuci de fum. „Asta-i bine, Costache. Înseamnă că suntem așteptați” - mi-am zis eu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În brațe, mie și colegului meu, un ferăstrău cât o lume și câte un topor. ― Paidiom na rabotu - a venit comanda... ― Din ziua aceea, gândul meu și al colegului au luat o razna. Nu visam decât evadarea... Dar cum? Atâta vreme cât omătul e de un metru, nu puteai face un pas În lături. Întâi, nu știi cât ai rezista să mergi prin asemenea nămeți. Apoi, te ia din urmă ca pe sfoară. Întrebarea era cât ține iarna acolo? Mai vine și primăvara
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de drum, să-mi arate cum se conduce un tractor pe șenile... Cei care ne păzeau nu erau prea severi, fiindcă nu aveai unde să dispari... După amar de vreme, când am tot Înotat prin troiene, a venit și moloșagul. Omătul a Început să se topească și Încetîncet a dat colțul... Drumul devenise greu chiar pentru un tractor pe șenile. S-a renunțat la una din platforme... Într-o dimineață, Înainte de a pleca la muncă, șeful lagărului a Întrebat cine dintre
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mâna securistul spre tata Toader și către Petrică. La auzul acestor cuvinte, tata Toader, strângând din pumni, a intervenit: ― Cine Îi fi dumneata de vorbești cu noi de parcă sântem de aceeași etate? Nu vezi că ne-o albit părul ca omătul și că Îți putem fi tată? Măsoară-ți vorbele! Securistul a tresărit, gata să riposteze, când Petrică a răbufnit: ― Parcă ai pus o Întrebare, stimabile. Se cuvine să răspundem. Află dumneata că noi doi suntem frați. Frați adevărați. Frăția am
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
aduce Atanasie ?" Dar tatei, care era foarte discret, nu i-au scăpat decât odată câteva vorbe: "Sărmanele ființe ! Sărmanul Simion !" Dar, iată-l pe Andrei că apare și el, tot călare, se pare că doar așa se poate deplasa acum. Omătul a depășit jumătate de metru dar nu mai ninge și s-a făcut frumos. E o zi minunată ! Medicul pare un adolescent abia ieșit de pe băncile școlii. Își leapădă șuba, își încălzește mâinile la sobă. Schimbă câteva cuvinte cu Ciprian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și în plină formă. Privește cu încântare pe fereastră. Fire de lumină se ridică de pe întinderea spoită cu alb din spatele casei și se întâlnesc, într-o fulgurantă sclipire orbitoare, cu altele care coboară de pe crengile brazilor încărcate și ele de omăt. "Trebuie să fie târziu", își spune Dora. Da, e trecut de ora nouă", confirmă minusculul cadran al ceasului ei. Casa este animată de zgomote pașnice și parfumul de pâine proaspătă și de cafea sunt îmbietoare. Bună dimineața, o întâmpină voioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
albă, casele împodobite cu cușme de zăpadă par rupte dintr-un basm. Te-ai putea crede într-o încremenită lume ireală, dacă din hogeaguri nu s-ar înălța filoane de fum care desenează forme fantastice pe cerul fără pată. De pe omăt, mii de diamante prefac în sclipiri orbitoare lumina soarelui generos. Dora înaintează pas cu pas pe urmele lăsate de Dragoș. Pe drumul din centrul satului este bătătorită o potecă care îngăduie în sfârșit ca cei doi să poată păși alături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
iasă doi câte doi pentru a se opri apoi în grupuri mici, în care cuvinte molcome par a pune la cale destinele omenirii. Cojoace albe, sumane negre, cușme înalte și broboade multicolore înaintează fără grabă pe făgașul alb săpat în omăt de pașii lor în dimineața aceleiași zile pașnice. Sărut mâna pentru masă, Ștefana ! Totul a fost delicios, dar ciorba acră de gâscă cu tocmagi, cum numai tu știi să faci, le-a întrecut pe toate, exclamă Ciprian ridicându-se de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
noapte fără lună, foarte puțin luminată doar de zăpadă. Clopoțeii de la grumazurile cailor sunt muți, la fel ca și omul care strunește bidivii. Zăpada măturată de vânt a lăsat pe alocuri întinderi curate ca palma prin care sania alunecă scrâșnind. Omătul spulberat s-a adunat în troiene cu forme ciudate care barează din ce în ce mai des drumul. Cei trei bărbați se înarmează cu lopețile ascunse sub jilț, coboară și degajă drumul cu repeziciune, fără nici o vorbă, fără nici un gest inutil. Deși sub șubă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mai avut niciodată nici o veste. ȘAPTE ZILE CU TEODORA Ziua întâia Este iarăși începutul unei zile geroase de iarnă în care soarele, care abia s-a ridicat de după orizont, face deja să scânteieze mii de diamante efemere pe întinderea de omăt. Pe colina cu pante domoale, brazii par șiruri de călugări îmbrăcați în robe albe, proiectate pe cerul care ar putea fi în întregime azuriu dacă la întâlnirea cu pământul nu ar fi brodat cu o sprânceană transparentă de culoare violet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]