471 matches
-
în mine. Poate că nici nu face prea multe socoteli, ci numai, după ce se războiește cu toată lumea, se simte bine în tovărășia unuia care se admite învins de mai înainte. Probabil că în lungile noastre conversații asupra vreunui adevăr general omenesc noi nu făceam decât să ne iscodim reciproc, eu ca să aflu anumite explicații asupra întîmplărilor mele tragice, iar el ca să asiste la ciudățeniile vibrațiilor unui om. Bineînțeles, numai el avea un profit, căci nu-l interesează un rezultat precis, ci
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
așa, nu sunt păgân; Nu-mi judecați dorința. Eu știu ce spun, căci sunt stăpân Pe cuget și ființă. Nu-mi dați cinste, sunt o humă Într-un trup încremenit, Mai curând scădeți din sumă Cu ce nu v-am omenit. Puneți fără să vă pese Doar ciulini peste mormânt, Dâmbul trist să nu v-apese Că-s cu moartea în veșmânt. Pe buza gropii meditați: „Deșertăciuni sunt toate”; De egoism amenințați, Zadarnic dăm din coate. Uitați calea care duce La
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
Prin ochelari discret privesc, Portmoneu-i gol și-înnebunesc, Fermoarul de la geantă e deschis, Mă-ntreb de-i adevăr sau doar un vis. Trist-am văzut un om sărman, Un cerșetor care- mi cerea un ban, Am vrut să-l omenesc, un lucru sfânt, Dar unde-s banii, intrat-au în pământ? Nu pot pe bietul om să-l omenesc Și-ntreb pe Domnul: Ce să fac? Privesc la cer și mă gândesc: E vina mea, a omului sărac? ÎMI ADUC
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
sau doar un vis. Trist-am văzut un om sărman, Un cerșetor care- mi cerea un ban, Am vrut să-l omenesc, un lucru sfânt, Dar unde-s banii, intrat-au în pământ? Nu pot pe bietul om să-l omenesc Și-ntreb pe Domnul: Ce să fac? Privesc la cer și mă gândesc: E vina mea, a omului sărac? ÎMI ADUC AMINTE Când de copilărie îmi aduc aminte, O vie flacără-mi apare-n minte, Și-o copiliță cu obraji
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
se Încumeta să țină ochii deschiși. Ca de fiecare dată, după aproximativ patruzeci și opt de ore, dacă inima ori alte organe vitale suporta activitatea distructivă a undelor electro magnetice, atunci după această maximă Încercare de-ai curma zilele, corpul omenesc intra În faza de relaxare. Totuși, fiind suficient de slăbit, nu se incumetă să plece la drum, izolânduse În singurătatea lui Încercând să-și fortifice moralul, hotărât să nu cedeze viața În schimbul Întunericului veșnic! În ziua imediat următoare, cu urme
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
său se golise de orice conținut...! Uneori numărarea deținuților În prima oră a dimineții Întârzia iar drept urmare a acestei Întârzieri Întregul puhoi de arestați se agita În timp ce cuvântul de ordine, salvator era...” S-a Dilit...!!”, ca după o așteptare supra omenească totul să reintre În normal. Aceste zvonuri, mai bine zis speranțe de punere În libertate, aveau la bază un sâmbure de adevăr. Cum toate Închisorile din țară funcționau peste capacitatea de găzduire, Dictatorul Nicolae Ceaușescu mai oferea inculpaților câte un
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
oameni gospodari și buni ce te-or primi cu drag te-or așeza la masă din inimă-ți vor da de toate și îți vor spune ce și cum pe aici îți vor așterne pat în casa bună te-or omeni așa cum se cuvine cu pită slană și o horincă fără s-aștepte vreo răsplată. O să asculți în dimineți cocoșii dinspre cuptor o să-ți pătrundă-n nări miros de pâine coaptă-n vatră cu coaja rumenită bună de o să vii în
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
îndemn pe care îl luam la fel de în serios ca pe ceea ce spunea Tovarășul despre construirea societății socialiste multilateral dezvoltate. Dar fiindcă versul era precedat de cel cu „Nu uita când ești voios”, mi s-a părut că am și explicația. Omenii nefericiți și cronic triști capătă o umanitate la fără frecvență. Una mai degrabă abstractă, axiomatică. Mi-am dat de fiecare dată mâna cu enoriașii bisericii catolice, la sfârșitul slujbelor lor. Nu avem același obicei în biserica noastră. Dar în seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
bătrânei. Acum moțăiau toropiți de vioara maestrului Bătucitu. Eu nu îmi luam obișnuita halbă cu rom (făceam și prostii din astea, bănuite marinărești!). Primisem niște bani care, chipurile, ni se restituiau pentru nu știu ce contribuții din ultimii patru-cinci ani și mă omeneam cu un șpriț mai acătării. Așteptam să treacă și după-amiaza aceea, searbădă, ca multe altele de pe atunci. Trombă m-a văzut. A dat să se ridice, să vină spre mine. S-a răzgândit. S-a prăbușit în scaun, izbucnind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a salutat el. ― Bine ai venit. Cu ce îți pot fi de folos? ― Apoi, cu multe, jupâne. Da’ cel mai însemnat lucru ar fi ceva de mâncare și de băut de soi. ― Iaca a ieșit și Irinuța și te-a omeni ea cum ți-i vrerea. Lotrul s-a prefăcut că nu bagă de seamă că hangița s-a ivit în prag. ― Atunci, oi avea răbdare să aștept. Hangiul i-a poruncit nevestei cu ce să-l omenească pe musafir. Când
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
și te-a omeni ea cum ți-i vrerea. Lotrul s-a prefăcut că nu bagă de seamă că hangița s-a ivit în prag. ― Atunci, oi avea răbdare să aștept. Hangiul i-a poruncit nevestei cu ce să-l omenească pe musafir. Când lotrul l-a avut din nou în față pe hangiu, l-a întrebat: ― Până una-alta, ce îmi poți spune despre negustorii cu mirodenii, care ar cam trebui să se întoarcă. ― Din ceas în ceas, aștept să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
pare rău celui care a murit ieri”. Când soarele era cam spre amiază, am ajuns în poarta gospodarului. Ne-a întâmpinat cu mare bucurie. După ce i-am mulțumit în numele domnului căpitan, omul ne-a poftit în casă și ne-a omenit cum se cuvine. La plecare, nevasta lui, cu lacrimi în ochi, se întreba: „Oare băietul nostru a întâlni oameni de treabă acolo pe unde umblă el?” „Da’ la ce armă e feciorul matale?” - am întrebat noi. „Îi la Vânători de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
să aflu pățania lui Traistă. ― Traistă nu s-a lăsat rugat. A început să povestească. La început mai poticnit, dar pe urmă povestea a curs ca apa. „Apoi, după ce am deshămat caii de la tun, am plecat cu ei să-i omenesc. Era unde. Pădure întinsă, cu pășune, și simțeam eu că pe aproape trebuie să curgă și un pârâu ceva. Nu m-am înșelat. Au păscut până s-au săturat. Între timp, însă, a început să tune și să trăsnească. Cu toate că
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Caii m-au recunoscut și m-au întâmpinat cu un nechezat gungurit, cum au obiceiul. M-am dus la ei și, mângâindu-i pe greabăn, îi cercetam să văd ce au pățit... Bătrânul m-a poftit în casă, să mă omenească. Deși eram mort de foame, nu am intrat. <Mă duc la cazarmă să duc caii, că altfel Curtea Marțială știe de mine. Nu știu cum să-ți mulțumesc, moș Gheorghe, că ai avut grijă de cai. Rămâi sănătos și să trăiești> - am
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
zâmbet abia schițat... ― Cum să nu desfac legăturile pungii, măi Todiriță? Doar nu vin la târg în fiecare zi. Și vrem să mai aflăm și noi ce mai este nou în lumea aiasta. Așa că te-om ruga să ne mai omenești cu niscaiva pastramă, și câte o cinzeacă de rachiu, iar dumneata ne-i mai povesti câte ceva. ― Apoi, nu-i nevoie să-i spuneți lui Aizic de două ori, că el pricepe numaidecât sufletul oamenilor. ― Asta ar cam veni cum spunea
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Todiriță, ca și cum n-ar fi auzit vorbele celor doi, s-a ridicat. Privirea era plecată undeva fără țintă. În cele din urmă, a scos punga și a numărat gologanii pe colțul mesei: ― Uite aici plata șiii... pentru pastramă te-om omeni noi când om mai veni la târg. ― Să vă fie de bine și să nu-l ocoliți pe Aizic, căăă... multă lume l-o cam uitat - vorbea hangiul numărând banii cu prefăcută nepăsare, în timp ce și-i aduna în palmă de pe
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
visat în înserări... în tine văd frânturi de lacrimi și suspine și-aud un mic răspuns la mii de întrebări. îți spun cât te iubesc când tu nu ești de față și simt cum mă desprind de tot ce-i omenesc, te-aștept de așa de mult, aproape de o viață, de-atâta dor suspin, tresar, mă prăbușesc. Cu tine-n gând mi-e pasul pe-un drum curat de rouă și inima se scaldă în calde dezmierdări, aproape-ți simt privirea
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
fără suflare propriul ostaș, o idee cu capul spart se retrage în alți luptători. N-am văzut idei cotonogite care să nu fi fost în stare să se înalțe iar. Însă, cînd mor, soldații rămîn cu desăvîrșire morți. Alcătuirea noastră omenească permite ca folosul fiecăruia să provină din eșecul celuilalt. Și, pentru că te-ai născut în Broscărie, ideile dumitale nasc din acel peisaj. În lume eu m-am ivit pe sofaua pe care stai dumneata acum. Tot ce gîndesc e îmbibat
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
măgar. Ca Între ce vreți voi. M-a luat urmașul cumanilor cu fel și fel de momeli, că mă plătește imediat după lucrare, că el nu se uită la bani, numai să iasă cum vrea el, mă rog, m-a omenit - cum trebuie, ce-i drept - cu mâncare și țigări căci, știți bine, mie băutura nu-mi mai e nici prieten, nici dușman. Am scris, ce era să fac, numele Kaloy pe difuzoarele din poiana cu frumoasa cântăreață blondă. Șopocăie câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
degeaba se ferea. Toată lumea știa ce căuta el acolo. A intrat În curte, Încruntat, și se aștepta ca ăia să se sperie de negreala și disprețul din ochii lui neîndurători. L-au așezat părinții lui Hristu la masă, l-au omenit cu vin, pâine caldă, nuci prăjite și brânză. Nu s-a atins de nimic. Era Încurcat, căci nu știa cum să Înceapă și gazdele Îi tăiaseră din prima avântul când Îl Întrebaseră cum răsărise porumbul În satul cu liceul agricol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a Îmbătat cu măsură, a ascuns În buruienile de pe marginea terenului lucioase măciuci, iar În buzunare agere șurubelnițe bine ascuțite, cu care să repare, la momentul potrivit, bucile neîmpăcaților dușmani. Arbitrul, sosit cu o seară Înainte de marea confruntare, a fost omenit cum se cuvine - așa cum prevede nescrisa lege a compensației -, adică i s-a organizat obișnuitul chiolhan, cu vin alb din vițele boierești, munți de friptură de vânat ori de orătănii domestice și două vesele domnișoare ce i-au oferit desfătări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vizitat: «Ghetu’ om, săracu’!». Stând față în față, uneori și la un pahar cu vin și o gustărică, omul se jeluia de strâmbătățile ce-l loveau din toate părțile - cotele, beilicurile, impozitele, își descărca sufletul către cel pe care îl omenea, și acesta, fariseic, îi promitea rezolvarea problemelor, îl căina, se făcea că suferă și el alături de gazdă, iar la ieșire, când dădea ochii și cu vecinul, care mâine putea să-i fie musafir - nepoftit, «îl mângâia» și pe el, ca
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
bine știută. Jucăușele veverițe, cu cozile arcuite, ne-au ieșit în cale... S-au oprit la marginea cărării și cum le este felul, stând în două lăbuțe, ne-au dat onorul, fără să se arate supărate că nu le-am omenit cu alune... Bună dimineața, mândrelor! Azi nu v-am adus de mâncare, pentru că aveți destulă. Lăsați giumbușlucurile și... la treabă! La iarnă om mai vedea noi... Acestea le-a spus ca celor mai apropiate și dragi ființe omenești... Priveam la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
fiule. Așa că hai să dereticăm oleacă prin chilioară. Când am sfârșit treaba, bătrânul și-a rotit privirea prin încăpere, ca o gospodină, și a conchis: Am făcut-o și pe asta. Acum nu ai decât să îngădui gazdei să-și omenească musafirul. Și nu cu oarece acolo, ci cu... ceva ce nici nu visezi... Asta e singura dată când m-ai prins descoperit, părinte. Nu-mi pot imagina cu ce ar putea să mă omenească sfinția ta. Dacă-ți spun poale
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
decât să îngădui gazdei să-și omenească musafirul. Și nu cu oarece acolo, ci cu... ceva ce nici nu visezi... Asta e singura dată când m-ai prins descoperit, părinte. Nu-mi pot imagina cu ce ar putea să mă omenească sfinția ta. Dacă-ți spun poale-n brâu asta îți spune ceva, fiule? „Măi, să fie! De unde până unde plăcinte poale-n brâu? S-o fi pricepând el să le facă, dar când a avut vreme să le migălească? Aici
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]