330 matches
-
tentate ori speriate. Acum această țară stă în afara granițelor citadelei sale continentale, considerând că întreaga lume politică îi este prieten sau dușman. A devenit astfel periculoasă și vulnerabilă, temătoare și de temut. Riscul de a fi prea puternic - dar nu omnipotent - este agravat de un al doilea fapt: o triplă revoluție în structura politică a lumii. În primul rând, sistemul multistatal din trecut, al cărui centru era în Europa, a fost înlocuit de un sistem mondial, bipolar, ale cărui centre se
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
contemporanilor, nu ar putea fi explicate prin teoria medievală asupra statului. Doctrina suveranității a înălțat aceste fapte politice la rangul unei teorii juridice și astfel le-a dat atât aprobare morală, cât și aparența de necesitate juridică. Monarhul era acum omnipotent în teritoriul său nu doar ca o chestiune de fapt politic, ci și ca o chestiune de drept. El era singurul creator de lege umană - adică al întregului drept pozitiv -, dar nu era el însuși supus acesteia. El era deasupra
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Ceaușescu. Este vorba deci de o revoluție socialistă, dar o revoluție socialistă care va avorta, în sensul că va duce nu la restrângerea progresivă a statului, ci la întărirea constantă a acestuia până la nivelul la care acesta devine un monstru omnipotent și ineficace, al cărui declin va ajunge la prăbușire odată cu criza din URSS. Drept urmare, revoluția se prezintă, pe de altă parte, ca o mișcare în două etape, faza secundă însemnând instaurarea economiei de piață și a regimului constituțional pluralist, odată cu
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
monopol care, în aparență, anulează orice tentativă de defecțiune sau de luare de poziție? În această situație Hirschman propune o revizuire radicală a definiției tradiționale a monopolului. Concepția economică tradițională propune o reprezentare a monopolului fondată pe imaginea unei organizații omnipotente și agresive care urmărește cu îndârjire, prin controlul absolut pe care îl exercită asupra producției, circulației și distribuției anumitor bunuri, maximizarea profitului. Hirschman în schimb afirmă că monopolurile sunt de obicei relaxate, lipsite de ambiție, neglijente și ineficiente. Astfel, "monopolurile
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
fi primiți simplu și respectuos"(1981). Aceste tipuri de declarații pot fi înzecite. Maniera în care candidații expun propriile scopuri, fără a indica cum intenționează să le îndeplinească, sugerează faptul că aceștia se consideră a fi potențiali apărători sau decidenți omnipotenți. În realitate, un parlamentar poate doar să pretindă că este capabil să joace un astfel de rol în propriul oraș dacă este primarul acelui oraș. În ceea ce îi privește pe ceilalți, acesta nu poate fi decât un pledant de renume
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
gândire” sau „maniile nocturne, exaltate” În „forme” accesibile și logice - În logica iraționalului, a „neînțelegerii poetice”, În forme ce „imită” viața, materia și ființa doar În scopuri „viclene”, adică În scopul de a le deposeda pe aceste zeițe omniprezente și omnipotente de... nu de credibilitate, ci de o semnificație majoră, destabilizându-le din tronurile lor de necesități esențiale. Și, doar astfel, omul se poate defini pe sine, prin acest artefact, producând „artificialul” muzica, literele și filozofia, astfel omul se poate Înțelege
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
respingem invazia prejudecăților și a lucrurilor comune care ne pândesc corupător la tot pasul". Cine este Lamparia? Din notații disparate deducem că este o entitate ficțională, poate un alter-ego, poate un celălalt mai lucid, purtătorul de cuvânt, "mesagerul" omniscient și omnipotent, un interlocutor metafizic, categoric foarte cultivat. La un moment dat, în subsolul paginii, autorul plasează discret o însemnare blândă, ironic-sarcastică: "Varvarienii sunt niște locuitori ciudați, care nu vor să piară de pe Terra decât în ziua de apoi. În literatura română
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
tehnice" (demonstrație etc.); din acest motiv, am socotit această idee ca fiind doar o condiție imposibilă relativ în sensul de a susține că întreaga cunoaștere se întemeiază pe identitate. Ne putem întreba însă acum dacă nu cumva, în universul judecății omnipotente, schițat deja în cele câteva teme deschise de la începutul acestei lucrări, enunțul judicativ S este P are sensul unui principiu formal al gândirii "egal" cu al celor trei principii aristotelice (și al celui leibnizian); răspunzând, ne-am putea lămuri în privința
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
schemele de toate felurile care intervin "condiționant" în fenomenologia constitutivă a lui Husserl pot fi socotite aici, într-un sens analogic; ca și formele a priori care intervin constitutiv în dobândirea cunoștinței, despre care vorbește Kant. Oricum, în orizontul judicativului omnipotent, enunțul S este P constituie cel mai simplu și, totodată, cel mai problematic enunț. Principiile logice (cele trei amintite) au și ele un conținut (un "obiect"), nefiind funcții pure a priori sau acte constitutive neintenționale, fenomenologic vorbind (imposibile, de altfel
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ordonează spațiul cunoașterii, stabilind competențe, funcții, poziții, tipuri de legături între componentele acesteia etc. Contextul "existențial" omenesc în care enunțul S este P devine temeiul întregii cunoașteri și, în genere, al gândirii, rostirii și făptuirii, delimitându-se astfel spațiul judicativului omnipotent, poate fi interpretat, așa cum s-a apus mai sus, ca rezultat al unei "opțiuni". Deoarece, ca început al cunoașterii nu se poate afla o formă vidă, dar nici un conținut de cunoaștere ne-format, ci mai degrabă o unitate sintetică. Elementele
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
potențial, care se sporește pe sine fără nici o limită; în această perspectivă, potențialitatea lui Dumnezeu a lui Dumnezeu constituit ca subiect de judecată -, fie aceasta infinită, vine în contradicție cu "actualitatea" lui Dumnezeu, cu totul necesară (înseși ființei infinite, omnisciente, omnipotente etc.). Pe de o parte, fiecare dintre aceste atribute necesare poate fi predicat despre Dumnezeu, iar pe de altă parte, orice atribuire capătă sens numai în măsura în care "subiectul" rămâne deschis către atribuiri noi. De aceea este clar că nu putem constitui
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
un punct, justificabile prin însăși esența naturii umane. De nejustificat a fost, este și va rămâne în veci ideea de cenzură, ca zăvod în calea gândului liber. Cenzura era structurată pe "etaje". Cenzorul din provincie, chemat să-și așeze ștampila omnipotentă, măruntă cât o tastă, pe ziarul local, primea indicații de tipul "nu se publică nimic despre instalația XST-06 și excavatorul PT-303". Ce se ascundea în spatele acestor interdicții am aflat cu adevărat numai după ce am propus, pregătit și trimis la tipar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
doamnei... În esență, maoismul consideră că pentru statele asiatice, cu o structură predominant agrară, hegemonia în revoluție n-o poate avea proletariatul, fiindcă acesta lipsește cu desăvârșire, ori e mult prea redus numericește; așadar, conducerea în revoluție revine țărănimii sărace, omnipotentă, radicală, consecventă, care trebuie să fie vârful de lance; succesul trebuie asigurat de ocuparea terenurilor agricole și organizarea lor în comune agrare, care să cointereseze și să stimuleze participarea acestei clase sociale numeroase. Și doctrina militară, maoistă, insistă asupra ideii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
a statelor scandinave. Tentativa a eșuat, mai ales datorită opunerii Norvegiei. Atunci Suedia a acționat cu maximă prudență, spre a nu se lăsa antrenată și angajată în război, de partea nici uneia dintre cele două tabere. A refuzat propunerea insistentă și omnipotentă a Germaniei, în 1939, de-a încheia un pact de neagresiune, dar și oferta Angliei și Franței de-a semna un proiect de garanție multilaterală a independenței și integrității Țărilor Baltice, pe care le dorea și se pregătea să le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
nivel global. Lumea a Treia trebuie să își asume rolul de forță socială majoră a unei mișcări contrahegemonice de proporții. Numai așa, argumentează autorul, se pot pune bazele depășirii blocului istoric global și poate începe procesul de emancipare de sub hegemonia omnipotentă a neoliberalismului. Pentru a reveni la problema inițială a acestui capitol: cum a contribuit marxismul la posibilitatea depășirii filosofiei pozitiviste din care face parte fără doar și poate? Să începem cu asumpțiile de bază ale pozitivismului: mersul științific înspre progres
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
transformare a personalității inițiatului ca o hrană celestă. Ea reliefează puterea de percepție, conștiență, intuiție și clarviziune, apropierea omului de divinitate, realizare descrisă în ritualul de comuniune al lui Melchisedec în Vechiul Testament, fapt prezentat și reluat în ruga omniprezentă și omnipotentă a creștinului, Tatăl nostru: Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi... Albert cel Mare (1206-1280), filosof ermetic și alchimist, a fost membru al Ordinului Dominican din 1223 la fel ca discipolul său Toma d-Aquino și Maestru al
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
fiecare ființă vie din apă. Unele mergeau, se mișcau sau se târau cu burta atingând pământul (râme, reptile), altele bipede mergeau pe două picioare (om și unele animale), altele patrupede(mamifere etc.). Dumnezeu cu voința Sa a creat, deci este omnipotent 251. Astfel Sfântul Coran ne spune despre existența și a altor ființe inteligente ce se pot distinge între ele după cum urmează: Și către Dumnezeu toate ființele create în ceruri și creaturile de pe pământ se închină în reverență și adorație la
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de fenomenul invers, ca un arc reflex în trecerea societăților oculte prin spirala universală a istoriei. La începuturile umanității știința era o parte a religiei, având aspectul a două surori siameze. Prima lege a acestor învățături era existența unui Dumnezeu, omnipotent, atotștiutor și creativ căruia omul îi datorează viața. Cu aceste cunoștințe omul nu era în stare însă să aibă puterea, înțelepciunea și marea dragoste divină a Creatorului. Era o atingere, o foarte apropiată îmbrățișare cu Tatăl Ceresc. Dar atât. În
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
-se ca o lavă de aur peste stânci. Vârtejul, putând fi al cântecului dar și al apei, conține impetuozitatea poeziei inițiatice, „într-o limbă aspră și veche”. Aurul asociat cu cântarea caracterizează vibrația sonoră celestă, transformată în strălucire minerală, lumina omnipotentă a spiritului. În același sens, paradisul elen și mai ales dacic apar ca orgie de forme luminoase, care și pierd conturul, unificând regnurile, elementele, htonianul cu uranianul, palpitând de fiorul vieții terestre. În Grecia stelele sunt „ochii de-aur pe
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
scandinav, ce vor fi creștinate ulterior.69 Orientul va rămîne fidel concepției imperiale moniste despre putere, pe care o stabilește în 337 împăratul Constantin și conform căreia autoritatea religioasă a patriarhilor se subordonează autorității politice a unui împărat devenit astfel omnipotent. Confirmat și de către Justinian în 532, acest ordin imperial subordonează Jus sacrum dreptul Bisericii lui Jus publicum dreptul statului, redu-cînd poziția patriarhului Constantinopolului la rangul de ca-pelan al împăratului. Însăși teologia este astfel supusă rațiunilor statului. Dincolo de acestea, puterea bizantină
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
juvenile, cu alcătuiri mai școlărești, cu pagini înduioșătoare de adolescență întârziată. Cartea tipărită nu păstrează, din nefericire, floricelele presate sau desenate timid pe colțul scrisoricii câteunei activiste de organizație sătească, tot așa cum ignoră scriitura apăsată și fermă a vreunei ministrese omnipotente. În sine, această colecție de autobiografii, de schițe de program politic, de analize subtile sau de self marketing sunt extrem de interesante. Eu nu le-am citit din perspectiva unei analize academice din spectrul studiilor de gen - nișă universitară anglo-saxonă importată
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
gândirea lui Hitler, încheie Burke, înseamnă a descifra modul în care mentalul său privat "se traduce într-un vocabular al evenimentelor naționale"456. Dacă ne întrebăm, împreună cu Kenneth Burke, dacă Hitler este "sincer sau strategic, dacă viziunea sa asupra conspiratorului omnipotent se caracterizează prin onestitatea drastică a paranoiei sau prin viclenia evidentă a unui demagog antrenat în spiritul Realpolitik-ului de tip machiavellian"457, vom decide, tot alături de Burke, să nu alegem una sau alta dintre cele două opțiuni, ci, dimpotrivă să
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
închide canalele de comunicare elev-profesor, chiar elev-elev, pentru că relațiile ierarhice nu permit comunicarea (idee amintită deja prin citarea lui Olivier Reboul). A accepta și a pregăti confruntarea cu elevii presupune, pe de o parte, cultivarea sentimentului că nu există autoritate omnipotentă și veșnică, iar, pe de altă parte, transmiterea implicită a mesajului că persoana, opiniile și exercițiul lor contează (a nu se uita că în școală totul trebuie să aibă valențe educative). Revenind la autoritatea deontică, menționăm că aceasta trebuie estompată
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
Ministerul de Interne) a rămas în Occident în 1978, deconspirându-i structura și scopurile ca instituție de represiune. Din această cauză, Ceaușescu a reorganizat-o în forță într-o formă dură, amintind de anii ’50, acordându-i un statut special, omnipotent. În ultima fază a perioadei Ceaușescu, numărul lucrătorilor din Securitate ajunsese la 15.000, aceștia folosindu-se de 137.000 de informatori activi - ceea ce reprezenta o creștere spectaculoasă față de vremurile de început ale Securității, când instituția funcționa prin 3000 de
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
din România era mult mai dependentă de evenimentele din restul Europei de Est decât se credea. Până și regimul izolat ermetic al Albaniei a colapsat la scurtă vreme după aceea, iar Securitatea românească nu a fost atât de loială și omnipotentă cum se credea. Într-adevăr, unul dintre lucrurile care m-a izbit când am lucrat la cartea mea despre revoluție a fost sentimentul foarte puternic printre cei care aveau legături cu Securitatea și cu partidul că regimul avea să cadă
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]