337 matches
-
aparțin de fapt, cu mici inexactități, lui Gogol! Într-atît de profundă era amărăciunea scriitorului marginalizat, încît i se năzărea pe de o parte suprapunerea întocmai a cazului său peste cel al autorului Sufletelor moarte, iar pe de alta reîncarnarea în omnipotentul Stalin a unui monarh luminat din alte vremuri, precum Regele Soare. Cutremurător de nerealist în aparență, nu omitea totuși o declarație sarcastică a demnității proprii: "În spațiul necuprins al literelor rusești din U.R.S.S. sunt unicul lup singuratic. Am fost
O victimă a stalinismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7428_a_8753]
-
astfel prăbușirea "sistemului"). în toate marile orașe rusești, autorul vede de altfel imensele mormane de fier vechi care alcătuiau industria grea sovietică. Iar privatizarea se face, ca și în România, în folosul unor funcționari ai statului, vârfuri ale stufoasei și omnipotentei birocrații comuniste. Ca și în România, unde național-comunismul ceaușist a forțat la maximum formarea omului nou, moștenitorii regimului nu respectă nici o lege în prelevarea patrimoniului comun, nu au nici un scrupul în acapararea bogățiilor țării. Similitudinile se opresc însă aici pentru că
Dilemele Rusiei de azi by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/12834_a_14159]
-
conta pe un boom al natalității. Dacă nu putem avea, cum visa Cioran, o țară cu destinul Franței și populația Chinei, măcar să facem ce stă în puterile noastre, își va fi spus înțeleptul secretar general al Partidului, un supra-Tată ideologic, omnipotent precum zeii vechilor mitologii, intervenind discreționar în viața atâtor familii și modificându-le orbita în funcție de propria megalomanie. E greu de cuantificat suferința adusă de acest stahanovism biologic, considerat și astăzi de unii drept un salutar proiect de fortificare a neamului
Decrețeii (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11518_a_12843]
-
hegeliană, acest concept misticoid e o "găselniță" marxistă, - care justifică, absolvă, inocentează orice crimă. Ipostaziată excesiv și acționînd teleologic, aidoma divinei Pronii, Istoria (cu un "I" majuscul) ține cu clasa muncitoare și avangarda ei, partidul, Partidul (cu "P" mare): unic, omnipotent și infailibil. Se înțelege de la sine că NU trebuie să fii Stalin, pentru ca, mare căpetenie a unui astfel de partid, să te comporți discreționar. De ce, însă, și ipocrit? Pentru că (lucru cunoscut, mai rar, însă, recunoscut), în timp ce totalitarismul de dreapta e
Stalinismul toponimic by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/17405_a_18730]
-
excelență. Opțiunea pentru limba engleză trădează ambiția de a depăși cadrele "provinciale" și de a participa la un circuit intelectual internațional. "Romanian Cultural Studies" reînnoiește o tradiție, rupând polemic cu o imagine a culturii române dominată autoritar de un centru omnipotent, București, supremă instanță de validare a valorilor culturale. Singură observație ce poate fi făcută se referă la o carenta a construcției de imagine a revistei - coperta trădează mai degrabă atașamentul față de un cod cultural clișeizat: ortografierea titlului în culorile drapelului
Identitate and Alteritate by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/18003_a_19328]
-
e apa doar un strat al întunericului?/ Mă încovoi asemeni unui pod nesigur,/ o, nu pe mine vreau să mă zăresc/ ci rîul însuși” (Celălalt). Abdicînd de la prerogativele-i legate de aspecte și funcționalități precise, eul se dizolvă în „marele”, omnipotentul „Vag”: „Sub semnul marelui Vag, viața mea în noiembrie./ Marele Vag e în mine, cutreierîndu-mă/ cum umbra nemișcată ce-o arunc/ pe lac e străbătută de un pește./ Pește cu goana scurtă/ - atît de leneș și de grabnic încheiate/ zvîcniri
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
așa. Acea lume patriarhală avea să mai dureze aproximativ o jumătate de secol; anii 1946 și 1947 rămîn, probabil, ultimii ani în care aluziile jurnalistice la sărbătorile Paștelui și Crăciunului au mai putut trece de o cenzură deja omniprezentă și omnipotentă. Astăzi, în primăvara anului 2007, însăși prezența unui articol închinat Paștelui denotă patriarhalitate și se înscrie sub semn nostalgic. După o întrerupere de altă aproape jumătate de secol, vechile deprinderi se reîncheagă cu greu. Ideea de a sărbători Paștele ori
Pauză pascală by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9765_a_11090]
-
inaptitudinea funciară a sistemului nou instalat, în percepția culturii și a creativității": "...Ce interes acordă concepția materialistă noțiunilor de talent și geniu"...?) Tot în anii '50, la un alt capitol pîndit de nenoroc al filmului românesc (scenariul), "începe epoca scenariștilor omnipotenți, scenariștii nomenclaturii, care își vor face, timp de decenii, din filmul de epocă și istoric fieful lor tematic și de gen". Din păcate, inexplicabil, autorul se abține aici (sau se ferește) să dea nume. Apropo de nume, la un moment
Istoria șanselor pierdute by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17339_a_18664]
-
și nu de certuri interpersonale născute din resentimente și frustrări - mai crede criticul. Bun, asta-i partea așa-zicînd de creațe, dar mai există și alte aspecte importante, de "producțe": instituța agentului literar - care lipsește deocamdată și mai ales "acea secretă, omnipotentă armată a editorilor de text din edituri, marii anonimi care transformă manuscrisele în marfă vandabilă, frăgezesc aluatul aducîndu-l pe gustul publicului." Aici ar fi de discutat, pe gustul cărui public? Cititorii de literatură sînt oricum puțni, iar adevărați cunoscători - nici
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13808_a_15133]
-
clasată de către academici la ultima categorie - fără a deveni nici dramă, nici tragi-comedie. Așa că Radford eludează antisemitismul printr-o mișcare postmodernă de recontextualizare istorică detaliată. Și brusc, schimbă prin această decizie toată dinamica piesei. Shylock nu mai e nici răufăcătorul omnipotent, nici un stereotip extrem al etniei sale, ci o victimă propulsată către decadență totală (o dată privat de unica fiică, a doua oară privat de banii care constituiau unica lui posibilitate de supraviețuire) din cauza unui singur moment în care vrea să își
Istoria se repetă... by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11306_a_12631]
-
de structurile anterioare, în care limpiditatea rațională, naturalețea în înțeles de comunicare constelată de expresie dădeau un ton precumpănitor. Un inefabil „realism” poate corecta excesele ficțiunii, intrînd nu ca un factor al extraneității, ci ca unul legitim, grijulie măsură a omnipotentei ontologii care, la urma urmei, dă noimă ficțiunii: „Pentru că realitatea are limitele ei, ne sare în ajutor ficțiunea, dar nu pentru multă vreme, căci, devenind prea aspră sau monotonă, imaginația are nevoie de imprevizibila, deconcertanta calitate a vieții, care-l
Viziunea retro by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3874_a_5199]
-
făcută aproape din nimic, dar care a avut puterea - de cine mama dracului dată? - de a-l duce și pe Iisus, răstignit, în!... și uite că și după Învierea lui Cristos, hârca naibii n-a sfârșit prost!" (p. 215). Autorul omnipotent ne va oferi bucuria copilărească a happy-end-ului. La granița dintre realitatea ficțională și iluzia ei, scena atroce a autopsiei este dată de la început și modificată. Ultima pagină din carte consacră triumful neverosimil, de Poveste, al vieții. Bietul Ionel se ridică
Cod roșu (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7427_a_8752]
-
era semnificația pe care el a întrevăzut-o și alții nu: "încă două elemente nu credeam că pot fi trecute cu vederea în lectura fragmentului....". Așa că ne întrebăm, retoric: o fi oare Mircea Moț cel care vorbește? Sau un Narator omnipotent i-a preluat cuvântarea, privându-l de luciditate, de simțul ridicolului și de controlul propriului text?
Creangă și bâtă de aur by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12511_a_13836]
-
personalitățile lor pregnante și cu capacitățile de interiorizare - si exteriorizare, cînd este cazul (sic!) - ieșite din comun au fost adevărați piloni de susținere nu numai ai personajelor, nu numai ai tramei (și ai conflictului) ci și ai debutului regizoral". Curată omnipotenta! Și mai departe: "Prin cele două personaje, prin cei doi actori, față în față cu ei înșiși (iată de unde vine însuși titlul filmului! - n.n.), cu propriul trecut (al actorilor?! - întrebarea noastră - n.n.), cu un prezent agitat și haotic, filmul lui
Falimentul cinematografiei buftene si sfîrsitul criticii cameleonice by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/17667_a_18992]
-
la o aventură comună până la deșertul luat drept o plajă), modalitățile narative predilecte sunt acelea ale confesiunii, povestirii și dialogului pe marginea celor trăite. Viața profesorului și viața Eleonorei nu sunt expuse - fie și sumar - de către un narator omniscient și omnipotent, care să pătrundă cu privirea până în cele mai ascunse cotloane ale intimității lor. Ies la lumina paginii din vorbele pe care se hotărăsc să le spună el și ea, din confesiunile pe care și le fac, din fluxul, uneori întrerupt
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]
-
Sf. Pavel. Convertirea lui întrece puterea de pricepere și de judecată a cugetării necreștine; și această cugetare e constrînsă să vadă în convertire cel puțin o taină nepătrunsă, dacă nu sincer și de-a dreptul o manifestare clară a Dumnezeirii Omnipotente a Mîntuitorului. În mod indirect, convertirea Sf. Pavel, sfidînd orice fel de explicare independentă, se arată într-adevăr ca urmare a unei minuni și ca îndeplinirea unui ordin dumnezeiesc: urmarea Minunii din drumul Damascului, în care Sf. Pavel primi de la
Ediția Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15712_a_17037]
-
că deocamdată o să trebuie să trăim cu eliberatorii sovietici și că peste câțiva ani n-o să se mai poată nimeni lăuda că are, acolo, măcar un pogon de pământ... Din păcate...") și se opun așteptărilor mesianice ale țăranilor în americanii omnipotenți. Profeția bătrânului nu pare a fi decât o umbră a viitorului apropiat care alimentează suspiciunile țăranilor fără a le întuneca însă. Tensiunea explodează în finalul romanului. Obligat de conjunctură să-și doneze pământul statului, Stelian Teodorescu are figura unui Moromete
Un Moromete împuținat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12258_a_13583]
-
Calificarea lor morală nu apare de la bun început, nu predetermină conflictul și nu e confirmată, la final, de evoluția acestuia. Ea se face "din mers" și, mai important, din unghiurile celorlalte personaje. Naratorul impersonal, întru totul creditabil, dispare, iar autorul omnipotent trece voit într-o condiție de failibilitate. Cititorului nu i se mai servesc concluzii deja stabilite; și nu i se oferă o perspectivă supraetajată, de înălțime epică și morală, pe care aceste concluzii să fie sprijinite. Punctul de vedere e
Oameni de piatră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9725_a_11050]
-
metaforice, poetizante. Fastidioase și fără nerv. Străine de ambiția performanței. Umplutură. Nu au jargon adecvat, nu au instrumentar specific. Criza specialiștilor în diverse ramuri culturale nu pare să irite pe nimeni. În definitiv cuvântul este instrumentul valabil pe orice teren. Omnipotent. Experiența în comentarii literare nu face însă minți luminate. În cronica de film nu există dimensiunea teoretică minimă sau comparatistă, sau integrativă. Un film nou venit al unui regizor relativ cunoscut se așază pe o tabula rasa de informație. Nu
Analiștii culturali by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/11107_a_12432]
-
ș.a.) sunt, majoritatea, tot intelectuali, dar atrași mai mult de bunurile materiale decât de valorile spiritului. Pentru averi și poziții sociale, ei sunt în stare de orice. Benedictin al științei, Ermil Conțescu are, pe de altă parte, mentalitatea unui gospodar omnipotent; în înțelegerea lui, catedra și disciplina profesată sunt un fel de proprietate personală; lumea universitară a devenit pentru el "un sat cu rubedenii". Rudele lui nu împînzesc, de altfel, doar universitatea, ci și ministere, instituții. Profesorul își are reprezentanți în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
scurta lor idilă de la Govora, așa încît nu-și putea reflecta figura bondoacă și mustățile imense, pleoștite, în vitrina nici unui cinematograf muncitoresc din Bucureștiul iubit) ar fi deslușit în cele două simboluri o unio mystica între sulf și hydrargir, sub omnipotentul semn al Pentagramei. Doar la unul sau două dintre cinema-uri se dădeau și filme "de dragoste", la care se făceau, chiar de la matineu, cozi nesfârșite, căci tinerele strungărițe și țesătoare ieșeau din schimbul de noapte și se repezeau direct
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
vreun ajutor. La ce bun atâtea trăsnăi? Nu eram eu produsul unei suite de generații, a căror experiență ereditară supraviețuia în mine? Nu eram chiar incarnarea trecutului? Și totuși moscheea, cântecul muezinilor, abluțiunilor, gargarele și aceste temenele în fața unei ființe omnipotente și sublime, în fața unui stăpân absolut cu care trebuie să te întreții în arabă, nimic din toate astea nu avusese vreo influență cât de mică asupra mea. Cu mult timp în urmă, când eram încă sănătos tun, mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
numai în noaptea asta artificială spuneam rugăciunile inconștient, ca în vis. Nu reușeam să pronunț cuvintele din adâncul inimii: prefer mai degrabă să mă întrețin cu cineva pe care-l iubesc sau pe care-l cunosc, decât cu un Dumnezeu omnipotent și sublim. Dumnezeu mă depășea! Când eram culcat în patul meu jilav, toate chestiunile astea își pierdeau importanța. Nu mai țineam să știu dacă Dumnezeu există cu adevărat sau dacă e creația propriei imagini a stăpânilor pământului, neliniștiți să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
autorizat să primească premiul acordat de juriu prozatorul și eseistul Norman Manea, a cărui remarcabilă carte, intitulată Pe contur, carte adunând o parte din publicistica autorului, a fost radiată de pe lista premiilor. De ce? Pare-se că motivul invocat de același omnipotent astăzi tovarăș Dulea ar fi că În volumul Pe contur ar exista niște texte care au produs la apariție atacurile revistei Săptămâna; care va să zică atacurile revistei Săptămâna pot determina revocarea unui premiu literar! Spun pare-se pentru că motivele acestei radieri vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
sau dreapta, sus sau jos, ci doar imaginea, depozitul. Doar aparența asemănării, șlefuită de cascade chimice, distrugând mereu starea responsabilă cu depozitarea. Semafoare noaptea, cârpind însăși terasa de pe care semnalizau. După cum scrisese el la un moment dat: Neasistat, imposibil, aproape omnipotent și infinit de fragil... N-avea nici o șansă să le arate așa ceva. În cel mai bun caz, putea doar să le dezvăluie nenumăratele feluri în care se pierdeau aceste semnale. Spulberate la fiecare articulație - spațiu fără dimensiune, efect înainte de cauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]