861 matches
-
nu trec fac valuri ori pe-o clipă chiar sfârșesc pe val iată și-o caretă fără cai fără pânze fără surugiu lunecă pe strunele de harpă dinspre nefiind spre nicăieri - iată și stăpânul nesfârșitul de pe ramuri strânge câte-un omuleț Cruci de piatră cruci de piatră numai cruci de piatră stau în locul crucilor de lemn cruci de fier de fontă de inox stau în locul crucilor de lemn cruci de os de marmoră de aur stau în locul crucilor de lemn tot
Poezii by Ion Hadârcă () [Corola-journal/Imaginative/2498_a_3823]
-
mele de balerină boreală Un abur se rostogolește roz De pe buzele mușcate până la sânge Am locuit în imperii stelare Dar nu m-a aruncat acolo rotirea Pământului în jurul axei sale Decât după ce ai plecat Tu și prințul (Așa îmi ziceau omuleții verzi aurii cu ochii bulbucați de plăcere Uite astea sunt scrieri extraterestre N-ai să poți respira aici Fără balonul de oxigen) Îi sărut straiele arse de raza stelară Ca să-i aflu sub ele trupul gol Îmi apăs pe globii
Poezii by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/2485_a_3810]
-
frunză moartă Jazz printre veverițe e schimbarea la față anno domini 2013 și dimineața aceasta când cad primele frunze mă prinde ascultând jazz printre veverițe la chioșcul de presă a avut loc o spargere poate că i-au pedepsit pe omuleții care se scaldă zilnic într-o mare tulbure de nimic între faldurile ziarului și totuși dimineața asta mi s-a părut o groapă proaspăt săpată și-n mijlocul ei o vază plină de flori muzica își șterge acum de copaci
Poezii by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/3051_a_4376]
-
redus de poezii, în speranța că voi spune esențialul despre poetul întreg". Un punct de plecare: titlul amplu al unui faimos poem al lui Mihai Ursachi, compus din numai două versuri, asemenea acelor caricaturi în vogă în jurul anului 1900, înfățișînd omuleți cu un trup mic și un cap uriaș: ,Post scriptum. Transversaliile mari sau cele patru estetici. Poezie pe care a scris-o magistrul Ursachi pe cînd se credea pelican; piesa cu pricina este alcătuită din numai două versuri: ŤUn om
Un exemplu de obiectivitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11117_a_12442]
-
lor și își salută mamele mănâncă pufuleți beau suc cu paiul deschid televizorul mută pe desene animate își scot caietele din ghiozdanele colorate se pun în paturile lor mici și dorm visând că sunt supereroi sau prințese cum pot acești omuleți să ignore tot ceea ce e urât și să trăiască atât, dar atât de simplu și frumos? ... iar toate astea se întâmplă sub ochii mei sub ochii noștri ce păcat că mi s-a răcit ceaiul și că trebuie să îmi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
stîlpii podurilor aerul dintre șinele de cale ferată/ încercînd să port o convorbire la distanță cu prima zăpadă căzută în fîntînă/ așa cum ai descoperi pe internet o nouă lege a universului/ așa cum ai castra o pisică ce-a născut doi omuleți verzi/ E vorba de mutantul care sînt/ de sinucigașul de cursă lungă/ de profesionistul sîngelui în derivă/ sînt o statuie îmbrăcată în sînge/ ochii mei sînt orificiile prin care acesta țîșnește/ în același timp ochii sînt două mîneci care-mi
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
echinocțiul de primăvară, 20 martie, o zi cu multe semnificații și tradiții. Pe data de 20 martie, Google marchează echinocțiul de primăvară printr-un logo special. Elementul de compunere este interactiv și este prezentat printr-o animație în care un omuleț udă cu o stropitoare niște semințe din care cresc flori. Acestea formează numele motorului de căutare - cuvântul Google - într-un mod inedit. Termenul "echinocțiu" provine din cuvântul latin "æquinoctium", rezultat din combinarea cuvintelor "æquus" (egal) cu "nox, noctis" (noapte). Echinocțiul
Echinocțiu de primăvară. Tradiții și obiceiuri pentru 20 martie by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/40972_a_42297]
-
Anca Murgoci Acest video, creat de artista Steve Cutts, vă invită să reflectați asupra activității omului asupra planetei pe care trăiește. În clip este prezentat un omuleț în mai multe ipostaze care arată cum distruge încetul cu încetul toată suprafața Terrei, fără să se gândească la consecințe. Sfârștiul este memorabil! Vă invităm să aruncați o privire pentru a vedea despre ce este vorba.
Video șocant. Acțiunea negativă a omului asupra planetei by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/40602_a_41927]
-
Foarță de la Editura Liternet, o carte rezultată în urma schimburilor de email între cei doi. În mediul cărții tipărite însă, astfel de experimente pot fi urmărite în Mesi@ de Andrei Codrescu, Cinci nori colorați pe cerul de răsărit de Florina Ilis, Omulețul roșu de Doina Ruști ori în Coaja lucrurilor sau Dansând cu Jupuita de Adrian Oțoiu. Interpretată ca o concatenare între spațiul realității fizice și cel al noilor medii de comunicare, virtualitatea poate fi analizată deopotrivă în chip fenomenologic, pragmatic, discursiv
Un manifest al virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Imaginative/10458_a_11783]
-
al Memoriilor lui E. Lovinescu va trăi neîndoielnic, la început, momente de intensă delectare, datorate artei lor desăvîrșite, precum și corozivității lor extreme. Dar această delectare va face loc curînd unei stări de inconfort, dacă nu chiar de jenă. „Tînărul ofițer”, „omulețul”, este „de specia ascaridelor, slab, cu obrajii supți, cu ochii vii și cu mișcări dezarticulate de paiață”, „nervos și dezordonat în mișcări” și are „pe lîngă geniul familiarității și al vulgarității ș...ț o volubilitate excesivă”, prin care acaparează conversația
O figură din insectarul lui E. Lovinescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13323_a_14648]
-
incinta gării, dar auzul m-a făcut să-mi întorc privirea spre locul de unde se auzea o voce țipătoare de femeie sănătoasă și arțăgoasă. M-am apropiat. O doamnă, între două vârste, cu niște bagaje doldora la picioare, certa un omuleț pricăjit care se ținea bine între două cârje. - Nu vă mai satură Dumnezeu! Dar ce credeți voi, că banii cresc în copac? Eu muncesc pentru fiecare bănuț, nu ca voi, stați la mila altora! Omulețul, cu capul într-o parte
O LECŢIE SIMPLĂ DE VIAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1288 din 11 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349203_a_350532]
-
doldora la picioare, certa un omuleț pricăjit care se ținea bine între două cârje. - Nu vă mai satură Dumnezeu! Dar ce credeți voi, că banii cresc în copac? Eu muncesc pentru fiecare bănuț, nu ca voi, stați la mila altora! Omulețul, cu capul într-o parte și cu bărbia în piept, abia putea să facă față situației. Răspundea greoi, și abia înțeles, printre invectivele femeii. - Eu nu cerșesc, d-nă, și eu muncesc pentru fiecare bănuț, chiar mai greu ca dumneavoastră... - Lasă
O LECŢIE SIMPLĂ DE VIAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1288 din 11 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349203_a_350532]
-
când văd un om, într-adevăr, chinuit și bătut de soartă, nu mă lasă sufletul să nu-i dau și eu, acolo, cât pot, mai mult nu pot, că am și eu greutățile mele... - Nu primesc de pomană, a zis omulețul cu o voce pe care i-am ghicit-o că este a unui paralizat și la cavitatea bucală. - Ei, nu primești?! Cine nu primește?! “Primește” ăia care au două picioare, două mâini, dar mata de ce să nu primești? Că eu
O LECŢIE SIMPLĂ DE VIAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1288 din 11 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349203_a_350532]
-
în exil, se duce la biserica rusă "plină de oameni sărăciți din vechiul regim." E îndurerată de tragedia rudelor sale, familia imperială, exterminată de bolșevici. La celebrul Hotel Ritz, unde locuia, Regina are invitați, printre care pe Marcel Proust, "un omuleț mai degrabă oribil, dar ale cărui cărți sunt extraordinar de en vogue." În însemnările zilnice ale Reginei Maria Regele Ferdinand (Nando) e o apariție destul de rară. Autoarea îl vede stângaci, apatic, neavând vocația puterii: "Nando nu știe cum să dea
Jurnalul Reginei Maria by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/12428_a_13753]
-
ceva efort ai putea, probabil, să ajungi înot în Cuba... Bahamas și capitala sa modestă dar fermecătoare, Nassau, pe malul căreia țâșnește din ocean magnificul complex Atlantis... Castelul de coral din Florida, construit pe timp de noapte de Edward Leedskalnin, omulețul venit din Letonia lui cu secretul de a ridica blocuri de piatră de mii de tone de unul singur... Seattle cel veșnic verde... Însorita coastă mexicană a Pacificului, unde “opalul de foc” incendiază cu sclipirile sale magazinele de bijuterii... Cabo
CÂND ,,CERUL SE SPARGE CRUNT ŞI CADE ÎN OCEANE” de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382962_a_384291]
-
tanti! Nu mai povestești nimic! Îi șopti Irina. Camelia a tăcut. Au intrat în sufragerie zâmbind. Atenționate de Maria, celelalte două tinere au zâmbit amabil la salut, fără să pună vreo întrebare. Dar Irina glumi: - Ce credeați, că au sosit omuleții de cârpă? Surpriza asta o să ne-o facă tanti mai spre ziuă, să avem și noi cu cine pleca acasă. Până atunci, faceți cunoștință cu tânăra mea vecină din bloc, Camelia. A, nu, ea nu este singură ca noi. Are
CAP. 11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383084_a_384413]
-
o obligă să țopăie cu ea. - Hai și voi, ridicați-vă și voi! Poate vă aduce anișorul niște bărbați. - De care, glumi Violeta, de cârpă sau de lemn? Irina o luă la dans pe Nicoleta, glumind și ea: - Până apar omuleții de cârpă, hai să te învârți cu mine! Referință Bibliografică: NOAPTEA SUFLETELOR STINGHERE (roman) - Cap. 10 / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2237, Anul VII, 14 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Năstase Marin : Toate Drepturile Rezervate
CAP. 10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383083_a_384412]
-
Da’, idiotul a băut toată noaptea. Uff!..Nu-i nimic, măcar să-mi spună adresa. O să vrea?.. De ce să nu vrea, dacă-i dau bani? Că nătărăul a aruncat azi noapte toți banii. Hai, repede! Alergă în separeu unde cei doi omuleți căzuseră și ei pe frontul Busuioacelor, întregind orchestra sforăitorilor. Disperat, începu să-l zgâlțâie pe Mototolea: --Domnu’ Trache, domnu’ Trache, scoală dom’le! Trache...buștean. Atunci, Buhăianu îl săltă de umeri și-l lovi cu capul de masă, fapt ce
TRANDAFIRUL SIRENEI-12 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383110_a_384439]
-
poate să îl cheme, știe unde poate fi găsit, dar nu va face asta decât rugat de Consiliu. De către Magistrat, în persoană. Tot el zice că lupii vor năvăli asupra Stațiunii din cauza piticilor. Trupa de călăreți pe lupi albi „Liliput”! Omuleții au vreo zece animale, pe care le chinuiesc, senini, călărindu-le pe deșelate. Fac turnee în tot Regatul; au fost primiți și la Palat. Se povestesc lucruri înfiorătoare despre lupii albi, or, piticoții îi freacă în fel și chip, fără ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
CaCa! E vremea să năvălească lupii. Ningea; era Zăpada mieilor, când s-au năpustit lupii albi. Au gonit de-a lungul Stațiunii, spre prânz, vreme de un ceas, poate mai puțin, sfâșiind opt vilegiaturiști și șase localnici, din care doi omuleți. Soldații Garnizoanei și Gărzile au răpus paisprezece fiare: haita, după părerea multora, număra peste o sută. După ce sălbăticiunile au dispărut în alb, târgoveții s-au repezit, imediat, să se răzbune pe lupii liliputanilor, i-au ucis cu ciomegele; niște câini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
printre drumeți cu o mână în șolduri, cu cealaltă trăgând după ea un fel de om. Pe cât era ea de împlinită, pe atât era dânsul de teșit. Sub brațul drept, dânsul ținea un butoiaș. Toarnă aici! glăsuia gros Stăniloaia și omulețul se apleca și turna din butoiaș vreunui călător însetat. Toarnă și-aici! poruncea patroana și dânsul se pleca ascultător. Toarnă, toarnă, ce stai? se stropșea hangița când băietul da să răsufle, căci nu ținea butoiul decât c-o mână, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nota ceva pe-o tăbliță și număra: — ... o sută cinci, o sută șase, o sută șapte... Mai la vale, la picioarele ei, un om mic, mușchiulos, numai în fes și-n indispensabilii sine qua non, făcea flotări în ritmul numărătorii. Omulețul șiroia de sudoare, dar se vedea cât colo că e mulțumit. — Sultanul! - șopti cu admirație viziriul, arătându-l pe flotant. — ... o sută șaișpe, o sută șaptesprezece, o sută optșpe... - continuă cadâna. — E mare, dom’le! - se extaziase viziriul, urmărindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cu strictețe... Hai, la treabă! După ce colaboratorii săi părăsiră încăperea, Alex Fawcett aruncă o ultimă privire pe hartă, scoase din buzunar un telefon mobil, formă un număr și, ordonă sec: — Vino la mine în birou! Câteva minute mai târziu, un omuleț cu o înfățișare comună, îmbrăcat cu niște pantaloni scurți și un tricou transpirat cu poza Madonnei și plin de pete de grăsime, intră în cortul alb și se așeză la masa mare, plină de foi de hârtie. — Care-i problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
totuși mă duceam la el zi de zi, pur și simplu pentru că lucrul acesta îmi făcea plăcere. Era ceva încurajator, ceva comic, autoadmirativ și încă ceva greu de definit care mă flata în modul în care mi se adresa acest omuleț gras, cu picioare scurte, cu basca lui nostimă, cu cutele gâtului său aidoma unor lanțuri de bicicletă puse unul peste altul, cu ochii lui șireți și veseli. Era primul om mai în vârstă, deci primul om „mare“, care mă vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mă simt din ce în ce mai fericit. Simt cum bucuria își lunecă capul gingaș în gâtul meu, gâdilindu-mă. Mi-e rău de atâta bucurie (mă sufoc puțin), aș vrea să mă depărtez măcar puțin de ea ca să le pot povesti ceva acestor bieți omuleți. N-are importanță că toți țistuiesc, că dau din mâini și-mi cer într-un glas (de parcă s-ar fi înțeles dinainte) să tac din gură. Dar nu-i nimic, nu mă supăr eu pe ei. O clipă, doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]