872 matches
-
reguli doar de ei știute. Părinții par să aparțină clasei medii superioare. Îi mănâncă pe micuți din priviri. O mămică platinată și mult fitnisată, pe lângă care am trecut în fugă (fac jogging, la rândul meu) îl sfătuia profesional-drăgăstos pe un omuleț să aibă "mentalul puternic". Fotbal 2. Studenții camerunezi discută despre fotbal cu cei din Coasta de Fildeș în bucătăria comună. Discuția este animată. Gesticulează, vorbesc puternic, lasă impresia că mai au puțin și încep să se ia la bătaie. Per
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
o asigurau mai ales activiști de partid și de stat, de la nivelul organelor regionale până în 1968, apoi ale județului. Printre ei erau oameni de tot felul. Și buni. Și ariviști, neserioși. Destul de numeroși! Bosul între boși era Ștefan Panaiotache. Un omuleț iute ca ardeiul roșu și sprinten ca prâsnelul. Avea apucături de fanariot. Înfățișarea și culoarea îi erau tuciurii. Și intimii mai realiști chiar dintre activiști îl porecliseră, în ascuns, "omul negru"! Terminase Academia "Ștefan Gheorghiu". El țesea și ținea în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
un colț al traistei, lângă un fragment dintr-o pană de scris distrusă. În cufăr se mai găseau o riglă din alamă și un compas. - Cheamă-l pe hangiu, zise către bargello. În scurt timp, acesta reveni Însoțit de un omuleț tremurător, care se apropie parcă lunecând pe lângă perete, În Încercarea evidentă de a se uita cât mai puțin la mort. Poetul Îi azvârli o privire cercetătoare. - Dumneata ești Manetto del Molino, care ține hanul acesta pentru familia Cavalcanti? Hangiul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de doi ochi senini, apărea Însemnată de o rețea de riduri adânci. Părea că un ger puternic Îi stăpânește mădularele, acoperite până la gât de straie grele. Și mâinile Îi erau ocrotite de niște mănuși din piele Întunecată. - Messer Marcello, răspunse omulețul pe un ton În care se amestecau respectul și neîncrederea. Un mare doctor, se pare. Din Nord. Se duce la Roma să depună un jurământ. Sau cel puțin asta le-a spus Însoțitorilor lui. L-a auzit o slujnică de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de a fi văzut. Nu voia ca ei să afle că fuseseră cercetați. - Închide poarta și să te asiguri că nimeni nu va mai intra. Iar dacă cineva are să Încerce, bagă de seamă și vino să-mi spui, Îi porunci omulețului Înainte să iasă din cameră. Apoi i se adresă șefului gărzilor. - Pune să fie dus trupul de aici la spitalul de la Santa Maria. În taină, pe cât e posibil În orașul ăsta de palavragii. Și fără să dai nimănui explicații despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nici finanțele tale nu sunt prea Înfloritoare. Putem scoate o mică avere de pe urma credibilității acestor țărănoi. Urmă o scurtă tăcere. Cecco profită ca să Îi dea un cot poetului. - Să-i ia naiba pe florentini! Ce ai tu de Împărțit cu omuleții ăștia care te Înconjoară, În afară de faptul că te-ai născut În mijlocul lor? Și apoi, câțiva florini În buzunar nu ți-ar prinde bine? Am auzit că numele tău apare nu doar pe filele poeților, ci și prin registrele cămătarilor. Priorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
uneia din ele, chiar la Începutul străzii ce dădea către Piață. Sub el, ca și la subsol, zăceau arhivele orașului, unde actele și dispozițiile, Împreună cu procesele verbale ale nenumărătoare adunării, erau legate Între tăblițe ilustrate. - Sănătate, messer Duccio, salută poetul. Omulețul cel chel, care Îi ieșise În Întâmpinare cu solicitudine, se grăbi să Îi răspundă cu o plecăciune, lăsând la o parte grosul fascicul pe care tocmai Îl compila. - Ce pot să fac pentru domnia ta, priorule? - Dumneata știi totul despre acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nu erau mai bune. Și totuși, sub aparențele modeste, În acele Încăperi se ascundea un soi de minuțioasă conștiință colectivă a orașului. - Messer Duccio, ce știi de un anume litteratus, Arrigo da Jesi, care de ceva vreme locuiește la Florența? Omulețul ridică bărbia ca și cum ceva de pe tavan i-ar fi atras brusc atenția. Închise ochii și strânse buzele, În timp ce repeta În șoaptă numele acela. Dante avu impresia că parcurgea, cu ochii minții, paginile deschise ale unei arhive misterioase, ascunsă Între faldurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Înăuntru. Și câteva mici obiecte din sticlă. - Ce? exclamă Dante. - Da, o roată din lemn. Ori, cel puțin, așa mi-a descris-o șeful de post, când mi-a raportat. Ba mai mult, nu doar o roată, ci... așteaptă! strigă omulețul, dându-și o palmă peste frunte. Pe masa de scris se adunase un alt teanc de file. Îl răsfoi cu repeziciune, până când se opri la una din ele. - Uite, vezi? zise pe un ton plin de Însuflețire. Aici nimic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Soare, nu prea înțeleg ce spui, dar vreau să știi că ești foarte măreț. Exact cum mi te-am închipuit. Și pentru că am intrat în vorbă, ce se întâmplă acum la curtea Împărăției tale Soarele: (intrigat) Ia te uită la omulețul asta! Cosmon: Copiii sunt nedumeriți de ce ai chemat la tine toate planetele din Împărăție și aceasta împotriva legilor Cosmosului Soarele: Am chemat la judecată Pământul pentru toate păcatele, așa cum spuneți voi, oamenii Gigel: Să pedepsești Pământul?! Păi noi de ce am
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
atunci când un călugăr îți strigă „Bună!“ ești obligat să-i răspunzi „Bună!“, fără să mai stai pe gânduri.) Doamna de onoare s-a întors și, pentru prima dată, s-a adresat direct bătrânelului pipernicit de lângă ea. Spre nesfârșita mea satisfacție, omulețul continua să privească drept în față, de parcă peisajul lui personal nu se schimbase cu nimic. Havana neaprinsă era fixată între două degete. Deducând, probabil, din aparenta lui nepăsare față de teribila larmă produsă de cohortele de tobe și trâmbițe sau, posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
și costumul - o pereche de bretele demodate, cu clapetă. Cumva, Fliss reușea să-și păstreze o aparență destul de naturală; o văzusem chiar scăpărând un chibrit de fermoarul de la pantaloni. Îl Întâlnisem de câteva ori și pe prietenul ei, Andy, un omuleț drăgălaș, cu bucle blonde și voce suavă. Se asortau de minune. Lou oftă. — Suntem foarte Încordate zilele astea, zise ea, Întorcându-se la biroul de la recepție. Eu, una, nu numesc astea condiții de muncă omenești. Fliss ridică din sprâncene și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
În muzeele victoriene. Din câte Îmi puteam da seama, zugrăveala era verde pal, dar pereții erau Într-atât de Încărcați cu picturi În ulei, că nu mi-aș fi pariat banii pe asta. Ușa apartamentului Îmi fusese deschisă de un omuleț În pantaloni de catifea reiată, vestă muștar și haină de tweed. Peste vestă Îi atârna lanțul unui ceas de buzunar. Papionul și ochii mici și strălucitori, ca de animal sălbatic, ai omulețului Îmi aminteau de personajele din Alice În Țara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
asta. Ușa apartamentului Îmi fusese deschisă de un omuleț În pantaloni de catifea reiată, vestă muștar și haină de tweed. Peste vestă Îi atârna lanțul unui ceas de buzunar. Papionul și ochii mici și strălucitori, ca de animal sălbatic, ai omulețului Îmi aminteau de personajele din Alice În Țara Minunilor. Numele lui Duggie Sutton Îmi suna oarecum cunoscut atunci când mi-l spusese Felice și, Între timp, Îi telefonasem persoanei care mă recomandase ei, ca să mai aflu câte ceva despre individ. — Nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
pervazul alb al ferestrei din fața patului ei. Și în această dimineață, George dăduse buzna în cameră, înarmat cu ciocanul, gustând cu anticipație opera de distrugere. Dar pervazul alb era gol. Se uitase prin cameră, deschisese sertarele: nimic. Micul cârd de omuleți și animale din fildeș dispăruse. Probabil că Stella, prevăzându-i furia, venise pe furiș și le luase. Le prețuia mult, ca semne de afecțiune din partea tatălui ei. George se simțise străpuns de un junghi de gelozie și frustrare. Se îndreptase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
tuci din colțul de la răsărit al hrubei, de sub copia înrămată a icoanei Maicii Domnului din Kazan, o piesă litografică realmente rară și interesantă ce, nu cunoști marfa? Mizeria altora e aurul, e platina lui! Îți spun, cu mâna pe inimă, omulețul ar fi în stare să usuce somiera de pișălău, la soare, șapte-opt zile și să o păstreze, chit că nu s-ar mai odihni decât el și cu Big Sile pe ea, în vecii vecilor. Nu te descuraja. Mergi și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
multe din aceste lucruri trebuiau să se facă în intuneric. Fiindcă soarele destramă de multe ori vrăjile, farmecele, descântecele care se pot face în acest timp, când un an moare, fiindcă anul era inchipuit altădată ca un personaj, ca un omuleț care se naște, trăiește și moare. Ei bine, noi fiind și urmașii dacilor, nu-i așa, mai ales aici în Moldova, am mo ștenit anul nou de la daci, in unele părti.Ceea ce doamna Agapi, cu echipa dumneaei, a făcut. De
PRACTICI DE SÂNTANDREI by Maria Agapi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91502_a_92847]
-
și se aplecă deasupra registrului. Când Gosseyn privi din nou, Nordegg îi vorbea cu însuflețire bătrânului domn, care părea să nu fie de acord. Uimit, Gosseyn îl urmări o clipă, apoi renunță să se mai gândească la ei, deoarece un omuleț jovial, găsind un colțișor mai liber în sala supraaglomerată, tocmai ridica mâna. ― Doamnelor și domnilor începu el. Îmi voi permite să vă rog să începem discuția noastră acum. Toți cei care sunt interesați de protecția grupului, au avut tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
vă sugerez o verificare la detector a afirmațiilor mele. Dar detectorul răspunse: ― Nu, dumneavoastră nu sunteți Gilbert Gosseyn și n-ați locuit niciodată în Cress Village. Dumneavoastră sunteți... Aparatul se opri. Zecile de leduri electronice clipiră, nesigure. ― Da, da? insistă omulețul rotofei. Cine este el? Urmă o lungă pauză, apoi: Mintea lui nu conține nici o informație, articulă detectorul. Este înconjurată de un câmp de forță de o natură nemaiîntîlnită. Nici el însuși nu pare să fie la curent cu adevărata sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
spună dacă era bărbat, femeie sau demon. Metroul sosi cu o rafală de vânt. Pe lateralele sale, până sus pe ferestre, cineva suflase cu vopsea colorată un popor Întreg de oameni ciudați, triști și melancolici. Pe ușa ultimului vagon, un omuleț cu părul lung ținea În mână o telecomandă, pregătit să apese unicul ei buton. FĂ BUM! Îi spunea Emmei, lui Kevin și Valentinei. Dar apoi ușile se deschiseră și omulețul dispăru. Se strecurară În vagon - trecând printre trecători pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
oameni ciudați, triști și melancolici. Pe ușa ultimului vagon, un omuleț cu părul lung ținea În mână o telecomandă, pregătit să apese unicul ei buton. FĂ BUM! Îi spunea Emmei, lui Kevin și Valentinei. Dar apoi ușile se deschiseră și omulețul dispăru. Se strecurară În vagon - trecând printre trecători pentru a ajunge la locurile din capăt. Mamă și fiică, se așezară una În fața celeilalte. Emma Îl luă pe Kevin În brațe, așezându-l pe genunchi. Îi aranjă ochelarii ce-i alunecau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
O usturau ochii. Fumul era atât de dens, Încât plutea deasupra lor ca un covor. Se apropiase prea mult de trepiedul care susținea boxa și acum muzica o asurzea. Pe peretele din fața ei, o mână grăbită desenase cu spray un omuleț melancolic, slab, aproape inconsistent, un omuleț acoperit de părul lung, care ținea În mână o telecomandă și se pregătea să-i apese unicul buton. FĂ BUM! spunea omulețul oricui Îl privea, uitându-se de sus, ca dintr-o altă lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de dens, Încât plutea deasupra lor ca un covor. Se apropiase prea mult de trepiedul care susținea boxa și acum muzica o asurzea. Pe peretele din fața ei, o mână grăbită desenase cu spray un omuleț melancolic, slab, aproape inconsistent, un omuleț acoperit de părul lung, care ținea În mână o telecomandă și se pregătea să-i apese unicul buton. FĂ BUM! spunea omulețul oricui Îl privea, uitându-se de sus, ca dintr-o altă lume. Omulețul nu transmitea nici ură, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
asurzea. Pe peretele din fața ei, o mână grăbită desenase cu spray un omuleț melancolic, slab, aproape inconsistent, un omuleț acoperit de părul lung, care ținea În mână o telecomandă și se pregătea să-i apese unicul buton. FĂ BUM! spunea omulețul oricui Îl privea, uitându-se de sus, ca dintr-o altă lume. Omulețul nu transmitea nici ură, nici agresivitate. Doar o drastică, aproape congelată constatare a lucrurilor. Oricine ar fi fost acel Zero care desenase figura aceea strâmbă de pe perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
melancolic, slab, aproape inconsistent, un omuleț acoperit de părul lung, care ținea În mână o telecomandă și se pregătea să-i apese unicul buton. FĂ BUM! spunea omulețul oricui Îl privea, uitându-se de sus, ca dintr-o altă lume. Omulețul nu transmitea nici ură, nici agresivitate. Doar o drastică, aproape congelată constatare a lucrurilor. Oricine ar fi fost acel Zero care desenase figura aceea strâmbă de pe perete, purta În sinea lui o furie și o melancolie infinite. Deci locul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]