244 matches
-
exact cu o lună, în al cincisprezecelea; apoi douăsprezece poezii răvășite ici-colo printre manuscrise, de-a lungul a nouăsprezece ani, pînă în martie, 1883. Printre acestea, cîteva poeme fantastice, în care poetul căuta să se întîlnească cu iubita moartă (în Ondina, de exemplu, apare chiar Casandra). În sfîrșit, și zece capodopere, inspirate tot în cadrul ipoteștean și în plină maturitate eminesciană, pe nedrept atribuite ciclului "veronian", pentru că nu Veronica Micle le inspirase, ci Casandra de la Ipotești, cu mulți ani mai înainte. Veronica
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
activitatea poetică n-a cunoscut abateri în această perioadă. Prin manuscrisele sale, i-au rămas multe încercări poetice, datate de el "octombrie 1866" și lăsate pentru prelucrările de mai tîrziu. Dintre toate acestea, ne oprim, în mod special, la poema Ondina, lucrată și prelu crată vreme de opt ani și trecută prin trei tipare autonome, cu trei titluri deosebite 98. Ondina este prima poemă, prin care poetul își arată dorința fierbinte de a fi împreună cu Casandra, moarta de la Ipotești. Această dorință
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
el "octombrie 1866" și lăsate pentru prelucrările de mai tîrziu. Dintre toate acestea, ne oprim, în mod special, la poema Ondina, lucrată și prelu crată vreme de opt ani și trecută prin trei tipare autonome, cu trei titluri deosebite 98. Ondina este prima poemă, prin care poetul își arată dorința fierbinte de a fi împreună cu Casandra, moarta de la Ipotești. Această dorință ne amintește de mitologicul Orfeu, care s-ar fi coborît în infern, ca să-și readucă la viață pe soția Euridice
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
mai înainte de a fi ajuns pe tărîmul celor vii. Neputînd rezista tentației de a-și privi iubita, a pierdut-o pentru totdeauna. În prima redactare, datată de poet "6 oct.", această poemă ore titlul Serata, iar Perpessicius i-a zis Ondina I99. La a doua redactare, datată tot de poet "oct. 866", are titlul Ondina (fantasie), iar Perpessicius a considerat-o, pe drept. Ondina II100. Între aceste două forme, se observă deosebiri, mai ales la versurile pe care poetul i le
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
-și privi iubita, a pierdut-o pentru totdeauna. În prima redactare, datată de poet "6 oct.", această poemă ore titlul Serata, iar Perpessicius i-a zis Ondina I99. La a doua redactare, datată tot de poet "oct. 866", are titlul Ondina (fantasie), iar Perpessicius a considerat-o, pe drept. Ondina II100. Între aceste două forme, se observă deosebiri, mai ales la versurile pe care poetul i le atribuie Casandrei. Subiectul este același. Cînd noaptea "coboară din nori, pe aripi de fiori
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
prima redactare, datată de poet "6 oct.", această poemă ore titlul Serata, iar Perpessicius i-a zis Ondina I99. La a doua redactare, datată tot de poet "oct. 866", are titlul Ondina (fantasie), iar Perpessicius a considerat-o, pe drept. Ondina II100. Între aceste două forme, se observă deosebiri, mai ales la versurile pe care poetul i le atribuie Casandrei. Subiectul este același. Cînd noaptea "coboară din nori, pe aripi de fiori", un june zboară, ca gîndul, pe un cal, care
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
de lumini și răsună de mare cîntare de barzi. Înăuntru dansează niște ființe albe, parcă purtate de zefirii de prin grădini. La acea horă, cîntă nimfele, întîi din lire, apoi din ceteri, apoi cîntă barzii, cu glasuri "barbate" rugînd-o pe Ondina, cea aleasă de regele Lin, ca stăpînă a zeului Amor și zeiță adorată de poeți, să-și împlinească solia dată de Orfeu. Vocea ei să răsune ca o vrajă, încît marmora să cînte, creștetele-nalte ale munților să salte și
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
ca o vrajă, încît marmora să cînte, creștetele-nalte ale munților să salte și tot ce în fire e în nesimțire să învie, iar poeții să cînte ce n-au cîntat de secole. Din acel "amestec de vise dalbe" apare Ondina, "ca o taină timidă a nopții", cu părul ca aurul și cu cunună. Purtînd mînuța gingașă pe lira argintie, ea începe să cînte, cu glasul dulce și tremurător. Versurile cîntate de ea în Ondina II au titlul aparte: Cîntul Casandrei
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
acel "amestec de vise dalbe" apare Ondina, "ca o taină timidă a nopții", cu părul ca aurul și cu cunună. Purtînd mînuța gingașă pe lira argintie, ea începe să cînte, cu glasul dulce și tremurător. Versurile cîntate de ea în Ondina II au titlul aparte: Cîntul Casandrei 101. După ce se termină cîntul Casandrei, de la fereastra caste lului pornește cîntecul junelui nostru poet, al cărui ecou ușor se îneacă în strunele mandolinei și în tăcerea din sală. El spune că e un
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
de pe buze aprinse de dor, o minte pustie. "Dar zice el am o cîmpie ce undoaie-n flori/ Cîmpia speranțelor mele/ Acolo te-așteaptă rîzîndele zori,/ Pletindu-ți coroană de stele./ S-aduci prin amor/ De viață fior./ În cîmpul speranțelor, vină,/ Ondină!" Nu e greu de priceput că acea cîmpie ce unduie-n flori e de Ia Ipotești. D. Popovici aprecia că "tînărul, înarmat cu o mandolină și stînd la fereastra iubitei sale, este un surogat romantic"102. Aici ne interesează valoarea biografică
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Mythologie für Nichtsiudierende de G. Reinbeck, pe care el îl donase bibliotecii gimnaziștilor din Cernăuți în 1865. Barzii erau poeții vechilor celți. Acompaniați de liră, aceștia compuneau și recitau cîntece de lupta și de slăvire a eroilor și a zeilor. Ondinele sau Undinele, din mitologia germanică și scandinavică, erau duhuri ale apelor prezentate ca fete tinere și seducătoare, care își alegeau bărbații dintre muritorii de rînd104. Poetul va fi cunoscut frumoasa nuvelă germană Undine de Friederich de la Motte-Fouqué, apoi nuvela Undine
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
apoi nuvela Undine a lui Fernando Fenneberg, tradusă de Lucreția Silvianu, în "Familia" din 11/23 sept. 1866, și, fără îndoială, fermecătoarea Loreley a lui Heine, care ademenește pe pescar, îl amețește dulce, pentru a-l arunca în prăpastie. Dar Ondina tînărului Eminescu n-are nici una din aceste însușiri. Ea este foarte pămînteană cînd spune: "Eu nu voiu să fiu o zee Frunte-ncinsă în cununi, Ci glas jalnic de femee Care cîntă-n dor nebun." Mai ales în versiunea a II
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Ea este foarte pămînteană cînd spune: "Eu nu voiu să fiu o zee Frunte-ncinsă în cununi, Ci glas jalnic de femee Care cîntă-n dor nebun." Mai ales în versiunea a II-a, nici nu mai este vorba de vreo Ondină, ci doar de Casandra, moarta de la Ipotești: "Eu cu moartea cea adîncă Am schimbat al vieții gînd, Am fost vultur pe o stîncă, Sunt o cruce pe-un mormînt (...) Dar atunci cînd albe zîne S-or privi-n sufletul meu
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
revenirile poetului la Ipotești, aceea din 1872, adică din primăvară și pînă către sfîrșitul lunii octombrie, a fost cea mai lungă și cea mai ocupată cu activitatea sa poetică. În această vreme, a fost făcută a treia prelucrare a poemei Ondina, care acum a căpătat titlul Eco. Poetul, aflat tot la fereastra castelului, de data aceasta recită Sara pe deal. Înainte de a trece această poezie prin trei versiuni, poetul și-a luat note de peisagiu seral, în proză, în Geniu pustiu
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
de noapte. Poetul și-a luat notele într-o sîmbătă seara, ori într-o alta seară, dar din ajunul unei sărbători. Atunci la biserică se toacă și se trag clopotele, pentru vecernie, în vederea sărbătorii de a doua zi. Tot în Ondina, titlul Cîntecul Casandrei, deocamdată, a fost modificat în Cîntul unei Casandre. După aceea, versurile atribuite Casandrei, cu tot cu acest titlu, au fost scoase din Ondina, ca poezie aparte, și, după alte cîteva modificări, au căpătat un titlu nou: Cîntecul lăutarului. Acest
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
se toacă și se trag clopotele, pentru vecernie, în vederea sărbătorii de a doua zi. Tot în Ondina, titlul Cîntecul Casandrei, deocamdată, a fost modificat în Cîntul unei Casandre. După aceea, versurile atribuite Casandrei, cu tot cu acest titlu, au fost scoase din Ondina, ca poezie aparte, și, după alte cîteva modificări, au căpătat un titlu nou: Cîntecul lăutarului. Acest ultim titlu ne trimite la un episod din amintirile lui Tudor Ștefanelli, legat de conviețuirea sa cu poetul, la Viena. Dacă se strecurau cei mai mulți
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
și de iubirea lui din această vreme, pentru Veronica"201. Nu de Veronica Micle e vorba în Strigoii, ci de Casandra, de la Ipotești, prima lui iubită. Dorința lui fierbinte de a fi împreună cu Casandra am văzut-o, mai întîi, în Ondina; am relevat-o apoi în Povestea magului călător în stele, unde acel călugăr poet alter ego al lui Eminescu se pedepsea bînd apă din mare, ca să moară mai curînd și să se poată urca lîngă sufletul iubitei sale, cu înfățișare
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Scrierile clasicilor sunt abordate din perspectiva unor concepte ale teoriei și criticii actuale, urmărindu-se identificările miturilor și arhetipurilor recurente. Bunăoară, lectura Poveștii lui Harap Alb de Ion Creangă se face pe baza teoriei arhetipurilor și a alchimiei, iar motivul Ondinei eminesciene este apropiat de mitul creației. Pastelurilor lui Vasile Alecsandri li se valorifică semnificațiile date de „calorismul” extremelor nord-sud (ger-căldură), de diferențierile între parnasianismul pastelurilor hibernale și impresionismul celorlalte, punându-se în evidență imagismul descriptiv relaționat cu natura afectivă a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289832_a_291161]
-
difuze sau cortegiilor hieratice în "pădurile sacre" böckliniene sau hodleriene. Zâna este un genius loci, spiritul acestei lumi feerice. Veșmintele translucide par topite în corporalitatea ei, această fluidizare o regăsim în construcția de sensibilitate simbolistă a unei feminității acvatice precum ondinele lui Gustav Klimt. Corpul pare să-și fi pierdut greutatea, Zâna răsare din lac, plutește diafan, extatic, în acest decor de vis. Un alt tablou feeric este intitulat A fost odată... (Ulei pe pânză 1,84 x 2,020 cm
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]