337 matches
-
structurii electronice fiind același cu cel al structurii protonilor ce alcătuiau nucleul. Ulterior au fost luate și alte imagini ale atomilor altor substanțe, precum atomii de tungsten. Louis de Broglie arăta în anul 1923 că toate particulele aveau și proprietăți ondulatorii. Modelul său era însă prea simplist și nu putea explica toate rezultatele observațiilor făcute asupra atomilor. Transformând modelul său bidimensional (2DĂ în model tridimensional (3D, așa cum au încercat Kenneth Snelson și Milo Wolff - avea să dezvolte un model rezonant implicând
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
cu-noscut iluziile optice, efectul oglinzilor convexe și parabolice, precum și efectul lentilelor; de asemenea, redresarea imaginilor. Dintre desenele lui Leonardo referitoare la optică, cele mai impresionante sunt acelea asupra propagării luminii în toate sensurile, pornind de la sursa luminoasă. El devansa teoria ondulatorie a luminii și principiul Doppler Fizeau. Teoria ondulatorie a luminii, una dintre cele mai mari descoperiri ale științei, a fost de-dusă de Leonardo din observația mișcării lichidelor și din analogia stabilită între undele concentrice ale apei, formate la căderea
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
precum și efectul lentilelor; de asemenea, redresarea imaginilor. Dintre desenele lui Leonardo referitoare la optică, cele mai impresionante sunt acelea asupra propagării luminii în toate sensurile, pornind de la sursa luminoasă. El devansa teoria ondulatorie a luminii și principiul Doppler Fizeau. Teoria ondulatorie a luminii, una dintre cele mai mari descoperiri ale științei, a fost de-dusă de Leonardo din observația mișcării lichidelor și din analogia stabilită între undele concentrice ale apei, formate la căderea unui corp și pro-pagarea razelor luminoase. Cu acuitatea
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
paralel cu lungimea sa. Unde staționare Unda staționară este fenomenul fizic rezultat În urma suprapunerii a două unde de aceeași frecvență, pe aceeași direcție dar În sensuri opuse sau În direcții diferite. Prin interferența celor două unde se obține o structură ondulatorie constantă În timp. Undele care interferă pentru a crea undă staționară pot fi de orice fel: mecanice, sonore, optice, electromagnetice etc. Locurile unde oscilația rezultantă are amplitudine minimă se numesc noduri, iar cele cu amplitudine maximă se numesc ventre (sing
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Forna Norin, Bogdan Alexandru Irinel () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93131]
-
e, de fapt, o polaritate, nu o antinomie, și cu atât mai puțin o alternativă. Antinomia e un cuplu de teze logic contradictorii și totodată egal de întemeiate logic. (Vezi tabla antinomiilor kantiene sau, în știință, fizica corpusculară și mecanica ondulatorie.) Polaritatea e, de asemenea, un cuplu, dar nu de teze deduse logic, ci de structuri tipologice opuse, între termenii extremi ai căreia există nuanțe intermediare, ce se întrepătrund (cum explică Goethe în Dichtung und Wahrheit). Este evident că nici antinomia
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
clasice, ale experimentalismului secolului al XVII-lea și ale pozitivismului, a fost transgresat prin descoperirile fizicii contemporane. Trei dintre acestea au afectat tabuurile pozitiviste, cu precădere problemele cauzalității, măsurătorii și ale obiectivității: este vorba despre mecanicile indeterministe: relativistă, cuantică și ondulatorie. Substanța descoperirilor revoluționare ale fizicii moderne o constituie orientarea epistemologică mai deschisă, mai flexibilă și benefică științelor socio-umane. M. Drăgănescu arată că (Informatica și societatea, Editura Politică, București, 1987) „omul trece treptat de la o gândire influențată de mecanică și mecanisme
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
Vigny și Baudelaire. Dar Albert Thibaudet neînțelegându-l pe Paul Valéry? Dar Albert Thibaudet neînțelegându-l pe Paul Valéry? Dar N. Iorga "demolându-l" pe Arghezi? Câți critici au, oare, tăria să se autorevizuiască? Ne putem spune că valoarea, calitatea ondulatorie, e inevitabil supusă reinterpretărilor. Există, e drept, valori fixe, permanente, și valori oscilante. Ar însemna să repetăm un loc comun, dacă am afirma că orice epocă vine cu propriu-i registru de sensibilitate, că epoca noastră ține de o altă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
predominant scrise, finale, exogene și endogene, implică execuția; - nonimperative - caracter informațional, scrise și orale, interne și externe, endogene și exogene. Circuitul informațional este traiectul parcurs de date, informații, decizii, de la emițător la destinatar și este caracterizat prin: - forma traseului ( lineară, ondulatorie); - lungimea traseului în funcție de care se stabilește timpul și viteza de deplasare a datelor; „Fluxul informațional reprezintă ansamblul datelor, informațiilor, deciziilor referitoare la una sau mai multe activități specifice, transmise pe trasee prestabilite cu o anumită viteză, frecvență și pe anumiți
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92279]
-
copilăriei, maturității sau morții ? Evident că numai copilăria este aceea care ține în propria-i substanță covorul fermecat al tuturor viselor vieții. Cum de la copilărie începe totul, ea este singura care-și revarsă asupra maturității (câteodată împotriva voinței individului) cuminecătura ondulatorie, unda binefăcătoare a sincerității și inocenței inventive. De aici a pornit și Eminescu. A tânjit la copilărie până la finalul scurtului său timp al trecerii prin lume; înaintea morții ar fi vrut să audă, cu gândul curat al poetului-copil, cântându-se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
circa 17.000 de stele și nebuloase. ¶ Giuseppe Piazzi descoperă primul asteroid, Ceres. ¶ Johann Ritter descoperă radiația ultravioleta, invizibilă. ¶ Thomas Young redescoperă interferență luminii (raze care trec prin două fante înguste produc un sistem de franje); este astfel demonstrată natură ondulatorie a luminii (anterior, în secolul al XVII-lea, Francesco Grimaldi descoperise același fenomen, dar nu a fost luat în seamă). ¶ James Finley (Pennsylvania) realizează întîiul pod suspendat modern, cu lanțuri de oțel. ¶ Moare Novalis. ◊1802 [vîrstă: 44 ani] Este publicat
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
convingător a teoriei Pămîntului lansată de James Hutton în 1785 și publicată în 1795. ¶ Apare lucrarea Despre fosilele din împrejurimile Parisului de Lamarck (completată în 1806). ¶ Apare Despre teoria luminii și culorii de Thomas Young, în care se explică teoria ondulatorie a luminii. ¶ Wilhelm Olbers descoperă al doilea asteroid, Pallas. ¶ G.F. Grotefend descifrează un text cu caractere cuneiforme; totuși, H.C. Rawlinson publică astfel de descifrări abia în 1846. ¶ J.B. Lamarck și Gottfried Treviranus propun o lărgire a termenului "biologie" (inventat de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
S.T. Coleridge. ¶ Apar The Prisoner of Chillon; Childe Harold (III); The Siege of Corinth și Parisina de Byron, care părăsește definitiv Anglia. ¶ Apare A Poet's Pilgrimage to Waterloo de R. Southey. ¶ T.R. Laënnec inventează stetoscopul. ¶ Augustin Fresnel demonstrează natură ondulatorie a luminii (cu ajutorul experimentului oglinzilor). ¶ Johann Maelzel brevetează metronomul. ¶ Moare R.B. Sheridan. ¶ Se naște Charlotte Brontë. *1817 James Monroe devine președinte al Statelor Unite (pînă în 1825). Apare poemul dramatic Manfred de Byron. ¶ Apar volumele Sybilline Leaves și Biographia Literaria de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
mai mult cadrul semnificației termenului. Astfel, de multe ori sunt numite "antinomii" enunțurile de predicație contradictorie, care afirmă în același timp predicate opuse despre același subiect: "Dumnezeu este unu și multiplu", "Isus este om și dumnezeu", " Lumina este corpusculară și ondulatorie" etc. De altfel, există și definiri exprese în acești termeni. Athanase Joja, de exemplu, susține că antinomia "constă din atribuirea a două proprietăți opuse aceluiași subiect"17. Dacă ne păstrăm în linia definiției kantiene, putem interpreta această utilizare în sensul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ar presupune să asumăm un context de idei în care un astfel de conflict este activ. De exemplu, pentru contextul microfizicii din prima jumătate a secolului al XX-lea, putem vorbi de antinomia undă-corpuscul, înțelegând prin aceasta conflictul dintre teoria ondulatorie și teoria corpusculară cu privire la natura luminii. Așa încât, ar trebui să spunem că termeni precum cei din cuplurile enumerate mai sus sunt "antinomici", iar nu că acele cupluri sunt "antinomii", rezervând acest apelativ doar pentru situația în care aceste cupluri de
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
continuistă. Însă lumina, ca formă de energie, prezintă aspecte diferite, care solicită ambele teorii. Unele fenomene se explică prin teoria ondulației (interferență, difracție), altele prin teoria cuantelor (fenomenul fotoelectric). Din punct de vedere logic, lumina nu poate fi decât sau ondulatorie, sau corpusculară. Tertium non datur. Însă fenomenologia luminii solicită ambele teorii. Aceasta este o situație care cerea o soluționare. Ce soluții s-au dat? O soluție a fost de a împăca cele două teorii prin acomodarea lor reciprocă. În acest
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
cu un concept al cuantelor în care se amestecau logic, dar imposibil intuitiv, cuantele cu ondulațiunea. Soluția a doua a fost dualismul, propus de Louis de Broglie, sau situarea în paradox, în antinomie: același fenomen se manifestă uneori corpuscular, alteori ondulatoriu, discontinuu și continuu. Modul corpuscular și modul ondulatoriu se prezintă ca două aspecte ale uneia și aceleiași realități necunoscute în sine. Lucian Blaga vede aici, în soluția lui de Broglie, manifestarea științifică a metodei dogmatice sau cel puțin o situație
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
amestecau logic, dar imposibil intuitiv, cuantele cu ondulațiunea. Soluția a doua a fost dualismul, propus de Louis de Broglie, sau situarea în paradox, în antinomie: același fenomen se manifestă uneori corpuscular, alteori ondulatoriu, discontinuu și continuu. Modul corpuscular și modul ondulatoriu se prezintă ca două aspecte ale uneia și aceleiași realități necunoscute în sine. Lucian Blaga vede aici, în soluția lui de Broglie, manifestarea științifică a metodei dogmatice sau cel puțin o situație foarte apropiată de minus-cunoaștere. Din păcate, spune filosoful
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
dat probabil cel mai puternic impuls și l-a inspirat cel mai mult464 a fost ideea cuantei de energie, formulată de Max Planck, care este un produs (h = Eτ = Iλ) între mărimi corpusculare (energie (E) și impuls (I)) și mărimi ondulatorii (perioadă (τ) și lungime de undă (λ)), aflate într-o relație de contradicție. Pornind de aici, viziunea contradictoriului a lui Ștefan Lupașcu s-a extins cu repeziciune 465. De la cuanta de energie și până la cele mai complexe sisteme, cum este
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
privință, Heraclit și nu Aristotel avea dreptate, noi știm că atomul e afectat contradictoriu în sine, fiind compus din particule electrizate pozitiv și particule electrizate negativ, că lumina e simultan și contradictoriu, sub același raport al structurii sale, corpusculară și ondulatorie; că viața e simultan asimilare și dezasimilare; că orice devenire e simultan și sub același raport ființă și neființă, că ființa și neființa sunt abstracte și nu există decât în coexistența lor contradictorie, în devenire. De aceea noi putem enunța
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
spus, constatarea unei contradicții reale nu este ea însăși contradictorie. Prin această precizare, Athanase Joja avertizează că propozițiile cu predicat complex și contradictoriu nu trebuie interpretate drept conjuncții prescurtate de propoziții contrare, de tipul: lumina este corpusculară și lumina este ondulatorie. Logica dialectică admite și ea că nu pot fi adevărate în același timp două propoziții contradictorii, precum cele de mai înainte. Raporturile interpropoziționale sunt, în continuare, reglementate de principiul noncontradicției, fără de care gândirea ar cădea în incoerență. Însă, traducerea propoziției
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
existenței în care trăim"617. Două antinomii aflate într-o situație similară Pentru a întări această interpretare a paradoxului MTM, Mihai Drăgănescu invocă încă două antinomii foarte bine cunoscute în istoria gândirii: antinomia existență non-existență, din filosofie, și antinomia corpuscular ondulatoriu, din microfizică. Deși nu au aceeași structură cu antinomia teoriei mulțimilor, el le consideră într-o situație similară din punctul de vedere al modelului ontologic pe care încearcă să-l acrediteze. Întreaga istorie a filosofiei pune în evidență faptul că
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
paradox devine explicabil în interiorul modelului său ontologic și el indică o existență ontologică mai profundă decât universul. În felul acesta, nu mai este o simplă contradicție logică, ci dobândește obiectivitate. În aceeași situație este și antinomia despre natura corpusculară și ondulatorie a unei particule elementare, consideră Mihai Drăgănescu. "Corpuscul și undă este un paradox din punct de vedere logic (CU), dar el trebuie suportat pentru că reflectă o realitate", indică natura mai profundă a particulei elementare 619. Ideea complementarității, pe care Niels
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
care Niels Bohr a lansat-o, este interpretată drept o afirmație dialectică, pentru a face suportabil acest paradox al microfizicii. Într-o altă lucrare, gânditorul român explică mai bine această idee: "În experimentul corpuscular descrierea electronului este logică, în experimentul ondulatoriu din nou descrierea electronului este logică, iar noi suntem obligați să îmbinăm aceste fragmente de logică într-o imagine care să reflecte o realitate mai profundă. Contradicția apare din cauză că logica nu poate îmbrățișa complet realitatea și, pentru a o cuprinde
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
transfigurate. Ea era răspunsul sau soluția fizicianului danez la "paradoxul dualității lumii fizice"725, descoperit în experiența microfizică la începutul secolului al XX-lea, anume dualitatea undă-corpuscul, considerată la apariția ei drept o "antinomie ireductibilă"726. Teoria corpusculară și teoria ondulatorie apăruseră încă din secolul al XVII-lea ca ipoteze legate de natura luminii, avându-i ca protagoniști pe Isaac Newton, respectiv Christian Huygens 727. La 1700, aceste două teorii erau considerate incompatibile și nu puteau fi ambele adevărate. Datorită prestigiului
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
în anumite împrejurări, cum era cazul efectului fotoelectric, lumina se comportă discret, sub formă de "boabe", numite ulterior "fotoni", a căror energie este proporțională cu frecvența, constanta de proporționalitate fiind cea a lui Planck 731. Așadar, lumina nu este continuă, ondulatorie, cum se susținuse tot secolul al XIX-lea, "ci o "ploaie" de "cuante de lumină" (Lichtquante), mici "grăunțe" de energie radiantă (de valoare E = hν ...), fără masă de repaus, care se deplasează (doar) cu viteza luminii..."732. Deși a fost
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]