2,025 matches
-
că Scafandrul și fluturele urmează un fapt real, iar scenariul care-i aparține lui Ronald Harwood adaptează cartea omonimă a lui Jean-Dominique Bauby. Cu toate acestea, filmul lui Schnabel ne livrează mai mult o poezie a percepției dilatate cu accente onirice, o poezie a unor stări catalizate nu de alcooluri apollinairiene, nici de fumul de opiu al lui Thomas de Quincey sau Jean Cocteau, ci de închiderea definitivă și radicală a tuturor canalelor de comunicare ale corpului devenit sarcofag care lasă
Fluturele din acvariu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8638_a_9963]
-
presa de specialitate din străinătate, prin vocea lui Udo Barth, detectează un tip de „magische Tonwelt”<footnote Barth, Udo: Imaginärer Bindfaden hält Komposition zusammen, în „Badisches Tagblatt” nr. 242/19.10.2011. footnote>, Gerhard Rhode vorbește și despre o componentă onirică, ce așează o parte a creației tale în prelungirea unor momente din opera Atys de Lully sau a ciclului Wesendonck Lieder de Wagner<footnote Rohde, Gerhard - Schlüssel zu unseren Seelenräumen, în “Frankfurter Allgemeine Zeitung”, nr. 135/14.06.2013, p.
Violeta Dinescu si Cheia viselor. Portret aniversar by Bianca Tiplea Temes () [Corola-journal/Journalistic/83595_a_84920]
-
permanente sedări liric-somnolent-melancolice a personajelor într-un cadru nocturn. Povestea vine ca adagiu al farmacopeei erotice, - și tandră este noaptea -, iar pe de altă parte, firul poveștii urzit din sedimente de tristețe contribuie la rîndul lui la atmosfera de balans oniric. Regizorul are tendința de a-și transforma filmul într-un poem-imagine numai că în combinație intră de data aceasta și un spirit străin, cel al poveștii americane, element integrator și dezintegrator deopotrivă. Povestea americană are propria cheie de sensibilitate, propriul
Chagrin d'amour cu gust de afine by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8387_a_9712]
-
Purcărete viața și teatrul? De cum îl vede în fotografiile ei Mihaela Marin? Teatralitate cinematografică. Mă simt suspendată în cea mai neliniștitoare poveste despre om, despre neputințe și spaime. Mi se pare că aceste fotografii nu sînt altceva decît o călătorie onirică vegheată de Silviu Purcărete. Îi simt încordarea și mirarea. Zîmbetul din mustață în accente și culori, în respirația ținută a Margaretelor, în somnul lor inocent și pervers, în viermuiala actorilor. În privirea devastatoare din toate ipostazele unei actrițe geniale: Ofelia
Povești cu fotografii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8405_a_9730]
-
martorii recuperați de pe pereții mînăstirilor vechi, este surprinsă concurența pe care frica o poate face, pînă la un punct, desfrîului. Ca într-o transă. De fapt, întreg albumul este ca o transă, o trenă a unui spectacol răvîșitor. Un zbor oniric. O perspectivă puternică și personală asupra confesiunilor unor artiști mari, posedați de artă și de viață: Silviu Purcărte, Helmut Sturmer, Lia Manțoc, Vasile Șirli. Ciudat, dar cîntecele lui-rugăciune sau spasmele sunetelor diavolești sînt imprimate în tot ce se vede. În
Povești cu fotografii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8405_a_9730]
-
și previzibilă dezvoltare a substanței muzicale, țin mai curând de logica memoriei, cu principala ei funcție care constă nu în a păstra ideile pur și simplu, ci ordinea și poziția lor. De cealaltă parte se află formele accidentate, aferente zonei oniricului, incomode și imprevizibile, tributare libertății pe care și-o asumă imaginația de a modifica structurile sonore și orânduiala lor. Născocirile în planul narațiunii sonore ce populează unele lucrări ale lui Aurel Stroe ori Costin Miereanu, în care schema formei este
Cauz?, efect by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/84379_a_85704]
-
două personaje, a bărbatului și a femeii, poate fi localizată oriunde în România sau în Europa, oricum într-o stațiune de munte (la Davos sau la Predeal). Femeia narator este și protagonistul cărții, nu numai prin regia propriilor vise psihanalizabile, onirice scenarii premonitorii, ci și prin arta nemântuită a confesiunii. Naratoarea se identifică fizic, psihic, afectiv, puzderia de detalii contribuind la conturarea unei personalități paradoxale, ultrasensibile, discrete, feminine, spre surpriza bărbatului: comesean al ei zile în șir în respectiva pensiune, are
Un bărbat și o femeie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8443_a_9768]
-
cei mari nu știau de existența regatului.". Aici se află deja configurat, ca timp și spațiu, fantasticul ce-l singularizează. Altă mărturisire obligă la acceptarea unui tărâm impalpabil, din care se naște o bună parte a povestirilor. Primul este teritoriul oniric: Estimez că cel puțin douăzeci și cinci la sută din povestirile mele sunt născute din coșmaruri.". Al doilea - experiențele stranii de transcendere a timpului și a spațiului, chiar a propriei condiții umane. Cortázar relatează visul din care, trezit, a scris Casa ocupată
Cât de mult îl iubim pe Julio by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6938_a_8263]
-
din gură, iar privirea i se fixează în gol. Nu este singur, în jurul său, fiecare pe orbita lui, gravitează toți prietenii săi drogați, Yuma (Lana Moscalciuc), Ovidiu (Dragoș Ștefan), Cristi (Dan Telehoi), Ada (Mirela Ungureanu), fiecare prins în propriul scenariu oniric, iar ceea ce pare să-i unească pe toți acești tineri este un anumit delir lingvistic care-i face speciali, un anumit limbaj postmodernisto-baroc, unde slangul se amestecă barbar cu anglisme, prețiozități și rare combinații neologice. Iese un fel de poezie
Călătorii într-o curte interioară by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7047_a_8372]
-
inelul de piatră ce își schimbă culoarea, ea îi cere mantra oferită de Teodor. Liza Swift este arheolog, ajunge în China ca să descifreze mesajul armatei de teracotă, împărtășește cu soțul ei explorarea literei Shin, mărturiile din Evanghelii, rostul hranei, semnele onirice. Romanul este un palimpsest al mitologiei culturale, al riturilor și vârstelor literaturii. Descrierea magazinului parizian Cartier lasă loc unei relatări a carnavalului de la Veneția, cu spectacolul comediei dell'arte, dedesubtul căruia se află alt spectacol baroc al "iluminațiilor", prin inserția
Palimpsest inițiatic by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7050_a_8375]
-
întinse pe luni de zile. El doar explorează legenda. în legendă, timpul se oprește. Nu știm cîte săptămăni sau luni au trecut între sosire și plecare; Constantinopolul s-a transformat într-un spațiu-timp sustras geografiei și istoriei, loc cu virtuți onirice: "De ce te simți clătinat pînă la lacrimi cînd, c-o singură căutătură, cuprinzi această panoramă, această confuzie sublimă de munți, de geamii, de cipariși, această mare menită a le reflecta ca o oglindă? Cînd, c-o singură căutătură, petreci secolii
îndrăgostitul de Stambul: Dimitrie Ralet by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8095_a_9420]
-
urmărite în creații în care, ulterior, vor fi cercetate "alcoolurile și bețiile", "agresiunile și încăierările", "boalele și doftorii". Favorizați sunt prozatorii realiști, urbani (Călinescu în Enigma Otiliei și Bietul Ioanide) și suburbani (Barbu în Groapa). Cu câteva excepții, proza fantastică, onirică, alegorică e ocolită. Și aceasta deoarece pe autor nu-l interesează, cum spuneam, codificarea simbolică, refracția personajelor și a lumii lor ficționale; ci, dimpotrivă, punctele și liniile în care literatura se intersectează cu viața socială. Romanele lui Breban, de pildă
Un joc de societate by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8116_a_9441]
-
corintic? Este din toate câte ceva, mă gândesc că mi-ar răspunde, dar neîncadrabil cu totul niciuneia din cele trei categorii, oricât de încăpătoare. Nu e, oricum, numai roman, cu toată încredințarea autoarei că este. E reconstituire istorică, este proiecție în oniric și coșmaresc, în scenele de trăire alienată a poetului, e cronică a unei lumi cu zeci și zeci de personaje, cu documente, cu înscrisuri, cu epistole și cu dosare de urmărire. Relația urmăritor-urmărit pare a constitui de altfel în carte
Despre Eminescu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3914_a_5239]
-
mărturie ca purtătoare ale unei iluzii. Icoanele nu transcriu decât nălucirea sacră, corpul spiritual al sfinților, dincolo de ceea ce a fost cândva ființa lor de carne și sânge. Aceste imagini hipnotice compuse din milioane de pixeli sunt tot atâtea spectre, fantasme, onirice infuzii care creează impresia de neverosimil. Nu avem clasica poveste despre supraviețuire în condiții ostile, Omul vs Natură, ci o parabolă în care esențială devine reconcilierea Creatorului cu Creatura sa. Întreaga aventură, cu reflexul ei digital, constituie răspunsul căutării lui
Alfa și Omega și Pi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3926_a_5251]
-
În pofida originalității operei sale, puțini sunt aceia care-l consideră printre creatorii care au transformat radical arta modernă. Pictorul catalan a compus la sfârșitul anilor ’20, sub dublul semn al lui Klee și al lui Éluard, o serie de picturi onirice care reprezintă contribuția sa cea mai remarcabilă la istoria artei. În același timp, nu se poate nega că producția sa a atins un anume plafon poate chiar înainte de 1940-1941, perioadă în care a compus faimosul ciclu al „Constelațiilor”. Ca și
Universul lipsit de constrângeri al lui Joan Miró by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4312_a_5637]
-
apreciat de Breton care-l consideră „cel mai suprarealist dintre noi toți”. Cu toate acestea, artistul n-a făcut parte integrantă din mișcare, nefiind defel interesat de aspectele dogmatice ale „crezului”. A folosit însă teme de interes pentru membrii grupului - oniric, integrarea dintre text și imagine, întâlniri aleatorii între obiecte disparate - ca elemente catalizatoare ale propriei eliberări creatoare. Treptat, Miró descoperă, în propriile cuvinte, „o realitate profundă și obiectivă care există dincolo de aparențe”. Compune tablou după tablou în care plutesc forme
Universul lipsit de constrângeri al lui Joan Miró by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4312_a_5637]
-
peste niște exuvii mizere. Când îi depistam coordonatele, era deja în altă parte. Nu mai găseam decât amprente, asemenea inscripțiilor de pe scoarța copacilor din parcuri: „Am fost aici”. În scrisul meu viața se preschimba într-o istorie incompletă, în povestioare onirice, cu intrigi neclare, îmi apărea de departe în perspective neobișnuite și răsturnate sau în secțiuni transversale - și-mi era greu să trag niște concluzii cu privire la întreg. Oricine a încercat vreodată să scrie un roman știe ce îndeletnicire anevoioasă este, desigur
OLGA TOKARCZUK - Rătăcitorii () [Corola-journal/Journalistic/4313_a_5638]
-
e că narațiunea preia aluviunile teatrale și concretizează un scenariu fantast, ce poate fi omologat oricând de realitățile experimentate de cititor. Pactul propus de Dumitru Radu Popa are în vedere cititorul pregătit să accepte faliile realității și imersiunea fenomenelor cristalizate oniric. De aceea, în proza lui descoperim atâtea chipuri ale labirintului - temă obsedant-structurală. Întâlnirea cu semnificațiile lui va marca eroii, iar experiențele revelatorii vor modifica identitățile imprecise. Unii evadează în imaginar din presiunea labirinticului (politică, socială sau existențială), alții descoperă ieșiri
Povești despre deznădejde by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4229_a_5554]
-
Spectacolul-document este dublat de un film-document. Un making of. Amîndouă se alătură unei cărți publicate recent tot de doamna Viorica Manea: „Texte regăsite” de Aureliu Manea. Trei piese, cîteva nuvele, un eseu, un scriitor-poet, decupaje ireale, aproape cinematografice, obsesii, alunecări onirice, iubire, iubire, iubire. Tripticul MANEA este, cred, o mărturie a sublimului din Om. A luminii din Om. „Din secolul XVII pînă astăzi au trecut patru secole, dar o ascultăm și azi pe Mariana Alcoforado pentru că iubirea este ceva după care
Regina nimănui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4248_a_5573]
-
la îndemâna psihiatrilor: stări alterate de conștiință, personalitate multiplă, somnambulism, fixație morbidă asupra unor lumi imaginare, catatonie, narcolepsie. Ca să mai vorbim de „clasicul” delirium tremens, vizitator frecvent al adolescentei care, până la urmă, nu va avea cum să reziste provocărilor dublului ei oniric și va ajunge la colaps. Medicul de specialitate care apare, necesar, în carte, Vladinski, realizează că are de-a face cu o victimă fără speranță, încercând, totuși, și soluții radicale, precum șocurile electrice, spre exasperarea tatălui fetei, care nu ar
Lumea narcolepticilor by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4263_a_5588]
-
mai este invocat și Peter Pan, pentru că biata Luiza învață să zboare, dar numai în unele vise, pentru că, în altele, își dă seama că evoluează într-un oraș scufundat, crunt, și, împreună cu prietenul ei, studentul Fulviu Friator, își trimite dublul oniric să răstoarne regimul insuportabil din lumea în imersiune. Iarăși, nu aveau cum să lipsească diverse trimiteri la Edgar Allan Poe, la Dostoievski, Bulgakov, Kafka sau la Proust. Imaginile coșmarești sunt puternice, unele amintindu-ne de filmul Matrix, de felul în
Lumea narcolepticilor by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4263_a_5588]
-
tendință a clasei mijlocii din țările dezvoltate, ca reacție colectivă față de modul de organizare a vieții, de tip materialist, prin mutarea accentului pe obținerea de satisfacții de ordin spiritual și limitarea activităților destinate obținerii de venituri. 8. Motivația de activare onirică, prin care este satisfăcut un vis imaginat la un moment dat. 9. Motivația de rang, strâns legată de funcția ocupată într-o ierarhie, de un anumit prestigiu social, de apartenența la un anumit standard de viață, la un anumit loc
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
este însă dragostea care poate devine, ca în teatrul expresionist, personaj aproape fizic. Evadarea din cotidian se va face fie prin senzații, trăiri, sentimente, printr-o viață interioară trăită intens și de cele mai multe ori în intimitatea sublimului și prin proiecții onirice și/sau coșmarești: „Își privi palmele. Erau pline de noroi. Un noroi lipicios, cu un miros greu, care îi ajungea până la creier. Făcu un pas în față și simți cum piciorul i se scufundă încet într-un strat gros, moale
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
râu ce tocmai și-a ieșit din matcă. Fiecare are viziunea lui despre dragoste. Cum ar trebui să fie? Unii o văd palpabilă, pământeană, cu tot ce presupune acest termen. Alții - din ce în ce mai puțini - au o reprezentare a iubirii mai aproape de oniric. Nu sunt de condamnat nici unii, nici ceilalți. Probabil însă că cei din urmă sunt mai puțin înțeleși. Catalogați drept visători incurabili, cel mult tolerați, dar nu înțeleși pe deplin. Ei nu renunță, în schimb, la visul lor, acela că ar
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
și Femeia în fața oglinzii formează prima etapă a literaturii scriitoarei, a lirismului pur și a autoanalizei incisive, după aceste opere se trece ușor spre obiectivarea acțiunii, tinzând spre un realism naturalist, renuntând definitiv la romantismul-liric al incipiturilor scriitoricești. Frumusețea, caracterul oniric al acestor proze, este confesiunea apropiată poeziei, vizând descifrarea complexului existenței, mai exact autocunoașterea : Mă interesează mult și sufletul celorlalți, mă pasionează chiar, îi privesc neobosit și ochiul meu vede toate firele cât de încâlcite care mână faptele lor exterioare
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]