297 matches
-
unor inimi de regi rătăciți pe plaiurile îndepărtate de vânătoare, te vei pierde în soarele după amiezii pe țărmuri de mare, vei afla ascunse salturi profunde în lanțuri de argint ca să cobori vertiginos, până amețești de amplitudinea căderii într-un onirism studiat și creativ. Vei descifra de asemenea taina înfrățirii și înmuguririi legumelor... fiecare cu misterul ei, vei dansa, visa și te vei înălța alături de balerine delicate, vei întâlni dragostea nevăzută și vei admira trecerile în revistă ale unor iubiri încolăcite
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
proză. Dialogul devine un fel de maieutică utilizată pentru a scoate adevăruri literare și semnificații noi din fapte aparent banale. Narațiunea epică, are puterea de a „fura”cititorul interesat de cunoaștere artistică și Împletește subtil elemente de romantism, realism critic, onirism și impresionism. Visul În proza sa se combină organic cu fantezia și se intersectează deseori cu impresionismul. Autoarea nu folosește decât rareori nume de lucruri sau persoane, dar În schimb Își construiește și comunică cu ușurință imagini impresioniste, atât cu privire la
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
marii cititori, mesaje care au un profund Marian Malciu 108 caracter educativ. Moralistul din autor reușește să se strecoare, cu multă abilitate în sufletul copilului, să-i construiască un univers special, un univers aflat, când pe tărâmul basmului, în plin onirism, când în imediata apropiere a realității. Drumul dintre carte și computer, la cititorul copil, trece prin Lumea copilăriei, cea fragedă și de care toți ne amintim cu nostalgie, amintindu-ne și nouă de Vacanța de Crăciun sau de emoțiile nemăsurate
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
insistat mult asupra „predadaismului” său antebelic. Polemica la adresa „literaturizării” nu atinge însă niciodată destructurarea sintactică și semantică din primele poeme ale lui Tzara. Afinitățile imediat recognoscibile sînt mai curînd clovneriile triste ale lui Jules Laforgue, estetismul crud al lui Baudelaire, onirismul fantast al lui Aloysius Bertrand din „Gaspard de la Nuit“, ironia estetă a lui Tristan Corbière și naivitatea studiată a lui Max Jacob. Un fantezism ironic și decorativ, mimînd primitivismul și refuzînd cu grație anecdoticul în favoarea stilizărilor expresioniste. A devenit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
futurist la Contimporanul este dat de atitudinea pozitivă față de tehnică, urbanistică și industrie, așa cum punctul de întîlnire dintre constructivism și expresionism este dat de cultul „anonimatului” colectiv, al „stilizării” și al „esențializării” formelor artistice, iar cel dintre constructivism, dadaism și onirismul suprarealist - de elogiul artei nonfigurative, sintetice și sincretice, bref de refuzul imitației exterioare. VI.4. Declinul. Etapa postavangardismului „eclectic” (1929-1932) În 1928, Contimporanul își încetează apariția, revenind - în 1929 - pe format mare, cu o atitudine sensibil modificată. Începe acum cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
despre pictura lui Vermeer - „Vermeer din Delft și aridele idei“. Articolele lui Ion Vinea (prezent, în 1927, doar cu proză: fragmente din Victoria sălbatecă) abordează într-o manieră ambiguă, amuzat-ironică, teme aflate în atmosfera tinerei generații: sexualitate „sportivă”, fără complicații, onirism suprarealist și magie. Discret-confesiva, introspectiva „Cheia viselor“ (nr. 82), superior-ironicul „Despre Amor“ (nr. 83), „Idealul extern (fantezie diplomatică)“ (nr. 83), dar și reminiscențele constructiviste din „Interiorul nou (atelierul lui Maxy)“ (nr. 78) sau „credo“-urile poetice despre estetica pamfletului, asumat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu solidaritate entuziast-amicală - pentru originalitatea, exotismul și profunzimea problematică a romanului. Eliade însuși va fi prezent ulterior în paginile Contimporanului cu o proză scurtă („Visul“, în nr. 78), într-o perioadă în care Vinea se arată tot mai preocupat de onirism, divinație și alte marote comune deopotrivă suprarealiștilor și noilor spiritualiști. Dar Eliade, Noica și Sandu Tudor nu sînt singurii membri ai „tinerei generații” care publică la Contimporanul. Vreme de aproape un an, Mihail Sebastian semnează regulat în ultima pagină a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Em. Ungher) - a fost cel mai apropiat de literatura avangardistă dintre foiletoniștii noștri interbelici. În capitolul dedicat lui Boz din Études sur la littérature roumaine contemporaine, Ed. Corymbe, Paris, 1937, p. 172 (unde, nota bene, publică și un eseu despre onirismul kafkian al lui Urmuz!), Ion Biberi vede în el un „relativist nunațat”, opus scepticismului radical al congenerului Eugen Ionescu. Mai mult, pentru Biberi, Monsieur Lucien Boz est le critique de la poésie moderniste, lui même poéte par sa sensibilité et par
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
estetici expresioniste, dar între structurile expresioniste și cele suprarealiste ale imaginarului, primele sînt cele de care se apropie mai mult ficțiunea urmuziană” (op. cit., p. 173), dar îl recomandă ca precursor al literaturii absurdului. În fapt, autorul polemizează aici cu adepții „onirismului” urmuzian. Principalul critic vizat este Valeriu Cristea, ale cărui afirmații din articolul „Urmuz”, în Luceafărul, nr. 28 din 13 iulie 1968, au, într-adevăr, puține legături cu textele urmuziene: „Textele urmuziene au o sorginte onirică, atît în conținut (fabulație), cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
eventual, despre un cvasionirism urmuzian, stabilind unele apropieri care nu implică o identitate de natură, nici o filiație” (N. Balotă, „Post-scriptum urmuzian” în Urmuz, Editura Dacia, Cluj, 1998, p.173). Dar oare trebuie să ne reprezentăm literatura onirică (și, în particular, „onirismul estetic”, „structural”, profesat de Leonid Dimov, D. Țepeneag, Vintilă Ivănceanu și ceilalți) asemenea unei literaturi delirante, scrisă în stare de transă, fără cenzura lucidității auctoriale? Dimpotrivă... Primul susținător scriptic al ideii „onirismului” urmuzian (e vorba, desigur, de un alt fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
să ne reprezentăm literatura onirică (și, în particular, „onirismul estetic”, „structural”, profesat de Leonid Dimov, D. Țepeneag, Vintilă Ivănceanu și ceilalți) asemenea unei literaturi delirante, scrisă în stare de transă, fără cenzura lucidității auctoriale? Dimpotrivă... Primul susținător scriptic al ideii „onirismului” urmuzian (e vorba, desigur, de un alt fel de onirism decît cel „estetic” al lui Dimov și Țepeneag din anii ’60) a fost Ion Biberi, care, într-un eseu interbelic publicat în Franța (Études sur la littérature roumaine contémporaine, Paris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
structural”, profesat de Leonid Dimov, D. Țepeneag, Vintilă Ivănceanu și ceilalți) asemenea unei literaturi delirante, scrisă în stare de transă, fără cenzura lucidității auctoriale? Dimpotrivă... Primul susținător scriptic al ideii „onirismului” urmuzian (e vorba, desigur, de un alt fel de onirism decît cel „estetic” al lui Dimov și Țepeneag din anii ’60) a fost Ion Biberi, care, într-un eseu interbelic publicat în Franța (Études sur la littérature roumaine contémporaine, Paris, Ed. Corymbe, 1937), avansa, cel dintîi, și o apropiere între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
gruparea de la Contimporanul (deplasată pe o poziție tot mai puțin „revoluționară”) - este ilustrat în special prin suprarealismul incipient din revista unu și din publicațiile-satelit (Alge, Muci etc.). Este faza epidermică, impură, incipientă a suprarealismului autohton, amestec ludic de frondă antiburgheză, onirism superficial și delir imagist. Noilor lideri ai grupării - Sașa Pană și Geo Bogza - li se alătură foștii integraliști M.H. Maxy, Stephan Roll (Gheorghe Dinu) și Ilarie Voronca, secondați de nume precum Moldov, A. Zaremba, Dan Faur, Al. Tudor-Miu, Virgil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
patru trimițînd la locutor și la situația enunțării), tripartiția operațională a lui Grard Genette, vocile interioare, simultaneitatea și alternanța dintre conținut și conținător, penetrația imagistică, rapelurile culturale, verticalitatea Înclinată, extinderea sensurilor, destinderea lor, imaginile mentale, universul tulburător sincopat, expresionismul, impresionismul, onirismul, jocurile motivelor vizuale, motivul artezian, motivul verbal, simfonia ritmică, impactul dramatic, tehnica insertului, expresia doamnei, omogenitatea, procesul de distanțare și de apropiere, de apropiere și de distanțare, amplificările, montajul sacadat conduc spre un adevărat șoc emoțional, mai ales În scena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu trebuia. Mai strecurasem și o poezie de dragoste a lui Ovidiu Genaru, unde poetul băcăuan își exprima cam așa sentimentul: "Ard ca Jan Pálach, mistuit de viu, în focul..." Or, protestatarul Jan Pálach devenise tot peste noapte, ca și onirismul, indezirabil. Suficientul Mistrie, insuficient informat, își făcuse din nou apariția în coloanele revistei, în adînca înțelegere a realismului socialist. Și reportajele lui Gil Briceag, Cristoase! Despre Roman-oraș deschis ca un solar, despre Fălticeni sau Florența nordului, despre pescarii din Deltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
oniric", explică: "Acești ani, 1959-1964, au fost pentru noi ani "de sertar" (la a publica nu se gîndea nimeni!), dar și de gestație teoretică. În această perioadă, Dimov și cu mine am găsit, dacă nu chiar formulat, principalele trăsături ale onirismului structural pe care-1 denumeam onirism estetic, încercînd să-l distingem de onirismul suprarealiștilor. Fiindcă noi pornisem de la suprarealismul care se manifestase cu vigoare în România, atît înainte, cît și imediat după război. Ceea ce ne deranja în suprarealism era pretenția acestuia
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
au fost pentru noi ani "de sertar" (la a publica nu se gîndea nimeni!), dar și de gestație teoretică. În această perioadă, Dimov și cu mine am găsit, dacă nu chiar formulat, principalele trăsături ale onirismului structural pe care-1 denumeam onirism estetic, încercînd să-l distingem de onirismul suprarealiștilor. Fiindcă noi pornisem de la suprarealismul care se manifestase cu vigoare în România, atît înainte, cît și imediat după război. Ceea ce ne deranja în suprarealism era pretenția acestuia de autenticitate, înclinația spre psihanaliză
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
la a publica nu se gîndea nimeni!), dar și de gestație teoretică. În această perioadă, Dimov și cu mine am găsit, dacă nu chiar formulat, principalele trăsături ale onirismului structural pe care-1 denumeam onirism estetic, încercînd să-l distingem de onirismul suprarealiștilor. Fiindcă noi pornisem de la suprarealismul care se manifestase cu vigoare în România, atît înainte, cît și imediat după război. Ceea ce ne deranja în suprarealism era pretenția acestuia de autenticitate, înclinația spre psihanaliză, aerul său pseudoștiințific. Esențialul, ce mai!" Grupul
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
a obține o revista proprie. Sînt oniriști Vintilă Ivănceanu, Virgil Mazilescu, Florin Gabrea, Daniel Turcea, Emil Brumaru, Sorin Titel și Virgil Tănase... Țepeneag exprimă conduita care ține în același timp de alegerea esențială și de scriitură în acești termeni: "În onirismul actual, cauzalitatea este înlocuită printr-o simplă "înlănțuire": unui eveniment A îi succede un altul (B, C sau D) printr-o necesitate pur estetică; astfel, elementele componente ale unui text nu se supun decît structurii produse gradat de ele însele
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
viața culturală interbelică sub semnul unei evoluții atipice. Două aspecte i-au transformat scrierile în subiect de dezbatere, din perspective antagonice, însă. Primul vizează natura incertă a esteticii operei sale - un expresionism marcat de accente avangardiste, cu frecvente alunecări spre onirism și suprarealism. Poet și prozator, H. Bonciu mizează pe o formulă expresivă hibridă, mai ales în cazul celor două romane, Bagaj... și Pensiunea doamnei Pipersberg, romane de graniță, stranii și aproape de neînțeles pentru gusturile literare ale timpului în care au
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
arhetipologie, Cluj-Napoca, 1999. Ediții: Leonid Dimov, Dumitru Țepeneag, Momentul oniric, București, 1997; Leonid Dimov, Scrisori de dragoste (1943-1953), introd. edit., Iași, 2003. Repere bibliografice: Irina Petraș, Nefirescul firescului, TR, 1992, 21; Laura Pavel, Romanul halucinatoriu, APF, 1993, 1-2; Andreea Deciu, Onirismul 2, RL, 1994, 2; Simona Șora, Apărarea lui Femios, RL, 1994, 12; Petraș, Lit. rom., 130-132; Sanda Cordoș, Corin Braga, ECH, 1994, 1-3; Ion Pop, Orizontul imaginar al lui Nichita Stănescu, ST, 1994, 4-5; Ioana Bot, Criticul tânăr, între credință
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285856_a_287185]
-
și somnul,/ Această ultimă dovadă a ființei". (Dar spre ce?) Acceptând parțialul, în locul absolutului, poeta se cufundă în somn, acesta devenind sinonim cu moartea sau cu o simplă stare de trecere într-o altă lume realizată prin vis, anticipând, astfel, onirismul optzecist. Există, de asemenea, în opera Anei Blandiana o afinitate, la nivelul poeticii, între cuvântul poeziei și concepția fantasticului. În ambele experiențe creative revine, în mod semnificativ, cuvântul-metaforă umbra. Să citim poezia intitulată Vânătoare, din volumul Ochiul de greier, din
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Editura Paralela 45, [1998]. Rachieru, Adrian Dinu, în Elitism si postmodernism. Postmodernismul românesc si circulația elitelor, [Chisinău], Editura Garuda-Art, 2000. Paleologu, Alexandru, Simțul practic, București, Editura Cartea Românească, 1974. Papahagi, Marian, Cumpănă și semn, București, Cartea Românească, 1990. Pavel, Laura, Onirismul între istoria literară și istoria politică, în "Vatra", nr. 10-11, 2007. Peretz, Hertha, Ipostaze ale personajului în roman, Iași, Editura Junimea, 1979. Perian, Gheorghe, Pagini de critică și istorie literară, Târgu-Mureș, Editura Adrealul, 1998. Perian, Gheorghe, Scriitori români postmoderni, București
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
eu/arhiva/58 viata-romaneasca-3-4-2009/34 ancheta/282 canonul-literar-limite-si-ierarhii.html/accesat iunie 2010. 17Cornel Ungureanu, Geografie literară, Timișoara, Editura Universității de Vest, 2002, p. 57. 18Mircea Cărtărescu, op. cit., p. 52. 19Nicolae Manolescu, Despre poezie, București, Editura Cartea Românească, 1987, p. 37. 20Vezi Laura Pavel, Onirismul între istoria literară și istoria politică, în "Vatra", nr. 10-11, 2007, p. 25. "În legătură cu necesitatea rescrierii și regândirii canonului modernității românești, Ion Bogdan Lefter formulează o provocatoare teză polemică privind arta deceniilor de după proletcultism, dominată de neomodernism. După el, evoluția
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
p. 5. 24 Ibidem, p. 5. 25 Vezi Al. Piru, Discursul critic, București, Editura Eminescu, 1987, Doina Geană, Generația '60 în proză. Perspective teoretice și didactice (Lucrare metodico-științifică pentru obținerea gradului didactic I în învățământ), Timișoara, 2000. 26Vezi Laura Pavel, Onirismul între istoria literară și istoria politică, în "Vatra", nr. 10-11, 2007, p. 25. 27Vezi Mioara Apolzan, apud Nicolae Manolescu, Generație literară, în "România literară", nr. 2, 200, p. 5. 28Ibidem, p. 5. 29Cornel Ungureanu, La Vest de Eden, Timișoara, Editura
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]