1,491 matches
-
face ca nevoia de ideologie să fie și ea continuă. Așa că, pentru ca interesul pentru emancipare să nu dispară, este necesară reluarea continuă a tradițiilor, îmbinate cu reforme potrivite, care să contribuie la autoreglarea sistemului social. P. Ricoeur aprecia că între ontologia înțelegerii prealabile susținută de Gadamer-Heidegger și escatologia eliberării promovată de J. Habermas nu este o antinomie, ci sunt numeroase interdependențe dialectice. (2, p. 272) Într-o perspectivă aplicativă, se poate spune că evoluția unui popor încercat de provocările istoriei se
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
unele tipuri de instituții și periclitate de altele. Invers, uneori virtuți precum sinceritatea, dreptatea, curajul pot periclita dobândirea banilor, a renumelui sau a puterii. (28, pp. 200-205) Instituționalizarea științelor sociale este tratată de autor cu argumente care combină epistemologia cu ontologia și teoria acțiunii. De la interacțiunile "faptelor" cu "valorile", la separarea lor și, apoi, la adoptarea de către "experți" a tezei neutralității axiologice a predicțiilor sociale pe care ei le emit pentru a manipula oamenii cu așa-zisele legi și previziuni sociale
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
normele "economiei de hârtie" de către un colectiv de cadre didactice universitare din Capitală, apărut în anul 1985 la EDP, 355 pagini), a fost înlocuită cu pluralismul unor discipline filosofice "liberale", asemănătoare cu "diferențierea și integrarea științelor fundamentale": epistemologie și logică, ontologie și antropologie filosofică, axiologie și filosofia culturii ș.a. Deși mai toate instituțiile superioare de învățământ românești s-au intitulat "universități", în curricule nu au mai încăput disciplinele filosofice. Procesul de la Bologna (1999) a instituit cadrul unitar format din licența de
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
33-34, 45, 47, 74, 85, 88, 91-92, 95-96, 103-104, 113, 132, 134-136, 138-140, 145,-147, 159, 161, 197, 214, 218-219, 238-239, 248, 255, 261, 269-271, 276, 311, 316, 318, 334, 338, 340-341 Octavian / 28 Odobleja Șt. / 208 Olahus N. / 111 ontologie / 91, 292 ordine monahale / 28 Orient / 45, 79, 87, 92, 96, 100, 109, 130, 135,-136, 139, 197, 218, 235, 261, 270, 276, 338-339 orizont cultural / 61, 132 neguros / 25, Ornea Z. / 161-162, 349 ortodoxia creștină / 256, 330 bizantină / 28
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
însuși să fie pus în discuție de instanța pe care o arată și de întrebarea pe care o adresează. Conexiunea dintre omul simbolic și omul hermeneutic se completează astfel cu identificarea omului hermeneutic cu «homo viator». Ajunși la acest punct, ontologia nu ne abandonează, cum observă, cu durere, Sartre. Dimpotrivă, ne aflăm la începutul unei noi ontologii semantice. Expresia «homo viator» este inspirată de Sfânta Scriptură, fiind și titlul unei cunoscute opere a lui Gabriel Marcel. «Homo viator» este cel ce
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
care o adresează. Conexiunea dintre omul simbolic și omul hermeneutic se completează astfel cu identificarea omului hermeneutic cu «homo viator». Ajunși la acest punct, ontologia nu ne abandonează, cum observă, cu durere, Sartre. Dimpotrivă, ne aflăm la începutul unei noi ontologii semantice. Expresia «homo viator» este inspirată de Sfânta Scriptură, fiind și titlul unei cunoscute opere a lui Gabriel Marcel. «Homo viator» este cel ce se consideră un călător pe drumurile acestei lumi. Este opusul omului dogmatic și al omului posesiei
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
interpreta fără oprire. Este omul problemei, al căutării neîntrerupte, al disponibilității. Un astfel de om vine de departe și este în călătorie spre un țel îndepărtat. Din toate aceste conotații reiese clar despre ce tip de om vorbim și ce ontologie se subînțelege în prezența sa: un om pascalian, sinteză dintre finit și infinit; un om situat într-un orizont în care nu se poate epuiza pe sine și în călătorie spre o destinație despre care poartă în inimă o mărturie
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
Comportări asimptotice ale sistemelor de evoluție în spații Banach - stabilitate, instabilitate, dihotomie 4. Modele multiagent utilizate în ambient intelligent 5. Modele multiagent utilizate în cloud computing Facultatea de Științe Politice, Filosofie și Științe ale Comunicării Teme de cercetare postdoctorală 1. Ontologia socială în perspectiva lui John Searle 2. Specificul conceptelor din științele sociale 3. Forme aplicate de logică partitivă 4. Filosofia lui Gerardus de Cenad 5. Istoriografie filosofică românească Facultatea de Sociologie și Psihologie Teme de cercetare postdoctorală 1. Strategii de
EUR-Lex () [Corola-website/Law/244410_a_245739]
-
omului a fost realizată special pentru a putea fi participant (μέτοχον) la Bine”. Pentru Sfântul Grigorie, participarea umanității la Dumnezeu reprezintă întregul scop și sens al creației omenirii<footnote P. G. XLIV, col. 184B. footnote>, astfel constituind întregul obiectiv al ontologiei noastre individuale. În îndeplinirea acestui destin al μετουσία Θεοῦ, umanitatea în general și persoanele individuale sunt chemate a deveni preoți ai cosmosului, conferind binecuvântare sfântă întregii țesături a existenței create a lui Dumnezeu. Pentru Sfântul Grigorie, dinamismul methousiei transformă progresiv
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
ceea ce Searle numește intenționalitatea colectivă, instituții sociale, așa cum sînt dolarii americani. Ierarhia de fapte, de la cele brute, la cele instituționale, taxonomia pe care o stabilește Searle e, evident, mult mai complicată - ea presupune șapte niveluri succesive; Searle elaborează o adevărată ontologie a instituțiilor sociale. Fundamental și parțial constitutiv în trecerea către instituțiile sociale e limbajul, precondiție a socialității prin caracterul său simbolic. "Rezumatul" acesta, mult prea "esențial", nu ratează doar idei fundamentale ale cărții, ci și savuroase exemple, de o deosebită
Limbaj și instituții sociale by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15470_a_16795]
-
zona artisticului, folosit în arhitectură și în literatură, mai puțin în pictură și în muzică n-ar putea exista fără postmodernitate. Termeni precum post-istorie, post-umanism, epocă post-industrială, alții de aceeași factură, constituie fundamentul filosofic, istoric și socio-cultural care impune o ontologie, o epistemologie, o anumită viziune asupra istoriei". Pentru a urma o altă întrebare ce exprimă scepticismul inteligent al eseistului nostru, gata în orice clipă a se amenda: "Și, totuși, sînt acești termeni adecvați pentru a defini noul spirit la secolului
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]
-
veritabilă mazilire a ei: cam tot ceea ce odată ținea de stricta competență a acestei discipline - aflarea principiilor ultime ale existenței - a trecut sub jurisdicția pozitivistă a unei științe naturale. Oricît de umilitor este s-o recunoști, cei care fac astăzi ontologie - a se înțelege teoria existenței - nu mai sînt filozofii, ci fizicienii, iar ceea ce este de două ori mai umilitor e că la ea filozofii nici măcar nu au acces. Sînt complet depășiți de o disciplină în care matematica și experimentul joacă
Sacerdoţiul fizicii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9854_a_11179]
-
achitat de Areopag, iar Eriniile, zeițele urii și ale răzbunării, devin Eumenide menite să aducă oamenilor prosperitate și fericire. III.3. Muștele de Jean - Paul Sartre Piesa de teatru Muștele (1942Ă, eseul de psihologie fenomenologică Imaginarul, opera sa fundamentală de ontologie fenomenologică Ființa și neantul pun în lumină forța creatoare a unui scriitor - filozof cu totul ieșit din comun. Romancier, dramaturg, estetician, critic, eseist, orator, gazetar, om politic angajat într-o viață tumultoasă și turbulentă, Jean Paul Sartre „s-a definit
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
itinerariul dintre Upanișade, Platon, Kant și Heidegger, surprinde "încercările" spiritului de a-și recupera "în-sinele" dislocat în inaccesibila transcendență a lumii ideilor sau a noumenului. Trebuiesc date la o parte "învelitorile ființei ce nu moare" pentru a se ajunge la ontologia arheității, la acea "hieroglifă" inițială care sintetizează însuși spiritul românismului, oglinda originară ca embrion al stejarului. Esența arheității, spune Th. Codreanu, este încercarea, iar "numele încercării specifice omului este tocmai munca" (p. 53). Restituind muncii umane rangul de "principiu ontologic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
destinată ("destinațiune internă") călătoriei în cerc, încercării. Numai că fiecare își are o măsură a cercului. Cătălin și Cătălina au cercul strâmt" (p. 39). Acesta ar fi marele model ontologic eminescian, poemul filosofic al Ființei. Există, însă, și o mică ontologie eminesciană, derivată, modelată după "rațiunea practică", fiindcă Eminescu scrie și un poem publicistic al ființei coborâte în cotidianul practic, în transcedental (nu aventurat în transcendență). Astfel, omul este, fatalmente, destinat să se-ncerce și se încearcă prin muncă. "Mulți lucrează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
câteva rânduri, pe parcursul lucrării. D-sa începe prin a susține cu argumente serioase că "Eminescu trebuie plasat spre disperarea criticii conservatoare, pe culmile gândirii filosofice moderne". Este vorba de degajarea sensurilor teoriei arheității, care conturează, la o analiză atentă, o ontologie a ontologiilor, de tipul meditației heideggeriene asupra ființei. De altfel, apropierile de Heidegger sunt numeroase și Dl Codreanu le pune în evidență convins fiind, ca și d-na Svetlana Paleologu-Matta, la a cărei lucrare "Eminescu și abisul ontologic" face referire
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pe parcursul lucrării. D-sa începe prin a susține cu argumente serioase că "Eminescu trebuie plasat spre disperarea criticii conservatoare, pe culmile gândirii filosofice moderne". Este vorba de degajarea sensurilor teoriei arheității, care conturează, la o analiză atentă, o ontologie a ontologiilor, de tipul meditației heideggeriene asupra ființei. De altfel, apropierile de Heidegger sunt numeroase și Dl Codreanu le pune în evidență convins fiind, ca și d-na Svetlana Paleologu-Matta, la a cărei lucrare "Eminescu și abisul ontologic" face referire, că "... abia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
al cărui text limpede și concis pune în valoare rostirea lui Eminescu însuși. Urmează, în partea a II-a a cărții, o lectură a câtorva dintre teoriile formulate de poet pe tărâmurile economiei, etnologiei, istoriei, politicii din perspectiva generică a ontologiei arheității, care le conferă o "coerență organică de mare anvergură". Pe de altă parte, raportarea permanentă a creației eminesciene la teoriile existente în epocă (cu care Eminescu a fost întotdeauna în contact, într-o măsură mai mare chiar decât specialiștii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
presă, în universul liricii sale, iar "fragmentarismul" filosofic al poetului, care nu-i dă dreptul la un sistem (veritabil obstacol pentru atâtea generații de cercetători) ar putea releva, pe de altă parte, ideea unei organicități, a unui arheu, a unei ontologii, în gândirea eminesciană. Acesta e subiectul studiului [Modelul ontologic eminescian, Editura "Porto-Franco", Galați, 1992] conceput de profesorul de la Huși, Theodor Codreanu, un împătimit cercetător și partizan al păstrării neștirbite a valorilor spirituale eminesciene. Cartea era gata în 1989 dar, ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Codreanu a căutat să demonstreze gândirea eminesciană în organicitatea ei. Punându-și întrebarea dacă Eminescu a meditat pe cont propriu asupra ființei, ori a făcut-o în mod nesemnificativ, autorul ajunge la conceptual de arheu și-i recunoaște poetului o ontologie originală alăturându-se lui Noica: "Eminescu a recurs la transformarea ontologică a conceptului, așa cum a procedat Platon cu Ideea". Arheul eminescian este ființa însăși în generalitatea ei (Sein și Dasein) iar exemplele relevante ale unității acestei lumi sunt embrionul și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
spiritualității românești înclinația spre sinteză și pluralism. Vom vedea că spațiul ontic caragialesc stă sub semnul ondulațiunii, dorul mioritic fiind de esență muzicală. Unda este "muzica" prin excelență, plânsul neauzit al lui Demiurgos. Ea străbate până la consonantismul lui Odobleja și ontologia "muzicală" a lui Alexandru Bogza. Să nu uităm că Orfeu era trac de origine. (...). Iar propoziția-cheie a poeticii lui Caragiale este: Ritmul iată esența stilului" (p. 70). Reținem două judecăți critice memorabile: "Caragialismul vine din absoluta euforie a inconștientului care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Cezar Ivănescu este "un arheu jignit". El și-a conturat un idiom poetic inconfundabil, greu de imitat. Intrarea sub "teroarea istoriei" (Mircea Eliade) e primul semn al eminescianismului său abisal care "l-a apropiat și de cel ce a dimensionat ontologia arheilor în arhetipuri, autor al excepționalului eseu Insula lui Euthanasius" (p. 121). Teroarea istoriei este demonstrată și-n Alte fragmente din Muzeon (1982). Tot aici întâlnim și despărțirea de eminescianism în formă, dat fiind că poetul inovează tipare formale/strofice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pe poet de... "intelectualism" în dauna "sensibilității", adică tocmai ce reprezintă modernitatea! ("triumful intelectului", cu spusa lui Valéry). Este, apoi, denunțată mentalitatea sursologică, acel comparatism păgubos care a dus la consacrarea dependenței lui Eminescu de modele străine. În lungul studiu Ontologia arheității tonul de dispută se plasează nivelul (înalt) filosofic, Kant și Schopenhauer în special, pe tema genialității, agnosticismului, conștiinței transcendente, metempsihozei etc. Polemica privitoare la "erosul divin" la Eminescu, așa cum reiese în special din postuma Preot și filosof, pune în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
zice el, precum Doina. Aceeași cenzură democratică a înlăturat dimensiunea istorică a creației eminesciene, radiind Scrisoarea III din școală. Cu aceste fenomene aberante se luptă Theodor Codreanu în cartea sa, care-i însumează preocupările de-o viață despre Eminescu. De la Ontologia arheității până la polemicile cu detractorii poetului, care atacă sistematic, sub ochii noștri, în presa literară de lângă noi sau prin alte mijloace, Theodor Codreanu duce un război pe cont propriu, dar în armonie cu veritabili eminescologi, pentru mai dreapta așezare a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sistematic, sub ochii noștri, în presa literară de lângă noi sau prin alte mijloace, Theodor Codreanu duce un război pe cont propriu, dar în armonie cu veritabili eminescologi, pentru mai dreapta așezare a creatorului nostru emblematic în destinul culturii române. În Ontologia arheității, polemizează cu aserțiunea eronată că Eminescu ar depinde, potrivit comparatiștilor și priorităților "izvorâte", cum le califica disprețuitor Călinescu, de modele străine. Dar știut este că poetul avea o capacitate de asimilare culturală neobișnuită și nu și-ar fi permis
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]